Decizia civilă nr. 1010/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.1010/2013
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
M. B.
G.: M. V. -G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind recursul declarat de recurentul- reclamant K. C., împotriva sentinței civile nr. 3764 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu intimata- pârâtă D. G. a F. P. M., având ca obiect anularea deciziei de impunere nr. 2727 din_ și a raportului de inspecție fiscală încheiat la_ .
La a apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 ianuarie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3764/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul K.
C., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M. .
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin acțiunea sa, reclamantul
K. C. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P.
M., anularea ca nelegală a deciziei de impunere nr. 2727/_ și, implicit, a raportului de inspecție fiscală încheiat la_ .
În motivare, reclamantul a învederat instanței că a beneficiat de venituri în baza unei convenții civile de prestări servicii cu o societate comercială, efectuând o activitate de curierat.
Având în vedere acest aspect, în baza declarațiilor sale fiscale, pârâta
D.G.F.P. M. a procedat la emiterea deciziei atacate, prin care i s-a stabilit în mod nejustificat în sarcină plata sumei de 30.530 lei, reprezentând T.V.A. plus penalități.
Reclamantul a susținut prin acțiunea introductivă că nu poate fi încadrat în statutul de comerciant, activitatea pe care o desfășoară având caracter discontinuu și nespecializat, desfășurată la intervale aleatorii de timp, supusă exclusiv reglementărilor Codului civil în materie de mandat și nicidecum celor referitoare la raporturi de muncă, activități independente sau profesii liberale.
Prin întâmpinarea depusă la termenul din_, pârâta D.G.F.P. M. a solicitat, în principal, admiterea excepției invocate în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, iar în subsidiar, menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate.
Trecând la soluționarea cauzei în baza probelor de la dosar, instanța de fond a reținut că reclamantul K. C. a făcut obiectul unei inspecții fiscale generale, ocazie cu care organele de inspecție finală din cadrul Administrației F.
P. a Municipiului B. M. - Activitatea de I. Fiscală, prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de_, au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată în sarcina acestuia în sumă de 30.530 lei, din care 22.353 lei - taxă pe valoare adăugată și 8.177 lei - majorări de întârziere.
Urmare acestui fapt, reclamantul K. C. a depus, prin avocat, contestație împotriva deciziei de impunere, fără însă ca această contestație să fie însoțită de împuternicirea avocațială în original, deși prin adresa nr. 12698/_
, Biroul de Soluționare a Contestațiilor din cadrul D.G.F.P. M. a solicitat acest lucru, în baza art. 206 alin. 1 lit. e din O.G. nr. 92/2003, sub sancțiunea respingerii contestației, fără a se mai antama fondul cauzei.
Față de această stare de fapt, instanța a reținut că, în mod corect, pârâta D.G.F.P., prin Biroul de Soluționare a Contestațiilor, a făcut aplicarea prevederilor art. 206 alin. 1 lit. e din O.G. nr. 92/2003, coroborat cu prevederile pct. 22 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 519/2005, potrivit cărora, în situația în care contestația nu îndeplinește cerințele care privesc depunerea împuternicirii, semnătura, precum și ștampilarea, în original, organele de soluționare competente vor solicita contestatorului, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ca în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia să îndeplinească aceste cerințe, în caz contrar contestația fiind respinsă, fără a se mai antama fondul cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul K. C., solicitând, în principal, casarea sentinței criticate și pe cale de consecință retrimiterea cauzei spre soluționarea instanței de fond; iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței criticate cu consecința admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată și pe cale de consecință anularea ca netemeinice a deciziei de impunere nr. 2727/_ și, respectiv, raportului de inspecție fiscală din_ ale intimatei D.G.F.P. M. ; în temeiul prev. art. 274, 304 pct. 7-9, 312 al. 5 C.proc.civ.
În ceea ce privește petitul de casare, consideră reclamantul că acesta este admisibil, raportat la faptul că, prin acțiunea introductivă, s-a solicitat anularea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, pentru cele ce s-au învederat în fața instanței de fond. Cu toate acestea, instanța a reținut ca unic temei al pronunțării soluției criticate, respingerea contestației, procedură prealabilă, pe motivul nedovedirii calității de reprezentant a semnatarului contestației.
