Decizia civilă nr. 212/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 212/2013
Ședința publică de la 19 Decembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul formulat de reclamanta SC A. C. G. S. PRIN LICHIDATOR J. E. I. S. ,
împotriva sentinței civile nr. 2389/2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu C. LOCAL AL O. T. M. ,
O. T. M., având ca obiect pretentii.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că la data de_, atât apelanta, cât și intimatul O. T. Măgheruș prin Primar au depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2389/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș s-a respins cererea formulată de către reclamanta S.C. A. C.
G. S.R.L. prin administrator judiciar E. I. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții
O. T. M. și C. LOCAL T. M. .
A fost obligată reclamanta S.C. A. C. G. S.R.L. să plătească pârâților suma de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a dispus restituirea către reclamanta S.C. A. C. G. S.R.L. a sumei de 2.000 lei achitată cu titlu de onorariu expert conform chitanței nr. 2417956/1 din data de_ emisă de către CEC Bank SA - Unitatea Negrești Oaș.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Contractul de servicii și lucrări nr. 9907 din data de_ s-a încheiat între pârâtul O. T. M., în calitate de achizitor, și S.C. ETS-Epito, societate comercială înregistrată în Ungaria, în calitate de executant și are ca obiect principal determinat în art. 4 din acest contract (filele 5-13, vol. I), executarea de către S.C. ETS-Epito a serviciilor de proiectare, întreținere și executare a lucrărilor pentru obiectivul "Canalizare cu stație de epurare în localitățile T. M., Bușag și Merișor, jud. Maramureș";.
Prețul executării acestor servicii și lucrări este stabilit în art. 5.1 din contract, la nivelul sumei de 32.898.947 lei, la care se adaugă 6.250.800 lei TVA.Durata contractului a fost fixată la 39 luni, începând cu data de_ .
Conform clauzelor pe care le cuprinde instanța a constatat că acest act juridic întrunește trăsăturile unui contract de achiziție publică, astfel cum este definit în art. 3 lit. f din O.U.G. nr. 34/2006.
Ulterior încheierii acestui contract, între reclamanta S.C. A. C. G. S.R.L., în calitate de antreprenor și ETS-Epito se încheie la data de_ contractul intitulat de "antrepriză și livrare"; în care este menționată în calitate de client final - autoritate contractantă finală Primăria T. M., care nu a participat însă la încheierea acestui contract și nici nu l-a semnat. Obiectul contractului constă în executarea integrală a lucrărilor cuprinse în planul de proiectare și execuție "Canalizare în județul Maramureș, T. M., localitățile Bușag și Merișor";, precum și livrarea echipamentelor tehnice necesare, respectiv respectarea conținutului tehnic din Anexa nr. 1 și documentația autorizată.
Prețul stabilit în art. 3 din contract este de 3.752.936,31 lei (filele 20-24, vol. I).
Acestui contract i s-au adus modificări prin actul adițional din data de_ (filele 25-26, vol. I), prin care s-a majorat prețul contractului la 7.551.746,60 lei. În art. 7 se enumără 4 anexe la contract depuse în copie și traducere la filele 41- 51, vol. I al dosarului.
În baza acestui ultim contract reclamanta a emis factura nr. 2/_ care constată executarea a 1.000 ml de lucrări de construcții canalizare T. M. în valoare totală de 1.673.898,87 lei, sumă care face obiectul prezentului litigiu (fila 32, vol. I).
În înscrisul intitulat "Anexă"; depus la filele 103-104 din dosar(vol.I) reclamanta detaliază lucrările executate și pentru a căror contravaloare s-a emis factura nr. 2/_ .
Reclamanta menționează în această Anexă că în baza procesului-verbal de recepție parțială nr. 3747/_ și a tabelului de măsurători din aprilie 2009 a executat 6314 m de rețea principală (5414 m rețea D 200 și 900 m rețea D 250), 143 de cămine de beton și 239 de branșamente (racorduri) la rețeaua secundară D 160. Din aceste cantități se confirmă că s-au decontat către ETS-Epito 5464 m de rețea principală, 126 bucăți de cămine - beton și 214 branșamente.
În continuare se arată că potrivit Anexei 1 (depusă la fila 105, vol. I), s-a întocmit o situație de lucrări denumită "Rest de decontat";, cuprinzând diferența de cantități (adică de rețea de canalizare executată de 6314 m -5414m=900 m, 23 de cămine - beton și celelalte lucrări enumerate la fila 104) și suma care reprezintă cheltuieli cu reconstrucția drumurilor afectate prin executarea săpăturilor, în valoare totală de 1.244.642,18 lei, inclusiv TVA.
