Decizia civilă nr. 10119/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10119/2013
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013
C. pletul compus din: PREȘEDINTE M. D. Judecător R. -R. D.
Judecător L. U.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta SC B. R. P.
C. S., împotriva sentinței civile nr. 1821/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu pârâta A. J. A F. P.
M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s- a depus întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare, cu mențiunea că la deliberare se va analiza în ce măsură cererea de chemare era admisibilă conform Codului de procedură Fiscală.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1821/_, pronunțată în dosarul nr. _ | al | ||
T. | ui M. s-a respins cererea formulată de reclamanta SC B. R. | P. | C. |
S. | în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a F. P. M. . |
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 1263/_ emisă de către pârâtă (f.61-68) în baza raportului de inspecție fiscală nr. 5377 încheiat în data de_, s-a stabilit fața de reclamantă obligația de plată a sumei totale de 68.210 lei reprezentând creanțe fiscale calculate cu titlu de impozit pe profit, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, tva și majorări de întârziere aferente tva,
impozit pe veniturile din salarii, majorări de întârziere aferente acestui impozit precum și contribuții reprezentând asigurări sociale, asigurări de șomaj, asigurări sociale de sănătate datorate de angajatori și de asigurați, contribuția pentru concedii și indemnizații, contribuția pentru accidente de muncă și boli profesionale, contribuția angajatorului la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, cu majorări de întârziere aferente.
Împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere reclamanta a formulat în termenul legal contestație fiscală, soluționată de către pârâtă prin Decizia nr.857/_ (f.33-42) prin care contestația a fost admisă în parte pentru suma totală de 1.359 lei, reprezentând tva în suma de 854 lei si
majorări de întârziere aferente în sumă de 505 lei, dispunându-se anularea deciziei de impunere nr. 1263/_ pentru aceasta sumă. Prin aceeași contestație au fost desființate capitolele III.5., III. 7.1, UI.8.1., III.8.2., III.9.1., III.9.2, III. 10.1, III. 10.2, III. 11. din raportul de inspecție fiscală pentru suma totală de 9.252 lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii în suma de 378 lei, majorări de întârziere aferente în sumă de 288 lei, contribuții reprezentând asigurări sociale de sănătate, datorate de angajatori și asigurați, contribuția pentru concedii și indemnizații și pentru accidente de muncă și boli profesionale, contribuția angajatorului la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale în suma de 4.837 lei și majorări de întârziere aferente în suma de 3.749 lei și s-a dispus anularea deciziei de impunere nr. 1263/28.05.2O10 pentru aceste sume.
S-a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei pentru suma totală de
57.599 lei reprezentând: impozit pe profit în suma de 10.300 lei, majorări de întârziere aferente în suma de 8,097 lei, taxa pe valoare adăugată în suma de 28.634 lei, majorări de întârziere aferente în suma de 10.568 lei, pentru argumente similare celor invocate în întâmpinare, dispoziții care fac obiectul acțiunii în contencios fiscal întrucât în aceste limite a fost învestită instanța prin cererea de chemare în judecată.
S-a analizat fondul contestației distinct, pe cele două categorii de obligați fiscale impuse reclamantei .
Cu privire la impozitul pe profit în sumă de 10.300 lei și accesorii:
Instanța a constatat că prin raportul de inspecție fiscală nr. 5377/_ încheiat de către pârâtă (filele 69-87) s-a stabilit că la data de_ reclamanta SC B. R. P. C. S. înregistra conform balanței de verificare un profit contabil de 811 lei evidențiat în contul 121.
Din controlul modului de determinare și evidențiere a profitului impozabil respectiv a impozitului pe profit pentru trimestrul IV 2007 organele fiscale au stabilit că reclamanta și-a diminuat nejustificat stocul de materii prime cu valoarea totală de 64.379 lei ca urmare a înregistrărilor efectuate în evidența contabilă, în baza notei contabile nr. 64 din_, fără alte documente justificative, a următoarelor înregistrări în conturile: 3022 cheltuieli cu combustibili în sumă de 20.536 lei;3024 cheltuieli cu materiale auxiliare în sumă de 18.491 lei; 3028 alte cheltuieli în suma de 25.352 lei.