Pe această cale, consideră reclamantul, instanța nu s-a pronunțat în nici un fel asupra celor cu care a fost investită, respectiv asupra actelor de drept fiscal deduse judecății, mărginindu-se la a se pronunța asupra răspunsului la contestația formulată, răspuns împotriva căruia nu s-a îndreptat recurentul.
În situația de față, având în vedere și faptul că, acțiunea introductivă a fost întemeiată și susținută pe prevederile legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, procedura prealabilă fiind doar etapa premergătoare și obligatorie adresării către instanța de judecată, recurentul consideră că sesizarea instanței de judecată impune în mod implicit analizarea speței deduse judecății sub toate aspectele și asupra tuturor actelor supuse atenției acesteia.
Faptul că, procedura prealabilă, etapă premergătoare judecării pe fond, a fost încheiată pe lipsa calității de reprezentant, astfel că nu poate constitui un temei de desesizare a instanței de judecată în ceea ce privește celelalte capete de cerere.
Chiar și dacă ar fi așa, instanța, ar fi trebuit cel puțin să se pronunțe asupra admisibilității sau nu, a celorlalte capete de cerere, nu să procedeze la negarea implicită a dreptului reclamantului de a se adresa unei instanțe de judecată.
Sub aspectul fondului cauzei, recurentul arată că își menține întru totul punctul de vedere exprimat în acțiunea introductivă, în sensul în care, în opinia sa, în speță ar fi aplicabile prevederile art. 257, lit. f ale Legii nr. 95/2006, care prevede faptul că sunt supuse obligativității plății CAS alte categorii de venituri doar în situația în care contribuabilul nu realizează venituri de natura celor de la lit. a-e. Dar, în speță, recurentul îndeplinește cerințele lit. e, fiind pensionar pentru limită de vârstă, deci realizând venituri din pensie.
În altă ordine de idei, din întreaga economie a art. 257 al Legii nr. 95/2006, reiese faptul că, la acel moment, legiuitorul a avut intenția de impune doar o singură categorie de venit și nu fiecare categorie de venit cum încearcă intimata să acrediteze. Că este așa, rezultă din folosirea sintagmei "numai în cazul în care nu realizează" al literei f.
Pe de altă parte, aceasta ar fi și o stare de normalitate, pentru că, în fond, o singură persoană nu poate beneficia de mai mult de o singură asigurare de servicii medicale, indiferent de veniturile pe care le realizează, cu atât mai mult cu cât, în cazul de față este vorba de o activitate fără caracter de permanență, deci neasimilabilă activității independente impozabilă prin prevederile legale aplicabile.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta D. G. a F. P. M. a solicitat respingerea recursului promovat de către recurent împotriva sentinței civile nr. 3764/_, cu menținerea sentinței atacate, ca fiind legala si temeinica, motivat pe următoarele considerente:
In fapt, Tribunalul Maramureș in soluționarea dosarului a pronunțat Sentința recurată prin care a respins acțiunea formulata de către reclamantul K.
C. in contradictoriu cu D. G. a F. P. M. .
Reclamantul a formulat Recurs împotriva Sentinței civile nr.3764/2012 solicitând "in principal, casarea sentinței criticate si pe cale de consecința retrimiterea cauzei spre soluționarea instanței de fond" si "in subsidiar, admiterea recursului si modificarea in tot a sentinței criticate cu consecința admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulata".
In motivarea recursului promovat, recurentul invoca faptul ca instanța fondului "nu s-a pronunțat ..... asupra actelor de drept fiscal deduse judecății, mărginindu-se a se pronunța asupra răspunsului la contestația noastră".
Intimata solicită menținerea Sentinței civile nr.3764/_ ca fiind legala si temeinica, pentru următoarele motive:
Astfel, K. C. a făcut obiectul unei inspecții fiscale generale, ocazie cu care organele de inspecție fiscala din cadrul Administrației F. P. a Municipiului B. M. - Activitatea de I. Fiscala prin Raportul de I. Fiscala încheiat in data de_ au stabilit obligații fiscale suplimentare de plata in suma totala de 30530 lei, reprezentând: 22353 lei - taxa pe valoarea adăugata si 8177 lei majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugata.
