Decizia civilă nr. 1019/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
cod operator 4204
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA A II-A CIVILĂ DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1019/R
Ședința publică din 25 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C. O.
J. ecător V. I.
J. ecător S. O.
G. ier C. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-petent O. I.
C. domiciliat în B. M., str.S. nr.16 județul M. împotriva sentinței civile nr.3007 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. M., cu sediul în B.
M., str.22 D. nr.37 județul M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul IPJ M., inspector principal M. Paul, lipsă fiind recurentul-petent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatului, inspector principal M. Paul, arată că nu are de formulat cereri în probațiune, solicitând cuvântul asupra recursului de față.
Instanța, văzând actele și lucrările dosarului, constatând că alte chestiuni prealabile nu mai sunt de formulat, trece la dezbaterea recursului și acordă cuvântul reprezentantului intimatului.
Reprezentantul intimatului IPJ M., inspector principal M. Paul, solicită respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, susținând că instanța de fond a constatat corect că petentul a recunoscut că nu purta centura de siguranță la momentul controlului și că acesta a contestat doar cea de a doua
contravenție reținută în sarcina sa, susținând că a prezentat la control actele solicitate, susținere nedovedită însă de către petent, astfel încât instanța de fond a constatat în mod corect că prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3007 din 19 martie 2013, Judecătoria Baia Mare a respins plângerea formulată de către petentul O. a I. C. în contradictoriu cu intimatul I. de P. al J. M., menținând dispozițiile procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr. 3476266/_ încheiat de intimat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin procesul- verbal seria CP nr. 3476266/_ încheiat de I. de P. al J. M. petentul O. a I. C. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 140 lei și cu avertisment, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 36 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 148 pct.1 din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002.
S-a reținut în cuprinsul actului de constatare că la data de_ ora 16:00, în calitate de conducător auto a condus autoturismul marca Chrysler cu numărul de înmatriculare_ pe DN 18, pe strada Câmpului din localitatea
B. S., fără a avea montată centura de siguranță, iar la controlul efectuat s-a constatat că nu avea asupra sa documentele obligatorii.
Analizând modul de întocmire a procesului-verbal din perspectiva legalității s-a constatat că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Petentul a învederat instanței că actul de constatare a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, dar nu a specificat în concret, care dintre cerințele legale nu au fost îndeplinite. Întrucât pentru ca nerespectarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001 să atragă anularea actului, este necesară dovedirea unei vătămări care să nu poată fi înlăturată prin alte mijloace, iar petentul nu a dovedit vreo vătămare în acest sens, instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, fiind încheiat de un agent al forței publice care a constatat fapta prin propriile simțuri, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și legalitate. Din acest punct de vedere, incumbă petentului sarcina
de a face dovada, prin probe neîndoielnice, că cele consemnate nu corespund realității în sensul că, fie fapta nu există, fie ea s-a desfășurat altfel.
Instanța a avut în vedere cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza I. P. împotriva României (cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011). Astfel, Curtea a reținut că, într-o plângere contravențională, invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea caracter neașteptat, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională. Curtea Europeană a Dreptului Omului a subliniat importanța ca, în cadrul unui proces având ca obiect plângere contravențională, instanța națională să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. Curtea EDO a constatat în această cauză că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator iar, în condițiile în care reclamantului i s-a dat posibilitatea pe tot parcursul procesului să-și dovedească afirmațiile, acesta nu a fost plasat într-o situație dezavantajoasă, astfel încât nu a fost încălcat art. 6 CEDO.
Instanța a constatat că petentul a recunoscut că nu purta centura de siguranță la momentul controlului. Acesta a contestat doar cea de a doua contravenție reținută în sarcina sa, susținând că a prezentat la control toate documentele solicitate.
Însă petentul nu a făcut dovada celor susținute și, mai mult, s-a observat că acesta a semnat procesul verbal de contravenție fără a formula obiecțiuni cu privire la cele redate în cuprinsul actului.
Prin urmare, instanța a constatat că prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată.
Sub aspectul individualizării sancțiunilor aplicate, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că sancțiunea amenzii, stabilite în cuantumul minim prevăzut de actul normativ, și sancțiunea avertismentului, au fost corect individualizate.
Împotriva sentinței a declarat recurs petentul O. a I. C. solicitând modificarea în tot a hotărârii în sensul admiterii plângerii cu consecința anulării procesului-verbal de contravenție și înlocuirea amenzii cu avertisment.
Recurentul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că a prezentat toate actele solicitate de agentul de control fără a avea centura de siguranță.
Petentul a arătat că a recunoscut faptul că nu purta centura de siguranță, drept pentru care consideră cuantumul amenzii exagerat și că buna credință prin recunoașterea faptei ar trebui luată în considerare de către instanța de judecată.
civilă.
În drept a invocat art. 299 și urm., art. 304 pct.9 și 3041 Cod procedură
Prezent în sală, reprezentantul I. ui de P. al J. M. a
solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de judecătorie ca fiind temeinică și legală.
Intimatul a arătat că instanța de fond a constatat în mod corect că prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată de petent în ce privește prezentarea la control a actelor solicitate de agent.
Analizând sentința prin prisma criticilor recurentului și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Petentul a semnat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ce formează obiectul plângerii pendinte cu mențiunea că recunoaște fapta.
Procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea cerințelor de formă a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută prin art. 17 din OG nr.2/2001, iar motive de anulare a acestuia nu au fost dovedite de petent, împrejurare stabilită corespunzător de judecătorie.
Potrivit dispozițiilor art. 21 al.3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu fapta săvârșită ținând seama de împrejurările reale în care a fost comisă și de persoana contravenientului, aspect reținut corect de prima instanță.
Petentul nu a invocat vreun element de circumstanțiere reală sau personală, mărginindu-se să reitereze aceleași aspecte ca în fața primei instanțe fără să-și probeze susținerile, astfel încât acestea sunt simple afirmații care nu pot fi luate în considerare de instanță.
Având în vedere că amenda aplicată în cuantumul minim prevăzut de legea specială respectă criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 21 al.3 enunțat anterior, în speță nu sunt motive de natură să determine reindividualizarea sancțiunii în sensul solicitat de petentul-recurent.
Față de cele arătate, tribunalul consideră că nu poate fi reținut motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civilă invocat expres de recurent și cum nu au fost constatate alte motive de nelegalitate în sensul art. 3041recursul este nefondat și va fi respins în baza art. 312 al.1 C.pr.civilă, urmând ca sentința să fie păstrată conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul O. I. C. domiciliat în B. S. str.S. nr.16 împotriva sentinței civile nr.3007 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, județul M., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 25 Octombrie 2013.
Președinte, A. C. O. | J. ecător, V. I. | J. ecător, S. O. |
G. ier, C. M. C. |
Red. / I.V.-_
Tred. C.C. /_ /2 ex.
J. ecător la fond:D. I. R. u
