Decizia civilă nr. 4342/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.4342/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. - A. M. JUDECĂTORI: S. -L. R.
L. U.
G.: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- reclamantă D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 7652 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu intimata-pârâtă
F. M. M., având ca anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul intimatei-pârâte F. M. M., avocat F. Miklos din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta- reclamantă D. G. a F. P.
M. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Intimata-pârâtă F. M. | M. a depus întâmpinare. | ||
Recurenta- reclamantă D. | G. a F. P. | M. | a solicitat |
judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru.
Curtea pune în discuție excepțiilor lipsei de interes a promovării recursului si pe cale de consecintă a lipsei de obiect invocata de intimata-pârâtă prin întâmpinare.
Reprezentantul intimatei-pârâte F. M. M., avocat F. Miklos arată că înțelege să susțină doar excepția lipsei de interes a promovării recursului raportat la faptul că contractul de muncă al intimatei-pârâte a încetat cu mult înainte de soluționarea pe fond a cauzei, din voința unilaterală a reclamantei.
Curtea urmează a se pronunța asupra acestei excepții o data cu fondul recursului .
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatei-pârâte F. M. M., avocat F. Miklos solicită respingerea recursului ca nefondat conform motivelor arătate prin întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, conform chitanței de la dosar.
fond .
Curtea lasă cauza în pronunțare pe excepția lipsei de interes si pe
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7652 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M.
a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active și lipsei de interes invocate de către pârâta - reclamantă F. M. M. .
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta - reclamantă.
A fost respinsă cererea formulată de către reclamanta - pârâtă D. generală a finanțelor publice M. în contradictoriu cu pârâta - reclamantă F.
M. .
S-a luat act de renunțarea pârâtei - reclamante la judecarea cererii reconvenționale.
Reclamanta - pârâtă a fost obligată să plătească pârâtei - reclamante cheltuieli de judecată în cuantum de 1.200 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță la termenul de judecată din data de_ s-a pronunțat cu precădere asupra excepției necompetenței sub aspect funcțional a completului de contencios administrativ invocată de către pârâtul-reclamant, excepție de procedură cu caracter absolut care potrivit ordinii de soluționare a excepțiilor prevăzută de art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă se judecă cu precădere față de excepțiile de fond, caracter pe care îl au toate celelalte excepții invocate în cauză.
Excepția a fost respinsă pentru următoarele considerente reținute în cuprinsul încheierii de ședință :
Competența instanței specializate de contencios administrativ este atrasă în cazurile expres și limitativ enumerate în art.106 din Legea nr.188/1999 în care funcționarul public solicită anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, text de lege care nu este incident în cauză întrucât titularul acțiunii în contencios administrativ este DGFP M. care se prevalează atât de calitatea de angajator cât și autoritate publică în cadrul căreia pârâta-reclamanta și-a desfășurat activitatea.
Legea nr.188/1999 mai stabilește competența specială a instanței de contencios administrativ în cazurile prevăzute în art.109 în conformitate cu care
"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe";. Prin urmare numai litigiile în care este dedus judecății raportul de serviciu al funcționarului public ies din sfera de competență a instanțelor de drept comun care în această materie sunt determinate de în categoria completelor specializate în soluționarea litigiilor de muncă, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. c Cod procedură civilă și art. 266 și 269 alin. 2 lit. e din Legea nr. 53/2003- codul muncii.
Pe de altă parte competența instanței este determinată de obiectul și cauza cererii de chemare în judecată.
Reclamanta-pârâtă a solicitat constatarea nulității concursului organizat în data de_ pentru ocuparea postului de inspector asistent clasa I-Biroul de gestiune registru fiscal și declarații fiscale persoane fizice din cadrul Administrației finanțelor publice a mun. B. M., a contractului individual de muncă nr.941/_ și a deciziei nr.272/_ emisă. Fără îndoială contractul individual de muncă atrage calificarea litigiului ca fiind unul de drept comun însă concomitent cu acest act s-a emis de către directorul executiv al DGFP M. și decizia de încadrare pe postul de inspector asistent clasa I a pârâtei-reclamante,
pe o perioadă determinată,nespecificată, în cadrul, invocându-se ca și temei de drept art.80, 81, 82 din Codul muncii. Această decizie a fost emisă în baza concursului organizat pentru ocuparea postului vacant de inspector asistent clasa I. Atât decizia de numire pe post cât și concursul constituie potrivit Legii nr.188/1999 modalități specifice de recrutare a funcționarului public. Contestarea acestei calități de către ambele părți în litigiu nu poate fi lămurită în acest moment procesual întrucât privește fondul cauzei, astfel încât orice altă analiză legală și a probatoriului administrat ar semnifica antepronunțarea instanței.
