Decizia civilă nr. 10189/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIV ILĂ NR. 10189/2013
Ședința publică din data de 28 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: A. M. ION JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER :M. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta R. NAȚIONALĂ A P.
- R. - PRIN DS C., împotriva sentinței civile nr. 3311 din_, pronunțate în dosarul nr._ al T. ului C., în contradictoriu cu intimata
A. J. A V. ȘI P. S. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
La data de_, recurenta a înregistrat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 907,69 lei și timbru judiciar de 5 lei, iar la data de_, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către recurentă. Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă potrivit art. 242, alin. 1 pct. 2 C.pr.civ.
Se constată că recursul este timbrat, motivat și formulat în termenul legal prevăzut de lege.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, deschide dezbaterile și văzând că părțile nu sunt prezente pentru a pune concluzii însă au solicitat judecarea și în lipsă, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.3311 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost admisă cererea în contencios administrativ formulată de către reclamanta A. J. A V. SI P. S. C., în contradictoriu cu
R. A. A P. R. R. PRIN DS C. N., și, în consecință a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei totale de 22789,11 lei, din care suma de 12752,66 lei reprezintă tarif perceput în plus și suma de 10036,45 lei reprezintă TVA aferent facturilor emise.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată în sumă de 39,3 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în sarcina reclamantei, gestionară a fondurilor cinegetice până în anul 2011, au fost emise de către pârâta R. NAȚIONALĂ A P. R. prin DS C. Facturile nr. 171/_, 172/_ și 150/_ referitoare la tariful de vânătoare conform Legii 407/2006, pentru anii 2008-2011.
Conform facturilor depuse în probațiune, /f.13,14,16/, la tarifele percepute s- a adăugat TVA.
Reclamanta a achitat facturile emise în sarcina sa, conform ordinelor de plată depuse la dosar./f.15,17/,însă pretinde că sumele facturate au fost stabilite în mod eronat de către pârâtă.
A arătat reclamanta că, pe de-o parte tariful a fost stabilit pentru o suprafață mai mare decât cea efectiv gestionată, iar pe de altă parte la tariful stabilit s-a adăugat în mod greșit TVA.
Instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile însă prevederile art. 9 alin.3 și art.15 alin.5 din Legea 407/2006.
Potrivit art. 9 din Legea 407/2006, 2) Gestionarul este obligat să plătească tariful de gestionare anual, în două tranșe egale, prima până la data de 30 noiembrie a anului în curs și a doua până la data de 15 mai a anului următor.
(3) T. ful de gestionare prevăzut la alin (2) nu este purtător de TVA și se calculează pentru sezonul de vânătoare 15 mai anul curent-14 mai anul viitor.
Potrivit art.15 alin. 5 din Legea 407/2006, 5) Plata se face de către gestionar, la solicitarea persoanelor fizice și/sau juridice care fac dovada proprietății terenurilor, în condițiile legii.
Prin urmare, cu privire la TVA, instanța constată că pretențiile reclamantei sunt legale, față de dispozițiile legale mai sus citate, rezultând că pentru tarifele de gestiune nu se datorează TVA, TVA total pentru cele trei facturi, în valoare de 10036,45 lei fiind în mod greșit perceput de către pârâtă.
Cu privire la tariful perceput în plus față de suprafețele efectiv gestionate, instanța reține că la emiterea facturilor suprafețele nu au fost inventariate și nu s-a făcut dovada proprietății conform art. 15 alin. 5 din Legea 407/2006, astfel încât reclamanta este îndreptățită să conteste întinderea suprafețelor precum și tariful perceput.
Suprafețele au fost actualizate doar în luna martie 2012, de către Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare C. -N., conform Situației actualizate a suprafețelor de fond forestier proprietate de stat administrate de RNP
R. prin DS C., aflate pe raza fondurilor cinegetice din județul C. întocmită în luna martie 2012 / f.24, vol.II/.
Atâta timp cât reclamanta pretinde că au existat diferențe de suprafață și nu a existat dovada proprietății în momentul emiterii facturilor, rezultă că reclamanta este îndreptățită să recupereze de la pârâtă tariful considerat a fi achitat în plus, 4536,83 lei aferent sezonului 2008-2009, 5454,33 lei aferent sezonului 2009-2010 și 2761,5 lei, aferent sezonului 2010-2011, stabilit în conformitate cu situația suprafețelor menționată în inventarul efectuat de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare C. -N. ,menționat anterior.
Prin urmare, față de aspectele menționate, în baza art. 1, 8 din Legea 554/2004 raportat la art. 9 alin.3 și art.15 alin.5 din Legea 407/2004, instanța a
admis acțiunea formulată și a obligat pârâta să restituie reclamantei TVA aferent facturilor emise și tariful perceput în plus față de suprafețele gestionate.