Aceste înregistrări s-au efectuat în corespondență cu diminuarea aportului asociatului din contul 4551, în valoare totală de 64.379 lei la care organele fiscale au aplicat cota de impozit de 16%, stabilind un impozit pe profit suplimentar de10.300 lei
Pe baza acestei constatări organele de control au apreciat că materiale a fost folosite în producție, fără a se înregistra la venituri sau au fost lipsă în gestiune și scăzute în mod artificial, cu consecința că a fost influențat profitul impozabil cu suma de 64.379 lei și impozitul pe profit cu suma de 10.300 lei (64.379lei x 16%).
Verificând balanța sintetică pe luna decembrie 2012(f97-99)instanța a constatat realitate modului de operare în contabilitate, prin înscrierea acestor operațiuni în conturile destinate cheltuielilor 3022, 3024 și 3028, în corespondență cu diminuarea aportului asociatului din contul 4551 denumit
"asociați-conturi curente";.
Conform art.19 alin.1 din Codul fiscal"; Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare";.
În art.21 alin.1 și din Codul fiscal se prevede că pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare iar în alin.4 lit.f). al aceluiași text de lege se prevede că nu sunt deductibile "cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor";.
Instanța a constatat că pârâta a constatat în mod corect incidența acestor ultime dispoziții legale cu privire la înregistrarea unor cheltuieli în valoare totală de 64.379 lei, operată de către reclamantă în absența unor documente justificative care să confirme efectuarea acestor cheltuieli în scopul realizării de venituri impozabile.
Incorectitudinea înregistrării din punctul de vedere al operațiunilor materiale contabile este confirmată și în raportul de expertiză încheiat de către dl. expert C. L. (f.176) care constată că potrivit reglementărilor legale în vigoare stabilite prin Ordinul MFP nr.1752/2005 în contul 455 denumit "sume datorate acționarilor/asociaților"; se înscriu sumele lăsate temporar de către acționari /asociați la dispoziția societății, fără să se prevadă posibilitatea diminuării stocurilor de materiale prin reducerea sumele lăsate temporar de către acționari /asociați la dispoziția societății.
Verificând reglementarea legală instanța și-a însușit concluzia expertului.
Pentru realizarea acestor înregistrări reclamanta s-a prevalat în nota explicativa( f.90-91) dată organelor de inspecție fiscala de către dl.B. Csaba, conform certificatului constatator nr.37309/_ (f.145) asociat unic și administratorul reclamantei, de faptul că descărcarea din gestiune a materialelor respective a fost făcută "probabil pentru creditul din bancă, nu a vrut contabila să avem pierderi, dar eu nu știu concret pentru că nu am verificat contabila, am avut încredere în ea".
Ulterior, a invocat în instanță și dispariția rapoartelor de producție și foilor de parcurs în incendiul izbucnit în data de_ la hala de gatere care funcționa în cadrul societății, producerea incendiului fiind confirmată de procesul-verbal de intervenție nr-.85/_ încheiat de ISU M., depus la fila 128 verso din dosar.
După efectuarea inspecției reclamanta a depus odată cu contestația și devize de lucrări, precum și bonuri de consum colectiv, înscrisuri încuviințate în probațiune și depuse la filele 206-257 din dosar.
Instanța a constatat legalitatea și temeinicia actelor atacate, considerând că aceste înscrisuri nu constituie documente justificative ale cheltuielilor înregistrate în contabilitate conform art.21 alin.4 lit.f) și că, prin urmare, în mod corect organele de inspecție fiscală au recalificat operațiunea în temeiul art.11 din Codul fiscal și art.6 din Legea nr.82/1991, în absența documentelor justificative legale care să confirme afectațiune concretă a materialelor și utilizarea reală a acestora în activitatea curentă a societății.
Așa cum constată expertul în finalul raportului de expertiză (f.184-185) pentru perioada 2007-2010 societatea nu a prezentat registrele de contabilitate obligatorii conform art.19 din Legea nr.82/1991 și anume registrul jurnal, registrul inventar și cartea mare, lipsind atât inventarierea anuală a bunurilor obligatorie potrivit art.8 din același act normativ, cât și situațiile financiare anuale prevăzute de art.26 din Legea nr.82/1991:bilanț, cont de profit și de pierderi, date informative, note explicative obligatorii.
Totodată, întrucât incendiul s-a produs într-o hală de producție iar nu în incinta sediului societății, instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada dispariției rapoartelor de producție și foilor de parcurs în incendiul din
data de_, în condițiile în care nici o altă probă nu confirmă că arhiva societății se fala în acea incintă, reclamanta fiind responsabilă în temeiul Legii nr.82/1991 pentru ținerea contabilității.