Semnificative pentru soluționarea cauzei sunt următoarele explicații aduse de către reclamantă prin acest înscris. Astfel, se precizează că ETS-Epito a întocmit situația de lucrări în valoare de 1.600.550 lei care include TVA, situație depusă la fila 101 din dosar din care întrucât nu erau finalizate la acea dată toate lucrările ,din totalul manoperei de 1.038.661,28 lei ETS-Epito a acceptat doar 830.276,37 lei fără TVA.
Reclamanta a invocat ca temei de fapt al cererii împrejurarea că lucrările au fost finalizate după această dată, adică după data de_, înscrisă pe situația de lucrări de la fila 101, în același sens fiind și afirmațiile de la pct. 2 din interogatoriu, unde susține că s-au mai executat lucrări ulterior datei de_ . În primul rând această afirmație este contrazisă de către însăși reclamanta care în "Anexa"; depusă la filele 103-104 din dosar(vol.I) indică în mod expres că lucrările neexecutate la data de_, când ETS-Epito a întocmit situația de lucrări de la fila 101, nu erau finalizate decât lucrări constând în montare de capace la cămine de beton și umpluturi la șanțurile realizate. Prin urmare însăși reclamanta confirmă prin acest înscris că ulterior datei de_ nu a mai executat efectiv rețeaua de canalizare, cuantificată în metri liniari.
Pe de altă parte susținerile în sens contrar ale reclamantei nu sunt confirmate nici de celelalte probe administrate în cauză, probe din care trebuia să
rezulte cantitatea suplimentară de lucrări executată față de cei 6314 ml (indicați în"Anexa"; depusă la filele 103-104) și care să fi fost recepționată fie de antreprenorul general, fie de către beneficiar, așa cum se prevede în art. 1, art. 4 și art. 5 din H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente.
Reclamanta a propus efectuarea unei expertize tehnice judiciare și audierea de martori care să identifice și determine valoric lucrările executate de către aceasta la lucrarea de canalizare, însă pentru a fi relevant un astfel de obiectiv instanța a apreciat că era necesar, pentru argumentele expuse mai sus, ca din înscrisurile depuse în probațiune să rezulte elemente concrete constând în situații de lucrări acceptate de către antreprenorul general sau cel puțin notificate beneficiarului care să ateste executarea unei cantități în plus .
În acest sens instanța a mai reținut că procesul-verbal de recepție parțială nr. 3746/_ (filele 3-4, vol. al II-lea) s-a încheiat de comisia de recepție a lucrărilor și la încheierea lui a participat inclusiv reprezentantul reclamantei Darida S. care a semnat acest proces-verbal prin care s-a constatat că reclamanta a executat 8269 ml din rețeaua de canalizare, dintr-un total de
14.583 ml la care se adaugă 410 bucăți și 1391 ml racorduri, respectiv 350 cămine de vizitare.
În procesul-verbal de recepție nr. 6511/_ se constată executarea acelorași lucrări, însă acestora nu este semnat de către reclamantă și nu s-a făcut dovada comunicării de către pârâți, fără a-i fi prin urmare opozabil reclamantei.
În consecință instanța a reținut că însăși pârâții confirmă executarea de către reclamantă a unei cantități mai mari de lucrări decât cea care rezultă din Anexa la factura nr. 2/_, dar până la nivelul a 8269 ml. Deși această recunoaștere nu are corespondent în înscrisurile depuse la dosar,instanța a dat deplină eficiență acestei probe în condițiile în care executarea cantității de 8269 ml nu este contestată de către niciuna dintre părți.
Principala apărare în cauză pe care pârâții au formulat-o însă este aceea a stingerii integrale prin plată a tuturor obligațiilor față de antreprenorul general, respectiv subantreprenori.
Instanța a apreciat că este nefondată apărarea invocată de către pârâți și întemeiată pe art. 23 din contractul de achiziție publică nr. 9907/_ prin care autoritatea contractantă C. local T. M. a impus antreprenorului general obligația de a notifica subcontractarea lucrării și de a prezenta contractele și datele de recunoaștere ale subantreprenorilor.
În condițiile în care pârâții au desemnat comisia de recepție a lucrărilor potrivit art. 7 din H.G. nr. 273/1994, comisia care în procesul-verbal de recepție parțială nr. 3746/_ a constatat executarea în parte a lucrării de către S.C.
