Decizia civilă nr. 1059/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA Nr. 1059/R/2013
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. C.
Judecător I. N. B. Judecător S. T. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta C. DE A. P. T R. N. împotriva Sentinței civile nr. 18224/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ privind și pe intimatul M. C. -N., DP L., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică,se constată lipsa părților . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
T. ul constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile,in temeiul disp.art.159¹ alin 4 C.pr. civila raportat la art. 2 pct.3,este competenta sa soluționeze prezenta cale de atac,iar părțile au solicitat judecarea cauzei in lipsă și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 18224/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, a fost respinsă plângerea formulata de petentul C. de A. P. T.R. N. cu sediul in C. -N., str. D., nr. 25, ap.15, jud. C. împotriva procesului verbal de contravenție nr. 1. încheiat la data de_ de M. C. -N., DP L. cu sediul in C. -N., str. M., nr. 3-7, jud. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 19162/_, întocmit de intimatul M. C. -N. - DP L., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.
10 lit. a din H.C.L. nr. 26/2010, privind aprobarea Regulamentului de administrare a parcărilor publice cu plata orară, sancționată de art. 10 din H.C.L. nr. 26/2010, întrucât în data de_, orele 12,08, a staționat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ fără tichet sau abonament de parcare valabil, în C. -N., str. Al.Vlahuta.
Plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, modificată.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța a apreciat că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, ce poate fi invocată și de instanță din oficiu.
Instanța a mai reținut că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. a din H.C.L. nr. 26/2010, privind aprobarea Regulamentului de administrare a parcărilor publice cu plata orară
"Parcarea fără îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 3, constituie contravenție și se sancționează cu amenda contravenționala cuprinsă între 200 și 400 lei în următoarele situații a) staționarea fără tichet sau abonament de parcare valabil") sancționată de art. 10 din H.C.L. nr. 26/2010 "Parcarea fără îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 3, constituie contravenție și se sancționează cu amenda contravenționala cuprinsă între 200 și 400 lei").
Cu privire la susținerea petentului în sensul că procesul verbal nu este semnal de vreun martor asistent, instanța reține că ar putea atrage nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției doar în situația în care petentul ar face dovada vătămării astfel, produse și a împrejurării că aceasta nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului- verbal, aspecte ce nu au fost probate în cauză.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c.Olandei, Lutz c Germaniei, Lauko c Slovacia și Kadubec c Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera "acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (H.C.L, nr. 26/2010 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c Slovaciei, Ziliberberg c Moldovei, N. c României, A. c României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție "caracter penal".
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Văstberga taxi Aktiebolag și Vulic c Suediei, paragraf 113,23 iulie 2002).
Cu privire la susținerea petentului în sensul că la data respectivă utilizator al autoturismului era o altă persoana, instanța o apreciază ca neîntemeiată, întrucât la dosar nu a fost făcuta o asemenea dovada
In ceea ce privește susținerea petentului în sensul că subiect al săvârșirii contravenției nu poate fi decât o persoana fizica, instanța o apreciază ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În materie contravenționala, deși nu este prevăzut in mod expres principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale, acest principiu poate fi dedus pe de o parte din prevederile art. 1 din O.G. nr. 2/2001, care definesc contravenția drept o fapta săvârșită cu vinovăție stabilita si sancționată prin lege, ordonanța sau alte acte cu caracter normativ, iar pe de alta parte, din scopul aplicării sancțiunilor pentru aceasta forma de ilicit, un scop preventiv si punitiv, iar nu unul reparator.
Potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 " Persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și sancționează contravenienții.";
Pornind de la aceste considerente, instanța retine ca potrivit prevederilor art. 10 din
H.C.L. nr. 26/2010, constituie contravenție parcarea autovehiculului în locurile de parcare aprobate și semnalizate cu nerespectarea prevederilor art. 179 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și a prevederilor art. 3 lit. a-e din prezenta H.C.L.
Din economia acestei norme, instanța retine ca aceasta hotărâre de consiliu local cu caracter normativ stabilește, indirect, că această contravenție poate fi săvârșită de persoanele fizice sau de persoanele juridice, potrivit art. 11 care prevede modul de achitare a amenzii contravenționale aplicate potrivit acestui act normativ.