Nu în ultimul rând, pentru a combate susținerile reclamantei, instanța a apreciat relevantă împrejurarea consemnată în procesul-verbal de intervenție nr.85/_ încheiat de ISU M. în sensul că anunțarea incendiului s-a făcut cu întârziere, că incendiul a fost provocat de un scurt circuit electric la tabloul de distribuție și că protecția realizată prin ignifugare era expirată. Toate aceste elemente pun în discuția culpa reclamantei, fără ca aceasta să o poată valorifica pentru a fi exonerată de îndeplinirea obligațiilor legale privind ținerea contabilității.
Reclamanta a invocat justificarea înregistrării în contul 3022 destinat cheltuielilor cu combustibili a sumei de 20.536 lei prin bonurile de consum depuse la filele 206-257, însă așa cum se reține și în raportul de expertiză justificarea utilizării combustibilului pentru mijloacele de transport aparținând societății se putea face numai pe baza foilor de parcurs, pentru a se verifica dacă este real consumul. Or, aceste foi de parcurs nu au fost depuse, instanța înlăturând apărările reclamantei în paragraful anterior al sentinței.
Nu în ultimul rând instanța a mai reținut că potrivit art.65 Cod pr. fiscală sarcina probei situației de fapt fiscale îi revine reclamantei ,în calitate sa de contribuabil.
În ceea ce privește celelalte două categorii de cheltuieli aferente conturilor 3024 și 3028 instanța nu a achiesat la concluziile raportului de expertiză pentru următoarele considerente:
În legătură cu aceste operațiuni reclamanta s-a prevalat de bonurile de consum și devizele de lucrări, înscrisuri depuse la filele 206-257.
În ceea ce privește devizele de lucrări instanța a apreciat că întrucât nu s- au depus nici în vedere soluționării contestației administrativ fiscale, deși pârâta notificat-o pe reclamantă în acest sens și nu au dată certă, nu pot fi acceptate ca și înscrisuri cu forță probantă, fiind constituite "pro causa";.
Bonurile de consum în număr total de 67 sunt toate emise la două date de_ și_, fără a fi semnate exemplarele anexate contestației administrativ fiscale, așa cum rezultă din compararea exemplarelor depuse la filele 102-123 di dosar cu copiile acelorași înscrisuri depuse de către reclamantă la dosarul cauzei, la filele230-256.
Chiar dacă s-ar accepta susținerea reclamantei, confirmată de mențiunile de pe bonurile de consum și devize, însușită și de către expert, în sensul că a fost efectuat consumul de materiale pentru repararea și întreținerea clădirilor, instalațiilor electrice și a mijloacelor de transport, lucrări efectuate în regie proprie de către reclamantă, instanța a constatat că modul de evidențiere a acestor operațiuni în contabilitate nu respectă Ordinul MFP nr.1725/2005.
Pentru a fi deductibile aceste cheltuieli trebuia să fie înregistrate în conformitate cu dispozițiile legale cuprinse la punctul 211,212 din Ordinul MFP nr.1725/2005 în contul 722";venituri din producția de imobilizări";în corespondență cu contul 231";imobilizări corporale în curs";
C. parând înregistrările din contul de cheltuieli cu cele din veniturile realizate în producție în luna decembrie 2007, instanța a constatat că veniturile din producție înregistrate de către reclamantă în conturile 701,702 se ridică la nivelul sumei de 6.000 lei, cu mult sub valoarea totală a acestor cheltuieli de
64.379 lei.
Instanța și-a însușit punctul de vedere exprimat de către pârâtă și care confirmă caracterul nereal al acestor înregistrări în condițiile în care contabilitatea reclamantei atestă că societatea a realizat în anul 2007 venituri în
valoare totală de 87.548 lei în timp ce valoarea totală a cheltuielilor cu materii prime și materiale înscrise în contul de cheltuieli 601 și 602 este de 119.396 lei care cumulate cu suma de 64.379 lei, care s-a stabilit că este nelegal evidențiată, însumează 183.775 lei, cu mult peste valoarea veniturilor.
Și alte date contabile din balanța pe luna decembrie 2007 infirmă realitatea operațiunii, instanța reținând că reclamanta a înregistrat produse finite în conturile 341 și 345 de numai 1200 lei iar în contul 701 profit din vânzări de produse finite este înscrisă suma de numai 6.000 lei.