A. C. G. S.R.L. s-a acceptat și calitatea de subantreprenor a acestuia, fără a se putea invoca inopozabilitatea contractului de subantrepriză.
Reclamanta nu a depus însă situații de lucrări suplimentare ci, dimpotrivă, așa cum arată în concluziile scrise, pretinde că echivalentul celor 8.269 ml executați este de 3.074.737 lei din care s-au achitat numai 1.400.838,79 lei, diferența fiind solicitată în prezentul litigiu.
Și această ultimă susținere a reclamantei este contradictorie întrucât în răspunsul la pct. 3 din interogatoriu indică valoarea lucrărilor executate ca fiind de 3.752.936,51 lei (fila 34, vol. al II-lea), adică cu aproximativ 700.000 lei mai puțin decât suma indicată în cererea de chemare în judecată.
Contradictorie este și suma totală de 1.505.795,20 lei cu TVA pe care reclamata pretinde în Anexa 1 că i-ar datora-o pârâții în timp ce în factura nr. 2/2009 se indică valoarea de 1.673.898,87 lei.
Totodată, în situația de lucrări pe care reclamanta o invocă în Anexa 1, situație întocmită de antreprenorul general la_ și semnată de reclamantă (fila 101, vol. I), se acceptă de către ETS-Epito că din valoarea totală a lucrărilor executate de S.C. A. C. G. S.R.L., cuantificate la nivelul sumei totale de
1.600.550 lei pentru care reclamanta a și emis la aceeași dată factura nr. 8000740/_ pentru această valoare (fila 2, vol. al II-lea), reclamantei nu i se cuvine suma de 310.941,17 lei + TVA, adică 370.020 lei reprezentând contravaloarea materialelor, acceptată de reclamantă în Anexa 1 ca fiind furnizate de antreprenorul general.
Relevant pentru verificarea susținerilor reclamantei privind executarea unei cantități mai mari de lucrări este și centralizatorul procesului-verbal privind verificarea segmentelor de rețea, depus de pârâți la filele 13-17, vol. al II-lea, din care rezultă că reclamanta a executat la data de_ 5464 m de rețea principală, adică exact cât a acceptat antreprenorul general în situația de lucrări anexă la factura 8000740/_ .
Or, așa cum instanța a reținut anterior însăși reclamanta precizează în
"Anexa"; depusă la filele 103-104 din dosar(vol.I) că lucrările neexecutate la data de_, când ETS-Epito a întocmit situația de lucrări, nu erau constau doar în montare de capace la cămine de beton și umpluturi la șanțurile realizate și nu în executarea efectivă a canalizării.
Totodată, în Anexa facturii nr. 2/_ în care reclamanta detaliază suma în litigiu precizează că include 208.384,91 lei reprezentând manopera neacceptată de antreprenorul general, fără a aduce nici un argument de drept care să justifice temeiul obligării pârâților la plata acestei diferențe neacceptată de către antreprenorul general. Finalizarea ulterioară datei de_ a lucrărilor constând în montare de capace la cămine de beton și umpluturi la șanțuri și solicitarea manoperei aferente acestor lucrări și includerea, potrivit explicațiilor de la fila 103, vol.I, a manoperei de 208.384,91 lei pe care antreprenorul general nu a acceptat-o în situația de lucrări depusă la fila 101 nu este întemeiată a apreciat instanța, având în vedere efectele care decurg din actul juridic intitulat
"acord"; încheiat la data de_ între ETS-Epito, reclamanta și terțul S.C. Excalibra S.R.L și care vor fi analizate în paragrafele următoare ale sentinței.
Anexa nr. 1 la Anexa facturii nr. 2/_ (fila 56, vol. I) în care reclamanta indică lucrările executate în plus față de 5.464 ml nu este opozabilă pârâților, fără a fi cel puțin notificată acestora și nici antreprenorului general.
Esențial în plan probator este și contractul de cesiune încheiat la data de_ între reclamantă și pârâtul C. local T. M. al cărui conținut este confirmat de către ambele părți și prin care reclamanta, în calitate de subantreprenor al S.C. ETS-Epito și debitor cedat și pârâtul, în calitate de autoritate contractantă în contractul nr. 9907/_, au convenit de comun acord ca pârâta autoritate contractantă să preia de la reclamantă creanța în cuantum de 1.400.838,79 lei pe care aceasta din urmă o deținea față de antreprenorul general ETS-Epito în baza contractului de subantrepriză analizat anterior.
