Decizia civilă nr. 9962/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9962/2013
Ședința publică din data de 21 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: V. G.
R. -R. D. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- reclamantă SC T. SA împotriva sentinței civile nr.3600 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. G. A F.
P. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Componența completului de judecată în prezentul dosar a fost modificat potrivit dispozițiilor art.98 alin. 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform procesului-verbal atașat la fila 13 din dosar.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei- reclamante SC T. SA, consilier juridic Hudrea A. V., cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata-pârâtă D. G. a F. P. C. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea de recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și legal timbrat.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântR recurentei- reclamante SC T. SA, consilier juridic Hudrea A. V. susține pe larg motivele expuse în cererea de recurs și solicită ca în urma analizării acestora să se dispună admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3600 din 1 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului C. s-a respins acțiunea formulata de reclamanta SC T. SA cu sediul in C. -N., Bulevardul M., nr 16, jud C. in contradictoriu cu parata D. G. a F. P. a Judetului C. cu sediul in C. -N., P.
A. I., nr 19, jud C. .
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrata sub nr de mai sus pe rolul Tribunalului C. reclamanta SC T. SA a solicitat in contradictoriu cu parata D. G. a F. P. a Judetului C. anularea Deciziei nr 3/_ privind solutionarea contestatiei inaintate de reclamanta, anularea Dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr 25/SIF1/_, anularea Deciziei nr 4/_ privind solutionarea contestatiei formulate de reclamanta impotriva Dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr 29/SIF1/_ precum si anularea Dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr 29/SIF1/_ .
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat ca prin Dispozitia privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr 25/SIF1/_, i s-a solicitat "intocmirea corecta a declaratiilor informative privind lucrarile - prestatiile si achzitiile efectuate pe teritoriul Romaniei (Declaratia 394) pentru semestrul I si II 2011 si depunerea la AFPCM C. "; cu motivarea ca declaratiile depuse pentru anul 2011 nu conțin datele corecte din evidenta contabila a SC T. SA.
Termenul pentru realizarea masurilor a fost stabilit pentru data de_ .
Reclamanta a depus, la data de_ declarațiile 394 rectificative aferente semestrelor I si II din anul 2011, urmare de emiterea de către parata a procesului-verbal de contravenție seria A/2011 din_ prin care reclamanta a fost sancționata pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite prin dispoziția nr 25/SIF1/_ .
La data de_ parata a emis Dispozitia privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr 29/SIF1/_ prin care a dispus "intocmirea corecta a declaratiilor informative privind livrarile/prestatiile si achizitiile efectuate pe teritoriul Romaniei (Declaratia 394) pentru semestrul I si II ale anului 2011 si depunerea acestora la AFPCM C. ";, cu motivarea ca in urma verificarilor efectuate de de inspectia fiscala s-a stabilit ca Declaratiile 394 depuse de reclamanta pentru perioada verificata conțin date eronate care nu corespund cu evidenta contabila a acesteia, făra insa a se indica in mod concret care sunt datele eronate.
Termenul de aducere la îndeplinire a fost stabilit pentru data de_ .
Impotriva ambelor Dispozitii reclamanta a formulat contestații administrative, respinse prin Deciziile nr 3 si 4 din_ .
Reclamanta a arătat ca, Dispozitiile 25 si 29 sunt nelegale, fiind lovite de nulitate absoluta, întrucât organele de inspectie fiscala au incalcat dispozitiile art.7 alin 1, art.9, art.12, art.97 alin 2, art.105 si art 107 din Codul de procedura fiscală.
Astfel,organele fiscale nu au manifestat rol activ, neaducând la cunostinta reprezentantilor legali ai reclamantei drepturile si obligatiile ce le revin in timpul desfasurarii controlului si au dat dovadata de rea credinta, incalcand prevederile art 13 Cpd procedura fiscala in realizarea controlului si luarea masurilor.
De asemenea, dispozitiile contestate au fost emise fara ca reclamanta sa fi fost ascultata si nu a informat reprezentantii acesteia in legatura cu constatarile inspectorilor.
Mai mult, cele doua dispoziții au fost emise anterior întocmirii proceselor- verbale de control, acestea din urma reprezentând documente obligatorii la finalizarea inspectiei fiscale.
Parata D. G. a F. P. a Judetului C. a formulat intampinare in cauza solicitand respingerea ctiunii ca inadmisibila,
in conditiile in care prin cele doua dispozitii contestate s-au dispus masuri de intrare in legalitate, neconformarea reclamantei determinând intocmirea a doua
procese-verbale de sanctionare, aceste procese-verbale fiind contestate de către reclamanta in fata Judecatoriei C. -N.
Pe fond s-a sustinut netemeinicia actiunii cu motivarea ca reclamanta nu si-a indeplinit obligatia prevazuta de art 105 alin 9 din Codul de procedura fiscala de a întocmi si depune corect declarațiile informative 394 aferente semestrului I si II ale anului 2011.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta de fond a reținut urmatoatele:
Prin Dispozitia privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr 25/SIF1/_, s-a dispus "intocmirea corecta a declaratiilor informative privind lucrarile -prestatiile si achizitiile efectuate pe teritoriul Romaniei (Declaratia 394) pentru semestrul I si II 2011 si depunerea la AFPCM C. "; cu motivarea ca declaratiile depuse pentru anul 2011 nu contin datele corecte din evidenta contabila a SC T. SA. Termenul pentru realizarea masurilor a fost stabilit pentru data de_ .
Reclamanta a depus, la data de_, declaratiile 394 rectificative aferente semestrelor I si II din anul 2011, urmate de emiterea de catre parata a procesului-verbal de contraventie seria A/2011 din_ prin care reclamanta a fost sanctionata pentru neândeplinirea obligatiilor stabilite prin dispozitia nr 25/SIF1/_ .
