Restituirea proprietăţilor. Cerere de aplicare a unei amenzi pe zi de întârziere conducătorului ANRP
| Comentarii |
|
Restituirea proprietăţilor. Cerere de aplicare a unei amenzi pe zi de întârziere „conducătorului generic al ANRP”. Cerere inadmisibilă. Cerinţa de nominalizare a persoanei fizice a cărei culpă trebuie dovedită cu privire la neaducerea la îndeplinire a celor dispuse prin hotărârea judecătorească. Instituţii implicate in procedura de restituire a proprietăţilor şi de plata a despăgubirilor. Rol şi calitate procesuală pasivă
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 15 din 20 ianuarie 2014 Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Conducătorului generic al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, invocată de către instanţă din oficiu, reţine următoarele:
În fapt, prin cererea intitulată „note de şedinţă” depusă la data de 30.10.2013 în dosarul nr. .../33/2013, la fila 5 din acest înscris (f. 7 din prezentul dosar), reclamanţii au înţeles să îşi precizeze cererea de chemare în judecată obiect al dosarului nr. .../33/2013, în sensul că au solicitat instanţei să admită precizarea de acţiune şi, în consecinţă, pe lângă sancţiunile solicitate în cererea de chemare în judecată, să aplice conducătorului generic al autorităţii administrative pârâte, respectiv Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor, şi o amendă în conformitate cu prevederile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, arătând că solicită aceasta având în vedere faptul că conducătorul autorităţii administrative pârâte nu a respectat şi nici nu înţelege nici până în prezent să respecte sentinţa civilă nr. 145/2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
La data de 11.11.2013, astfel cum reiese din practicaua sentinţei civile nr. 544/11.11.2013 (f. 1-4), instanţa, raportat la notele de şedinţă depuse la dosar de către reclamanţi, prin care şi-au precizat acţiunea, a pus în discuţie necesitatea disjungerii precizării de acţiune de cererea principală, având în vedere modalitatea diferită de soluţionare a acestor două cereri, respectiv prima cerere judecându-se în şedinţă publică, iar cererea obiect al precizării de acţiune judecându-se în camera de consiliu şi a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 165 C.pr.civ., disjungerea precizării de acţiune vizând aplicarea unei amenzi conducătorului generic al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Cererea disjunsă a fost înregistrată sub nr. .../33/2013 şi face obiectul prezentului dosar.
În vederea soluţionării acestei cereri, instanţa a pus în vedere reprezentantului reclamanţilor ca, până la termenul de judecată acordat, din 11.11.2013, ora 15,00, să precizeze cererea sub aspectul părţilor cu care înţelege să se judece raportat la prevederile art. 24 alin. 1 din Legea 554/2004, acesta arătând că nu se poate prezenta la ora 15,00 stabilită pentru dosarul nou format şi că înţelege să renunţe la această precizare de acţiune urmând a depune la dosar o cerere de renunţare la judecată semnată de către reclamanţi personal.
Cu toate acestea, prin notele de şedinţă depuse la data de 11.11.2013 (f. 18), reclamanţii au arătat că înţeleg să îşi extindă acţiunea şi faţă de conducătorul generic al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care solicită să fie citat, şi că, deşi iniţial, în sala de judecată, reprezentantul acestora a arătat că înţelege să renunţe la judecata cererii pentru amendarea conducătorului generic al pârâtei, conform art. 24 alin. 1 din legea nr. 554/2004, ulterior, în urma consultării acestora, nu s-a putut obţine acordul lor, astfel că îşi precizează cererea, indicând conducătorul generic al pârâtei chemate în judecată, a cărui amendare o solicită.
La data de 27.11.2013, Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor a depus la dosar un înscris prin care a învederat existenţa viciului de procedură cu privire la lipsa citării preşedintelui acestei autorităţi, arătând că
În şedinţa de judecată din 02.12.2013, curtea a constatat că reclamanţii nu s-au conformat dispoziţiilor instanţei în sensul de a indica concret persoana fizică pe care înţeleg să o cheme în judecată, la care fac referire prin sintagma „Conducătorul generic al ANRP”, deşi au fost citaţi cu această menţiune, motiv pentru care, având în vedere că nu s-a precizat cadrul procesual, a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii
procesuale pasive, a cărei punere în discuţie a fost prorogată pentru termenul următor, apreciindu-se necesară citarea reclamanţilor cu un exemplar al înscrisului depus la dosar de către Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor.
Până la acest termen de judecată, reclamanţii nu au înţeles să precizeze cadrul procesual sub aspectul părţii chemate în judecată în calitate de pârât.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la penalităţi, în condiţiile art. 894 din Codul de procedură civilă.
Astfel cum reiese din interpretarea acestor dispoziţii legale, sancţiunea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere se poate aplica unei persoane fizice care are calitatea de conducător al autorităţii publice sau este persoana obligată prin hotărârea judecătorească a cărei nerespectare se invocă.
În aplicarea textului legal mai sus menţionat, prin decizia nr. 1435 din 16 martie 2012 pronunţată de Secţia de Contencios Administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat că aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este condiţionată de stabilirea culpei conducătorului autorităţii administrative pentru neexecutarea hotărârii definitive şi irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ.