Termenii contractuali sunt clari și nesusceptibili de interpretare. Astfel, în art. 5 și 6 din contract se menționează expres că se constată, în baza actelor justificative de realizare a lucrărilor și facturii nr. 8000740/_ că reclamanta are asupra ETS-Epito o creanță în cuantum de 1.400.838,79 lei pentru lucrări și servicii prestate la rețeaua de canalizare a orașului T. M. .
În art. 6 se precizează că la semnarea contractului de cesiune s-au avut în vedere acordul tripartit din data de_ încheiat între ETS-Epito, reclamantă și
S.C. Excalibra S.R.L., precum și hotărârea C. ui local T. M. nr. 33/_ prin care s-a aprobat stingerea acestei creanțe (filele 42-43, vol. I).
La filele 68-71 s-au depus în copie și traducere autorizată actul juridic intitulat "acord"; încheiat la data de_ între ETS-Epito care la acea dată intrase în procedura insolvenței în Ungaria, stat în care este înmatriculată, reclamanta și S.C. Excalibra S.R.L. În cuprinsul acestui act, semnat de către reprezentanții celor trei societăți, se precizează că din valoarea totală a facturii din data de_ pe care ETS-Epito a emis-o pentru lucrările executate în T.
M., se exprimă acordul de a i se achita direct reclamantei suma de 1.400.838,79 lei, iar lui S.C. Excalibra S.R.L., 2.610.328,01 lei, urmând ca diferența de 685.343,48 lei să fie achitată direct către ETS-Epito.
Prin notele de ședință depuse la fila 150 din vol. I pârâtul O. T. M. susține că valoarea lucrărilor pe care le-a executat și care au fost recepționate prin procesul-verbal nr. 3746/_ se ridică la suma de 1.400.838,79 lei care a făcut obiectul contractului de cesiune din totalul de 1.600.650 lei, sumă pentru care reclamanta a emis către ETS-Epito factura nr. 8000740/_ pentru lucrările executate (fila 2, vol. al II-lea).
Această factură este anterioară încheierii acordului din_ dintre antreprenorul general și reclamantă, însă este semnată de către ETS-Epito Sucursala Harghita, fără a se invoca neacceptarea ei.
Prin semnarea contractului de cesiune de creanță, reclamanta acceptă însă că valoarea lucrărilor executate este cea de 1.400.838,79 lei, sumă acceptată și de către antreprenorul general potrivit acordului din luna aprilie 2009. Mai mult, prin clauzele înscrise în art. 11 și 16 din contractul de cesiune, reclamanta declară că nu va mai avea nici o altă pretenție, iar în cazul acționării directe în judecată a pârâților de către antreprenorul general se obligă față de aceștia să execute lucrări în limitele sumei achitate.
Așa cum instanța a reținut anterior,reclamanta nu a probat că ulterior datei de_ când s-a emis factura 8000740 și până la data de 24 aprilie 2009 (data încheierii acordului cu ETS-Epito) a executat lucrări suplimentare.
Plata integrală a creanței de 1.400.838,79 lei către reclamantă este confirmată de către aceasta și rezultă din situația plăților aferente contractului nr. 9907/_ depusă la ultimul termen de judecată de către pârâți.
Relevantă este și lista furnizorilor de materiale și servicii pentru lucrarea
"Canalizare în loc. T. M. "; pe care reclamanta a înregistrat-o la Primăria T.
M. la data de_ (fila 33, vol. al II-lea) și în care indică cuantumul sumelor datorate furnizorilor, decontul TVA și reținerile în contul garanției de bună-execuție, toate însumând 1.400.839,79 lei, adică exact valoarea creanței cesionate. Depunerea acestei declarații confirmă odată în plus că reclamanta își cuantificase la acea dată valoarea lucrărilor la nivelul sumei din contractul de cesiune.
Declarațiile de creanță depuse de către partenerii comerciali ai reclamantei în procedura de insolvență deschisă împotriva acesteia, depuse la dosarul cauzei, nu fac dovada contrară celor reținute anterior.
Este nereală afirmația reclamantei din răspunsul la pct. 6 din interogatoriu în sensul că la data semnării contractului de cesiune nu avea cunoștință cu privire la starea de insolvență a antreprenorului general, afirmație contrazisă de actul încheiat la data de_ cu lichidatorul ETS-Epito. Totodată, în corespondența purtată între acesta din urmă și reclamantă (filele 41-45, vol. al II- lea) se menționează de către lichidator că nu se recunoaște creanța pe care reclamanta o pretinde suplimentar.