La data de_ parata a emis Dispozitia privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr 29/SIF1/_ prin care a dispus "intocmirea corecta a declaratiilor informative privind livrarile/prestatiile si achizitiile efectuate pe teritoriul Romaniei (Declaratia 394) pentru semestrul I si II ale anului 2011 si depunerea acestora la AFPCM C. ";, cu motivarea ca in urma verificarilor efectuate de inspectia fiscala s-a stabilit ca Declaratiile 394 depuse de reclamanta pentru perioada verificata conțin date eronate care nu corespund cu evidenta contabila a acesteia, fara insa a se indica in mod concret care sunt datele eronate.
Termenul de aducere la îndeplinire a fost stabilit pentru data de_ .
Impotriva ambelor Dispozitii reclamanta a formulat contestatii administrative, respinse prin Deciziile nr 3 si 4 din_ .
In privinta admisibilitatii actiunii de fata instanta a reținut ca potrivit prevederilor art 205 alin 1 din Codul de procedura fiscala:
"(1) Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.";
Pentru lamurirea continutului sintagmei "alte acte administrative fiscale"; instanta are in vedere pct 5.3 din Ordinul nr 2137/2011 privind aprobarea Instructiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanța Guvernului nr.
92/2003
privind Codul de procedură fiscală ( in vigoare la data formularii contestatiei):
" 5.3. Alte acte administrative fiscale pot fi: dispoziția de măsuri, decizia privind stabilirea răspunderii, reglementată de art. 28 din Codul de procedură fiscală, decizia privind compensarea obligațiilor fiscale, înștiințări de plată, procesul-verbal privind calculul dobânzilor cuvenite contribuabilului, declarațiile vamale de punere în liberă circulație, procesul-verbal încheiat ca urmare a unui control încrucișat/inopinat, proces-verbal/notă de restituire întocmit/întocmită ca urmare a cererii de restituire accize etc.";
Coroborând prevederile legale mai sus citate rezulta ca dispozitia de masuri poate face obiectul contestatiei administrativ reglementate de art 205 si
urmatoarele Cod procedura fiscala si pe cale de consecinta, obiectul acțiunii in contencios administrativ.
In privinta fondului instanta a reținut ca argumentele invocate de reclamanta in sustinerea nelegalitatii celor doua dispozitii de masuri nu au putut fi retinute.
Instanta a reținut, in principal, ca niciunul dintre motivele invocate de reclamanta ca fiind apte a determina nulitatea dispozitiilor contestate nu sunt prevazute de art.46 din O.G. printre motivele de nulitate absoluta ale actelor administrativ fiscale. Pe de alta parte, actele indeplinite cu neobservarea unor forme legale urmeaza a se declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor, conform art.
105 alin. (2) Cod procedura civila. Reclamanta era, asadar, tinuta a dovedi existenta unui prejudiciu ca urmare a faptului ca nu i-au fost aduse la cunostinta drepturile si obligatiile in desfasurarea procedurii de control, proba care nu a fost produsa.
Societatea reclamanta a fost supusa unui control inopinat demarat in conditiile art 97 alin 1 din Codul de procedura fiscala. Un astfel de control nu facea necesara instiintarea prealabila a contribuabilului. Reprezentantii reclamantei au fost instiintati in legatura cu inceperea controlului la data la care echipa de control s-a prezentat la sediul reclamantei (21 martie 2012), echipa de control inscriindu-se in registrul unic de control al SC T. SA la pozitia nr 18, cu mentionarea obiectivelor controlului, respectiv neconcordantele existente intre datele declarate de reclamanta in Declaratiile 394 depuse pentru semestrele I si II din anul 2011 si datele declarate de ceilalti contribuabili.
Instanta a reținut ca, parcurgând procedura mai sus descrisa, organele de inspectie fiscala si-au indeplinit obligatia de informare, prevazuta de art 107 alin 1 Cod procedura fiscala.
In ce priveste argumentul privind nerespectarea dreptului reclamantei la aparare instanta a reținut ca din jurisprudenta Curții De Justitie a Comunitatilor Europene rezulta că principiul respectării dreptului la apărare impune ca orice persoană împotriva căreia se intenționează să se adopte o decizie care îi cauzează prejudicii să fie în măsură să își expună în mod util punctul de vedere (a se vedea printre altele Hotărârea din 24 octombrie 1996, Comisia c. Lisrestal și alții, afacerea C-32/95 P, Culegere 1996, p. 1-5373, par. 21; Hotărârea din 21 septembrie 2000, Mediocurso c. Comisia, cauza C- 462/98 P, Culegere 2000, p. 1-7183, par. 36; Hotărârea din 12 decembrie 2002, C. i, afacerea C-395/00, Culegere 2002, p. 1-11877, par. 51). Regula potrivit căreia destinatarul unei decizii cauzatoare de prejudicii trebuie să aibă posibilitatea să își susțină observațiile înainte de adoptarea deciziei are drept scop ca autoritatea competentă să poată să țină cont în mod util de ansamblul elementelor relevante. Pentru a asigura o protecție efectivă a persoanei sau a întreprinderii vizate, aceasta are ca obiect, printre altele, ca persoana sau întreprinderea respectivă să poată corecta o eroare sau să invoce anumite elemente privind situația lor personală pentru ca decizia să fie adoptată, să nu fie adoptată sau să aibă un anumit conținut. În aceste condiții, pentru a se putea considera că beneficiarul acestui drept are posibilitatea de a-și face cunoscut punctul de vedere în mod util, respectarea dreptului la apărare presupune ca administrația să ia cunoștință, cu toată atenția necesară, de observațiile persoanei sau ale întreprinderii vizate.
Nefiind vorba de o nulitate expresă pentru care vătămarea să fi fost prezumată iuris tantum și reținând că nu s-a făcut dovada unei vătămări, având în vedere că reclamanta a achiesat cerintelor cuprinse in cele doua dispozitii de masuri emitand Declaratii rectificative 394 ,aferente semestrelor I si II din anul ,
astfel ca că neîndeplinirea exigenței prevăzută de art. 43 alin.2 lit.j C.pr.fisc nu constituie o neregularitate care să conducă la anularea actului .