În temeiul art. 274 C.pr.civ, pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru și timbru judiciar în valoare de 39,3 lei, alte cheltuieli nefiind dovedite.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs R. Naționala a P. - R.
, prin care a solicitat admiterea recursului
modificarea sentinței recurate in sensul respingerii acțiunii introductive ca neîntemeiata.
În motivare se arată că prin acțiune civila reclamanta A. J. V. P. S. C. a cerut instanței de contencios administrativ obligarea pârâtei la plata sumei de 30.109,422 lei reprezentând suma achitata in plus pentru tarifele de gestionare aferente fondului forestier proprietatea statului si TVA nedatorat. Arata ca facturile emise de pârâtă pe seama sa cuprind TVA, ceea ce contravine prevederilor Legii nr. 407/2006. De asemenea critica intinderea obligației raportat ca subscrisa nu am fi făcut dovada proprietății pentru suprafețele facturate, potrivit art. 15 alin. 5 din Legea nr. 407/2006. De aceea, prin precizarea de acțiune depusa la termenul din data de_ reclamanta si-a precizat acțiunea in sensul ca suma de 10.036,50 lei reprezintă TVA nedatorat si aplicat in mod nelegal de subscrisa parata, iar 20.072,922 lei reprezintă suma plătită in plus aferenta suprafețelor pentru care nu ar fi făcut dovada proprietății in condițiile legii.
Se mai arată că facturile emise de parata pe seama reclamantei au fost acceptate la plata de aceasta din urma, le-a semnat, stampilat si a efectuat plata acestora; la data nașterii creanței paratei împotriva reclamantei, aceasta nu a avut nicio obiectiune cu privire la intinderea suprafețelor de fond forestier de stat pentru care s-a calculat tarifele legale de gestionare a fondurilor de vânătoare; suprafețele de fond forestier pentru care s-au calculat tarifele de gestionare aferente fondurilor de vânătoare ale reclamantei sunt preluate din fisele fondurilor de vânătoare de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si de Vânătoare C., fata de care, la data facturării cat si la data plații acestora, reclamanta nu a avut obiectiuni; prin sentința civila nr. 3311/_ instanța de fond admite acțiunea reclamantei fara sa aiba vreun calcul sau modalitate de calcul, ori fara ca reclamanta sa probeze prin vreun mijloc de proba temeinicia pretențiilor sale, cel puțin vis a vis de asa zisa plata in plus a tarifelor de gestionare a fondurilor de vânătoare.
Din nicio proba administrata in fata primei instanțe de judecata nu rezulta ce intindere are suprafața de teren pentru care parata ar fi perceput tarife de gestionare in plus fata de cat ar fi fost îndrituita sa o perceapă, care este cuantumul tarifului pentru unitatea de măsura prevăzuta de lege, si in final, cum a ajuns instanța la suma de 12.752,66 lei cu titlu de drept tarif plătit in plus;
Este contradictoriu dispozitivul sent. civ.nr. 3311/_ care desi arata ca admite in tot acțiunea reclamantei, reclamanta care a cerut 30.109,422, totuși instanța obliga parata la plata sumei totale de 22789,11 lei, din care 12.752,66 tarif perceput in plus si 10.036,45 lei TVA nedatorat; In ceea ce privește TVA menționata in facturile fiscale emise pe seama reclamantei, asa cum am susținut la instanța de fond, arăta ca aceasta nu a fost calculata si perceputa in plus ci s-a scăzut din valoarea facturilor, pentru a satisface adresa Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili B. ești nr, 999282/999520/1030458/_ unde se dispune astfel: "in cazul in care gestiunea fondurilor de vânătoare se atribuie si prin
alti operatori economici decât inspectoratele de regim silvic si de vânătoare, operațiunea de atribuire a gestiunii fondurilor de vânătoare se cuprinde in sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugata conform prevederilor art. 126 alin. 1 si art. 127 alin. 4 Cod fiscal întrucât avea cunoștința de prevederile Legii nr. 407/2006 - art. 9 alin. 3, pentru a nu prejudicia reclamanta, a inteles sa deducă din intregul tarif perceput reclamantei TVA, nicidecum nu s-a adăugat in plus TVA, cum eronat susține reclamanta si netemeinic dispune instanța de fond. Reclamanta nu face dovada ca a fost prejudiciata in niciun fel.
Prin întâmpinarea formulată A. J. A V. SI P. S.
C.
, solicită respingerea recursului șl menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică șl legală.