Ori, în vederea verificării existenţei culpei în sarcina unei persoane care are calitatea de conducător al autorităţii publice este necesar ca această persoană fizică să fie individualizată, o precizare generală precum „conducătorul generic al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor” neîndeplinind cerinţa de nominalizare a persoanei fizice a cărei culpă trebuie dovedită cu privire la neaducerea la îndeplinire a celor dispuse prin hotărârea judecătorească.
Se impune o astfel de concluzie şi în raport de împrejurarea că sancţiunea amenzii se aplică personal conducătorului autorităţii publice obligată prin hotărâre la una din prestaţiile expres prevăzute la art. 24 alin. 1, anterior menţionat, sancţiune care se poate aduce la îndeplinire numai împotriva unei persoane fizice individualizate, cu atât mai mult cu cât, la conducerea unei autorităţi publice se pot succeda mai multe persoane într-un interval de timp îndelungat precum cel în litigiu.
Mai mult, trebuie arătat că, astfel cum reiese din prevederile art. 3 alin. 1 şi 2 din HG nr. 361/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, autoritatea este condusă de un preşedinte, acesta conducând întreaga activitate a autorităţii, pe care o reprezintă în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale, cu instituţiile publice centrale şi locale, cu persoanele juridice si fizice romane sau străine, precum şi în justiţie.
De asemenea, potrivit art. 4 alin. 1 şi 4 din HG nr. 572/2013 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, conducerea autorităţii se exercită de un preşedinte, acesta reprezentând autoritatea în relaţiile cu instituţiile şi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu persoanele juridice şi fizice române sau străine, precum şi în justiţie.
Ori, astfel cum reiese din aceste dispoziţii legale, a căror necunoaştere reclamanţii nu o pot invoca, cu atât mai mult cu cât au beneficiat, în cursul procedurii, de asistenţă juridică, conducătorul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor este preşedintele acestei autorităţi, persoană pe care reclamanţii nu au înţeles să o cheme în judecată în mod expres, deşi instanţa a pus în vederea acestora faptul că este necesară precizarea cadrului procesual sub aspectul părţii chemate în judecată în calitate de pârât.
Curtea reţine că, şi în situaţia în care s-ar admite că poziţia procesuală a reclamanţilor de a chema în judecată pe „conducătorul generic al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor” întruneşte cerinţele legale pentru a fi considerată o corectă legitimare procesuală pasivă în cauză, autoritatea al cărei conducător a fost chemat în judecată nu avea obligaţia de a pune în executare sentinţa civilă nr. 674/16.11.2011 a Curţii de Apel Cluj, în raport de împrejurarea că, în dispozitivul acesteia a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent imobilelor casă şi teren în suprafaţă de 580 mp + 1000 mp situat în Cluj-Napoca, str. ..., judeţul Cluj precum şi pentru terenul în suprafaţă de 1 iugăr şi 655 stânjeni pătraţi arător la rotaţia II/a, în dosarul nr. 17760/CC.
Astfel cum s-a arătat şi în cuprinsul sentinţei civile nr. 544/11.11.2013, pronunţată în dosarul nr. .../33/2013 din care a fost disjunsă prezenta precizare de acţiune supusă analizei, executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti, fiind o fază a procesului, se derulează între aceleaşi părţi litigante, având calitatea de creditor în această etapă procesuală partea în favoarea căreia s-a pronunţat hotărârea judecătorească a cărei executare se urmăreşte, iar calitatea de debitor supus executării având-o partea căzută în pretenţii.
Ori, trebuie reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, continuatoarea în drepturi a persoanei juridice care a avut calitatea de pârâtă în litigiului în care s-a pronunţat hotărârea judecătorească a cărei neexecutare se invocă este Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care are obligaţia de a emite titlul de despăgubire stabilit în hotărârea judecătorească, iar nu Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor.
În acest context, mai trebuie arătat că în art. 3 lit. a şi h din Titlul VII al legii nr. 247/2005, legiuitorul a realizat o distincţie între titlul de despăgubire, care este un certificat emis de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele şi pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanţă ale deţinătorilor asupra statului român, şi titlul de plată, aceasta reprezentând un certificat emis de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în numele şi pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanţă ale deţinătorilor asupra statului român, de a primi, în numerar o sumă de maxim 500.000 lei.
Ori, în raport de împrejurările că obligaţia de emitere a titlului de despăgubire revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar nu Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi că în sentinţa civilă nr. 674/16.11.2011 a Curţii de Apel Cluj s-a menţionat în mod expres că obligaţia de a da curs solicitării reclamanţilor de emitere titlului de despăgubire incumbă Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, numai conducătorul, respectiv membrii acestui organ colegial puteau avea calitate procesuală pasivă în prezenta cerere de obligare la plata unei amenzi în conformitate cu prevederile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 formulată de către reclamanţi.
Pentru aceste motive, curtea va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Conducătorului generic al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea
Proprietăţilor, invocată de către instanţă din oficiu şi, pe cale de consecinţă, va respinge cererea formulată de reclamanţii D.M.T., C.V., (...) în contradictoriu cu pârâtul Conducătorul generic al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În aplicarea art. 453 din Codul de procedură civilă, având în vedere că reclamanţii sunt părţi căzute în pretenţii, iar pârâtul nu a formulat în cauză vreo cerere expresă în acest sens, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârât.
| ← Restituirea proprietăţilor. Conflict de competenţă între... | Fonduri europene. Agricultură. Raport de teledetecţie.... → |
|---|
