Decizia civilă nr. 10654/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10654/2013
Ședința publică din data de 06 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de reclamantul M.
P., împotriva deciziei civile nr. 8168 din_, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. S., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul personal, identificat cu CI seria SX nr. 2. și asistat de avocat colaborator al SCA L. E. Chiorean & Asociații, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 39 din dosar, lipsind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ contestatorul a depus la dosar un scris intitulat precizare a motivelor contestației în anulare.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 319 al. 1 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentanta contestatorului depune la dosar copia deciziei nr. 108 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, certificate de grefă eliberate de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la recursuri pronunțate în cauze similare precum și un tabel vizând trei soluții pronunțate de același complet de judecată cu ocazia soluționării recursurilor declarate de CJP S. . Prin înscrisurile depuse dorește a evidenția faptul că din cei douăzeci de funcționari
publici din cadrul CJP S. dosar în privința contestatorului din prezenta cauză s-a menținut decizia revizuită prin care s-a stabilit salariul de bază și decizia de debit. În privința înscrisului intitulat precizare a motivelor contestației în anulare relevă că acestea reprezintă de fapt o dezvoltare a motivelor inițiale și nu cuprinde aspecte noi.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta contestatorului solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată și precizată, formulată împotriva deciziei civile nr. 8168 din_, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, prin care a fost admis recursul formulat de recurenta CJP S. împotriva sentinței civile nr. 972/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj, și rejudecând să fie respins recursul promovat de pârâtă.
Prin contestația în anulare a invocat săvârșirea unei greșeli materiale cu ocazia soluționării recursului de către Curtea de Apel Cluj și care constă în
neanalizarea incidenței principiului ierarhiei actelor normative, respectiv neanalizarea compatibilității existente între dispozițiile punctului 3 lit. b din Ordinul nr. 77/2011 cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011. Din considerentele deciziei contestate de observă că instanța de recurs s-a mulțumit dosar să evoce decizia nr. 5731/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție fără a proceda însă la o analiză judicioasă a recursului dedus judecății. Ori instanța de recurs avea obligația de a clarifica dacă există o compatibilitate între cele două tipuri de norme, respectiv între dispozițiile cu forță inferioară față de dispozițiile legale care au o forță
juridică superioară. Chiar și în situația în care instanța se pronunță cu privire la legalitatea unui act normativ cu forță juridică inferioară, această împrejurare nu dispensează instanța de a analiza respectarea principiului ierarhizării și forței actelor normative.
În cauza dedusă judecății era necesar ca instanța de judecată să înlăture posibilitatea creării prin Ordinul nr. 77/2011 a unei discriminări nepermise. Pe de altă parte se impune constatarea principiului de drept evocat pentru a se respecta un alt principiu, cel al predictibilității actului de justiție, ca o componentă a securității juridice, în sensul că în măsura în care situația de fapt rămâne neschimbată interpretarea dată de instanțele de judecată trebuie să fie aceeași.
În susținerea contestației înțelege să invoce și decizia pronunțat de CJUE în cauza Păduraru vs România-2005.
Față de toate aceste considerente solicită admiterea contestației în anulare, iar în privința cheltuielilor de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 8168/_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._
s-a admis recursul declarat de C. J. de P. S., împotriva sentinței civile nr. 972 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care a modificat-o în sensul că a respins cererea formulată de reclamantul M. P. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. S. .
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatorul M. P.
solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei civile, respingerea recursului întrucât, apreciază ca, soluția instanței de recurs este rezultatul unei erori materiale atâta timp cat in dosarele restul colegilor contestatorului, spete identice cu a contestatorului au fost respinse recursurile si menținute in totalitate sentințele Tribunalului S. (depune alăturat practica judiciara) precum si din următoarele motive:
In luna mai 2011 a participat la examenul de promovare in grad profesional, organizat in cadrul Casei Județene de P. S. potrivit dispozițiilor: art.63, 64 si 65 din Legea nr.188/1999, privind statutul funcționarilor publici, republicata, cu modificările si completările ulterioare si Legea nr.285/2010 privind salarizarea pentru anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice; ocazie cu care a promovat din funcția publica de execuție de inspector-grad profesional principal in funcția publica de execuție de inspector-grad profesional superior, așa cum reiese din decizia nr.78/_ .
