Decizia civilă nr. 10645/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10645/2013
Ședința publică din data de 06 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul F. D. -V., împotriva sentinței civile nr. 300 din_, pronunțată de Tribunalul B. -N.
, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. B.
-N., având ca obiect - anulare act administrativ decizie FNUASS.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 5 lei, conform dovezii aflată la fila 19 din dosar și timbru judiciar de 0,50 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr. 554/2004, dispozițiile Legii nr. 95/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.300 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului B. N. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul F.
D. -V. împotriva pârâtei C. de A. de S. B. N. .
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că reclamantul a realizat venituri din activități independente iar în această calitate avea obligația să plătească contribuții la FNUASS.
A mai reținut instanța ca nefiind îndeplinită obligația se datorează penalități; că autoritatea avea competența de a stabili și colecta contribuțiile.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii.
1
În susținerea celor solicitate se arată că nu s-a sustras de la plata nici unei obligații; că reglementarea legală stabilește că au calitatea de asigurat persoanele ce au desfășurat activități independente, au încheiat un contract de asigurare iar aceste persoane au și obligația de a depune declarații. Intimata nu a avut inițiativa încheierii unor contracte de asigurare iar interpretarea dată de acesta este greșită câtă vreme voința legiuitorului prin Legea nr.95/2006 a fost de a se încheia contracte. De asemenea normele fiscale stabilesc că se emit decizii în măsură să respecte exigențele art.43 și normele de comunicare. Ori organul fiscal nu a comunicat nici un act contribuabilului potrivit legii. Sub acest ultim aspect arată recurentul potrivit normelor metodologice doar persoanele care au calitatea de angajator au obligația de calcul a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate. În schimb potrivit arrt.32 alin.4 din aceleași norme persoanele fizice sau juridice au doar obligația de a declarat veniturile realizate prin depunerea unei declarații de asigurare.
Având în vedere faptul că nu s-a depus declarația prevăzută la art.215 alin.2 din Legea nr.95/2006 astfel încât C. de asigurări de S. B. -N. a stabilit debitul ca urmare a consultării evidențelor Administrației Finanțelor publice a municipiului B., fără a fi încheiat un contract de asigurări sociale de sănătate.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului în considerarea ca în raport de dispozițiile Legii nr.95/2006, a ordinului nr.617/2007 stabilirea contribuției este corectă.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recurentul reclamant a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile . Astfel avea obligația de a depune și declarațiile prevăzute atât de OG nr.92/2003 și art. 215 din Legea nr.95/2006. Această obligație de a depune declarații nu a fost îndeplinită iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul art.83 alin.4 din OG nr.92/2003. Ori în condițiile Legii ce reglementează sistemul de asigurări de sănătate chiar dacă recurentul nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările de sănătate ar fi avut obligatia de a contribui la sistemul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acestuia de a nu accesa sistemul public de sănătate. În plus drepturile și obligațiile asigurărilor sunt stabilite anual prin contractul cadru așa cum prevede legea nr.95/2006 art.257. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în monitorul oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicare a acestuia . Prin urmare necunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora se calculează ar contravine principiului nemo censetur ignorare lege. Obligația de plată se naște de la data realizării venitului și nu în virtutea actelor. Ca atare nu se poate reține că recurentul ar fi ținut numai la plata datoriei principale ci si la plata accesoriilor.
Recurentul susține că în lipsa încunoștințării din partea autorității nu a știut că trebuie să se achite contribuțiile. Susținerea nu poate fi reținută întrucât nu se poate evoca necunoașterea legii în condițiile în care dispozițiile erau clare, previzibile, legea cât și contractul cadru au fost publicate în monitor și astfel aduse la cunoștința publicului. Prin urmare susținerile recurentului sunt greșite.
Nici restul susținerilor nu pot fi reținute în contextul în care prin actele emise se precizează obligația ,normele incidente iar prin hotărâre se arată că obligațiile derivă din Legea nr.95/2008 și dispozițiile OG nr.92/2003.
2
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ.
Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de F. D. -V. împotriva sentinței civile nr. 300 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
F. | T. M. | H. | D. M. |
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
3