În condițiile în care reclamanta nu și-a îndeplinit obligația legală de a efectua inventarul anual al bunurilor, nu poate fi primită motivarea invocată în cauză în sensul că pârâta nu putea stabili scoaterea din gestiune a bunurilor și transferul acestora în contul asociatului unic decât efectuând un inventar faptic la data controlului. Instanța a reținut că nu se putea verifica realitatea lipsei din gestiune pe baza inventarului fizic dacă inspectorii fiscali l-ar fi realizat la data controlului datorită inexistenței documentelor contabil de inventariere prevăzute de lege pentru a se pute face o comparație între constatările inspectorilor fiscali și datele din contabilitatea reclamantei.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins contestația cu privire la impozitul suplimentar pe profit în temeiul dispozițiilor legale anterior analizate.
Cu privire la TVA suplimentar instanța constată :
Constatarea instanței motivată la punctul I. al sentinței cu privire la suma de 64.379 lei pentru care s-a stabilit de către pârâtă în mod corect că materiale nu au fost folosite în procesul de producție, ci au fost înlăturate din gestiune în corespondent cu trecerea acestora în contul 4551 prin diminuarea aportului asociatului unic, atrage calificarea operațiunii ca o livrare de bunuri potrivit pentru care reclamanta datorează TVA art128 alin.5 coroborat cu art.140 alin.1 din Codul fiscal .Nu s-a contestat de către reclamantă modul de calcul al TVA și nici al accesoriilor.
În ceea ce privește obligația de plată a TVA impusă reclamantei pentru intervalul de timp_ -martie 2010 instanța a reținut că prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 363/_, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 236/_ reclamanta a fost declarată inactivă fiscal începând cu data de_ .
Reclamanta a invocat în mod neîntemeiat nulitatea acestui ordin cu privire la dispozițiile prin care a fost declarată inactivă.
La data relevantă de_ procedura de declarare a contribuabililor inactivi era reglementată prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 819/_ care în art.3, în conținutul în vigoare la acea dată stabilea că "Declararea contribuabililor inactivi se face cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru aprobarea Listei contribuabililor declarați inactivi.
Neregulile invocate de către reclamantă în legătură cu procedura de notificare prealabilă, prevăzută în Anexa nr.1 a Ordinului nr. 819/_, precum și neîndeplinirea condițiilor stabilite în acest act normativ pentru declararea contribuabililor inactivi pot fi invocate în procedura de scoatere din evidența contribuabililor declarați inactivi ca urmare a unei erori materiale reglementată în Anexa nr.2 a Ordinului nr. 819/_, pe care reclamanta nu a făcut dovada că a urmat-o până la data soluționării cauzei .
În consecință, întrucât Ordinul nr. 363/_ a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 236/_ (f.94)în care reclamanta figurează la poziția nr.491 instanța a reținut că începând cu data de_ când s-a publicat ordinul sunt incidente dispozițiile legale cuprinse în art. 11 alin. 1 indice 2 din
Codul fiscal care la acea dată avea următorul conținut: "De asemenea, nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin ordin. Lista contribuabililor declarați inactivi va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, și va fi adusă la cunoștință publică, în conformitate cu cerințele prevăzute prin ordin";.
De asemenea, conform art. 3 din Ordinul nr. 605 din 8 aprilie 2008, privind aprobarea Procedurii de anulare din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA a persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA, care figurează în lista contribuabililor inactivi: "Anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de taxă
pe valoare adăugată a contribuabililor inactivi se efectuează cu data de întâi
a lunii următoare publicării în Monit orul Ofic ial al României, Partea I, a
ordinului președint elui Agenției Nați onale de Administ rare Fiscală pentru
aprobarea listei contribuabililor inactivi";.
Întrucât reclamanta a fost declarată declarat inactiv, în condițiile legii, documentele fiscale emise nu au produs efecte juridice din punct de vedere fiscal.