Atât decizia de numire pe post cât și concursul constituie potrivit Legii nr.188/1999 modalități specifice de recrutare a funcționarului public. Contestarea acestei calități de către ambele părți în litigiu nu poate fi lămurită în acest moment procesual întrucât privește fondul cauzei, astfel încât orice altă analiză legală și a probatoriului administrat ar semnifica antepronunțarea
instanței.
Ceea ce s-a impus a fi lămurit pentru stabilirea competenței este obiectul și cauza cererii de chemare în judecată prin raportare la normele legale incidente. În ceea ce privește cererea reconvențională aceasta nu influențează competența instanței întrucât potrivit art.17 Cod procedură civilă competența o determină cererea principală.
Motivele de drept și de fapt pe care DGFP M. le indică în cererea de chemare în judecată pun în discuție nerespectarea la încadrarea pe post a pârâtei-reclamante a dispozițiilor art.4 alin.3 din Legea nr.188/1999 în conformitate cu care "Prin excepție de la prevederile alin. (2), funcțiile publice de execuție temporar vacante pe o perioadă de cel puțin o lună pot fi ocupate pe perioadă determinată, astfel:
prin redistribuirea funcționarilor publici din corpul de rezervă care îndeplinesc condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice respective;
prin numire pe perioadă determinată, prin concurs în condițiile legii, în situația în care în corpul de rezervă nu există funcționari publici care să îndeplinească cerințele specifice pentru a fi redistribuiți în conformitate cu dispozițiile prevăzute la lit. a). Persoana numită în aceste condiții dobândește calitatea de funcționar public numai pe această perioadă și nu beneficiază la
încetarea raportului de serviciu de dreptul de a intra în corpul de rezervă al funcționarilor publici.";
Reclamanta - pârâtă mai a invocat și încălcarea art.82 din Codul muncii prin care a susținut că se instituie cu titlu de cerință imperativă stipularea în mod expres în contractul individual de muncă a duratei pentru care se încheie.
În concluzie, instanța a reținut că prin obiectul și cauza cererii sunt puse în discuție litigioasă statutul de funcționar public al pârâtului-reclamant date fiind condițiile în care a fost încadrată pe post și funcția care, astfel cum a fost denumită în decizia de angajare și contractul individual de muncă, se încadrează în categoriile de funcții publice prevăzute de art.14-15 coroborat cu art.4 alin.3 din Legea nr.188/1999 .
Prin urmare, dacă raporturile de serviciu intră sau nu sub incidența art.109 din Legea nr.188/1999 poate stabili numai instanța specializată de contencios administrativ iar nu cea de drept comun care nu are competența de a cenzura sub aspectul legalității condițiile de ocupare a posturilor vacante din
instituțiile publice.
În cauză se impune a se analiza și incidența cazurilor prevăzute în art.6 lit.
a) din Legea nr.188/1999 care stabilește că prevederile acestei legi nu se aplică";personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităților și
instituțiilor publice, care desfășoară activități de secretariat, administrative,
protocol, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, pază, precum și altor categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică. Persoanele care ocupă aceste funcții nu au calitatea de funcționar public și li se aplică
legislația muncii";.
Dată fiind funcția atribuită prin decizia de angajare și contractul individual de muncă instanța a apreciat că în cauză se mai impune a se verifica atribuțiile și postul ocupat în mod efectiv de către pârâtul-reclamant pentru a stabili dacă sunt sau nu incidente cazurile de excepție prevăzute de art.6 lit. a) din Legea nr.188/1999, căci numai activitățile enumerate în acest text de lege înlătură calitatea de funcționar public.
Un alt argument care susține această concluzie este acela că postul de consilier superior clasa I ocupat de către pârât se încadrează în categoriile de funcții publice prevăzute de art.14-15 coroborat cu art.4 alin.3 din Legea nr.188/1999 .