În ceea ce privește utilitatea efectuării unei expertize tehnice judiciare în specialitatea construcții, instanța a mai reținut în plus că această probă și cu atât mai puțin audierea de martori, nu erau justificate în principal raportat la contractul de cesiune de creanță și acordul din data de_ încheiat cu
antreprenorul general. Determinarea cantitativă și evaluarea lucrărilor executate efectiv de către reclamantă nu se putea face în mod obiectiv decât pe baza unor situații de lucrări semnate de către ambele părți, înscrisuri care au fost depuse la dosarul cauzei la filele 2-19 vol. II, dar care se restrâng la lucrările recepționate prin procesul-verbal nr. 3746/_, așa cum instanța a analizat în paragrafele anterioare ale sentinței.
Or, reclamanta nu a depus situații de lucrări suplimentare iar afirmațiile acesteia în sensul că pârâții datorează suplimentar suma în litigiu întrucât a suportat materialele necesare execuției sunt combătute de lista înregistrată la Primăria T. M. la data de_ din care rezultă că avea de plătit furnizorii proprii în limitele creanței cesionate.
Totodată, din situația plăților depusă de către pârâți rezultă că prețul materialelor s-a achitat antreprenorului general în baza a patru facturi emise în luna decembrie 2007. În acest sens sunt și mențiunile pe care ETS-Epito le-a făcut în situația de lucrări depusă la fila 101, vol. I.
Raportul de expertiză putea determina contravaloarea executării rețelei de 8269 ml recepționată prin procesul-verbal nr. 3746/_, executată de reclamantă potrivit probatoriului analizat anterior, însă principiul libertății contractuale, aplicabil în raporturile dintre părți în faza executării contractului administrativ conform art.297 din O.U.G. nr. 34/2006,făcea ineficientă această evaluare.
Pe cale de consecință, întrucât cele trei contracte din care s-au născut raporturile juridice litigioase (contractul nr. 9907/2007, contractul de subantrepriză și contractul de cesiune de creanță) sunt contracte comerciale conform art. 3 lit. f din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 1391 Cod civil, guvernate de principiul caracterului obligatoriu prevăzut de art. 969 Cod civil, instanța a constatat că întregul probatoriu administrat nu confirmă caracterul cert și exigibil al creanței pretinse, fără a fi îndeplinită condiția prevăzută de art. 1488 cod civil de ase fi executat lucrări suplimentare în beneficiul pârâților sau că beneficiarul nu a achitat antreprenorului general prețul lucrărilor executate de către reclamantă dintre cele care au făcut obiectul contractului nr. 9907/_ .
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea și a dispus restituirea către reclamantă a sumei achitate cu titlu de avans onorariu expert.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial achitat conform extrasului de cont din_ depus la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recalificat apel, reclamanta SC A. C. G. S., prin lichidator judiciar E. I. S.
solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile nr. 2389/_ pronunțată în dosar nr._ de către Tribunalul Maramureș, în sensul desființării acesteia, admiterea ca temeinică și legală a cererii de chemare în judecată, astfel cu a fost aceasta formulată și precizată - în principal, precum și respingerea cheltuielilor de judecată admise de către prima instanță în sarcina falitei; casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea administrării unui probatoriu complet care să ducă la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale
în subsidiar.
În dezvoltarea motivelor de apel, a arătat apelanta că a dobândit calitatea de subantreprenor al ETS-Epito SA Ungaria Sucursala Harghita, potrivit contractului nr. 83/_, care la rândul său, anterior acestei date a încheiat contractul nr. 9907/_ cu C. Local T. - M. în calitate de achizitor
. Cele două contracte au același obiect, respectiv executarea de lucrări de canalizare în beneficiul achizitorului, iar valoarea totală a contractelor este de 7.551.746,60 lei.
Pornind de la această calitate, potrivit situațiilor de lucrări (recunoscute) ale reclamantei, valoarea lucrărilor efectuate de către S.C. A. C. G. S.R.L este în sumă totală de 3.074.737 lei, din care, C. Local T. -M., în calitate de cesionar, potrivit contractului de cesiune din data de_, încheiat între părțile amintite mai sus, a achitat către subantreprenor, suma de 1.400.838,79 lei, reprezentând valoarea nominală a creanței pe care S.C. A. C.
G. S.R.L o deținea față de debitorul cedat, ETS-Epito SA Ungaria Sucursala Harghita.
Raportat la cele descrise mai sus se desprinde diferența de sumă, în cuantum de 1,673.898,87 lei pe care beneficiarul cesionar Cosiliul Local T. -
M. o datorează subantreprenorului S.C. A. C. G. S.R.L, din valoarea totală, în temeiul faptului că lucrarea a fost executată și în acest sens s-a întocmit procesul verbal de recepție parțială nr. 3747/_, semnat și ștampilat de către comisia de recepție a lucrărilor.