În motivare se arată că prin Sentința civilă nr. 3311/2013 din_, Tribunalul Cluj a admis acțiunea civilă formulată de către reclamantă, în sensul obligării recurentei-pârâte la plata sumei totale de 22.789,11 iei, din care suma de 12.752,66 lei reprezintă tarif perceput în plus, și suma de 10.036,45 lei reprezintă TVA aferent facturilor emise. De asemenea, instanța de fond a obligat recurenta- pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 39,30 lei.
Cu privire la critica adusa de recurenta-pârâtă privitoare la faptul că facturile fiscale au fost acceptate la plată de către reclamantă, precum și la susținerea acesteia că TVA a fost scăzută din valoarea facturilor, arătă că în fapt, R. Națională a P. R. R. . prin DS C. a emis în sarcina subscrisei facturile fiscale nr.150/_, 171/_ și 172/_, reprezentând tarifele de gestionare a fondurilor cinegetice pe care A. J. a V. și P. S.
(A.J.V.P.S.) le-a gestionat până în anul 2011.
Facturile fiscale menționate anterior cuprind atât tarifele de gestionare la care reclamanta în calitate de gestionar a fost obligată la plată conform dispozițiilor Legii 207/2006, cât și TVA calculată la aceste sume.
Reclamanta a achitat cu bună-credință facturile fiscale menționate anterior conform ordinelor de plată nr. 161/_ și 162/_, pentru a nu genera penalități de întârziere, cunoscând ca neplata tarifelor de gestionare îngreunează obținerea unor documente necesare desfășurării in bune condiții a activității specifice subscrisei, in mod special pentru obținerea unor noi fonduri de vânătoare, ce se desfășurau tocmai in perioada emiterii facturii. Ulterior am constatat faptul că sumele respective depășesc obligația legală a subscrisei în sarcina recurentei- pârâte.
Conform art. 9 din Legea 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic, "(2) Gestionarul este obligat să plătească tariful de gestionare anual, în doua tranșe egale, prima până la data de 30 noiembrie a anului în curs și a doua până la data de 15 mai a anului următor. f3) T. ful de gestionare prevăzut la alin.
(2) nu este purtător de TVA si se calculează pentru sezonul de vânătoare 15 mai anul curent -14 mal anul viitor."
Astfel, suma de 10.036,50 lei achitat de către reclamantă reprezintă TVA nedatorat si aplicat în mod nelegal de către R. Națională a P. R. R. . prin
S. C. -N. tarifelor de gestionare.
Mai mult, reclamanta A. J. a V. și P. S. C. este o persoană juridică de drept privat fără scop lucrativ și neplătitoare de TVA.
În acest sens, în mod corect a reținut Tribunalul Cluj următoarele: "cu privire la TVA, instanța constată că pretențiile reclamantei sunt legale, față de dispozițiile legale mai sus citate, rezultând că pentru tarifele de gestiune nu se datorează TVA.
TVA total pentru cele trei facturi în valoare de 10.036.45 lei fiind în mod greșit perceput de către pârâtă."
Cu privire la susținerea recurentei-pârâte privitoare la faptul că la data nașterii creanței reclamantei nu am avut nicio obiecțiune cu privire la întinderea fondului forestier, arătă că ulterior achitării facturilor a constatat faptul că sumele respective depășesc obligația legală a reclamantei în sarcina pârâtei.
În vederea soluționării pe cale amiabilă a situației intervenite, reclamanta a contactat în repetate rânduri DS C., în calitate de unitate teritorială a Regiei Naționale a P. R. R. ., însă aceasta nu a dat curs solicitărilor reclamantei de regularizare a sumelor plătite fără temei legal.
În acest sens, reclamanta a formulat adresa nr. 2106/_, prin care arh solicitat Direcției Silvice C. -N. transmiterea documentelor care atestă proprietatea acesteia pentru suprafețele în baza cărora au fost emise facturile fiscale nr. 150/_, 171/_ și 172/_, cât și baza legală de calcul a tarifelor de gestionare. în vederea justificării achitării facturilor. .
Ca răspuns la cererea reclamantei, DS C. -N. a înaintat adresa nr. 5548/_ și înregistrată de către reclamantă cu nr. 2145/_, prin care a precizat temeiuri legale de care avea cunoștință, dar nu i-a comunicat o situație actualizata a terenurilor în baza cărora A.J.V.P.S. a fost obligată la plata tarifelor de gestionare.