De asemenea, instanta a înlăturat argumentul potrivit caruia dispozitiile de masuri au fost emise cu nerespectarea prevederilor art 43 lit e din Codul de procedura fiscala, mai precis nu contin motivele de fapt care au stat la baza stabilirii masurilor dispuse, aceasta in conditiile in care obiectul controlului il reprezenta tocmai verificarea neconcordantelor aparute in ce priveste livrarile/prestarile si achizitiile efectuate pe teritoriul national declarate pentru semesterle I si II ale anului 2011 si cele evidentiate in evidneta contabila a reclamantei. Pe de alta parte, reclamanta a emis declaratii rectificative ale declaratiilor 394 initiale, punand de acord situatia declarata cu cea evidentiata in contabilitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta-recurentă SC
SA
solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată formulată de recurentă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea atacată este lipsita de temei legal si a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
Prin sentința civila mai sus menționata, a fost respinsa acțiunea promovata de reclamantă având ca obiect anularea, ca netemeinice si nelegale, a următoarelor acte administrative fiscale:
Decizia nr.3/_ privind soluționarea contestației formulate de SC T. SA împotriva Dispoziției privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr.26/SIFl/_ ;
Dispoziția privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr.25/SIF1/_ .
Decizia nr.4/_ privind soluționarea contestației formulate de SC T. SA împotriva Dispoziției privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr.29/SIF1/_ ,4.
Dispoziția privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr.29/SIFl/_ .
Se arată că, pentru a pronunța aceasta sentința instanța de fond a reținut că, nici unul din motivele invocate nu sunt apte sa determine nulitatea absoluta a actelor administrative fiscale, nefiind prevăzute de art.46 din OG nr.92/2003, că actele îndeplinite cu neobservarea unor forme legale vor fi declarate nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit pârtii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, conform art.105 al.2 CPC, iar reclamanta nu a probat existenta unei astfel de vătămări;
Instanța de fond a concluzionat că, nefiind o nulitate expresa si reținând ca nu s-a făcut dovada unei vătămări, întrucât recurenta a achiesat cerințelor cuprinse in cele doua dispoziții de masuri, neîndeplinirea exigentei prevăzuta de art.43 al.2 lit.j CPF (nerespectarea dreptului la apărare) nu constituie o neregularitate care sa conducă la anularea actului, iar dispozițiile de masuri conțin motivele de fapt, conform cerințelor art.43 Iit.e CPF, deoarece obiectul controlului îl reprezenta tocmai verificarea neconcordantelor apărute intre declarațiile 394 si evidenta contabila si subscrisa societatea s-a conformat dispozițiilor punând de acord situația declarata cu cea evidențiata in contabilitate.
Recurenta susține că, sentința instanței de fond este netemeinica si nelegala pentru următoarele motive:
Instanța de fond s-a pronunțat doar asupra unora dintre motivele de nelegalitate invocata de reclamantă, respectiv cele arătate mai sus, celelalte motive neanalizându-le si nepronunțându-se asupra lor.
Astfel, instanța de fond nu a analizat si nu s-a pronunțat asupra motivului privind lipsa de temei legal al celor doua dispoziții de masuri atacate. Aceste dispoziții de măsuri nu au niciun temei legal si au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor legale privind efectuarea controlului fiscal, mai înainte de finalizarea controlului fiscal inopinat prin proces-verbal.
Dispozițiile de masuri nr.25/SIF1/26.03.20l2 si nr.2975IF1/Q2.Q4.2012 sunt lipsite de orice temei legal, fiind emise in mod abuziv de către organele de control in scopul de a ne sancționa contravențional.
Recurenta susține că, Ordinul MFP nr.1939/2004 privind aprobarea formularului "Dispoziție privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala" si a instrucțiunilor de completare a acestui formular, prevede in mod neechivoc la art.2. din Anexa nr.2 faptul ca acesta dispoziție de masuri ..se va completa ca urmare a finalizării unei inspecții fiscale generale sau parțiale cu
"raport de inspecție fiscala" sau cu "proces-verbal". in cazul in care organele de inspecție fiscala stabilesc masuri in sarcina contribuabilului.
Nici Codul de procedura fiscala si nici normele sale de aplicare nu conțin vreo prevedere prin care sa fie admisa emiterea dispoziției de masuri înainte de finalizarea controlului fiscal.
Se arată că, în speță, organele de inspecție fiscala au nesocotit total prevederile legale mai sus menționate si au procedat la emiterea celor doua dispoziții de masuri înainte de finalizarea controlului inopinat prin proces-verbal (dispozițiile de masuri au fost emise in lunile martie si aprilie 2012 iar procesul verbal de control a fost emis in luna iunie 2012).
Dispoziția privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala, in calitate de act administrativ fiscal, in conformitate cu prevederile Ordinului
M.F.P. nr.1939/2S.12.2004, va fi emisa numai ca urmare a finalizării unei inspecții fiscale generale sau parțiale cu "Raport de inspecție fiscala" sau cu
"Proces verbal", in cazul in care organele de inspecție fiscala stabilesc masuri in sarcina contribuabililor.
În speța dedusa judecații, ambele dispoziții au fost emise fără ca acest control inopinat sa fie finalizat cu proces~verbal (astfel cum prevede art.97 al.2. CPF), prin urmare aceste acte administrative fiscale nu au nici un temei legal si deci nu pot produce vreun efect juridic, iar organul fiscal nu a respectat procedura legala de desfășurare a controlul fiscal inopinat, astfel cum aceasta este reglementata de Codul de procedura Fiscala (OG nr.92/2003).
Prin deciziile nr.3 și nr.4 din_, organul fiscal a indicat art.105 al.(9) CPF ca temei legal al emiterii dispozițiilor de masuri, fapt ce demonstrează ca aceste dispoziții au fost emise in mod ilegal.
Conform art.105 al.9 CPF "Contribuabilul are obligația să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecției fiscale, în termenele și condițiile stabilite de organele de inspecție fiscală".