Potrivit contractelor încheiate intre parti (C. Local al orașului T. M.
beneficiar, ETS EPITO -anteprenor general si SC. A. C. G. S. - subanteprenor ), beneficiarul datorează anteprenorului general pt. lucrările efectuate chiar daca acesta din urma a intrat in insolventa si chiar daca contractul este reziliat.
La rândul lui anteprenorul general datorează bani subanteprenorului adică societății reclamante situație de drept în temeiul căreia s-a născut prezenta acțiune comercială, art. 1488 Cod civil, art. 1737 Cod civil art. 1742 Cod civil.
Criticile de nelegalitate și netemeinicie pe care înțelege să le aducă sentinței pronunțate de către instanța de fond se întemeiază pe lipsa administrării unui probatoriu concludent și pertinent, în măsură să ducă la pronunțarea unei sentințe în spiritul adevărului; de asemenea instanța de fond s-a pronunțat doar pe înscrisuri, probe neînsușite in totalitate de către părți, înscrisuri care nu au fost interpretate unele prin altele, nefiind coroborate .
Justificarea primei instanțe detaliată în considerentele hotărârii, nu denota decât faptul ca probele administrate nu au fost interpretare in spiritual legii. Instanța de fond face referire mereu la faptul ca doar prețul materialelor era prevăzut in contract, nu si manopera. Termenii din specialitate prevăzuți in actele depuse in probatiune, au fost interpretați in mod eronat.
Mai mult, tocmai instanța retine,, Raportul de expertiza putea determina contravaloarea executării rețelei de 8269 ml recepționată prin procesul verbal nr. 3746/_, executata de reclamanta potrivit probatoriului analizat anterior, insa principiul libertății contractual, aplicabil in raporturile dintre parti in faza executării contractului administrative conform art. 297 din O.U.G. 34/2006, făcea ineficienta aceasta evaluare, (fila 12 din sentința civila recurata). Reclamanta a sesizat instanța de judecata, pentru a se face dreptate, indicând clar temeiul drept ( art. 1488 din Codul Civil - acțiunea directa a lucratorilor in construcții). In acest cadru legal, nici nu era necesar sa aibă încheiat un contract, pentru ca acțiunea reclamantei nu se întemeiază pe raspundererea contractuala. Aceste ezitări ale instanței precum si faptul ca se admite administrarea probei cu expertiza in construcții, plătește avansul onorariului expertului, face dovada plații si apoi aceeași instanța revoca încuviințarea probei, nu denota altceva decât faptul ca s-a pronunțat o hotărâre cu încălcarea principiilor de drept- al aflării adevărului, al liberului acces la justiție, al rolului activ.
În prezentul litigiu era imperios necesara părerea unor specialiști in construcții, astfel ca administrarea expertizei se impunea pentru aflarea adevărului. La fel a reținut si instanța de fond, astfel cum a citat mai sus, si cu
toate acestea, i s-a încălcat in mod flagrant dreptul la un proces echitabil, drept consfințit de legislația europeana si transpus in cea naționala.
In probatiune, înțelege sa se folosească de probele administrate in fata instanței de fond, precum si de proba testimoniala si de proba cu expertiza in construcții.
In drept, s-au invocat prevederile Codului de Procedura Civila, ale art. 1488 din Codul civil, ale Legii 85/ 2006, precum si ale oricărui act normative invocate in cuprinsul cererii de recurs.
Pârâtul intimat O. T. M. prin Primar a depus concluzii scrise
pe care solicită sa a le avea in vedere atunci cand se va delibera si se va pronunța hotărârea in sensul respingerii apelului promovat de recurenta reclamanta S.C.
A. C. G. S.R.L. prin lichidator judiciar E. I. S. impotriva sentinței civile nr.2389/_ a T. ui Maramureș si obligării acesteia la suportarea cheltuielilor de judecata, reprezentând onorariu de avocat (filele 20-24).
Examinând apelul declarat în cauză, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
La data de_, între O. T. Măgheruș, în calitate de achizitor și SC ETS-Epito, în calitate de executant, s-a încheiat contractul de servicii și lucrări nr. 9907, având ca obiect executarea de către SC ETS-Epito a serviciilor de proiectare, întreținere și executare a lucrărilor pentru obiectivul "Canalizare cu stație de epurare în localitățile T. Măgheruș, Bușag și Merișor, jud. Maramureș";. Prețul executării acestor lucrări a fost stabilit la 32.898.947 lei, fără TVA, durata contractului fiind fixată la 39 de luni, începând cu data de_ .