Ulterior, reclamanta a solicitat Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic si de Vânătoare C. -N. (I.T.R.S.V.), prin adresa nr. 162/_ și înregistrată de către acesta cu nr. 1162/_, transmiterea fiselor actualizate ale fondurilor de vânătoare gestionate de către reclamantă, cu suprafețele de teren pe categorii de folosință și cu situația proprietarilor acestora. I.T.R.S.V. nu a înțeles să ne comunice un răspuns cu privire la cererea trimisă de către reclamantă.
Mai mult, AJ.V.P.S. a trimis alte două cereri către DS C. -N., cu nr. 554/_ înregistrată de către aceasta cu nr. 2355/03.OS.2O11, și cu nr. 621/_ înregistrată de către DS cu nr. 2506/_, ambele cu aceleași solicitări ca cele formulate deja de către reclamantă, respectiv restituirea sumelor achitate în plus, cât și situația actualizată a fondurilor forestiere în baza cărora s-au emis facturile fiscale nr. 150/_, 171/_ și 172/_ . Mai mult, prin adresa nr. 621/_ a convocat la conciliere DS . în vederea rezolvării pe cale amiabilă a situației intervenite în cauză.
În același sens a acționat si fată de J.T.R.S.V. prin adresa nr. 625/_ înregistrată de către Inspectorat cu nr. 3411/_ .
La data de_, la sediul AJ.V.P.S. din C. -N., str. C. V., bi. A, jud. C.
, cu ocazia concilierii programată și convocată în mod legal de către reclamantă s-a prezentat doar un reprezentant legal al I.T.R.S.V., fără ca DS să trimită vreun mandatar.
Având în vedere faptul că DS C. -N. a ignorat solicitările AJ.V.P.S. de încercare de soluționare amiabilă a divergențelor, la data de_ a înaintat acesteia o notificare înregistrată de către aceasta cu nr. 2733/_, iar la data de_ a revenit cu o altă adresă, dar ambele au rămas fără răspuns din partea Direcției Silvice C. -N. .
Față de susținerea că nu a existat nicio modalitate de calcul a sumei solicitate, precum și că nu am probat prin niciun mijloc de probă temeinicia pretențiilor, arătă că este eronată afirmația acesteia întrucât: Prin încheierea de
ședință din data de_, instanța a dispus să depună la dosar modalitatea de calcul a sumelor pe care recurenta-pârâtă a fost obligată să le restituie către reclamanta AJVPS C., ca urmare a faptului că sumele calculate și transmise subscrisei prin facturile nr. 150/_, 171/_ si 172/_, au fost eronate deoarece suprafețele de fond forestier care sunt proprietate de stat, administrate de către pârâta R.N.P. R. prin DS C., nu au fost reale, ele fiind mai mari decât cele efectiv gestionate de către reclamantă.
Pentru sezonul 2008-2009 (factura 171/_ ) s-a achitat în plus suma de
1.056.80 Euro (1.065,80 Euro x 4,29299 = 4.536,83 Lei), care reprezintă diferența dintre tariful achitat și transferul ce trebuie achitat, recalculat după suprafețele actualizate de către ITRSV C. -N. .
Pentru sezonul 2009-2010 (factura 172/_ ), s-a achitat în plus suma de
1.270.57 Euro (1.270,57 Euro x 4,29282 = 5.454,33 Lei) care reprezintă diferența dintre tariful achitat și tariful ce trebuie achitat, recalculat după suprafețele actualizate de ITRSV C. -N. .
Pentru sezonul 2010-2011 (factura 150/_ ), s-a achitat în plus suma de
642.80 Euro (642,80 Euro x 4,29606 = 2.761,50 Lei) care reprezintă jumătate din diferența dintre tariful achitat și tariful ce trebuie achitat, recalculat după suprafețele actualizate de ITRSV C. -N., adică 1285,60/2 = 642,80 euro, deoarece este vorba doar de tranșa I.
Astfel, pentru cele trei facturi s-a achitat în plus suma de_ ,33
+2761,5 = 12752,66 lei. La această sumă se mai adaugă TVA-ui achitat în plus pentru cele trei facturi, adică suma de 10036,45 lei (4463,16 Lei 42220,15 Lei + 3353,14 Lei).
La calcularea acestor diferențe s-a luat în calcul cursul Leu/Euro la data care au fost emise cele trei facturi menționate mai sus.
Suma totală este de 22.789.11 lei. Ca atare, instanța de fond ÎN MOD CORECT a admis cererea de chemare în judecată formulată si PRECIZATĂ, dispunând plata acestei sume de 22.789.11 lei, astfel cum aceasta a reieșit din modalitatea de calcul.
Susținerile reclamantei au fost probate prin multitudinea de înscrisuri depuse la dosarul de fond, înscrisuri privind calcularea tarifelor de gestionare aferente fondului forestier, proprietatea statului, pentru suprafețele recalculate de ITRSV C.
