Decizia civilă nr. 1052/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1052/2013
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta L. I. M., împotriva sentinței civile nr. 3242/_, pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui M., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. M., având ca obiect anulare act administrativ decizie FNUASS.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, avocat Jeler M. B., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s- a depus întâmpinare, solicitându-se respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat și menținerea hotărârii atacate.
Curtea, comunică un exemplar de pe întâmpinare cu reprezentantul recurentei, care solicită acordarea unui nou termen în vederea studierii acesteia, raportat la data depunerii (_ ).
Curtea învederează acestuia faptul că în raport de motivele invocate în întâmpinare nu se impune acordarea unui nou termen, urmând a proceda la lăsarea cauzei la urmă, pentru a-i da posibilitatea reprezentantului recurentei să o studieze.
Acesta arată că nu se opune.
La reluarea dezbaterilor se prezintă reprezentantul recurentei, care arată că nu mai are alte cereri de solicitat.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3242 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta L. I. M. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S.
M. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin decizia de impunere nr. 4411/617 din_ s-a stabilit în sarcina reclamantei cu titlu de contribuție la FNUASS suma de 4.119 lei cu titlu de debit, suma de 2.550 lei cu titlu de majorări de întârziere și suma de 618 lei cu titlu de penalități.
Prin decizia nr. 148/617 din_ s-a respins de către pârâtă contestația formulată de către reclamantă împotriva deciziei de impunere.
Decizia de impunere a fost întemeiată pe baza calculului efectuat potrivit desfășurătorului întocmit de pârâtă.
Potrivit acestuia, perioada avută în vedere a fost_ -_ . Contribuția de asigurări sociale de sănătate având ca bază legală Legea nr.
95/2006 și OUG nr. 150/2002 reprezintă una din contribuțiile sociale obligatorii pe care angajații le datorează. Contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată în temeiul Legii nr. 95/2006 și OUG nr. 150/2002 nu se asimilează noțiunii de contribuție profesională obligatorie.
Prevederile art. 208 din Legea nr. 95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor fizice care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente. În conformitate cu dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. b din Legea 95/2006, reclamanta realizează venituri impozabile din desfășurarea unor activități independente care se supun impozitului pe venit și are obligația plății unei contribuții lunare către Fondul Național Unic de A. Sociale de S. stabilită sub forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate din activitatea desfășurată.
Art.52 alin.1 lit.d și alin.2 lit.a din legea nr.571/2003 privind Codul fiscal consacră reținerea la sursă a impozitului reprezentând plăți anticipate pentru unele venituri din activități independente. Potrivit acestor prevederi reținerea la sursă se efectuează și asupra veniturilor din activități desfășurate în baza contractelor/convențiilor civile încheiate potrivit Codului civil.
T. a reținut că din adeverințele depuse la dosar rezultă că societățile au calculat, evidențiat și plătit impozitul prin reținerea la sursă în cuantum de 10
% cu titlu de plăți anticipate reprezentând impozitul pe venit global al beneficiarului de venit. Văzând și prevederile art.52 alin.1 lit.d și alin.2 lit.a și 78 din Codul fiscal, este evident faptul că veniturile realizate de către reclamantă din convenții civile nu reprezintă venituri din alte surse ci venituri din activități independente.
În ce privește veniturile din cedarea folosinței bunurilor realizate de reclamantă în baza contractului de închiriere, pârâta a arătat că nu au fost luate în calcul la stabilirea obligației de plată.
În concluzie, reclamanta a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități libere care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile. Reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de depunere a declarațiilor prevăzute atât de O.G. nr. 92/2003 și art. 215 din Legea nr. 95/2006, iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul prevederilor art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2002.
Chiar dacă reclamanta nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările publice de sănătate, ar fi avut, în temeiul legilor organice care au reglementat sistemul de asigurări sociale de sănătate, obligativitatea de a contribui la fondul
național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acesteia de a nu accesa sistemul public de sănătate.
Mai mult, drepturile și obligațiile asiguraților sunt stabilite anual prin contractul cadru, așa cum stipulează art. 217 din Legea nr. 95/2006. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în Monitorul Oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicare a acestuia. Ca atare, nerecunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora ele se calculează, ar contraveni principiului
,,nemo censetur ignorare legem";. Obligația de plată se naște la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare. Prin urmare, nu se poate admite că reclamanta ar putea fi ținută numai la plata datoriei principale, curgerea accesoriilor fiindu-i de asemenea imputabilă.
Încheierea contractului de asigurare are doar valoare administrativă, de luare în evidență, iar calitatea de asigurat se dobândește în baza legii, independent de orice formalitate.
Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Aceste obiective se realizează pe baza principiului solidarității și subsidiarității în constituirea și utilizarea fondurilor precum și în temeiul principiului participării obligatorii la constituirea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că obligativitatea asigurării și contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate, trebuie analizată în legătură cu un alt principiu care stă la baza acestui sistem și anume, principiul solidarității (decizia CC 705/_, 1011/_ ). Curtea Constituțională a statuat de asemenea că sistemul asigurărilor sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal datorită solidarității celor care contribuie.