În consecință, în temeiul art. 146 alin. 1 lit. a), art. 150 alin 3 și art.153 indice 1 Cod fiscal reclamanta nu are dreptul la deducerea taxei pe valoare adăugată pentru facturile emise ulterior datei de_ .De altfel, pârâta a stabilit această obligație numai începând cu data de _
Situația cu facturile și bonurile recepționate precum și situația cu facturile emise pe luni,stabilită în raportul de inspecție fiscală nu au fost contestate de către reclamantă și nici cuantumul TVA suplimentar stabilit astfel: luna iulie 2009s-a calculat tva suplimentar în sumă de 1.109 lei din diferența dintre tva stabilit suplimentar și cel evidențiat în balanța ca tva de recuperat; în luna august 2009 un tva suplimentar la control în sumă de 1.484 lei din nedeclarare iar tva dedus nejustificat se va înregistra pe cheltuieli; în luna septembrie 2009 tva suplimentar la control în sumă de 3.519 lei din nedeclarare iar tva dedus nejustificat se va înregistra pe cheltuieli;în luna octombrie 2009tva suplimentar la control în suma de 2.504 lei din nedeclarare iar tva dedus nejustificat se va înregistra pe cheltuieli;luna noiembrie 2009 un tva suplimentar la control în sumă de 2.551 lei din nedeclarare, iar tva dedus nejustificat se va înregistra pe cheltuieli iar în luna decembrie 2009 un tva suplimentar la control în suma de
4.437 lei din nedeclarare iar tva dedus nejustificat se va înregistra.
Pentru anul 2010 pârâta a calculat TVA dedus nejustificat pentru anul 2010 până în luna-martie în sumă de 1.561 lei(1.212 lei+93 lei+256 lei) aferent facturilor și bonurilor fiscale recepționate cu baza impozabila iar tva colectat în sumă de 798 lei.
În temeiul principiului conform căruia accesoriul urmează soarta principalului și întrcuât nu s-a contestat modul de calcul reclamanta datorează și creanțele accesorii taxei pe valoare adăugată, stabilite suplimentar de organul fiscal.
Pentru toate aceste considerente instanța a respins cererea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC B. R. P.
S.
solicitând admiterea prezentului recurs în temeiul art. 312 alin, 1-3 rap. Ia art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 C.pr.civ., modificarea integrală a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de anulare parțială a măsurilor dispuse și obligațiilor de plată stabilite în sarcina sa prin Decizia nr. 1263/28.05.010, cu obligarea intimatei Ia plata cheltuelilor de judecată.
Conținutul hotărârii:
Prin Sentința civilă nr. 1821/_, Tribunalul Maramureș a respins acțiunea prin care reclamanta a solicitat anularea parțială a măsurilor dispuse și
a obligațiilor de plată stabilite prin Decizia nr. 1263/_ . în esență, criticile reclamantei au vizat măsurile privind stabilirea de obligații suplimentare de plată a impozitului pe profit și TVA suplimentar.
Instanța de fond a respins însă solicitările reclamantei, iar motivele ce au susținut această hotărâre, reprezintă în principal, așa cum recunoaște și instanța în cuprinsul hotărârii, o achiesare la concluziile organelor fiscale.
Critica hotărârii:
Reclamanta apreciază hotărârea pronunțată de către instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală având în vedere următoarele considerente:
în ceea ce privește obligațiile de plată a impozitului pe profit, respectiv suma de 10.300 stabilită cu titlu de impozit pe profit și suma de 8.097 lei reprezentând accesorii.
Solicită a se observa faptul că aceste sume au fost nelegal stabilite de către organele fiscale iar instanța a menținut în mod nejustificat aceste obligații.
Modul de stabilire al impozitului pe profit de către organele fiscale conține evidente greșeli pe care însă instanța de fond a omis să le observe. Deși în cauză a fost efectuat un raport de expertiză contabilă ce evidențiază erorile cuprinse în raportul de inspecție fiscală și în decizia de impunere, instanța a înlăturat fără nici un fel de justificare concluziile expertului ce susțineau poziția procesuală pe care reclamanta a prezentat-o în cadrul litigiu.
Organele fiscale au susținut că reclamanta ar fi diminuat în mod nejustificat stocul de materii prime cu valoarea totală de 64.379 lei ca urmare a înregistrărilor efectuate în evidența contabilă în baza notei contabile nr. 64 din_, fară alte documente justificative. De asemenea, s-a considerat că aceste înregistrări s-au efectuat în corespondență cu diminuarea aportului asociatului din contul 4551, în valoare totală de 64.379 lei.
Pe baza acestor constatări, organele de control au apreciat că materialele fie au fost folosite în producție, fară a fi înregistrate la venituri, fie au fost lipsă în gestiune și au fost scăzute în mod artificial. în oricare dintre aceste situații, s-a apreciat că a fost influențat profitul impozabil cu suma de 64.379 lei și impozitul pe profit cu suma de 10.300 lei.
Instanța de fond a apreciat ca fiind corecte concluziile organelor fiscale cu toate că raportul de expertiză efectuat în cauză a relevai faptul că deși înregistrările în contabilitate au fost eronate, fiind în mod greșit diminuat aportul asociatului din contul 4551, aceste operațiuni nu au influențat, în realitate, și modul de calcul al impozitului pe profit.