Prin decizia nr.78/_ i s-a stabilit un salariu de baza in cuantum de 3050 lei conform prevederilor art.2 din Legea nr.285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice pe anul 2011:
"in anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat."
Salariul de baza al unui consilier superior ca funcție similara - aflat in plata in instituție, in cursul primului trimestru din anul 2011, este de 3050 lei.(la gradația 5, reprezentând vechimea maxima).
Învederează instanței de judecata ca, toate deciziile emise in urma examenului de promovare, au fost comunicate cu ANFP, de asemenea au fost alocate fondurile de către Ordonatorul Principal de Credite fara ca unitatea sa fie sesizata ca la emiterea deciziilor nu s-au respectat prevederile Ordinului nr.77/2011.
In cursul lunii decembrie 2011 s-a autosesizat conducerea instituției ca, salarizarea personalului promovat nu s-a realizat potrivit dispozițiilor lit.B din Ordinul nr.77 din 14 ianuarie 2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, emis de M. Muncii, Familiei si Protecției Sociale si M. ui Finanțelor P. e "In cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010."
Astfel ca, au fost revizuite toate deciziile de promovare emise in cursul anului 2011, respectiv partea de salarizare - au fost diminuate drepturile salariale prin modificarea salariului de baza, a fost diminuat salariul de baza de la 3050 lei la 2659 lei, in baza anexei din O.G nr.9/2008, (pe treapta III de salarizare) care potrivit dispozițiilor art.1 din OUG nr. 1/2009 si-a incetat aplicabilitatea cu data de_, aceasta din urma fiind abrogata de art.48 din Legea nr.330/2009, ar pentru diferența de 2346 s-a emis Decizia de debit nr.20 din_, reprezentând drepturi salariale necuvenite.
Apreciază ca, sentința instanței de fond este legala deoarece prin stabilirea nivelului de salarizare pentru funcții similare ca fiind cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate in anul 2010 numai pentru funcționarii publici nou Încadrați sau promovați in cursul anului 2011, nu si pentru personalul numit/incadrat in aceeași instituție pe funcții de același fel, se ajunge la crearea unei discriminări nejustificate pe criteriul modalității de încadrare.
Intr-adevar pct.III lit.B, teza penultima din anexa din Normele de aplicare a prevederilor legii nr.285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, detaliază art.2 din lege, dar in niciun caz nu poate sa o modifice.
Aplicarea cu prioritate a dispozițiilor art.2 din Legea nr.285/2010, se impune si din considerente de ordin general, care privesc posibilitatea instanțelor investite cu soluționarea oricărei cauze sa faca aplicarea principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative.
Astfel ca, Tribunalul Sălaj prin admiterea cererii de chemare in judecata a ținut cont de actul normativ cu forța juridica superioara, respectiv Legea nr.285/2010.
Plecând de la aceste premise, insăsi instanța de recurs - Curtea de Apel Cluj, (in dosar nr._ identic ca speța cu cea de fata) a reținut ca: din interpretarea coroborata a prevederilor cuprinse in Legea nr.285/2010 si Legea nr.284/2010 rezulta ca s-a urmărit o modificare a modului in care se face salarizarea personalului plătit din fondurile publice.
Pana la apariția acestei legi, in privința funcționarilor publici, salarizarea se făcea tinand cont de clasa din care făcea parte funcția in care era incadrat, de
gradul prevăzut de art.15 din Legea nr.188/1999, de treapta de salarizare si de vechimea in munca.
Prin Legea nr.284/2010 s-au abrogat prevederile cuprinse in art.65 din Legea nr.188/1999 ce reglementau posibilitatea promovării in trepte de salarizare, trepte ce pana la aceasta data erau recunoscute in cadrul aceluiași grad profesional.