Obținerea calității de asigurat despre care vorbește art.259 alin.7 din Legea nr. 95/2006 se referă doar la raporturile dintre C. de A. și asigurat, neavând relevanță asupra obligativității plății contribuției. Prin urmare, organul fiscal putea emite decizia de impunere din oficiu, întrucât, potrivit art.216, 259 alin.7, 261 din Legea nr. 95/2006, Casele de A. de S. au abilitarea legală de a proceda la recuperarea sumelor restante datorate fondului și a majorărilor de întârziere aferente în condițiile O.G. nr. 92/2003.
În raport de aceste considerente, tribunalul a respins petitele acțiunii formulate ca nefondate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta L. I. M.
, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii cu anularea deciziei de impunere din oficiu nr. 4411/617 din_ privind stabilirea obligațiilor de plată la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate,
FNUASS cu privire la persoana reclamantei; și anularea deciziei nr. 148/617 din_ prin care a fost respinsă contestația reclamantei împotriva deciziei mai sus amintită, cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că sentința primei instanțe este nelegală, deoarece diferențierea între activitățile independente și dependente nu o face modul de plată a impozitului asupra veniturilor rezultate din acestea ci modul de derulare a acestor activități.
Activitatea voit a se supune contribuției la FNUASS nu este una independentă (contractul de mandat fiind ținut de relația mandant-mandatar).
Art. 7 alin.1 pct.2 și 4 Cod fiscal: "2. activitatea dependentă - orice activitate desfășurată de o persoană fizică într-o relație de angajare;
2.1. Orice activitate poate fi reconsiderată ca activitate dependentă dacă îndeplinește cel puțin unul dintre următoarele criterii:
a). beneficiarul de venit se află într-o relație de subordonare față de plătitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit, și respectă condițiile de muncă impuse de aceasta (contractul de mandat stabilește o relație de subordonare);
b). în prestarea activității, beneficiarul de venit folosește exclusiv baza materială a plătitorului de venit, respectiv spații cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecție, unele de muncă sau altele asemenea și contribuie cu prestația fizică sau cu capacitatea intelectuală nu și cu capitalul propriu (întreaga activitate de consultant în baza unui contract de mandat a folosit baza materială a mandatarului);
4. activitatea independentă - orice activitate desfășurată cu regularitate de către o persoană fizică, alta decât o activitate dependentă
";.
De asemenea veniturile recurentei nu constituie venituri din fapte de comerț și nici venituri din profesii libere spre a fi încadrate în prevederile art.6 din ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007.
În consecință, încadrarea corectă a veniturilor recurentei luate în calcul din perioada supusă taxei, este art.257 alin.2 lit. f din Legea nr. 95/2006 (alte venituri care se supun impozitului pe venit), care nu sunt însă supuse contribuției la DNUASS în cazul în care persoana în cauză realizează în aceeași perioadă venituri din salarii, situație în care se află aceasta (adeverința nr. 1/_
).
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 31 ianuarie 2013 (f.22-26) pârâta
de A. de S. M. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiată și nefondată, cu menținerea în totalitate a sentinței civile atacate
.
În motivare pârâta susține că din baza de date comunicată de către ANAF conform unui protocol încheiat între CNAS și ANAF, rezultă că reclamanta a realizat venituri impozabile din activități independente (convenții civile - contract de comision) în perioada 0_ -_ (conform extrasului aflat la dosar cauzei). Convențiile civile au fost încheiate cu două societăți de asigurare: S.C. Alico România A. S.A. și Alico Societate de Administrare a unui Fond de Pensii Administrat Privat S.A.
Natura veniturilor, așa cum foarte corect a reținut și instanța de fond, este stabilită conform art.52 alin.1 lit. d și alin. 2 lit.a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Plătitorii veniturilor mai sus menționați au reținut la sursa și au vărsat impozitul de venit în procent de 10%.
Este evident că aceste venituri nu pot fi încadrate în categoria veniturilor din alte surse conform art.78 - 79 C.fiscal, întrucât reținerea la sursa a impozitului pe venit în acest caz este în procent de 16%.
Potrivit art.215 și art.257 alin.2 lit. b din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății privind asigurările sociale de sănătate, reclamanta avea obligația declarării și plății contribuției la FNUASS.
Întrucât reclamanta nu și-a respectat aceste obligații i s-a comunicat însșitiințarea pentru depunerea declarațiilor nr. 2669/201/_ .
Deoarece reclamanta nu a dat curs înștiințării, având în vedere prevederile art.83 alin.4 C.pr.fiscal, i s-a comunicat decizia de impunere din oficiu nr. 4411/617/_, care reprezintă titlu de creanță.