Având in vedere prevederile art. 96 si art.97 CPF si ale Ordinului MFP nr. 1939/_, actul întocmit cu ocazia inspecției fiscale, la care se refera art.105 al.9 CPF, este procesul-verbal de control si nicidecum dispoziția privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala.
De altfel, organul fiscal, prin Deciziile nr.3 si nr.4 din_, admite ca la data emiterii dispozițiilor nu exista procesul-verbal de control, menționând faptul ca acest proces-verbal va fi întocmit la finalizarea controlului care se afla in desfășurare.
Recurenta susține că, emiterea acestor dispoziții, înainte de finalizarea controlului inopinat, probează clar abuzul săvârșit de către organele de inspecție fiscala si împrejurarea ca prin acest demers organele fiscale au urmărit sancționarea contravenționala a acesteia, in mod netemeinic si nelegal.
Prin deciziile de soluționare a contestațiilor, organul fiscal pentru a motiva respectarea procedurii de control fiscal, menționează ca la data de_ a început controlul inopinat având ca obiect declarațiile 394 pentru anul 2011 și că, în aceiași zi, organele de inspecție fiscala au făcut verificările necesare, constatând neregulile, pe care le-au comunicat contribuabilului cu exemplificarea erorilor constatate.
De asemenea organul de control, a stabilit termenul pentru corectarea declarațiilor, din proprie inițiativa a contribuabilului, data de_ (in ce document este prevăzut acest termen?"??).
Se mai susține că, întrucât reclamanta nu a respectat acest termen, organele de inspecție fiscala au emis dispoziția de masuri nr.25/_ cu termen de aducere la îndeplinire pentru data de_, termen care nu a fost respectat, motiv pentru care reclamanta a fost amendată contravențional.
Recurenta apreciază că, aspectele mai sus menționate consolidează probele in sprijinul caracterului abuziv si ilegal a! dispozițiilor de masuri, din moment ce din cele menționate de organul fiscal se deduce ca acest control inopinat a fost finalizat in aceiași zi, organele fiscale având obligația de a încheia procesul-verbal de control prevăzut de art.97 al.2 CPF si in baza acestuia sa emită eventuale dispoziții de masuri.
Recurenta consideră că, sancțiunea legala pentru nerespectarea procedurii de emitere a dispozițiilor de masuri, respectiv emiterea acestor dispoziții anterior procesului-verbal de finalizare a controlului fiscal (lipsa oricărui temei legal pentru a fi emise dispozițiile de masuri), este nulitatea absoluta a acestor dispoziții si nicidecum nulitatea relativa, în caz contrar, s-ar putea interpreta ca pot fi emise in mod legal si valabil si decizii de impunere înainte de finalizarea controlului fiscal, decizii de impunere care sunt acte valabile si irevocabile, daca respecta cerințele art.46 din OG nr.92/2003.
Prima instanța nu a analizat si nu s-a pronunțat asupra încălcării de către organele de inspecție fiscala a prevederilor art.7 al.t. art.9. art.12. art.97 al.2. art.105 cod procedura fiscala, respectiv:- nu au manifestat rol activ (art,7 al. 1 CPF) neaducandu-i la cunoștința drepturile si obligațiile pe care le avea in desfășurarea procedurii de control,- au dat dovada de rea credința, încălcând art.12 CPF, in realizarea controlului si luarea masurilor; - au emis Dispozițiile contestate fara ca recurenta sa fi fost ascultata, încălcând prevederile art, 9 al.1 CPF.
Această susținere este probata prin faptul ca dispozițiile emise nu cuprind nicio mențiune privind audierea contribuabilului, deși aceasta mențiune este obligatorie conform art.43 lit.f CPF si a Ordinului MFP nr.1939/2004.
A înlăturat neîntemeiat si nelegal motivele pe care le-a reținut pentru a respinge acțiunea.
Nu se indica in sentința recurată care este dovada privind îndeplinirea, de către organele de inspecție fiscala, a obligației de informare, prevăzuta de art.107 al. 1 CPF, in condițiile in care nu exista la dosar o asemenea proba, iar proba cu martori, propusa de subscrisa, propusa in scopul dovedirii nerespectării prevederilor art,7 al.1, art.9, art.12, art.97 al.2, art.105 si 107 al.1 cod procedura fiscala, a fost respinsa de instanța de fond.
Recurenta consideră că, obligația de informare trebuie sa fie efectiva si nu doar formala, prin urmare organul de control fiscal avea datoria de a informa contribuabilul asupra constatărilor sale, prin menționarea exhaustiva a eventualelor nereguli constatate, neputându-se rezuma la informarea contribuabilului cu privire la faptul ca s-au descoperit nereguli, fara a le individualiza.
Referitor la neprobarea vătămării care ne-a fost cauzata prin nerespectarea formelor legale a actelor administrative fiscale, se reiterează ca aceasta vătămare exista si este probata prin cele 2 amenzi primite de recurenta societate ca urmare a nerespectării masurilor dispuse prin cele 2 dispoziții de masuri emise in mod ilegal.
De altfel astfel cum rezulta din probatoriul administrat, scopul pentru care au fost emise cele 2 dispoziții de masuri a fost tocmai acela de a justifica legal amenzile care au fost date, in condițiile in care cele 2 dispoziții de masuri au fost emise ilegal, înainte de finalizarea controlului inopinat, nu au menționat care sunt neregulile constatate si care trebuie corectate, nu le-au respectat dreptul la apărare (dispozițiile de masuri nu cuprind nici măcar rubrica privind mențiunile formulate de contribuabil) si au stabilit termene extrem de scurte, pentru aducerea la îndeplinire a masurilor dispuse, si care sunt imposibil de respectat având in vedere volumul mare al evidentelor contabile care au trebuit reverificate. Dispozițiile de masuri nr.25/SIFl/26.Q3.2012 si nr.29/SIFl/02.04.2Q12 sunt nule întrucât nu îndeplinesc condițiile de validitate ale actului administrativ fiscal, menționate expres de legiuitor in articolul 43 al.2 Cod Procedura Fiscala.