Menționează faptul că afirmațiile organelor fiscale, preluate de către instanță, rămân simple supoziții, în condițiile în care organele de control nu au realizat și inventarul materialelor pentru a constata în mod direct situația acestora. Deși instanța afirmă în cuprinsul motivelor faptul că un atare inventar nu putea fi realizat deoarece nu exista inventarul anual al societăți, acest fapt nu exonerează organele fiscale de obligațiile ce le revin în cadrul controlului și nu le permite a se prevala de ipoteza că aceste bunuri sunt lipsă în gestiune cât timp acest fapt nu a fost constatat în mod clar și direct prin intermediul inventarului.
Solicită a se observa faptul că la obiectivul nr. 3 din raportul de expertiză se evidențiază în mod clar care putea fi venitul generat de către existența înregistrărilor de materiale pentru echivalentul total de 64.379 lei.
Eroarea organelor fiscale, menținută de către instanța de fond, a fost aceea de a considera că întreaga valoare a materialelor de 64.379 lei reprezintă integral profit. S-au ignorat astfel complet costurile de producție și nu s-au avut în vedere veniturile pe care aceste materiale puteau să le genereze. Cu toate că expertul numit în cauză a realizat acest calcul în cuprinsul raportului arătând că eventualul impozit pe profit ce ar putea fi datorat este de 1.799 lei, instanța de
fond a omis fară nici o justificare aceste concluzii deși au fost făcute pe baza documentelor contabile necontestate de către organele fiscale.
In al doilea rând, aprecierea că reclamanta datorează impozit pe profit este nelegală deoarece înregistrările ce au Ioc în contul 4551 nu influențează, în nici o situație, stabilirea impozitului pe profit.
înregistrările din acest cont nu sunt avute în vedere la stabilirea profitului brut al unei societăți astfel că reducerea valorilor înscrise aici nu avea aptitudinea de a diminua profitul brut. Prin urmare, chiar dacă s-ar aprecia ca fiind greșită din punct de vedere contabil operațiunea de diminuare a sumelor înscrise în contul 4551 această diminuare nu este echivalentă unei diminuări a profitului brut, cu influențe asupra sumelor stabilite ca și impozit pe profit.
De asemenea, apreciază ca fiind netemeinică și nelegală conduita instanței de a îndepărta apărările și probele pe care reclamanta le-a formulat cu privire la motivele pentru care o parte dintre actele contabile ale societății reclamante nu au putut fi prezentate organelor de control și nici instanței de judecată.
în acest sens, solicită a se observa faptul că a dovedit în cauză că la data de_ la hala de producție a societății reclamante a avut loc un incendiu ce a afectat și spațiile ce serveau ca și birouri și unde se aflau o parte din documentele contabile ale reclamantei. A arătat instanței faptul că în acest incendiu au fost distruse rapoartele de producție și foile de parcurs dar apărările reclamantei au fost îndepărtate cu motivarea că nu a prezentat probe din care să rezulte că aceste documente se aflau în incinta halei la momentul incendiului.
Consideră eronată concluzia adoptată de către instanța de fond în condițiile în care a prezentat elemente suficiente pentru a se stabili, pe baza prezumției simple, veridicitatea susținerilor reclamantei.
Astfel, rapoartele de producție și foile de parcurs sunt actele care, în mod practic, sunt întocmite la locul desfășurării efective a activității, în cazul reclamantei, hala de producție și nu la sediul social. Existența acestor documente la locul de producție este justificată tocmai prin aceea că aceste documente se întocmesc pentru a reflecta producția ori acest lucru se realizează în mod direct în hală și nicidecum la sediul social
In egală măsură, consideră complet nelegal a se reține de către instanță, ca probă împotriva reclamantei împrejurarea consemnată în procesul verbal de intervenție referitoare la anunțarea incendiului cu întârziere și a protecției realizată prin ignifugare. Instanța reține astfel, în sarcina reclamantei, în mod nejustificat, o culpă cu privire la cauzele de producere ale incendiului motiv pentru care existența incendiului nu poate fi considerată o cauză de exonerare de îndeplinirea obligațiilor legale privind ținerea contabilității.
Solicită a se observa faptul că opinia instanței este una pur speculativă în condițiile în care nu se poate afirma cu certitudine că incendiul ar fi avut urmări mai restrânse în alte condiții decât cele consemnate în cuprinsul procesului verbal emis de ISU M. .