Referitor la stabilirea obligațiilor accesorii raportat la termenele legale de plată sunt incidente dispozițiile art.257 alin.5, art.216 și art.261 din Legea nr. 95/2006, precum și art.7 alin.1 lit.a, art.8 alin.1, 4 și 5 din Normele
metodologice aprobate în Anexa la Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007, coroborat cu art.119 și urm. O.G. nr. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Este de necontestat că reclamanta a realizat venituri din prestările de servicii rezultate din convenții civile - contract de comision pe perioada 0_ -_ .
În deciziile emise (decizia de impunere din oficiu și decizia de soluționare a contestațiilor) și apărările formulate C. de A. a susținut că reclamanta se încadrează în prev.art.257 alin.2 lit. b din Legea 95/2006 în timp ce reclamanta a susținut că se încadrează în situația în care veniturile obținute se circumscriu categoriei altor venituri care nu se supun contribuției la FNUAS dacă titularul este salariat.
Conform art. 257 alin. 2 lit. b ) din Legea nr. 95/2006 în vigoare la data de 0_, dispun că: contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma cotei de 6,5% care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de persoana care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit.
Prin normele metodologice, C. de A. cere ca activitatea desfășurată de reclamantă să poată fi considerată independentă.
Astfel, conform dispozițiilor art. 6 din Ordinul 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, text inclus în Secțiunea a 2 - a Asigurații care realizează venituri impozabile din activități independente, se arată explicit că veniturile comerciale sunt veniturile din fapte de comerț ale asiguraților, așa cum sunt prevăzute în Codul fiscal și în Normele metodologice de aplicare a acestuia iar veniturile din activități independente sunt veniturile comerciale și veniturile din profesii libere realizate în mod individual sau într-o formă de asociere fără personalitate juridică însă desfășurate în mod independent.
De asemenea, art. 7 alin.1 pct.2 C. fiscal, definește activitatea dependentă ca orice activitate desfășurată de o persoană fizică într-o relație de angajare în timp ce activitatea independentă este definită raportat la activitatea dependentă.
Prin urmare, Curtea va considera că activitatea desfășurată de reclamantă în baza Convențiilor civile de comision este o activitate dependentă care nu se supune contribuției la FNUASS din moment ce titularul este salariat și nefiind încadrat în prev.art.257 alin.2 lit. b) din Legea 95/2006, reclamanta nu datorează contribuția la fondul de asigurări sociale de sănătate.
Este real că actualmente veniturile din salarii sau asimilate salariilor, precum și orice alte venituri realizate din desfășurarea unei activități dependente se supun contribuției la FNUASS conform art.257 alin.2 lit. a) din Legea 95/2006 în vigoare la momentul de față, însă acest fapt este un motiv în plus pentru a considera că pe perioada la care reclamanta a fost impus la plata contribuției, aceasta nu era datorată.
În consecință, apreciind că nu este datorată obligația principală de plată a contribuției, nu sunt datorate nici accesoriile, majorări și penalități de întârziere conform art. 120 din OG 92/2003 chiar dacă nu este îndeplinit motivul de înlăturare a acestora invocat de instanța de fond.
Apărările intimatei conform căruia în cauză sunt incidente dispozițiile art. 52 din Codul fiscal nu este fondată deoarece textul legal precitat se află așezat în
capitolul denumit Venituri din activități independente și deci față de cele mai sus arătat nu are nicio înrâurire după cum nu are nicio relevanță dispozițiile legale cu privire la plata impozitului pe venit de vreme ce legea specială normele de aplicare prevăd o altă modalitate de determinare a veniturilor ce se au în vedere
la calculul contribuției la asigurările sociale de sănătate.
De altfel, înșiruirea unor texte din Codul fiscal fără se arate legătura dintre acestea și relația de cauzalitate cu raportul juridic de asigurări sociale de sănătate nu poate fi considerată o apărare temeinică pentru a fi evaluată în sensul înlăturării motivelor de recurs temeinic justificate de recurenta reclamantă.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.312 rap. la art.304 pct.9 C.proc.civ., Curtea va admite recursul reclamantului și va respinge recursul pârâtei, modificând în parte sentința civilă 3242 din_ a T. ui M. în sensul admiterii în întregime a acțiunii reclamanta L. I. M. și anulării Decizia nr. 148/617 din_, privind soluționarea contestației și anulează decizia de impunere din oficiu nr. 4411/617 din_ .
Fiind găsită în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. pârâta intimată va fi obligată să plătească recurentei reclamante suma de 6,45 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta L. I. M. împotriva sentinței civile nr. 3242 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o modifică în sensul că admite în întregime acțiunea reclamantei L. I. M. și în consecință: anulează Decizia nr. 148/617 din_, privind soluționarea contestației și anulează decizia de impunere din oficiu nr. 4411/617 din_ .
Obligă pârâta să plătească recurentei reclamante suma de 6,45 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, M. D. | JUDECĂTOR, R. -R. D. | JUDECĂTOR, L. U. |
G. , M. T. |
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. V. F.