Ulterior soluționării excepției de necompetență materială sub aspect funcțional nu s-au propus de către reclamanta - pârâtă probe noi care să înlăture celelalte dovezi administrate în cauză din care a rezultat că pârâtul - reclamant a ocupat postul de consilier superior clasa I- Serviciul inspecție fiscală, post care nu se încadrează în categoriile limitativ prevăzute în art.6 lit. a) din Legea nr.188/1999 în care poate fi angajat personalul contractual salariat în aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice, persoane care nu au calitatea de funcționar public și cărora li se aplică legislația muncii de drept comun.
Prin cererea depusă la ultimul termen de judecată pârâta-reclamantă personal a renunțat la judecarea cererii reconvenționale formulate în contradictoriu cu reclamanta D. generală a finanțelor publice M., renunțare de care instanța a luat act conform art.246 Cod pr. civ.
Excepțiile invocate de către pârât au fost unite cu fondul conform art.137 alin.2 C. pr. civ.
Instanța s-a pronunțat cu precădere cu privire la excepția lipsei calități procesuale active,a lipsei de interes și excepția prescripției dreptului la acțiune, reținând următoarele:
Așa cum s-a constatat în paragrafele anterioare ale sentinței și în cuprinsul încheierii de la termenul de judecată din data de_ prin care instanța s-a pronunțat cu precădere asupra excepției necompetenței sub aspect funcțional a completului de contencios administrativ obiectul și cauza cererii se circumscriu materiei contenciosului administrativ. Întrucât titulara acțiunii este autoritatea publică emitentă care solicită anularea actului administrativ unilateral ca nelegal aceasta are calitate procesuală activă conferită în mod expres prin art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004, fiind neîntemeiată excepția invocată de către pârâtul - reclamant. Același text de lege justifică și interesul reclamantei-pârâte căreia i se recunoaște legitimare procesuală activă prin lege.
În ceea ce privește termenul de prescripție în care autoritatea publică emitentă poate sesiza instanța de contencios administrativ, prin derogare de la termenul general de 6 luni prevăzut în art.11 alin.6, prin art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 se stabilește un termen de 1 an de la emiterea actului
Toate actele atacate au fost emise în data de_, respectiv_ cu mult după împlinirea termenului special de prescripție raportat la data introducerii cererii-_ .
Pentru aceste considerente instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins cererea, fără a o mai analiza pe fond.
În temeiul art.28 din Legea nr.554/2004 coroborat cu art.274 Cod pr. civ. reclamanta - pârâtă a fost obligată să plătească pârâtului - reclamant cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 1.200 lei reprezentând onorariul avocațial
achitat conform chitanței depuse la dosar. Instanța a acordat într-un cuantum redus suma de 2.000 lei solicitată cu titlu de onorariu avocațial raportat la caracterul repetitiv al cererilor cu obiect similar celei din prezenta cauză și caracterul restrâns al probațiunii administrate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta D. G. A F. P. M.
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul anularii Concursului organizat în data de_ pentru ocuparea postului de inspector asistent cl. l - Birou de gestiune registru fiscal și declarații fiscale persoane fizice - Administrația F. P. B. M., Deciziei nr.272/_ emisa de directorul executiv al D.G.F.P. M. la acea data, a Contractului individual de munca
nr.941/_, a actelor juridice încheiate în baza deciziei nelegale, precum și a efectelor juridice produse de acestea, în contradictoriu cu F. M. M. (ABRIHAN anterior căsătoriei).
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin sentința civila nr.7652/0_ Tribunalul Maramureș a respins ca prescrisa acțiunea D.G.F.P.
M., motivând împlinirea termenului de prescripție raportat la data introducerii acțiunii -_ .
În fapt, urmare adresei A.N.A.F nr.850.444/850.270/_ s-a încheiat de către Compartimentul de control din cadrul D.G.F.P. M. Raportul de control nr.24.375 /_ din care a rezultat faptul ca angajarea pârâtei s-a realizat prin organizarea unui concurs care nu respecta prevederile H.G. 1209/2003 și încheierea unui contract individual de muncă pe perioadă determinată.
Face precizarea că directorul executiv al D.G.F.P. M. a luat cunoștința de nerespectarea prevederilor legale privind angajarea paratului la data finalizării verificării efectuate de către Compartimentul de Control, respectiv_ .
Art.4 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici prevede că raporturile de serviciu se nasc și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii acestea fiind de regulă încheiate pe perioada nedeterminată.