Instanța reține astfel că petentul, nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de situația expusa, instanța de fond a considerat ca procesul verbal contestat este legal si temeinic, iar sancțiunea aplicata este corect individualizata, astfel încât a respins-o ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal petenta recurenta
C. de A. P. T R. N. solicitând admiterea plângerii contravenționale formulate, constatarea nulității absolute a procesului verbal de contravenție și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a respins in mod greșit plângerea contravenționala, reținând o alta stare de fapt decât cea invocata de petent in cuprinsul plângerii contravenționale, respectiv ca actul de sancționare - procesul-verbal de contravenție incident, este legal si ca respecta dispozițiile art. 16 si art. 17 din OG nr. 2/2001, in ciuda faptului ca acesta contravine flagrant acestor dispoziții legale, ca urmare a nerespectării de către agentul constatator a prevederilor legale, respectiv art. 17 din OG
2/2001 care precizează ca lipsa mențiunilor referitoare la sediul persoanei juridice si a art. 16 din OG 2/2001 cu privire la datele de înregistrare ale acesteia si anume codul de înregistrare fiscala atrage nulitatea procesului verbal, nulitate care trebuia constatata si din oficiu de instanța.
Mai exact așa cum arata si certificatul de înregistrare fiscala care a fost depus in probațiune in faza de fond, sediul C. ului de A. P. T R. N. este Calea D., nr. 25, ap. 15, jud. C. si nicidecum C. -N., str. Al. Vlahuță, nr. 21, ap. 8, jud. C. . Așadar mențiunea din procesul verbal referitoare la sediul persoanei juridice este greșita astfel că atrage nulitatea acestuia.
De asemenea procesul verbal încalcă si prevederile art. 16 alin 6, in condițiile in care se considera ca aceasta entitate "C. ul de A. " este o persoana juridica, in sensul ca este trecut, in cuprinsul sau, in mod greșit codul fiscal, adică 2048158, in loc de 20448158, așa cum reiese din același certificat de înregistrare fiscala, rezultând astfel, ca si din acest punct de vedere, procesul verbal de constatare a contravenției este nul.
De asemenea, sentința instanței de fond este nelegala, aceasta reținând, in mod greșit, ca petentul ar fi susținut ca la data respectiva, din_, utilizator al autoturismului era o alta persoana. Astfel, susținerea se referea la faptul ca fapta contravenționala nu poate fi săvârșită de către C. ul de A. ca persoana juridica, ci doar de către o persoana fizica, eventual de reprezentantul C. ului de A., adică av. P. R. N. .
Astfel, fapta reținuta in sarcina C. ului de A. ca persoana juridica nu se putea săvârși în mod obiectiv de acesta, răspunderea revenindu-i persoanei fizice care in mod concret a parcat autoturismul in mod nelegal.
HCL 26/2010 nu prevede in mod clar ca proprietarul sau deținătorul vehiculului/ autovehiculului are obligația de a comunica Politiei Comunitare, la cererea acesteia si in termenul solicitat, identitatea utilizatorului vehiculului/ autovehiculului la data si ora săvârșirii contravenției. In aceasta situație procesul-verbal s-a încheiat pe numele proprietarului sau deținătorului vehiculului/ autovehiculului, chiar daca acesta este o persoana juridica. Or, in speța de fata nu exista nici o cerere din partea Politiei Comunitare in sensul de a comunica vreun nume al vreunei persoane fizice care a utilizat autovehiculul.
Nu in ultimul rând, răspunderea contravenționala este eminamente personala, motiv pentru care considera ca nu poate fi ținuta răspunzătoare o persona juridica pentru fapta unei alte persoane fizice.
Nu in ultimul rând sentința instanței de fond este nelegala si prin prisma faptului ca instanța de fond nu a ținut cont nici de Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 octombrie 2002, A. contra României, prin care se arată că în cazul răspunderii contravenționale, procesul verbal de contravenție nu se poate bucura de prezumția absolută de legalitate câtă vreme procesul verbal este contestat, sarcina probei aparținând intimatului, în caz contrar s-ar încălca art. 6 din CEDO privind respectarea dreptului la apărare.
Astfel, prevederile Deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului in cazul A. contra României, in cazuri de acest gen, stipulează faptul ca sarcina probei revine organului constatator, in sensul ca aceste este cel care trebuie sa dovedească vinovăția recurentului si nu presupusul contravenient sa își dovedească nevinovăția.
Decizia statuează ca instanțele din România au încălcat articolul 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului referitoare la prezumția de nevinovăție.