Astfel fiind, conform articolului menționat actul administrativ fiscal trebuie sa cuprindă sub sancțiunea nulității elemente privitoare la denumirea organului fiscal emitent, data ta care a fost emis si data de la care își produce efectele, datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de acesta, obiectul actului administrativ fiscal, motivele de fapt temeiul de drept, numele si semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, Stampila si semnătura acestuia, termenul de contestație si organul la care se depune aceasta, si mențiuni privind audierea contribuabilului. Conform art.46 Cod procedura fiscala, lipsa unor elemente esențiale la întocmirea actului administrativ fiscal atrage nulitatea acestuia.
Lipsa mențiunii privind audierea contribuabilului.
Din modul de întocmire a celor 2 Dispoziții de masuri, rezulta cu claritate lips mențiunilor privind audierea contribuabilului, situație in care aceste dispoziții sunt nule. Formularul Dispoziției de masuri aprobat prin Ordinul MFP nr. 939/_ a fost modificat ilegal de către organele de inspecție fiscal prin eliminarea complete a pârtii referitoare la "Mențiuni privind audierea contribuabilului".
Lipsa mențiunii privind motivele de fapt.
Se consideră ca dispozițiile nu conțin motivele de fapt care au stat la baza stabilirii masurilor. Motivația organului emitent :"Declaratiile depuse pentru anul 2011 nu conțin datele corecte/conțin date eronate care nu corespund cu datele din evidenta contabila a SC T. SA.", nu au putut fi reținute ca un motiv de fapt al actului administrativ fiscal, fiind in contradicție cu prevederile codului de procedura fiscala.
Organul fiscal trebuia sa precizeze în concret care sunt datele eronate la care face referire, aceasta obligație fiindu-i in sarcina conform art. 107 cod procedura fiscala.
Simpla mențiune generala ca declarațiile 394 conțin date eronate care nu corespund cu datele din evidenta contabila nu echivalează cu indicarea temeiurilor de fapt ale dispoziției contestate si nu poate avea semnificația îndeplinirii obligației de informare a contribuabilului, de către organul fiscal, cu privire la constatările inspecției fiscale si fundamentarea relațiilor dintre contribuabil si organul fiscal pe buna - credința.
Lipsa mențiunii privind motivele de drept.
Prin deciziile nr.3 si nr.4 din_, organul fiscal a indicat art.105 al.(9) CPF ca temei legal al emiterii dispozițiilor de masuri, fapt ce demonstrează ca
aceste dispoziții au fost emise in mod ilegal. Conform art. 105 al.9 CPF"Contribuabilul are obligația să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecției fiscale, în termenele și condițiile stabilite de organele de inspecție fiscală". Având in vedere prevederile art. 96 si art.97 CPF si ale Ordinului MFP nr. 1939/_, actul întocmit cu ocazia inspecției fiscale, ta care se refera art.105 al. 9 CPF, este procesul-verbal de control si nicidecum dispoziția privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala.
Se concluzionează că, emiterea acestor dispoziții, înainte de finalizarea controlului inopinat, probează clar abuzul săvârșit de către organele de inspecție fiscala si împrejurarea ca prin acest demers organele fiscale au urmărit sancționarea contravenționala a subscrisei, in mod netemeinic si nelegal.
Intimata pârâtă D. G. REGI. ALĂ A F. P. C. -N.
a depus întâmpinare la fila 8 prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că recursul este nefondat intrucat din motivele invocate nu se poate determina nelegalitatea hotărârii având in vedere si faptul ca prima instanța a reținut corect ca nu s-a făcut dovada unei vătămări si ca instanța înlătura argumentele potrivit căruia dispozițiile de masuri au fost emise cu nerespectarea prevederilor art. 43 lit e din Codul de procedura fiscala, mai precis nu conțin motivele de fapt care au stat la baza stabilirii masurilor dispuse, aceasta in condițiile in care obiectul controlului il reprezenta tocmai verificarea neconcordantelor apărute in ce privește
livrările/prestările si achizițiile efectuate pe teritoriul național declarate pentru semestrele I si II ale anului 2011 si cele evidențiate in evidenta contabila a reclamantei.
Așadar, starea de fapt consta in aceea ca societatea S.C. T. S.A. a fost supusa unui control inopinat in vederea verificării neconcordantelor din declarațiile 394 "declarație informativa privind livrările /prestările si achizițiile efectuate pe teritoriul national", control inițiat la data de_, asa cum este inscris in registrul unic de control, stare de fapt recunoscuta de reclamanta.
Cu ocazia controlului, organul de control a pus in vedere petiționarei sa intocmeasca corect declaratei informative 394 depuse pentru semestrul I si semestrul II 2011, prin Dispoziția nr. 29/_ .
Împotriva masurilor luate de organul de control reclamantul a formulat contestație care a fost soluționata prin Decizia nr. 3 /2012 si Decizia nr. 4/2012 .
Prin aceste dispoziții si decizii s-a stabilit obligația de conformare la normele legale .
Așa cum a reținut si instanța de fond, reclamanta a achiesat la cerințele cuprinse in dispoziții emițând DEC. ȚIILE RECTIFICATIVE, astfel ca sub acest aspect operează prezumția de legalitate, declarațiile rectificative intrând in circuitul civil si producând efecte juridice, asa cum retine instanța, respectiv " reclamanta a emis declarații rectificative ale declarațiilor 394 inițiale, punând de acord situația declarata cu cea evidențiata in contabilitate" .
Pe de alta parte, sancțiunea pentru neconformarea la lege s-a aplicat prin P.V.C. seria A/2011 nr. 0045266/_ si P.V.C. seria A/2011 nr. 0045265/_
încheiat de activitatea de inspecție fiscala din cadrul D.G.F.P. C. si care formează obiectul judecații in dosarele_ si nr._ aflate pe, Iul Judecătoriei C. - N., aceste plângeri contravenționale fiind in prezent suspend^ la solicitarea reclamantei, pana la soluționarea prezentei acțiuni.