Încheierea contractului individual de munca pe perioada determinata nu este legală întrucât nu respectă prevederile legale potrivit cărora funcțiile publice vacante se ocupă doar pe perioadă nedeterminată.
În anumite situații funcțiile publice temporar vacante se pot ocupa pe perioada determinată.
Și Legea nr.53/2003 actualizată privind Codul muncii art.30, stipulează ca la instituțiile publice ocuparea posturilor se face prin concurs sau examen. Condițiile de desfășurare a concursului/examenului se stabilesc prin regulament de organizare și desfășurare a concursului aprobat prin hotărâre a guvernului. În acest sens prin H.G. 1209/2003 s-a aprobat regulamentul de organizare și desfășurare a concursurilor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.
La încheierea contractului individual de muncă nu s-a respectat o cerință imperativa menționata de art. 82 alin.2 din Codul muncii, aceea de a se stipula în mod expres durata pentru care se încheie acest contract.
De asemenea nu au fost respectate prevederile HG nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici deoarece și în cazul funcțiilor temporar vacante era necesară solicitarea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor P. i, contractul individual de munca încheiat pe durata determinata nefiind legal.
Potrivit art.57 din Legea 53/2003, privind Codul muncii, actualizată, nerespectarea condițiilor legale necesare pentru încheierea contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.
În aceste condiții contractul de muncă nr.1031/_ cade sub incidenta nulității.
Art.57 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii prevede:
"(1) Nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.
(2) Constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.
Constatarea nulității și stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul părților.
Dacă părțile nu se înțeleg, nulitatea se pronunță de către instanța judecătorească. "
D.G.F.P. M. a solicitat în temeiul art.57 alin.6 din Codul muncii, cu adresa nr.25.000/_, constatarea nulității contractului individual de munca nr.941/_ și a actelor subsecvente prin acordul parților.
Pârâta a formulat răspunsul înregistrat sub nr.25.204/_ prin care comunica faptul ca nu este de acord cu constatarea nulității contractului pe cale amiabilă.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004, text declarat constituțional prin Decizia nr.574/_, publicata în M. Of. nr.855/_ :
" (6) Autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral nelegal poate sa solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. în cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunța, daca a fost sesizata prin cererea de chemare în judecata, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea."
Consideră că atât concursul din data de_, cât și actul administrativ, respectiv Decizia nr.272/_, a fost emis cu încălcarea unei norme de drept imperative (nerespectarea condițiilor prevăzute de Codul muncii și de H.G. nr.1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici), singurul mecanism de invalidare fiind cel prevăzut de art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 și art.57 alin.7 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, iar competenta de a statua aparține exclusiv instanței de contencios administrativ.
F. a de cele de mai sus solicită admiterea recursului și constatarea nulității actelor administrative menționate mai sus.
În drept, art.304 pct.9, art.304 1Cod procedura civila, art.112 Cod procedura civila, Legea nr.554/2004, Legea nr.53/2003, H.G. nr.1209/2003.
Intimata pârâtă F. M. M. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat în sumă de 2500 lei.
De asemenea pe cale de excepție a invocat lipsa interesului recurentei în promovarea recursului.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate ,a prevederilor legale incidente în materie Curtea reține următoarele
:
În ceea ce privește excepția lipsei de interes invocată prin întimpinare de catre intimata pârâtă Curtea a apreciat ca această excepție este neintemeiată.
Astfel excepția lipsei de interes este fundamentată pe împrejurarea că începând cu data de_ contractul de muncă al intimatei pârâte a fost desfăcut astfel că la data promovării căii de atac nu mai era în ființă .Folosul practic urmărit de catre recurenta reclamantă este acela de a se desființa contractul de muncă, folos obtinut deja de catre recurenta reclamantă.
În realitate folosul practic urmărit de către reclamanta recurentă este acela de a obține anularea actului administrativ în baza căruia s-a încheiat contractul
de muncă cu intimata pârâtă si pe cale de consecință anularea actelor juridice
incheiate in baza lui, altfel spus o desființare cu efect retroactiv a tuturor acestor acte si înlăturarea efectelor produse de acestea atât pentru trecut cât si pentru viitor.
Prin încetarea contractului de muncă conform deciziei depuse la f. 11 dosar recurs, contractul de mună încetează doar pentru viitor, efectele sale din trecut rămânând in ființă si ca atare în această modalitate folosul practic urmărit în realitate din speță de catre reclamanta recurentă nu este atins .