Așa cum se pronunța Curtea, depenalizarea contravențiilor ( adică sancționarea mai puțin grava a acestora datorita pericolului social mult redus fata de o infracțiune), aduce in discuție problema faptului ca cetățeanul este lăsat neprotejat in fata abuzurilor autorităților, protecția acestuia regăsindu-se tocmai in prezumția de nevinovăție.
Prin faptul ca legislația României obliga recurentul-reclamant sa isi dovedească nevinovăția in cadrul acestor plângeri, Curtea constata ca exista o violare a articolului 6 Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cu privire la prezumția de nevinovăție.
Practic Curtea consacra principiul conform căruia autoritatea care constata contravenția este obligata sa dovedească in cadrul unei plângeri, faptul ca un contravenient este vinovat si nu recurentul-reclamant trebuie sa-si dovedească nevinovăția, întorcând sarcina probei
Analizând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 16 din OG 2/2001 "procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac și organul la
care se depune plângerea.";
Conform art. 17 din același act normativ "Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului- verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.";.
În primul rând, în ceea ce privește menționarea greșită a sediului C. ului avocațial
P. R. N., arătăm faptul că la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție agentul constatator are acces la baza de date a Instituției Prefectului Județului C. - S. Permise de conducere și înmatriculări auto, bază de date care este actualizată în funcție de datele furnizate de proprietarii autovehiculelor. Cu alte cuvinte, dacă sediul cabinetului avocațial a fost inițial pe strada A. Vlahuță și apoi s-a mutat pe Calea D., revenea proprietarului autovehiculului înmatriculat pe C. ul avocațial P. R. N. obligația de a sesiza Instituția Prefectului cu faptul că acel cabinet și-a schimbat sediul. În lipsa unei astfel de sesizări, prevăzută de OUG 195/2002, a cărei neîndeplinire este și sancționată contravențional, agentul constatator nu are de unde să cunoască împrejurarea schimbării sediului. Cu alte cuvinte, recurentul nu-și poate invoca propria culpă drept cauză de constatare a nulității absolute a procesului verbal de contravenție.
În al doilea rând, faptul că este omisă o cifră a codului unic de înregistrare a recurentului nu este prevăzut drept cauză de nulitate absolută, iar pentru ca procesul verbal de constatare să fie anulat pentru un astfel de motiv este necesar ca recurentul să fi dovedit
existența unei vătămări ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, lucru pe care nu l-a făcut.
Nu în ultimul rând, în ceea ce privește lipsa personalității juridice a cabinetului individual de avocat, amintim în primul rând că Legea nr. 51/1995 de exercitare a profesiei de avocat nu prevede care sunt modalitățile de asociere profesională cu personalitate juridică și care nu, nu prevede că un cabinet individual de avocat nu are personalitate juridică, ci prevede doar că una dintre modalitățile de asociere, societatea profesională cu răspundere limitată, are personalitate juridică. Potrivit art. 188 raportat la art. 187 din Noul
Cod civil sunt persoane juridice entitățile prevăzute de lege, precum și orice organizații legal înființate care, deși nu sunt declarate de lege persoane juridice, îndeplinesc toate condițiile prevăzute la art. 187 (organizare de sine stătătoare, au un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit și moral, în acord cu interesul general).
Este total nefiresc și nu considerăm că dorința legiuitorului, atunci când a prevăzut faptul că și persoanele juridice răspund contravențional - în OG 2/2001, a fost aceea de a scuti toate cabinetele avocațiale de posibilitatea ca acestea să fie sancționate contravențional. Cât timp astfel de instituții au o structură proprie, un patrimoniu propriu în care intră de exemplu și bunurile mobile cum sunt autovehiculele, afectat realizării unui anumit scop licit și moral, atribute specifice persoanelor juridice, nu vedem de ce acestea ar trebui excluse din rândul persoanelor care pot fi sancționate contravențional.
În plus, HCL 26/2010 prevede posibilitatea ca persoanele juridice să fie sancționate contravențional pentru parcare nelegală.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. se va respinge ca nefundat recursul declarat de C. de A. P. T. R. N. împotriva sentinței civile nr. 18224 din_ a Judecătoriei C. -N. .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de C. de A. P. T.R. N. cu sediul in C. -N., str. D., nr. 25, ap.15, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 18224 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Președinte, A. G. C. | Judecător, I. N. B. | Judecător, S. T. |
Grefier, Ani-L. C. |
Red. S.T./C.B./2 ex.
Jud. fond: P. E. -E.