In consecința întrucât s-a dispus conformarea la lege iar prima instanța a reținut ca fiind corecta si legala soluția organului de control potrivit art. 105 alin
(9) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala care prevede ca " (9) Contribuabilul are obligația să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit
cu ocazia inspecției fiscale, în termenele și condițiile stabilite de organele de inspecție fiscală." iar potrivit art. 219 alin (1) lit e) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala constituie contravenție "e) neducerea la îndeplinire a măsurilor stabilite potrivit art. 79 alin. (2), alin. (4) și art. 105 alin. (9) aferente semestrelor I si II".
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel ajunge la următoarele constatări:
În mod corect instanța de fond a stabilit starea de fapt, respectiv că, prin Dispoziția privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr 25/SIF1/_, s-a dispus "intocmirea corecta a declaratiilor informative privind lucrarile -prestatiile si achizitiile efectuate pe teritoriul Romaniei (Declaratia 394) pentru semestrul I si II 2011 si depunerea la AFPCM C. "; cu motivarea ca declaratiile depuse pentru anul 2011 nu contin datele corecte din evidenta contabila a SC T. SA. Termenul pentru realizarea masurilor a fost stabilit pentru data de_ .
Reclamanta a depus, la data de_, declaratiile 394 rectificative aferente semestrelor I si II din anul 2011, urmate de emiterea de catre parata a procesului-verbal de contraventie seria A/2011 din_ prin care reclamanta a fost sanctionata pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite prin dispozitia nr 25/SIF1/_ .
La data de_ parata a emis Dispoziția privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr 29/SIF1/_ prin care a dispus "intocmirea corecta a declaratiilor informative privind livrarile/prestatiile si achizitiile efectuate pe teritoriul Romaniei (Declaratia 394) pentru semestrul I si II ale anului 2011 si depunerea acestora la AFPCM C. ";, cu motivarea ca in urma verificarilor efectuate de inspecția fiscala s-a stabilit ca Declarațiile 394 depuse de reclamanta pentru perioada verificata conțin date eronate care nu corespund cu evidenta contabila a acesteia, fara insa a se indica in mod concret care sunt datele eronate.
Termenul de aducere la îndeplinire a fost stabilit pentru data de_ .
Împotriva ambelor Dispoziții reclamanta a formulat contestații administrative, respinse prin Deciziile nr 3 si 4 din_ .
Curtea mai constată că, instanța de fond a reținut corect că, niciunul dintre motivele invocate de reclamanta ca fiind apte a determina nulitatea dispozitiilor contestate nu sunt prevăzute de art.46 din O.G. printre motivele de nulitate absoluta ale actelor administrativ fiscale, iar pe de alta parte, actele îndeplinite cu neobservarea unor forme legale urmează a se declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit parții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, conform art.105 alin. (2) Cod procedura civila, situație în care reclamanta era ținută a dovedi existenta unui prejudiciu ca urmare a faptului ca nu i-au fost aduse la cunoștință drepturile si obligațiile in desfășurarea procedurii de control, în cazul de față o asemenea probă nu a fost produsa.
Referitor la aspectele de nelegalitate invocate de reclamantă atât în fața instanței de fond cât și în recurs, Curtea constată că, societatea reclamanta a fost supusa unui control inopinat demarat in condițiile art 97 alin 1 din Codul de procedura fiscala, iar un astfel de control nu face necesară înștiințarea prealabila a contribuabilului.
Reprezentanții reclamantei au fost înștiințați in legătura cu începerea controlului la data la care echipa de control s-a prezentat la sediul reclamantei, în data de 21 martie 2012, organul de control înscriindu-se in registrul unic de control al SC T. SA la poziția nr.18, cu menționarea obiectivelor controlului, respectiv neconcordantele existente intre datele declarate de
reclamanta in Declarațiile 394 depuse pentru semestrele I si II din anul 2011 si datele declarate de ceilalți contribuabili.
În mod corect instanța de fond a reținut ca, parcurgând procedura mai sus descrisa, organele de inspecție fiscala si-au îndeplinit obligația de informare, prevazuta de art 107 alin 1 Cod procedura fiscala.
Referitor la motivul de recurs privind nerespectarea dreptului reclamantei la apărare, instanța de fond și Curtea rețin că, principiul respectării dreptului la apărare impune ca orice persoană împotriva căreia se intenționează să se adopte o decizie care îi cauzează prejudicii să fie în măsură să își expună în mod util punctul de vedere înainte de adoptarea deciziei, și nefiind vorba de o nulitate expresă pentru care vătămarea să fi fost prezumată, se reține că nu s-a făcut dovada unei vătămări, având în vedere că reclamanta a achiesat cerintelor cuprinse in cele doua dispoziții de masuri emițând Declaratii rectificative 394
,aferente semestrelor I si II din anul, astfel ca că neîndeplinirea exigenței prevăzută de art. 43 alin.2 lit.j C.pr.fisc nu constituie o neregularitate care să conducă la anularea actului .
Curtea mai reține că, în mod corect instanța de fond a înlăturat argumentul potrivit căruia dispozițiile de masuri au fost emise cu nerespectarea prevederilor art.43 lit e din Codul de procedura fiscala, mai precis nu conțin motivele de fapt care au stat la baza stabilirii masurilor dispuse, aceasta in condițiile in care obiectul controlului îl reprezenta tocmai verificarea neconcordantelor apărute in ce privește livrarile/prestarile si achizitiile efectuate pe teritoriul național declarate pentru semestrele I si II ale anului 2011 si cele evidențiate in evidența contabila a reclamantei. Pe de alta parte, reclamanta a emis declarații rectificative ale declarațiilor 394 inițiale, punând de acord situația declarata cu cea evidențiată in contabilitate.
