Sentința civilă nr. 12072/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 12072/2013
Ședința publică de la 30 August 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Grefier C. T.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant C. H. D. și pe pârât D. G. A F.
P. A J., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constata că mersul dezbaterilor și concluziile părților asupra cererii au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de_ ,încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Prin cererea formulată de reclamantul C. | H. | D. | în | ||
contradictoriu cu pârâta D. G. a F. | P. | a J. | C. | s-a |
solicitat instanței să dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 14325/1/_
privind taxa pe valoare adăugată si alte obligații fiscale stabilite în sarcina reclamantului până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației formulate.
În motivarea cererii
, s-a arătat că reclamantului i s-a impus plata sumei de 1.833.294 lei prin Decizia nr.14325/1/_ . Acesta apreciază că actul atacat este vădit nelegal, reclamantul neavând calitatea de persoană impozabilă. Normele de fiscalitate în vigoare la data efectuării tranzacțiilor efectuate de reclamant nu prevedeau obligativitatea impunerii.
Până la data de_, Statul român nu a procedat la respectarea principiilor stabilite prin Directiva_ a CE privind sistemul comun al TVA.
Raportul de inspecție fiscală este nefondat iar în urma emiterii deciziei s-au instituit în mod nelegal si măsurile asiguratorii.
Executarea deciziei de impunere asupra patrimoniului reclamantului produce o pagubă greu de înlăturat.
În drept
, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr.
554/2004.
În probațiune, s-a anexat Decizia nr. 14325/1/_, raportul de inspecție fiscală, dovada înregistrării contestației administrative.
Prin întâmpinarea formulată în cauză
, pârâta D. G. a F.
P. a J. C. a solicitat respingerea cererii.
A arătat pârâta că nu sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute de art.
14 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta nu aduce motive flagrante de nelegalitate care să poată fi cercetate fără ca instanța să intre într-o analiză amănunțită a fondului.
Atâta timp cât actul se bucură de prezumția de legalitate, în lipsa invocării si dovedirii unor indicii temeinice de nelegalitate, suspendarea este inadmisibilă.
Pe de altă parte, nici paguba iminentă nu este dovedită. Chiar dacă din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului, ceea ce nu poate fi cazul în speță.
Analizând cererea formulată, în baza probelor administrate, instanța retine că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
În plus, art. 215 din O.G. nr.92/2003 pretinde achitarea unei cauțiuni de până la 20% a cuantumului sumei contestate.
Rezultă, așadar, că - pentru suspendarea executării unui act administrativ în materie fiscală - pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ și de plată a cauțiunii, este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Cele două condiții, prin modul imperativ de reglementare, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "unui caz bine justificat"; și a "iminenței producerii pagubei";.
Suspendarea este o măsură de excepție și numai motive bine întemeiate, referitoare la o îndoială puternică cu privire la legalitatea actului, precum și existența unor dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat ar justifica înlăturarea efectului executoriu în privința actului administrativ.
Instanța reține că în cauză nu s-a făcut dovada întrunirii condițiilor legale necesare în vederea suspendării efectelor actului administrativ.
Reclamantul a depus dovada achitării cauțiunii fixate de instanță și a făcut dovada înregistrării contestației administrative, însă nu a făcut dovada existenței unei îndoieli serioase asupra legalității actului administrativ astfel încât să fie îndeplinită condiția cazului bine justificat.
Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cazul procedurii executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.
A arătat reclamantul că normele de fiscalitate în vigoare la data efectuării tranzacțiilor efectuate nu prevedeau obligativitatea impunerii, iar reclamantul nu era persoană impozabilă în scop de TVA. Până la data de _
, Statul român nu a procedat la respectarea principiilor stabilite prin Directiva 2006/112 a CE privind sistemul comun al TVA.
Instanța nu împărtășește însă punctul de vedere al reclamantului.
Cel puțin aparent, instanța reține că reclamantul era persoană impozabilă în scop de TVA, deoarece desfășura o activitate economică iar normele în vigoare prevedeau obligativitatea impunerii.