Ulterior, între apelanta SC A. C. G. S., în calitate de antreprenor și SC ETS-Epito a intervenit contractul de antrepriză și livrare din data de_, fiind menționată în calitate de client final autoritatea contractantă Primăria T. Măgheruș, obiectul contractului constând în executarea integrală a lucrărilor cuprinse în planul de proiectare și execuție "Canalizare cu stație de epurare în localitățile T. Măgheruș, Bușag și Merișor, jud. Maramureș";, precum și livrarea echipamentelor tehnice necesare, respectiv respectarea conținutului tehnic din anexa nr. 1 și documentația autorizată. În art. 3 din contract a fost stabilit prețul de 3.752.936,31 lei.
Prin actul adițional din data de_, s-a majorat prețul contractului la 7.551.746,60 lei.
Această stare de fapt, reținută ca atare și de către prima instanță, nu a fost contestată de nici una dintre părțile litigante.
Pretențiile care fac obiectul prezentului dosar izvorăsc din factura nr. 2/_ emisă de apelantă în baza actului adițional.
Arată apelanta că potrivit situațiilor sale de lucrări recunoscute, valoarea lucrărilor efectuate de către ea este în sumă totală de 3.074.737 lei, din care intimatul pârât, în calitate de cesionar, potrivit contractului de cesiune din data de_ a achitat către subantreprenor suma de 1.400.838,79 lei, reprezentând valoarea nominală a creanței pe care SC A. C. G. S. o deținea față de debitorul cedat, ETS-Epito SA Ungaria Sucursala Harghita. Prin urmare, consideră apelanta că intimatul trebuie să îi achite diferența de 1.673.898,87 lei, datorită faptului că lucrarea a fost executată, sens în care s-a întocmit procesul- verbal de recepție parțială nr. 3747/_ .
De asemenea, arată apelanta că în mod greșit a reținut prima instanță că prezentul litigiu este unul contractual, în realitate fiind vorba despre o acțiune directă a lucrătorilor în construcții, întemeiată pe dispozițiile art. 1488 Cod civil.
Contrar celor susținute de către apelantă, Curtea constată că însăși aceasta invederează că pretențiile solicitate decurg din executarea lucrărilor în
baza contractului de subantrepriză, intimata contestând faptul că aceste lucrări ar fi fost executate în întregime.
Or, în aceste condiții, este evident că analiza care trebuie să se facă este în legătură cu modalitatea în care apelanta a executat contractul de subantrepriză încheiat cu ETS-Epito SA, pretențiile solicitate având, evident, legătură cu executarea contractului.
În acest context, Curtea constată că pretențiile solicitate decurg din factura fiscală nr. 2/_, explicațiile cu privire la această sumă regăsindu-se în anexa la cererea de chemare în judecată (fila 103 dosar fond vol. I).
În această anexă, apelanta precizează că, din situația de lucrări întocmită către ETS-Epito ZRT, antreprenorul general nu a acceptat decât 830.276,37 lei din totalul manoperei de 1.038.661,28; după această dată, a finalizat lucrările, rezultând o datorie de 247.978,04 lei.
De asemenea, mai arată apelanta că în mod neîntemeiat antreprenorul general a scăzut valoarea materialelor care ar fi fost furnizate de ea, în realitate trebuind a fi scăzută doar valoarea materialelor care au fost puse în operă și cuprinse în situația de lucrări.
Or, aceste aspecte cu siguranță nu mai pot fi invocate cu succes, neputând fi opuse intimatului-pârât, în condițiile în care, la data de_, între apelantă și antreprenorul general s-a încheiat un acord, apelanta fiind de acord că suma care trebuie să îi fie achitată pentru lucrările efectuate în baza contractului de subantrepriză este de 1.400.838,79 lei.
De altfel, în baza acestui acord și în conformitate cu HCL T. Măgheruș nr. 39/_, s-a încheiat între apelantă și C. Local al orașului T. - Măgheruș contractul de cesiune, prin care autoritatea contractantă a preluat creanța în cuantum de 1.400.838,79 lei de la apelantă, achitând acesteia suma respectivă în integralitate. De asemenea, la art. 11 din contract s-a prevăzut expres că, la efectuarea plății creanței cesionate și după recepția efectivă a lucrărilor efectuate de societatea cedentă, respectiv după efectuarea probelor tehnice, prezentul contract se va considera executat, iar părțile nu vor mai avea nici o pretenție reciprocă, prezentă sau viitoare.