K. KAROL a depus, prin avocat, contestație împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr.2727/_, fiind înregistrata la D. G. a F. P. a județului M. sub nr.11792/_ si la Activitatea de I. Fiscala sub nr.33/_, fara a fi însoțita de împuternicirea avocațiala in original.
Cu adresa nr.12698/_, Biroul Soluționarea Contestațiilor din cadrul Direcției Generale a F. P. M. a solicitat contestatorului, ca in termen de 5 zile de la primirea acesteia sa transmită împuternicirea avocațiala in
original, conform art.206 alin.(1) lit.e) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, sub sancțiunea respingerii contestației, fara a se mai antama fondul cauzei.
Contestatorul a primit adresa nr. 12698/_ in data de_, așa cum rezulta din confirmarea de primire anexata la dosarul contestației, dar pana la data soluționării contestației nu a răspuns solicitării Biroului Soluționarea Contestațiilor.
F. a de cele precizate in conținutul deciziei si luând in considerare prevederile legale citate, se retine ca, deoarece K. KAROL, nu a transmis împuternicirea avocațiala in original, Biroul Soluționarea Contestațiilor din cadrul D.G.F.P. M. nu s-a putut investi cu soluționarea pe fond a contestației.
In temeiul prevederilor legale citate, coroborate cu art.213 alin.(5) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, care precizează:
"Organul de soluționare competent se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura si asupra celor de fond, iar când se constata ca acestea sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei",se retine ca întrucât contestatorul nu a îndeplinit condițiile procedurale prevăzute de art.206 alin.(1) lit.e) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, a decăzut din dreptul de a i se soluționa pe fond contestația.
Pentru considerentele reținute si in temeiul art. 210 si art. 217 alin. (1 ) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, s-a solicitat respingerea contestației formulate de K. KAROL, pentru neîndeplinirea cerințelor de procedura aplicabile in sistemul căilor administrative de atac.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Reclamantul recurent a făcut obiectul unei inspecții fiscale generale, în urma căreia s-a întocmit raportul de inspecție fiscală încheiat la data de_, prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată în sarcina acestuia în sumă de 30.530 lei, din care 22.353 lei - taxă pe valoare adăugată și 8.177 lei - majorări de întârziere.
Reclamantul a depus, prin avocat, contestație împotriva deciziei de impunere, fără însă ca această contestație să fie însoțită de împuternicirea avocațială în original, deși prin adresa nr. 12698/_, Biroul de Soluționare a Contestațiilor din cadrul D.G.F.P. M. a solicitat împuternicirea avocațială în original.
Față de nedepunerea originalului, Biroul de Soluționare a Contestațiilor a făcut aplicarea prevederilor art. 206 alin. 1 lit. e din O.G. nr. 92/2003, coroborat cu prevederile pct. 22 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul Președintelui
A.N.A.F. nr. 519/2005, potrivit cărora, în situația în care contestația nu îndeplinește cerințele care privesc depunerea împuternicirii, semnătura, precum și ștampilarea, în original, organele de soluționare competente vor solicita contestatorului, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ca în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia să îndeplinească aceste cerințe, în caz contrar contestația fiind respinsă, fără a se mai antama fondul cauzei.
Prin decizia nr. 967/_, contestația administrativă a reclamantului a fost respinsă pentru neîndeplinirea cerințelor de procedură.
Art. 205 și urm. C. pr. fisc. instituie o cale administrativă obligatorie de atac împotriva titlului de creanță, precum și împotriva oricăror alte acte administrative fiscale.
Potrivit art. 218 C. pr. fisc., deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.
În speță, în mod corect acțiunea reclamantului a fost respinsă, având în vedere că obiectul acțiunii în contencios administrativ îl constituie, în primul rând, decizia emisă în soluționarea contestației, după cum expres prevede art. 218 alin. 2 C. pr. fisc., alături de care pot fi atacate și actele fiscale. Reclamantul, așa cum arată prin chiar recursul său, nu a înțeles să atace decizia din contestație, tribunalul opunându-i corect acest fine de neprimire.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul K. C. împotriva sentinței civile nr.3764 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. S. L. R. M. B.
G.
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: E.C.