Curtea apreciază că organul de control financiar a procedat corect la efectuarea verificărilor și rezultatul acestora a fost adusă la cunoștința reprezentatului societății verificate, respectiv lui Culda M. directorul economic, respectându-se prevederile art.107 alin.1 din OG nr.92/2003, aceasta luând angajamentul remedierii deficiențelor, promisiune ce nu a fost respectată.
În aceste condiții organul de control financiar a întocmit în scris Dispoziția privind măsurile stabilite de organul de inspecție fiscală nr.25/SIF 1 din_, act întocmit în conformitate cu prevederile art.105 alin.9 din OG nr.92/2003.
Deși organul de control a stabilit termen pentru completarea declarațiilor pentru data de_, societatea vizată nu a depus documentele corectate, astfel că a fost sancționată contravențional prin pv. de constatare și sancționare a contravențiilor Seria A/2011 nr.0045265 din_ .
Întrucât nici în urma sancționării reclamantei, aceasta nu a depus declarația nr.394, în data de_, organul de control a emis o nouă Dispoziție cu nr.29/SIF 1 din_ prin care obligă societatea comercială controlată să corecteze Declarațiile informative privind livrări/prestații și achizițiile efectuate pe teritoriul României pentru Semestrul I și II2011, stabilindu-se termen pentru data de_, termen nerespectat din nou, fapt care a atras din nou sancționarea contravențională a reclamantei.
Recurenta consideră că cel două Dispoziții privind măsurile stabilite de organul de inspecție fiscală au fost emise de intimată în afara finalizării actului de control, la fel și sancțiunile contravenționale aplicate.
Curtea constată că față de societatea reclamantă, organul de control financiar a declanșat un control fiscal inopinat ce s-a desfășurat în perioada
21.03 -_ în vederea verificări neconcordanțelor din declarațiile 394, control în urma căruia, s-au emis cele două dispoziții menționate mai sus, dispoziții ce erau acte premergătoare procesului verbal de finalizare a controlului, acte care
aveau menirea de a solicita societății controlate, intrarea în legalitate și depunerea corectă a documentului menționat.
Aceste dispoziții se putea emite în cursul controlului, scopul acestora fiind mobilizarea conducerii societății de a intra în legalitate și a corecta declarația 394.
Societatea comercială nu s-a conformat dispozițiilor obligatorii a organului financiar, astfel că a fost sancționată contravențional.
Organul de control și-a finalizat controlul constatând o serie de deficiențe în evidențele societății, aspecte ce au fost evidențiate în procesul verbal 220 din_ .
Deși reclamanta a criticat actele de control și măsurile sancționatorii luate împotriva ei, apreciind că termenul pentru împlinirea măsurilor era prea scurt, abuziv și tendențios stabilit, Curtea reține că potrivit prevederilor legale, declarațiile 394 au termene de depunere raportat la perioada de control menționată sem. I și II 2011 la datele de_, respectiv_, termene depășite, societatea nerespectând nici termenele de corectare și completare a acestor declarații date ulterior în timpul controlului, respectiv_ și_, termenele stabilite ulterior fiind suficiente pentru o asemenea completare.
Se mai reține că la începerea controlului, reclamantei la data de_ i s- a adus la cunoștință tematica controlului stabilindu-se obligația de completare a formularului 394 pentru datele de_ și_, termene ce sunt apreciate a fi rezonabile.
Recurenta critică soluția instanței de fond afirmând că, prima instanța nu a analizat si nu s-a pronunțat asupra încălcării de către organele de inspecție fiscala a prevederilor art.7 al.1. art.9. art.12. art.97 al.2. art.105 cod procedura fiscala, respectiv:-nu au manifestat rol activ (art,7 al. 1 CPF) neaducandu-i la cunoștința drepturile si obligațiile pe care le avea in desfășurarea procedurii de control,- au dat dovada de rea credința, încălcând art.12 CPF, in realizarea controlului si luarea masurilor; - au emis Dispozițiile contestate fara ca recurenta sa fi fost ascultata, încălcând prevederile art, 9 al.1 CPF.
Această susțineri ale recurentei au fost analizate de instanța de fond care a apreciat că reclamantei i-au fost respectate toate drepturile legale invocat a fi fost încălcate, că nici unul din motivele de nelegalitate invocate nu pot conduce la nulitatea actelor de control.
Curtea analizând susținerea recurentei a recurentei legat de faptul ca dispozițiile emise nu cuprind nicio mențiune privind audierea contribuabilului, deși aceasta mențiune este obligatorie conform art.43 lit.f CPF si a Ordinului MFP nr.1939/2004, apreciază că nici nu trebuia să cuprindă un asemenea aspect în condițiile în care dispozițiile emise reprezentau acte premergătoare procesului verbal de control, acte ce aveau menirea de a obliga recurenta la completarea declarației 394, actul respectiv fiind unul de dispoziție și nu de constatare.
Recurenta mai susține că, nu se indica in sentința recurată care este dovada privind îndeplinirea, de către organele de inspecție fiscala, a obligației de informare, prevăzuta de art.107 al. 1 CPF, in condițiile in care nu exista la dosar
o asemenea proba, iar proba cu martori, propusa de subscrisa, propusa in scopul dovedirii nerespectării prevederilor art,7 al.1, art.9, art.12, art.97 al.2, art.105 si 107 al.1 cod procedura fiscala, a fost respinsa de instanța de fond.
Recurenta consideră că, obligația de informare trebuie sa fie efectiva si nu doar formala, prin urmare organul de control fiscal avea datoria de a informa contribuabilul asupra constatărilor sale, prin menționarea exhaustiva a eventualelor nereguli constatate, neputându-se rezuma la informarea contribuabilului cu privire la faptul ca s-au descoperit nereguli, fara a le individualiza.
Curtea analizând aceste susțineri, constată că acestea sunt nejustificat invocate în condițiile în care organul de control la data începerii controlului inopinat din data de_ a consemnat în Registrul de control obiectivul controlului, trasând conducerii societății verificate obligațiile avute în cursul controlului, nefiind necesare alte precizări sau informări suplimentare.