Procesul verbal de recepție parțială a lucrărilor s-a încheiat la data de_ (filele 27-28 vol. I dosar fond), în cuprinsul acestuia menționându-se că lucrările de construire a rețelei de canalizare au fost efectuate de către SC A. C. S., pe o lungime de 8269 ml. S-a mai menționat că nu a fost efectuată recepția calitativă și funcțională a rețelei de canalizare, constructorul urmând să efectueze lucrările de etanșare și presiune conform normativelor în vigoare.
Comisia de recepție a mai constatat următoarele: lipsa a 38 buc. Capace cămine; 21 capace fisurate sau deplasate; faptul că trebuie refăcută zona afectată de lucrări, nerealizată corespunzător, pe o lungime de 3460 ml și existența unui surplus de material în volum de 2000 mc pe proprietăți.
Prin urmare, Curtea constată, pe de o parte, că cele menționate de apelantă în anexa la cererea de chemare în judecată nu sunt dovedite și, pe de altă parte, că în condițiile în care creanța cesionată a fost achitată, apelanta nu mai poate avea pretenții de la intimat, potrivit dispozițiilor art. 11 din contractul de cesiune. Mai arată apelanta că intimatul ar trebui să îi mai achite suma de 1.045.917,8 lei, reprezentând contravaloarea diferențelor de cantități de lucrări
și a refacerii drumurilor afectate prin executarea săpăturilor.
Or, apelanta nu dovedește în nici un fel că ar mai fi executat vreo lucrare după întocmirea procesului verbal de recepție finală din data de_ și încheierea contractului de cesiune care să justifice acordarea unor sume, suplimentar față de cea stabilită de comun acord cu antreprenorul general și cu autoritatea contractantă și achitată.
Înscrisurile depuse în probațiune la termenul de judecată din data de _
, în apel, nu au nici o relevanță, toate procesele verbale de recepție a materialelor fiind încheiate de către autoritatea contractantă cu antreprenorul general, nu cu apelanta. De asemenea, deși apelanta dovedește cu facturi fiscale că ar fi achiziționat anumite materiale, nu există nici o dovadă în sensul că acestea ar fi fost folosite la lucrările efectuate în favoarea intimatului.
Pe de altă parte, Curtea, în acord cu cele reținute de instanța de fond, constată că apelanta nu a dovedit că, între data de_, (dată la care a fost întocmită situația de lucrări de către antreprenorul general și a fost emisă factura fiscală nr. 8000740, antreprenorul general neacceptând la plată suma de 310.941,17 lei + TVA, reprezentând contravaloarea materialelor furnizate de către antreprenorul general, apelanta acceptând acest lucru) și până la data de_, dată la care s-a încheiat acordul cu ETS-Epito, aceasta ar fi executat lucrări suplimentare.
A mai reținut prima instanță că există anumite neconcordanțe între sumele solicitate de apelantă, aspecte care nu au fost contestate sau explicate, în vreun fel, de către apelantă.
Curtea nu și-a însușit concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de către dl. expert Brandau Aurel, întrucât acesta a pornit de la prezumția că valoarea lucrărilor executate de către apelantă, recepționate prin procesul-verbal încheiat la data de_ ar fi în sumă de 3.074.737,66 lei, fără a arăta de unde rezultă această sumă.
De altfel, așa cum s-a relevat anterior, între părțile litigante a intervenit un acord de cesiune, apelanta din prezenta cauză menționând, în cuprinsul acestui contract, în mod expres, că după primirea sumei de 1.400.838,79 lei nu mai are nici o pretenție. Prin urmare, pentru a putea fi considerate justificate, orice altă pretenție viitoare trebuia să decurgă din executarea unor lucrări ulterioare datei de_, dată la care s-a încheiat contractul de cesiune și la care a intervenit acordul părților cu privire la suma de bani datorată pentru lucrările efectuate până la acel moment, aspect care nu rezultă din nici o probă administrată în cauză.
În consecință, pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că sentința apelată este legală și temeinică, apelul formulat fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă,îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge apelul declarat de SC A. C. G. S., prin lichidator judiciar
E. I. S., împotriva sentinței civile nr. 2389/_ 3, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimatului O. T. M. suma de 6200 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
M. D.
Judecător,
R. -R. D.
G. ,
M. T.
Red.M.D./dact.L.C.C.
4 ex./_ Jud.fond: M. H.