Așadar, odată cu intrarea in vigoare a noii reglementari ceea ce urmează a se avea in vedere la stabilirea unui nou salariu pentru un funcționar public sunt doar funcția, respectiv clasa de salarizare definita a fi nivelul minim al fiecărei funcții, gradul profesional, ce urmărește sa asigure posibilitatea diferențierii salariilor de baza individuale in raport cu nivelul pregătirii profesionale a flecarei persoane si experiența acesteia in munca iar in cadrul fiecărui grad profesional, vechimea in munca, ce conține 5 gradații.
Pe de alta parte, raportarea nivelului de salarizare a funcționarilor promovați sub imperiul legii, la treapta III de salarizare da dovada cel puțin de inconsecventa legislativa, din moment ce prin prevederile pct.l si 2 al art.41 din Legea nr.284/2010 au fost modificate, respectiv abrogate, dispozițiile art.63 si art.65 alin.2 lit.b din Legea nr.188/1999, care reglementau procedura avansării in treapta de salarizare, prin eliminarea acestora, precum si pe aceea a avansării in grad profesional.
Curtea de Apel Cluj apreciază in mod corect ca "uniformizarea" urmărita prin textul contestat nu isi găsește nici un fel de suport in prevederile Legii nr.285/2010, prin introducerea acestui criteriu, constând in treapta III de salarizare, instituție abrogata, de altfel, adaugandu-se in mod cert Ia prevederile actului normativ cu putere superioara.
Or, o astfel de raportare, la actul de baza, este in primul rand necesara, din perspectiva respectării principiului conform căruia, ori de cate ori un act normativ cu forța juridica superioara stabilește, cel puțin relativ, conținutul unuia inferior, iar acesta din urma incalca prescripțiile stabilite, suntem in prezenta unui viciu de fond al actului in cauza, in speța fiind pusa in discuție de incalcarea obligației de compatibilitate, in contextul in care actul emis de parați, ministere, nu se menține si nu reglementează intre limitele care i-au fost trasate, depășind prescripțiile legii.
Conform prevederilor art.58 alin.3, art.77 si art.78 din Legea nr.24/2000, legea - ca act normativ adoptat de Parlamentul României unicul organ legislativ si promulgata de Președintele României este prioritara ordinului emis in vederea punerii ei in aplicare si neputand fi completata sau modificata prin acesta.
Astfel ca, voința legiuitorului, exprimata in conținutul textului art.2 din Legea nr.285/2010, in ce privește salarizarea personalului promovat in cursul anului 2011, este clara si nu lasa loc de interpretare, salarizarea urmând a fi făcuta la același nivel cu cel al funcțiilor similare in plata la nivelul instituției.
In acest context apreciază ca lipsite de relevanta apărările paratei- recurente, care fac apel la necesitatea respectării drepturilor câștigate de funcționarii care, anterior intrării in vigoare a legii, au obținut treapta I de salarizare, din moment ce legea nu realizează, ea insasi, o astfel de circumstantiere si nu prevede criteriul treptei III de salarizare, in toate situațiile de promovare.
In plus, din moment ce se susține ca o astfel de măsura a devenit necesara tocmai ca urmare a reconsiderării filozofiei intregului sistem de salarizare al funcționarilor publici, unul dintre pașii urmați in acest sens fiind eliminarea treptelor de salarizare al funcționarilor publici, nu se intelege de ce ordinul contestat se raportează tocmai la un astfel de criteriu, căruia implicit, i se dau
valențe in continuare, in contra prevederilor exprese de abrogare cuprinse in Legea nr.284/2010.
Un argument in plus in sensul celor mai sus expuse este dat de textul art.
