Restituirea proprietăţilor. Conflict de competenţă între secţiile civilă şi de contencios administrativ ale tribunalului
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 35 din 3 februarie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 537/23.10.2013 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. ... s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a Tribunalului Cluj -Secţia Civilă.
S-a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii Z.S.M. şi Z.S.R. în contradictoriu cu pârâţii PRIMARUL MUNICIIULUI
cluj-nApoca, prefectul judeţului cLuj, comisia centrală
PENTRU STABILIREA DESPĂGUBlRlLOR, DIN CADRUL AUTORITĂŢII NAŢIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR, în favoarea Secţiei Mixte de Contencios Administrativ şi Fiscal, de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a Tribunalului Cluj.
În considerente se reţine că, la termenul de judecată din data de 23 octombrie 2013, fixat pentru soluţionarea cererii, instanţa, în temeiul art. 137 C.pr.civ. a pus în discuţie excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei Civile a Tribunalului Cluj, dând eficienţă şi prevederilor alin. 2 al art. 137 C.pr.civ.
Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei Civile a Tribunalului Cluj, instanţa a admis-o, pentru considerentele ce urmează:
Prezenta cauză are caracter administrativ, astfel cum s-a statuat în practica Curţii de Apel Cluj, a Curţii de Apel Bucureşti şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care au arătat că o cerere cum este cea formulată în prezentul dosar se întemeiază pe prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în forma în vigoare la momentul introducerii acţiunii. Acest articol se află în Capitolul V din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, capitol intitulat “Procedura administrativă de acordare a despăgubirilor”.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii 247/2005, “Competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.”
Chiar şi după modificarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor din Titlul VII al Legii 247/2005, prin intrarea în vigoare a Legeii nr. 165/2013, în speţă ne aflăm într-o procedură administrativă, ulterioară şi diferită de procedura reglementată de Legea 10/2001, întrucât a fost emisă dispoziţia primarului prevăzută de Legea 10/2001.
Mai mult, s-a reţinut, în esenţă, obiectul litigiului constă în obligarea unei autorităţi publice de a îndeplini o operaţiune administrativă, cuprinsă în
procedura administrativă de acordare a despăgubirilor, aşa cum s-a arătat anterior, astfel că sunt aplicabile disp. art. 8 alin. 1 şi art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care permit instanţei să oblige autoritatea publică să efectueze operaţiunea administrativă necesară pentru protejarea unui drept sau a unui interes legitim.
În plus, în speţă instanţa nu a mai avut a analiza îndreptăţirea reclamanţilor la măsuri reparatorii, potrivit Legii 10/2001, ci doar îndeplinirea atribuţiilor unei autorităţi publice, fiind astfel aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004.
Faţă de toate aceste considerente şi în temeiul art. 132 Cod procedură civilă, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Secţiei Civile a Tribunalului Cluj şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Secţiei Mixte de Contencios Administrativ şi Fiscal, de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a Tribunalului Cluj.
Prin sentinţa civilă nr. 16624 din 16.12.2013 a Tribunalului Cluj a fost admisă excepţia necompetenţei materiale funcţionale a instanţei de contencios administrativ în privinţa soluţionării acţiunii promovate de reclamanţii Z.S.M. şi Z.S.R. în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Prefectul Judeţului Cluj şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
S-a declinat competenţa în favoarea Secţiei civile a Tribunalului Cluj.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
A fost sesizată Curtea de Apel Cluj - Secţia a II a civilă de contencios administrativ si fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În considerente tribunalul a reţinut că a fost investita cu solutionarea unei actiuni având ca obiect obligarea Municipiului Cluj-Napoca la emiterea unei dispoziţii prin care sa se propuna acordarea de despăgubiri in favoarea reclamaţilor., in temeiul dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr 247/2005.
Instanţa a constatat că la data inregistrării acţiunii de faţă erau in vigoare dispoziţiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
In conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin 1 şi 2 din actul normativ menţionat: (“1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.”
Apoi, potrivit prevederilor art. 4 din acelasi act normativ : “ Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Potrivit art 50 lit c din Legea nr 165/2013: “ c) articolele 13, 14, 14A1, 14A2, 15 literele a)-d) şi f), articolele 16, 17, 18, 18A1, 18A2, 18A3, 18A4, 18A5, 18A6, 18A7, 18A8, 18A9 şi articolul 22 din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice dispoziţie contrară prezentei legi se
abrogă. ”Or, apare cu evidenţă că prevederile art. 20 alin.1 din Titlul VII- Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, vin in contradicţie cu prevederile art. 35 alin 1 si 2 din Legea nr. 165/2013, prin urmare acestea au fost abrogate.
Stabilind ca in cauză se deduce judecăţii un litigiu calificat de legiuitor ca fiind de natură civilă jurisdicţia de contencios administrativ si fiscal apare ca nefiind competentă in solutionarea acestuia raportat la prevederile legale mai sus citate.