Singura situație în care instanța ar fi putut aprecia existenta incendiului ca o consecință a conduitei reclamantei era cea în care din constatările și verificările organelor de specialitate ar fi rezultat că incendiul a fost pornit intenționat și că s-a făcut la solicitarea reclamantei. Cât timp în cauza de față nu a fost vorba despre o asemenea situație apreciază nelegală conduita instanței de a aprecia ca probă împotriva reclamantei existența acestui incendiu și mențiunile cuprinse în procesul verbal.
Totodată, apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și sub aspectul înlăturării probelor cu înscrisurile depuse de către reclamantă și parțial opinia exprimată de către expertul contabil.
Instanța face o analiză proprie a înscrierilor îh contabilitate deși pentru verificarea acestor elemente a fost desemnat în cauză un expert contabil, un specialist, a cărui punct de vedere exprimat în cuprinsul raportului de expertiză să ateste care este situația corectă în prezenta speță.
Astfel, erorile pe care le semnalează în raționamentul instanței, erori însușite din punctul de vedere al pârâtei, sunt următoarele:
în măsura în care instanța și organele fiscale au considerat că operațiunea de scădere a sumei de 64.379 Iei a fost nelegală și că de fapt această sumă trebuia adăugată valorii totale a cheltuielilor în contul 601 și 602, rezultă o valoarea a cheltuielilor de 183.775 lei iar raportat la veniturile de 87.548 lei avem situația în care societatea a încheiat exercițiul financiar al anului 2007 în pierdere și astfel că nu există baza impozabilă pentru calculul impozitului pe profit,
"și alte date contabile din balanța pe luna decembrie 2007 infirmă realitatea operațiunii,_ înregistrările de produse finite în conturile 341 și 345 fiind de 1200 lei iar în contul 701 profit din vânzări de produse finite este înscrisă suma de 6000 lei".
Instanța s-a limitat la analiza veniturilor și cheltuielilor pentru o singură lună și a omis faptul că profitul din vânzări nu se referă exclusiv la produsele finite realizate în acea lună existând posibilitatea vânzării produselor existente în stocul de marfa.
Din aceste considerente, din punct de vedere contabil, conturile 341 și 345 nu sunt direct corelate cu contul 701. Rulajul conturilor 341 și 345 reprezintă valoarea semifabricatelor (341) și al produselor finite (345) realizate într-o lună chiar dacă nu au fost vândute. Rulajul lunar al contului 701 reprezintă veniturile realizate pe parcursul unei luni din vânzarea produselor finite și nu cum menționează instanța profit din vânzări, singurul cont ce evidențiază profitul sau pierderea fiind contul 121.
In ceea ce privește obligațiile de plată a TVA
Apreciază nelegală hotărârea instanței de stabilire în sarcina reclamantei a obligației de plată a TVA aferent sumei de 64.379 Iei.
Pentru a se putea stabili cu certitudine existența acestei obligații în sarcina reclamantei era necesar a se stabili dacă afirmațiile organelor de control sunt reale, respectiv dacă stocul de materiale în valoare de 64.379 lei era într-adevăr minus la inventar și numai ulterior putea fi calculat TVA suplimentar de plată. însă, așa cum a arătat și mai sus, organele fiscale au omis să realizeze inventarul materialelor astfel că susținerile acestora nu sunt probate motiv pentru care apreciază că instanța avea obligația de a sancționa conduita nelegală a organelor fiscale și astfel de a anula decizia de impunere în ceea ce privește TVA suplimentar în sumă de 12.323 lei.
Consideră nelegală hotărârea instanței de fond și în ceea ce privește respingerea cererii reclamantei de anulare a Ordinului Președintelui Agenției Naționale nr. 236/2009 prin care reclamanta a fost declarată inactivă.
Solicită a se observa faptul că în cauză s-a făcut dovada că reclamanta nu am fost notificată cu privire demararea procedurilor pentru declararea reclamantei ca și contribuabil inactiv.
Astfel, declararea reclamantei ca și contribuabil inactiv s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor obligatorii ale punctului B9 din Ordinul Președintelui ANAF nr. 819/2008, respectiv notificarea reclamantei cu privire la includerea pe lista contribuabililor inactivi și obligațiile ce trebuie îndeplinite pentru a evita această sancțiune.