13 alin.2 din Legea nr.283/2011, care reglementează situația funcționarilor promovați in cursul anului 2012 si care prevede, de aceasta data in mod expres, soluția conținuta in ordinul contestat, respectiv pe aceea a utilizării treptei III de salarizare, din anul 2010. Or, daca se susține ca aceasta a fost intenția reala a legiuitorului, la momentul adoptării textului art.2 din Legea nr.285/2010, ordinul contestat neaducând nici un fel de modificări de esență, nu se justifică de ce s-a considerat necesara introducerea si a textului art. 13 alin.2, la care s-a făcut trimitere anterior, art.2 din Legea nr.283/2011 având același conținut cu cel al textului in vigoare la momentul la care eu am promovat in grad, respectiv art.2 din Legea nr.285/2010. De altfel legalitatea Ordinului nr.77 nu poate fi tratata in corelație cu Legea nr.283/2011, care reglementează salarizarea pentru anul 2012 si care este un act normativ ulterior.
In concluzie, din aceste considerente solicită admiterea contestației in anulare, respingerea recursului si menținerea in totalitate a sentinței Tribunalului S. .
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Prin Decizia Civila nr. 8168/2013, Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de C. J. de P. S. împotriva Sentinței Civile nr. 972/_ a Tribunalului S., pe care a modificat-o, in sensul respingerii cererii formulate de contestator in contradictoriu cu parata C. J. de P. S. .
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a constatat că soluționarea prezentei cauze, pe fond, de către Tribunalul Sălaj s-a realizat avându-se în vedere Sentința Civila nr. 863/_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj în soluționarea excepției de nelegalitate, hotărâre care, însă, a fost reformată de către înalta Curte de C. si Justiție care, prin Decizia nr. 573/_, a admis recursurile intimaților, in sensul respingerii excepției de nelegalitate.
S-a reținut în acest sens că, în ipoteza in care excepția de nelegalitate este respinsă prin decizie definitiva si irevocabila, actul administrativ de care depinde soluționarea in fond a pricinii va putea fi valorificat ca atare cu tot cortegiul ce consecințe".
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 8168/2013, s-a limitat la a constata existența soluției pronunțata irevocabil asupra legalității prevederilor Ordinului nr. 77/2011. În mod corect susține contestatorul că acest fapt nu dispensează instanța de judecata investita cu soluționarea cererii de chemare in judecata având ca obiect anularea deciziilor de revizuire nr. 78/_ si de debit nr. 20/_ emise de către parata in baza prevederilor Ordinului nr. 77/2011, de a analiza daca, in cauza, prevederile Ordinului nr. 77/2011 sunt compatibile cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la art. 4 alin. 3 Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, respectiv sa determine actul normativ cu forța juridica superioara si sa procedeze la aplicarea principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative.
In consecința, raportat la dispozițiile art. 4 alin. 3 Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative potrivit cărora "actele normative date in executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit in limitele si potrivit normelor care le ordona, având în vedere și considerentele referitoare la neanalizarea de către instanța de recurs a incidenței principiului ierarhiei actelor normative, respectiv neanalizarea compatibilității existente între dispozițiile punctului 3 lit. b din Ordinul nr. 77/2011 cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul
2011, se poate aprecia incidența art. 318 teza I Cod proced. civilă în sensul admisibilității contestației în anulare, cu consecința anulării deciziei civile nr. 8168/_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ .
Pe fondul recursului, cu majoritate de voturi, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr.78/_ emisă de pârâta C. J. de P. S. în urma examenului de promovare în grad superior celui deținut pentru funcționarii publici, reclamantul a fost promovat începând cu_ în funcția publică de execuție de Inspector, clasa I, gradul profesional superior, clasa de salarizare 59, cu un salariu de bază lunar de 3.050 lei.
La data de 4 ianuarie 2012 s-a dispus revizuirea Deciziei nr.78/2011 în sensul acordării clasei de salarizare 59, gradația 5 și a salariului de bază în cuantum de 2.659 lei iar prin Decizia nr.20/_ s-a dispus recuperarea sumei de2.346 lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în perioada_ -_ .