Pentru considerentele ce preced precum şi in temeiul art 136 din Codul de procedură civilă, aceasta instanţa a admis excepţia necompetentei materiale funcţionale a jurisdicţiei de contencios administrativ si fiscal şi şi a declinat competenţa in favoarea Secţiei civile a Tribunalului Cluj
In conformitate cu dispozitiile art 133 pct. 2 Cod procedura civila aceasta instanţă a constatat ivit conflictul negativ de competenţă iar in temeiul art. 134 din Codul de procedura civila a investit Curtea de Apel Cluj in vederea pronuntarii regulatorului de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, curtea reţine următoarele:
În fapt, astfel cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanţii Z.S.M. şi Z.S.R. au înţeles să învestească instanţa de judecată cu capetele de cerere de obligare a Primarului Municipiului Cluj-Napoca şi a Instituţiei Prefectului Judeţului Cluj să înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor întreaga documentaţie pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent şi de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să analizeze, să evalueze dosarul aferent imobilului şi să emită o decizie reprezentând titlul de despăgubire.
Potrivit celor menţionate pe plicul cu care a fost înaintată instanţei această cerere, cererea de chemare în judecată în cauză a fost predată serviciului de curierat la data de 11.05.2013, fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 15.05.2013, potrivit ştampilei aplicate pentru acordarea de dată certă cererii de chemare în judecată.
Astfel cum s-a reţinut în mod unanim în doctrina şi practica judiciară în materie, de principiu, momentul care interesează în analiza competentei unei instanţe de judecată este cel al sesizării instanţei, deci al înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul unei instanţe.
Curtea constată că Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în temeiul dispoziţiilor căreia a înţeles instanţa sesizată din cadrul Secţiei mixte de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Cluj să îşi decline competenţa, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 278 la data de 17 mai 2013, iar în cuprinsul acesteia nu a fost menţionat momentul de intrare în vigoare a acesteia.
În conformitate cu prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, legile intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor, termenul de 3 zile calculându-se pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, şi expiră la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare.
În raport de aceste dispoziţii legale şi având în vedere, astfel cum s-a reţinut, că în cuprinsul Legii nr. 165/2013 legiuitorul nu a înţeles să prevadă o dată de intrare
în vigoare a actului normativ în cauză, se constată că acesta a intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării, respectiv la data de 20 mai 2013, dată ulterioară celei la care a fost înregistrată acţiunea reclamanţilor pe rolul instanţei, respectiv ce a de 15 mai 2013.
Ori, în raport de aceste constatări, curtea constată că aprecierile instanţei sesizate din cadrul Secţiei mixte de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Cluj privitoare la stabilirea competenţei în cauză în raport de prevederile art. 35 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 165/2013 sunt nefondate, în raport de împrejurarea că, la data de 15.05.2013, dispoziţii legale invocate nu erau în vigoare.
Împrejurarea că art. 4 din Legea nr. 165/2013 prevede că dispoziţiile acestei legi se aplică, printre altele, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, nu este de natură să conducă la concluzia că legiuitorul a vizat, prin intermediul acestei dispoziţii legale şi transmiterea cauzelor având un obiect reglementat de acest act normativ de la instanţele legal învestite anterior, la data formulării cererii de chemare în judecată, la instanţele stabilite prin Legea nr. 165/2013 ca fiind competente, în raport de prevederile cu valoare de principiu ale art. 25 alin. 2 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), potrivit cărora procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început.
Art. 4 din Legea nr. 165/2013, în absenţa unei prevederi exprese similare celor menţionate în art. XXII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, nu poate fi interpretat în sensul că procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit noii legi, întrucât regula stipulată în art. 25 alin. 2 din Codul de procedură civilă prevede contrariul, iar legiuitorul nu a înţeles să reglementeze, în cuprinsul art. 4 din Legea nr. 165/2013, vreo excepţie de la această regulă.
Prin urmare, la stabilirea competenţei în cauză trebuie avute în vedere prevederile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, în interpretarea cărora s-a statuat în practica judiciară că instanţa competentă să soluţioneze acţiunea prin care s-a solicitat obligarea Comisei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire este secţia de contencios administrativ şi fiscal, întrucât o astfel de cerere de chemare în judecată nu vizează o simplă obligaţie de a face, prevăzută de legea specială în sarcina autorităţilor sus menţionate, care să atragă competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei civile, ci obligarea unei autorităţi administrative publice centrale de a îndeplini o obligaţie în legătură cu un act administrativ.
Mai mult, potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 247/2005, în forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.
Aşa fiind, văzând şi prev. art. 133-137 C.pr.civ., Curtea se va pronunţa în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
| ← Restituire proprietăţi. Conflict competenta intre secţiile... | Restituirea proprietăţilor. Cerere de aplicare a unei amenzi... → |
|---|