Instanța observă că, potrivit legislației fiscale în vigoare pe întreaga perioadă a desfășurării activității reclamantului, chiar dacă sub forme diferite, este supusă TVA orice persoană impozabilă, adică orice persoană care desfășoară o activitate economică, în această definiție intrând și activitățile de exploatare a bunurilor în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate (exprimare care reia întocmai prevederile art. 9 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului privind sistemul comun al TVA), indiferent că operațiunile pot fi sau nu calificate drept comerciale, în sensul art. 3 și 4 din Codul comercial, în vigoare la acel moment.
Activitatea economică reprezintă orice activitate a producătorilor, comercianților sau persoanelor care prestează servicii în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Criteriile stabilite prin jurisprudența C.J.U.E. pentru calificarea unei activități ca fiind sau nu economică sunt următoarele: activitatea trebuie apreciată în sine indiferent de scopurile sau rezultatele sale, activitatea trebuie să prezinte un caracter permanent, trebuie desfășurată în mod continuu, sau măcar să existe indicii ale intenției persoanei de a o repeta, activitatea trebuie să fie efectuată în schimbul unei remunerații încasată de autorul operațiunii (C.J.U.E. a precizat totuși că încasarea unei plăți nu este în sine de natură a conferi caracter economic unei activități), persoana în cauză trebuie să fi avut intenția de a obține venituri cu caracter de continuitate iar scopul operațiunilor desfășurate trebuie să fie acela al obținerii de venituri, scop care trebuie analizat în considerarea ansamblului activităților desfășurate de acea persoană și nu pentru fiecare operațiune în parte.
Analizând activitatea desfășurată de către reclamant, necontestată sub aspectul stării de fapt, instanța a constatat că aceasta întrunește criteriile prezentate anterior pentru calificarea ca activitate economică a activității desfășurate de către reclamant.
Este adevărat că dispozițiile art. 127 Cod fiscal, sub aspectul înțelesului noțiunii de venituri cu caracter de continuitate au fost explicitate prin Normele metodologice de aplicare a legii, intrate în vigoare începând cu 0_ . Explicitarea însă prin normele metodologice nu poate conduce la ideea că a apărut o situație nouă din punctul de vedere al interpretării
juridice, în ceea ce privește înțelesul noțiuni de venituri cu caracter de continuitate, această noțiune putând fi interpretată în baza Codului fiscal și înainte de adoptarea normelor metodologice.
Astfel, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care nu a fost răsturnată, reclamantul nereușind să dovedească aspecte de nelegalitate vădită a actului.
Cu privire la condiția prevenirii pagubei iminente, reclamantul a invocat valoarea semnificativă a obligațiilor stabilite în sarcina sa și instituirea măsurilor asiguratorii, arătând faptul că prin demararea executării se creează un prejudiciu direct patrimoniului său.
În ceea ce privește cuantumul sumelor stabilite prin decizia de impunere, instanța retine că simpla valoare a sumelor datorate este nerelevantă cauzei, neputând fi încadrată în categoria cauzelor producătoare de pagube iminente.
Jurisprudența a stabilit că iminența producerii unei pagube nu se prezumă ci trebuie dovedită de persoana lezată, iar simpla executare a unui act fiscal nu poate produce o pagubă.
Tot în sensul jurisprudenței, instanța retine că executarea unei obligații bugetare stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă în sensul art. 2 alin. 1, lit. ș din Legea nr. 554/2004, chiar dacă din punct de vedre economic orice diminuare a patrimoniului este echivalentă o pagubă. Din punct de vedere juridic însă, această pagubă poate fi reprezentată doar de o diminuare ilicită patrimoniului, ceea ce nu s-a reținut în cauză
Prin urmare, raportat la aspectele menționate, instanța reține că deși reclamantul a făcut dovada depunerii unei cauțiuni și a dovedit înregistrarea unei contestații administrative împotriva deciziei de impunere, celelalte condiții ale suspendării prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt neîndeplinite, astfel încât cererea formulată va fi respinsă.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul C. | H. | |
D. | cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. In V. nr. 14, jud.C. | în |
contradictoriu cu pârâta D. | G. a F. | P. | a J. | C., cu sediul |
în C. -N., Piața A. I. | nr. 19, jud.C. . |
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 August 2013.
Președinte,
M. T.
Grefier,
C. T.
Red.MT Tehnored.VAM 4 ex./_