Motivarea acestei revizuiri din partea pârâtei este că la stabilirea salariului în urma promovării s-au avut în vedere doar prevederile art.2 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice: ";În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personal promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare din
instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat";, fără să se coroboreze cu dispozițiile Ordinului nr.77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr.285/2010 care prevede că "în cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010";.
Potrivit art.2 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în anul 2011, pentru personalul nou- încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.
Din interpretarea textului de lege menționat, rezultă în mod cert, că pentru personalul promovat în cursul anului 2011 în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face începând cu data promovării la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.
Cum reclamantul M. P. a fost promovat în cursul anului 2011, acesta trebuia să beneficieze din momentul promovării de nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din cadrul instituției publice în care este încadrat.
Este adevărat că prin pct. III lit. B, teza penultimă din Anexa la Ordinul nr. 77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost definit nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare, în cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, ca fiind cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010, însă aceste dispoziții contravin spiritului Legii 285/2011, care prevede că toți funcționarii publici care ocupă funcții publice similare din cadrul aceleiași instituții publice au dreptul să beneficieze de același nivel de salarizare.
Nelegalitatea pct.III lit.b din Ordinul comun nr.77/_ a fost constatată de prin decizii de speță de Curtea de Apel Cluj și apoi prin decizii ale
I.C.C.J. astfel că în mod greșit recurenta, la stabilirea salariului reclamantului în urma promovării într-un grad și clasă superioară, a făcut aplicarea dispozițiilor pct.III lit.B teza penultimă din anexa din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr.285/2010.
Pe de altă parte prin stabilirea nivelului de salarizare pentru funcții similare ca fiind cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010 numai pentru funcționarii nou încadrați sau promovați în cursul anului 2011, nu și pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, se ajunge la crearea unei discriminări nejustificate pe criteriul modalității de încadrare.
Într-adevăr, pct. III lit. B, teza penultimă din anexa din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, detaliază articolul 2 din lege, dar în nici un caz nu poate să o modifice.
Din această perspectivă, se poate spune că dispoziția respectivă din Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale și ministrului finanțelor publice nr. 77/2011 a fost concepută într-o manieră care nu respectă spiritul legii în aplicarea căruia a fost edictat acesta.
Aplicarea cu prioritate a dispozițiilor art. 2 din Legea 285/2010, s-a impus și din considerente de ordin general, care privesc posibilitatea instanțelor învestite cu soluționarea oricărei cauze să facă aplicarea principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative.
Astfel, în mod corect tribunalul a considerat că trebuie să se țină cont de actul normativ cu forță juridică superioară, respectiv Legea nr. 285/20100 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, și nu ordinul emis în aplicarea legii.
Prin urmare, Ordinul nr. 77/20011 are natura juridică a unui act normativ adoptat în executarea prevederilor Legii nr. 285/2010, astfel încât trebuia aplicat numai în limitele actului normativ cu forță juridică superioară.
Această soluție decurge și din interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora "Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă";.
Reclamantul se consideră vătămată prin aplicarea pct. III, lit. B din actul normativ, mai exact a tezei acestei litere în baza căreia s-au emis actele contestate în dosarul de fond.
Ca atare, dispozitiile din cuprinsul ordinului comun au urmatorul continut: "În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe functii, pentru personalul numit/încadrat în aceeași institutie/autoritate publica pe functii de acelasi fel, precum si pentru personalul promovat în functii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica în care acesta este încadrat. În mod similar se va proceda si pentru persoanele care s-au aflat în concediu platit pentru cresterea si îngrijirea copilului, precum si pentru personalul ale carui raporturi de munca sau raporturi de serviciu au fost suspendate din alte cauze, potrivit legii, luându- se în considerare functia, clasa, gradul, treapta de salarizare detinute anterior suspendarii din functie. În cazul functionarilor publici nou-încadrati sau promovati, nivelul de salarizare în plata pentru functiile similare este cel corespunzator treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010. Pentru functionarii publici care se transfera
în cursul anului 2011, la stabilirea salariului va fi avută în vedere treapta de salarizare deținută anterior."
