Decizia civilă nr. 10518/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.10518/2013
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: V. G.
M. D. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- reclamantă U.
M. împotriva sentinței civile nr.476 din_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului B. N., în contradictoriu cu intimata- pârâtă
D. G. A F. P. B. -N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Componența completului de judecată în prezentul dosar a fost modificat potrivit dispozițiilor art.98 alin. 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform procesului-verbal atașat la fila 7 din dosar.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită. Recursul este legal timbrat. Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea de recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și legal timbrat.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 476/_ a Tribunalului B. N., pronunțată în dosar nr._, s-a respins ca nefondată acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta Uța M., în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. B. -N. .
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin acțiunea sa, reclamanta Uța M., în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P.
B. -N., a formulat contestație împotriva deciziei nr. 207/_ emisă de pârâtă, solicitând admiterea contestației și anularea deciziei atacate, ca netemeinică și nelegală.
În motivare, a arătat că prin decizia nr. I594/6/C/_, în baza art. 27 alin 2.litera c) și litera d) C.pr.fiscală, s-a stabilit în sarcina reclamantei
obligația de plată a sumei de 3157 lei reprezentând impozit pe profit, dobânzi si penalități datorate de SC Telcianca Com SRL B. .
Împotriva deciziei mai sus menționate a formulat contestația înregistrată sub nr. 17932/_ 2 soluționată prin decizia nr. 207/_, prin respingerea acesteia.
Potrivit art. 27 alin 2.litera c) și lit. d) C.pr.fiscală, pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil răspund solidar administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință. nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate; administratorii sau orice alte persoane care, cu rea credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale.
In considerentele deciziei atacate, intimata reține că reclamanta, în calitate de administrator al SC Telceanca SRL B., nu a solicitat deschiderea procedurii insolvenței în termen de 30 zile de la data declarării stării de insolvabilitate.
Reclamanta susține că cele reținute de intimată nu corespund adevărului, întrucât după 27 zile de la data declarării stării de insolvabilitate, reclamanta în calitate de administrator al SC Telceanca Com SRL, prin cererea din dosarul Tribunalului B. -N. nr._, înregistrată la data de_, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței.
Potrivit prevederilor legale arătate mai sus, pentru atragerea răspunderii solidare a reclamantei trebuie dovedit faptul că în exercitarea mandatului de administrator, cu rea credință, nu a achitat obligațiile fiscale pentru SC Telcianca Com SRL B., ceea ce nu este cazul.
Pârâta D. G. a F. P. B. -N. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și nelegală.
În motivare, s-a arătat că SC Telciana Com SRL B., a fost declarata insolvabilă fără bunuri sau venituri urmăribile prin PV nr. 436/6/C/_, aceasta având, la data de_, obligații de plată către bugetul general consolidat al statului în sumă de 3.157 lei, iar din luna septembrie 2008 nu s-a mai efectuat nici o plată către bugetul statului ceea ce arată faptul că societatea se afla în incapacitate de plată.
Având în vedere cele mai sus arătate se poate concluziona că societatea se încadrează în prevederile art. 3) din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.
Până la data emiterii Deciziei de atragere a răspunderii solidare, debitoarea nu s-a angrenat în negocieri pentru restructurarea datoriilor sale către bugetul general consolidat.
Totodată, debitoarea nu a depus cerere către instanța competentă, pentru a fi supusă dispozițiilor Legii 85/2006 privind procedura insolvenței, act normativ din care citează art. 3 și 27.
În acest context, intimata a considerat că sunt îndeplinite condițiile art. 27 alin. 2 lit. c din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare "pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea- credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de
insolvabilitate", pentru atragerea răspunderii solidare a administratorului societății debitoare - U. M. ..
A mai reținut tribunalul că
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele: Prin Decizia nr. 1594/6/C/_ emisă de Administrația F. P.