În consecință recurenta justifică în continuare interes în formularea prezentului recurs, motiv pentru care Curtea în temeiul art. 316,298,109 C.pr.civ a respins excepția lipsei de interes invocata de catre pârâta intimată.
În ce privește recursul propriu zis Curtea reține ca așa cum rezultă atât din cererea de recurs cât și din cererea de chemare in judecată, fundamentul juridic al acesteia este reprezentat de prevederile art. 1 alin. 6 din Legea 554/2004 .
Conform acestui text de lege autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea. Acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.
În speță actul administrativ a cărui anulare se cere este decizia nr. 272/2004 emisă la data de_ de catre directorul executiv al reclamantei solicităndu-se totodată și constatarea nulității actelor juridice încheiate pe baza acestui act administrativ .
În mod legal prima instantă a retinut ca acțiunea de anulare este prescrisă Astfel actul administrativ a cărui anulare se solicită în spetă a fost emis
anterior intrării în vigoare a Legii 554/2004 care nu reglementa în mod expres o actiune similară celei reglementate de art. 1 alin. 6 din Legea 554/2004 .Oricum, sub imperiul Legii 29/1990 actiunea in anularea unui act juridic putea fi introdusă in termen de 1 an de la comunicarea actului a cărui anulare se cere, în speta această data fiind chiar data emiterii sale .Ca atare o actiunea fundamentată pe Legea 29/1990 s-ar fi prescris la data de_ ,însă așa cum s- a arătat reclamanta a invocat art. 1 alin. 6 din Legea 554/2004 ca fundament al acțiunii sale .
În forma sa initială Legea 554/2004 nu prevedea un termen special de prescriptie pentru formularea acțiunilor reglementate de art. 1 alin. 6 din această lege .În aceasta situație s-a apreciat că această actiune nu este imprescriptibilă ci sunt aplicabile termenele de prescripție prevăzute de art. 11 din Legea 554/2004 respectiv termenul de 6 luni de la emiterea actului care in speță s-ar fi implinit la_ (Legea 554/2004 intrând în vigoare la_ ).
Termenul de prescripție de 1 an prevăzut în prezent în Legea 554/2004 a fost introdus în Legea 554/2004 doar prin Legea 262/2007, la o dată la care asa cum rezulta din cele mai sus expuse termenul de prescripție era împlinit în speță. Oricum și dacă s-ar ține cont de această noua modificare si de noul termen de 1 an acesta s-ar fi împlinit în august 2008.
Reclamanta recurenta nu a invocat nici un motiv care sa susțină o întrerupere sau suspendare a cursului prescripției extinctive și în consecință înca din anul 2008 acțiunea din spetă era prescrisă .
Promovarea acesteia_ s-a facut mult după împlinirea termenului de prescripție extinctivă astfel ca în mod corect prima instanță a respins acțiunea ca fiind prescrisă .
Restul motivelor de recurs vizează fondul cererii de chemare în judecată ,fond care însa nu poate fi analizat câtă vreme acțiunea este prescrisă.
În consecință în baza considerentelor mai sus expuse Curtea în temeiul art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va respinge recursul declarat în speță și va menține sentința recurată ca fiind legală si temeinică .
În temeiul art. 316,298,274 alin. 1 si 3 C.pr.civ Curtea va obliga recurenta reclamantă sa platească pârâtei intimate suma de 1500 lei cheltuieli de judecată partiale în recurs constând în onorariu avocatial partial .Curtea a diminuat cuantumul cheltuielilor de judecata acordate cu acest titlu apreciind ca suma de 1500 lei din cea de 2500 lei cerută în speță corespunde celor două criterii prevăzute de art. 274 alin. 3 C.pr.civ respectiv valoarea pricinii ce urmărea finalmente anularea contractului de muncă al pârâtei si munca depusă de avocat în recurs constând în redactarea si susținerea întâmpinării la recurs a cărui judecată s-a realizat la primul termen stabilit în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge excepția lipsei de interes.
Respinge recursul declarat de reclamanta D. G. A F. P.
M. împotriva sentinței civile nr. 7652 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. A. M. S. L. R. L. U.
G. ,
M. V. -G.
Red. A.A.M./dact. V.R.
2 ex./_
Jud. fond: M. H.