De altfel nici recurenta nu enumeră ce alte precizări trebuia să primească de la organul de control, și nimic nu o împiedica dacă considera necesar a afla detalii tehnice sau de natură fiscală să solicite verbal detalii sau în scris, fapt neurmat de reclamantă.
Reclamanta mai critică soluția instanței de fond întrucât acesta ar fi reținut greșit că, reclamanta nu a probat vătămările care i-ar fi fost cauzate prin nerespectarea formelor legale a actelor administrative fiscale, reiterând ca aceasta vătămare exista si este probata prin cele 2 amenzi primite de recurenta societate ca urmare a nerespectării masurilor dispuse prin cele 2 dispoziții de masuri emise in mod ilegal.
Curtea nu poate achiesa la susținerea recurentei că, scopul pentru care au fost emise cele 2 dispoziții de masuri a fost tocmai acela de a justifica legal amenzile care au fost date, in condițiile in care cele 2 dispoziții de masuri au fost emise ilegal, înainte de finalizarea controlului inopinat, acte care nu au menționat care sunt neregulile constatate si care trebuie corectate, nu le-au respectat dreptul la apărare (dispozițiile de masuri nu cuprind nici măcar rubrica privind mențiunile formulate de contribuabil) si au stabilit termene extrem de scurte, pentru aducerea la îndeplinire a masurilor dispuse, si care sunt imposibil de respectat având in vedere volumul mare al evidentelor contabile care au trebuit reverificate.
Nu se poate reține ca și corectă susținerea recurentei că, dispozițiile de masuri nr.25/SIFl/26.Q3.2012 si nr.29/SIFl/02.04.2Q12 sunt nule întrucât nu îndeplinesc condițiile de validitate ale actului administrativ fiscal, menționate expres de legiuitor in articolul 43 al.2 Cod Procedura Fiscala, în condițiile în care așa cum s-a menționat mai sus și cum corect a reținut și instanța de fond, actele contestate conțin toate elementele obligatorii pentru valabilitatea documentelor, nefiind constatate nici un motiv de nulitate a actului contestat.
Susținerea recurentei privind lipsa mențiunii legat de audierea contribuabilului în cuprinsul celor două Dispoziții, instanța de fond și Curtea au apreciat că nu erra necesară o asemenea mențiune, actele respective fiind de dispoziție, întocmite în cursul controlului nefinalizat, acte prin care organul de control trasa obligații în sarcina societății controlate, nefiind necesară consemnarea opiniei reclamantei.
Cele două documente contestate aveau menirea de a asigura organului de control materialul necesar pentru finalizarea controlului, fiind și un instrument legal de intrare a reclamante în legalitate prin corectarea declarațiile 394 și aducerea acestora în concordanță cu celelalte documente ale societății.
Recurenta mai consideră ca dispozițiile contestate nu conțin motivele de fapt care au stat la baza stabilirii masurilor, arătând că, motivația organului emitent este :"Declaratiile depuse pentru anul 2011 nu conțin datele corecte/conțin date eronate care nu corespund cu datele din evidenta contabila a SC T. SA.", nu au putut fi reținute ca un motiv de fapt al actului administrativ fiscal, fiind in contradicție cu prevederile codului de procedura fiscala.
Se susține de recurentă că, organul fiscal trebuia sa precizeze în concret care sunt datele eronate la care face referire, aceasta obligație fiindu-i in sarcina conform art. 107 cod procedura fiscala, iar simpla mențiune generala ca declarațiile 394 conțin date eronate care nu corespund cu datele din evidenta
contabila nu echivalează cu indicarea temeiurilor de fapt ale dispoziției contestate si nu poate avea semnificația îndeplinirii obligației de informare a contribuabilului, de către organul fiscal, cu privire la constatările inspecției fiscale si fundamentarea relațiilor dintre contribuabil si organul fiscal pe buna - credința.
Curtea apreciază că în cele două dispoziții emise de organul de control nu trebuia să însereze o motivație expresă și specială a necesității completării declarației 394 de către societatea controlată sau indicarea altor temeiuri, în condițiile în care obligația depunerii corecte a documentului incumba potrivit legii în sarcina reclamantei, acesta având cunoștință de scopul controlului și lipsurile constatate la o sumară verificare, declarația solicitată fiind tipizată și aflată la dispoziția recurentei.
Așa cum s-a arătat mai sus, nimic nu împiedica societatea controlată să solicite detalii clarificatoare organului de control în cazul unor erori de interpretare a celor solicitate.
Recurenta mai invocă și lipsa mențiunii privind motivele de drept, astfel, prin deciziile nr.3 si nr.4 din_, organul fiscal a indicat art.105 al.(9) CPF ca temei legal al emiterii dispozițiilor de masuri, fapt ce demonstrează ca aceste dispoziții au fost emise in mod ilegal, întrucât, conform art. 105 al.9 CPF
"Contribuabilul are obligația să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecției fiscale, în termenele și condițiile stabilite de organele de inspecție fiscală". Având in vedere prevederile art. 96 si art.97 CPF si ale Ordinului MFP nr. 1939/_, actul întocmit cu ocazia inspecției fiscale, ta care se refera art.105 al. 9 CPF, este procesul-verbal de control si nicidecum dispoziția privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala.
Curtea apreciază că, reclamanta recurentă în susținerea acestui aspect, omite faptul că cele două dispoziții au fost date în cursul controlului, ca instrument de control pentru strângerea documentelor necesare controlului, fiind acte de dispoziție prin care se solicita și se dădea posibilitatea societății controlate să intre în legalitate și să completeze corect declarațiile 394.
Față de toate aspectele prezentate, Curtea preciază soluția instanței de fond a fi temeinică și legală, astfel că în conformitate cu prevederile art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul declarat de SC T. SA împotriva sentinței civile nr.3600 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de SC T. SA împotriva sentinței civile nr.3600 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
S. L. R.
Judecător,
V. G.
Judecător,
R. -R. D.
Grefier,
M. V. -G.
Red. V.G./M.N.
2 ex./ Jud.fond.-