B. (AFP B. ), s-a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantei Uță (Jabei) M., în calitate de administrator al SC Telciana Com SRL, în temeiul prevederilor art. 27 alin. 2 lit. c și d coroborat cu art. 28 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republ., pentru suma totală de
lei, debit către bugetul general consolidat înregistrat de societatea comercială menționată la data intrării acesteia în insolvabilitate, din care suma de 1.485 lei reprezintă debite, iar suma de 1.672 lei reprezintă accesorii aferente acestor debite.
Reclamanta a contestat, în termen legal, decizia de atragere a răspunderii solidare, însă prin Decizia nr. 207/_ emisă de D. G. a F. P. B. -N., aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
Temeiul atragerii răspunderii solidare a reclamantei reținut de organul fiscal este reprezentat de art. 27 alin. 2 lit. c și d din OG nr. 92/2003, texte legale care prevăd că "pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea- credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale;";
Susține reclamanta că în raport de data declarării stării de insolvabilitate,_, nu se poate reține ca fiind întrunită în cauză ipoteza prevăzută de art. 27 alin. 2 lit. c, întrucât, în mai puțin de 30 de zile de la acest moment, a formulat cererea de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea SC Telciana Com SRL ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B. -N. .
Tribunalul a constatat însă că reclamanta se află în eroare când raportează termenul de 30 de zile la care face trimitere organul fiscal în decizia contestată, la data declarării debitoarei ca fiind insolvabilă de către organul fiscal prin procesul-verbal nr. 436/C/_ . Aceasta, întrucât declararea insolvabilității de către organul fiscal reprezintă o procedură specifică creanțelor bugetare și prevăzută ca atare de art. 176 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aceasta având valoarea unei constatări premergătoare formulării în fața instanței judecătorești, de către organul fiscal, a cererii de deschidere a procedurii insolvenței potrivit prevederilor art. 177 din același act normativ.
Or, obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței la care face trimitere textul art. 27 alin. 2 lit. c C.pr.fiscală, este reglementată de prevederile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în sensul că "debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență";.
Totodată, art. 3 din Legea nr. 85/2006 definește starea de insolvență ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, aceasta fiind prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor, și respectiv iminentă, atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Din economia prevederilor Legii nr. 85/2006 mai sus citate rezultă în mod neechivoc faptul că obligația constatării apariției stării de insolvență revine debitorului, prin administratorii statutari, astfel încât, în această din urmă calitate, reclamantei îi revenea obligația de a constata starea de insolvabilitate și a solicita instanței competente deschiderea procedurii insolvenței în termen de 30 de zile de la apariția acestei stări, nu de la data la care organul fiscal a constatat-o prin proces-verbal, cum este cazul în speță.
Așadar, cum înscrisurile depuse la dosar relevă împrejurarea că datoriile debitoarei SC Telciana Com SRL datează încă din perioada anterioară suspendării temporare a activității, respectiv din anul 2008, cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de debitoare la data de_ (f. 11 dosar) nu respectă exigența de a fi introdusă în termenul legal de 30 de zile mai sus menționat.
Nu prezintă relevanță sub aspectul exonerării reclamantei de răspunderea solidară stabilită în sarcina sa potrivit art. 28 C.pr.fiscală, invocata suspendare a activității debitoarei, câtă vreme, așa cum rezultă din certificatul constatator depus la dosar (f.50), întreruperea activității a fost dispusă doar până la data de_, moment în raport cu care reclamanta avea obligația analizării situației contabile a societății debitoare și, constatând starea de insolvență, să solicite instanței, în termen legal, deschiderea procedurii.
De altfel, în motivarea contestației administrative formulate de reclamantă împotriva deciziei de atragere a răspunderii solidare, în conformitate cu prevederile art. 205 și urm. C.pr.fiscală, aceasta recunoaște faptul nesolicitării în termen legal a deschiderii procedurii insolvenței, susținând că nu cunoștea această posibilitate și totodată obligație legală (f. 33 dosar).