-N., pentru sezonul de vânătoare_ -2010 și 2010-2011 din care reies în mod evident diferențele respective.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Reclamanta A. J. A V. ȘI P. S. C. prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei C. -N., ulterior declinată în favoarea T. ului C., a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta DS C., să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 30.109,422 lei reprezentând suma achitată în plus pentru tarifele de gestionare aferente fondului forestier proprietatea statului și TVA nedatorat. De asemenea, s-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că pârâta a emis în sarcina sa facturi reprezentând tarifele pentru fondurile cinegetice pe care le-a gestionat până în anul 2011, fiecare factură cuprinzând și TVA ul aferent tarifelor, deși a susținut că potrivit art. 9, alin. 3 din Legea nr.407/2006 nu putea fi obligată la plata sumelor cu titlul de TVA. În plus, nu s-a făcut dovada proprietății pentru suprafețele facturate conform art. 15 alin. 5 din Legea 407/2006. A susținut reclamanta că a
achitat facturile doar pentru a nu rămâne cu restanțe, dar a solicitat pârâtei regularizarea pe cale amiabilă a sumelor legale datorate precum și a celor achitate în plus. A mai susținut că pârâta nu a răspuns acestei solicitări.
În ședința publică din data de_ (f 65), reclamanta a depus o precizare a cererii de chemare în judecată prin care a susținut că își îndreaptă cererea împotriva pârâtei R. NAȚIONALĂ A P. R. prin DS C. și a susținut că suma de 10.036,50 lei achitată de către reclamantă reprezintă TVA nedatorat și aplicat în mod nelegal de către pârâtă tarifelor de gestionare întrucât reclamanta este o persoană juridică de drept privat fără scop lucrativ și neplătitoare de TVA, iar pârâta a încasat în plus de la reclamantă suma de 20.072,922 lei pentru fondurile cinegetice față de care nu a făcut dovada în mod legal a proprietății (f 40-43).
La data de 21 ianuarie 2013, reclamanta a depus la dosar modalitatea de calcul a sumelor solicitate de la pârâtă, atât în raport cu tariful perceput în plus față de suprafețele gestionate cât și cu privire la TVA aferent facturilor. A rezultat în urma precizării modalității de calcul că sumele solicitate sunt de 12752,66 lei reprezentând tarif perceput în plus și 10036,45 lei reprezentând TVA aferent facturilor emise, în total 22789,11 lei.
Susținerile recurentei referitoare la netemeinicia sentinței în raport cu împrejurarea că facturile au fost acceptate la plată și ca atare s-a efectuat plata nu pot fi primite, prima instanță procedând în mod corect la înlăturarea acestora .
Textele legale aplicate de către prima instanță respectiv prev. art.9 alin.3 din Legea nr.407/2006 statuează în sensul celor afirmate de către reclamantă contrar afirmațiilor recurentei.
Împrejurarea că părțile au făcut mențiuni contrare legii nu poate da naștere la obligații în sarcina acestora .
Potrivit alin.3 al art.9 din Legea nr.407/2006 s-a stabilit fără echivoc și posibilitate de interpretare că tariful de gestionare nu este purtător de TVA și se calculează pentru sezonul de vânătoare 15 mai anul curent - 14 mai anul viitor.
Aserțiunile recurentei cu privire la posibilele interpretări date de alte organisme și de împrejurarea că s-a procedat la deducerea din întregul tarif al TVA- ului nu pot fi primite întrucât textul indicat anterior este unul de excepție și stabilește într-o manieră imperativă asupra sumelor.
Apărările recurentei referitoare la lipsa obiecțiunilor cu privire la suprafețe la data întocmirii facturilor fiscale de asemenea nu pot fi primite având în vedere prevederile art.15 alin.5 din Legea nr.407/2006.
Textul indicat statuează că plata se face de către gestionar la solicitarea persoanelor fizice și /sau juridice care fac dovada proprietății terenurilor, în condițiile legii.
Contrar celor susținute de către recurentă temeiul plății nu este factura emisă ci dovada proprietății terenurilor în condițiile legii astfel că prima instanță în mod corect s-a raportat la suprafețele evidențiate de către Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare C. -N. .
Considerentele evidențiate au relevat că recursul formulat este nefondat instanța de fond realizând o corectă aplicare și interpretare a normelor speciale incidente, nefiind prezent motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ. astfel că în baza art.312 C.pr.civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de R. NAȚIONALĂ A P. - R., împotriva sentinței civile nr. 3311 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului
C., pe care o menține in întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. | SA M. | ION | A. | M. C. |
GREFIER
M. N.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_