Plecând de la aceste premise, Curtea reține că din interpretarea coroborată a prevederilor cuprinse în Legea 284/2010 rezultă că s-a urmărit o modificare a modului in care se face salarizarea personalului plătit din fondurile publice.
Pana la apariția acestei legi, in privința funcționarilor publici, salarizarea se făcea ținând cont de clasa din care făcea parte funcția in care era încadrat, de gradul prevăzut de art. 15 din Legea 188/1999, de treapta de salarizare si de vechimea in munca .
Prin Legea 284/2010 s-au abrogat prevederile cuprinse in art. 65 din Legea 188/1999 ce reglementau posibilitatea promovării in trepte de salarizare, trepte ce pana la aceasta dată erau recunoscute în cadrul aceluiași grad profesional.
Așadar, odată cu intrarea in vigoare a noii reglementari ceea ce urmează a se avea in vedere la stabilirea unui nou salariu pentru un funcționar public sunt doar funcția respectiv clasa de salarizare definita a fi nivelul minim al fiecărei funcții, gradul profesional, ce urmărește sa asigure posibilitatea diferențierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane și experiența acesteia în muncă iar in cadrul fiecărui grad profesional, vechimea in muncă, ce conține 5 gradații.
Chiar dacă realitatea acestei reașezări a sistemului de salarizare nu poate fi negată, Curtea apreciază că argumentele prin care reclamantul încearcă să susțină teza nelegalității dispozițiilor ce fac obiectul cauzei sunt corecte.
Astfel, conform art. 2 din Legea nr. 285/2010 "in anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat."
Pe de altă parte, raportarea nivelului de salarizare a funcționarilor promovați sub imperiul legii, la treapta III de salarizare dă dovadă cel puțin de inconsecvență legislativă, din moment ce prin prev. pct. 1 și 2 al art. 41 din Legea nr. 284/2010 au fost modificate, respectiv abrogate, disp. art. 63 și art. 65 alin. 2 lit. b din Legea nr. 188/1999, care reglementau procedura avansării in treapta de salarizare, prin eliminarea acestora, precum și pe aceea a avansării în grad profesional.
Chiar dacă pârâta au relevat că o astfel de soluție a fost impusă de diversitatea situațiilor întâlnite în concret, în cazul funcționarilor promovați, încercându-se astfel reglementarea unitară a unei chestiuni ce putea da naștere unor practici administrative diverse, Curtea apreciază că "uniformizarea"; urmărită prin textul contestat nu își găsește nici un fel de suport în prevederile Legii nr. 285/2010, prin introducerea acestui criteriu, constând în treapta III de salarizare, instituție abrogată, de altfel, adăugându-se în mod cert la prevederile actului normativ cu putere superioară.
Or, o astfel de raportare, la actul de bază, este în primul rând necesară, din perspectiva respectării principiului conform căruia, ori de câtre ori un act normativ cu forță juridică superioară stabilește, cel puțin relativ, conținutul unuia inferior, iar acesta din urmă încalcă prescripțiile stabilite, suntem în prezența unui viciu de fond al actului în cauză, în speță fiind adusă în discuție de încălcarea obligației de compatibilitate, în contextul în care actul emis de pârâți nu se menține și nu reglementează între limitele care i-au fost trasate, depășind prescripțiile legii.
Așa fiind, corect sunt aduse în discuție prev. art. 58 alin. 3, art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000, legea - ca act normativ adoptat de Parlamentul României,
unicul organ legislativ si promulgata de Președintele României - fiind prioritară ordinului emis în vederea punerii ei în aplicare și neputând fi completată sau modificată prin acesta.
Din această perspectivă, Curtea va valida apărările conform cărora voința legiuitorului, exprimată în conținutul textului art.2 din Legea nr.285/2010, în ce privește salarizarea personalului promovat in cursul anului 2011, este clară si nu lasă loc de interpretare, salarizarea urmând a fi făcută la același nivel cu cel al funcțiilor similare aflate în plată la nivelul instituției.