Cât timp aceste obligații nu au fost respectate de către organele fiscale apreciem că instanța de fond avea obligația de a le amenda prin constatarea
nulității Ordinului nr. 236/2009 în privința mențiunilor de declarare ca inactivi ce o privesc.
Este nelegală susținerea instanței de a considera că reclamanta datorează sumele stabilite suplimentar ca și TVA pentru perioada_ -martie 2010 deoarece nu a parcurs procedura de scoatere din evidență a contribuabililor declarați inactivi ca urmare a unei erori materiale.
Ceea ce reclamanta a criticat a fost nerespectarea procedurilor de către organele fiscale, consecința fiind aceea a nulității Ordinului nr. 236/2009 ceea ce face ca, în privința reclamantei să se poată considera că acest Ordin nu a existat și nu a produs efecte. Astfel, organele de control nu aveau îndreptățirea de a stabili obligații suplimentare de plată a TVA.
Procedura de reactivare prevede parcurgerea unor etape de verificare în urma cărora o societate poate fi scoasă de pe lista contribuablilor inactivi numai începând cu data publicării în M.Of. a ordinului Președintelui ANAF de scoatere de pe lista contribuabililor inactivi ceea ce ne-ar obliga la plata de TVA suplimentar pentru perioada în care societatea a figurat ca și inactivă.
Cât timp reclamanta a ales ca și mijloc procedural contestarea însuși a actului administrativ de declararea, a societății reclamante ca și contribuabil inactiv este nelegal și excesiv din partea instanței de a condiționa analiza cererii reclamantei prin parcurgerea sau nu a unei alte proceduri, ce nu are în cauza de față caracterul unei proceduri prealabile obligatorii.
în ceea ce privește obligațiile accesorii stabilite în sarcina reclamantei apreciază că se impune anularea lor pentru sumele pe care le-a contestat, în virtutea principiului accesorium sequitur principale. întrucât reclamanta nu datorează sumele de bani contestate mai sus nu-i pot fi calculate și solicitate sume de bani cu titlu de obligații accesorii pentru aceste sume.
În considerarea tuturor aspectelor învederate prin prezenta contestație solicită să se dispună anularea în parte a raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere pentru sumele de:
10.300 lei cu titlu de impozit pe profit și accesoriile aferente în sumă de 8.097 lei,
12.323 lei cu titlu de TVA pentru anul 2007 și accesoriile aferente în sumă de 7.925 lei,
15.604 lei cu titlu de TVA pentru anul 2009 și accesoriile aferente în sumă de 2.641 lei,
1.561 Iei cu titlu de TVA pentru anul 2010 și accesoriile aferente în sumă de 507 lei.
Prin întâmpinarea formulată pârâta intimată DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A F. P. C. -NAPOCA prin A. J. A F. P.
M.
a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind vădit temeinică și esențial legală - filele 8-13 dosar.
Asupra recursului declarat în cauză, Curtea va reține că acesta este nefondat, dar din alte considerente decât cele reținute de prima instanță:
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale, se poate formula contestație potrivit legii. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 218 alin. 2 din același act normativ, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit legii.
Rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că actul administrativ fiscal care poate și trebuie să fie contestat în fața instanței de contencios fiscal este decizia emisă în soluționarea contestației introduse potrivit dispozițiilor art. 205
Cod procedură fiscală. În nici un caz, nu se poate contesta în instanță decizia de impunere sau alt act administrativ fiscal, fără a se ataca și decizia emisă în soluționarea contestației potrivit dispozițiilor art. 218.
Or, în prezentul litigiu, Curtea constată că recurenta-reclamantă B. R.
P. C. S. a solicitat: anularea sumei de 10.300 lei, cu titlu de impozit pe profit stabilit suplimentar în contul anului 2007, precum și a accesoriilor aferente, în sumă de 8.097 lei; anularea integrală a sumelor stabilite suplimentar la plata TVA, fără a formula o cerere de anulare a deciziei nr. 857/_ emisă de DGFP a jud. M. .
În consecință, neinvestind instanța cu o cerere de anulare a deciziei emise în soluționarea contestației, astfel cum prevăd dispozițiile art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală, cererea recurentei de anulare a sumelor stabilite cu titlu de impozit și TVA apare ca fiind inadmisibilă.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat este nefondat, sentința recurată fiind legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va dispune respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B. R. P. C. S., împotriva sentinței civile nr. 1821/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui
M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, M. D. | Judecător, R. -R. D. | Judecător, L. U. |
G. , M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C. 2 ex./
Jud.fond: H. M.