Argumentul necunoașterii legii nu poate însă fi utilizat de către reclamantă în scopul urmărit prin intermediul exercitării contestației ce face obiectul prezentului dosar, acestui demers opunându-i-se principiul de drept nemo censetur ignorarem lege, potrivit cu care nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
Prin urmare, constatând că în mod legal și temeinic s-a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantei, fiind legală decizia prin care s- a respins contestația formulată de reclamantă, tribunalul, în temeiul art.
218 C.pr.fiscală, a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Uța M., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate si rejudecând cauza, admiterea contestației, solicitând instanței analizarea cauzei sub toate aspectele.
Arată recurenta că instanța de fond în considerentele sentinței atacate retine că temeiul atragerii răspunderii solidare a reclamantei reținut de organul fiscal este reprezentat de art. 27 alin 2 lit. c si d din OG nr.
92/2003, texte legale care prevăd ca pentru obligațiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil, in condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane: c) administratorii care in perioada exercitării mandatului, cu rea credința nu si-au îndeplinit obligația legala de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței pentru obligațiile fiscale aferentei perioadei respective si ramase neachitate ia data declarării stării de insolvabilitate.
Având in vedere ca atragerea răspunderii solidare se putea face doar in situația in care intimata ar fi dovedit reaua credința a reclamantei, instanța de fond in mod netemeinic si nelegal a respins contestația formulata împotriva deciziei nr. 207/_ .
Potrivit art. 14 alin 2 din Noul cod civil buna credința se prezuma pana la proba contrara, așadar intimata trebuia sa dovedească reaua credința a recurentei.
Buna credință a recurentei este dovedită de faptul ca in perioada _
-_ activitatea SC Telceanca Com. SRL B. a fost suspendata.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 1594/6/C/_ emisă de Administrația F. P.
B., atacată în prezenta cauză, s-a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantei în calitate de administrator al SC Telciana Com SRL, în conformitate cu art. 27 alin. 2 lit. c și d coroborat cu art. 28 din Codul de procedură fiscală, pentru suma totală de 3.157 lei (din care suma de 1.485 lei reprezintă debite, iar suma de 1.672 lei reprezintă accesorii aferente). Cu acest debit către bugetul general consolidat figura societatea comercială menționată la data intrării acesteia în insolvabilitate.
Potrivit art. 27 alin. 2 lit. c și d din OG nr. 92/2003, "pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea- credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale";.
Declararea insolvabilității de către organul fiscal reprezintă o procedură specifică creanțelor bugetare și prevăzută ca atare de art. 176 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aceasta având valoarea unei constatări premergătoare formulării în fața instanței judecătorești, de către organul fiscal, a cererii de deschidere a procedurii insolvenței potrivit prevederilor art. 177 din același act normativ. Potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, "debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență";.
De asemenea, art. 3 din Legea nr. 85/2006 definește starea de insolvență ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, aceasta fiind prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor, și respectiv iminentă, atunci când se dovedește că debitorul
nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Față de aceste prevederi legale, rezultă că obligația constatării apariției stării de insolvență revine debitorului, prin administratorii statutari, astfel încât, în această din urmă calitate, reclamantei îi revenea obligația de a constata starea de insolvabilitate și a solicita instanței competente deschiderea procedurii insolvenței în termen de 30 de zile de la apariția acestei stări și nu de la data la care organul fiscal a constatat-o prin proces- verbal, cum greșit susține reclamanta recurentă.
În speță, datoriile debitoarei SC Telciana Com SRL datează încă din perioada anterioară suspendării temporare a activității (suspendare care nu influențează acest raționament logico-juridic, fiind fără relevanță, deoarece și în raport cu data expirării suspendării -_ - termenul este depășit), respectiv din anul 2008, astfel încât cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de debitoare la data de_ nu respectă termenul legal de 30 de zile, care a fost mult depășit în speță; necunoașterea sau aprecierea greșită a sensului unor dispoziții legale nu exonerează reclamanta de răspundere, deoarece s-ar încălca, în cazul contrar, prezumția absolută de cunoaștere a legii.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta UȚA M. împotriva sentinței civile nr.476 din_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului B. N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | ||
S. L. R. | V. | G. | M. D. |
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.P.M.