În acest context, devin lipsite de relevanță apărările pârâtei, care fac apel la necesitatea respectării drepturilor câștigate de funcționarii care, anterior
intrării în vigoare a legii, au obținut treapta I de salarizare, din moment ce legea nu realizează, ea însăși, o astfel de circumstanțiere și nu prevede criteriul treptei III de salarizare, în toate situațiile de promovare.
În plus, din moment ce se susține că o astfel de măsură a devenit necesară tocmai ca urmare a reconsiderării filozofiei întregului sistem de salarizare al funcționarilor publici, unul dintre pașii urmați în acest sens fiind eliminarea treptelor de salarizare, nu se înțelege de ce ordinul contestat se raportează tocmai la un astfel de criteriu, căruia, implicit, i se dau valențe în continuare, în contra prevederilor exprese de abrogare cuprinse în Legea nr. 284/2010.
Un argument în plus în sensul celor mai sus expuse este dat de textul art.
13 alin. 2 din Legea nr. 283/2011, care reglementează situația funcționarilor promovați în cursul anului 2012 și care prevede, de această dată în mod expres, soluția conținută în ordinul contestat, respectiv pe aceea a utilizării treptei III de salarizare, din anul 2010. Or, dacă se susține că aceasta a fost intenția reală a legiuitorului, la momentul adoptării textului art. 2 din Legea nr. 285/2010, ordinul contestat neaducând nici un fel de modificări de esență, nu se justifică de ce s-a considerat necesară introducerea și a textului art. 13 alin. 2, la care s-a făcut trimitere anterior, art. 2 din Legea nr. 283/2011 având același conținut cu cel al textului în vigoare la momentul la care reclamantul a promovat în grad, respectiv art. 2 din Legea nr. 285/2010. De altfel, legalitatea ordinului nr.77 nu poate fi tratată în corelație cu Legea nr. 283/2011, care reglementează salarizarea pentru anul 2012 și care este un act normativ ulterior .
Așa fiind, în baza prevederilor art. 312 C.proc.civ Curtea, cu majoritate de voturi, va respinge recursul declarat de C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile nr. 972/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. _
, pe care o va mențiune în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul M. P. .
Anulează decizia civilă nr. 8168/_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ .
Rejudecând, cu majoritate de voturi, respinge recursul declarat de C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile nr. 972/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, pe care o mențiune în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
Președinte, F. T. | Judecător, M. H. | Judecător, D. M. Cu opinie separată în sensul admiterii recursului și respingerii acțiunii. |
Grefier, D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.recurs: L.U., M.D., R.R.D.
Jud.fond: Rada M. lena Pop
Opinie separată
Am opinat în sensul admiterii recursului formulat și respingerii acțiunii introductive din următoarele considerente:
Așa cum se poate observa, în fața instanței de fond s-a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor Ordinului nr. 77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prev. Legii nr. 285/2010.
Instanța de fond a apreciat că în cauză se impune urmarea procedurii prev. de art. 4 din Legea nr. 554/2004, iar în ședința publică din 6 septembrie 2012 a dispus suspendarea soluționării cauzei până la soluționare excepției de nelegalitate menționată anterior.
Prin sentința civilă nr. 863/_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Curții de Apel Cluj (f.34) s-a admis excepția de nelegalitate menționată anterior.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 5731/_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1, Î.C.C.J., în recurs, s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate în sensul admiterii recursului și respingerii excepției de nelegalitate formulată.
Îmi argumentez opinia separată formulată din perspectiva efectelor pe care le impune modul de soluționare al excepției asupra acțiunii introductive formulată în prezenta cauză.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces.
Condiția esențială de investire a unei instanțe cu soluționarea unei excepții de nelegalitate este ca de acel act administrativ să depindă soluționarea litigiului pe fond, conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Practic, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate apreciază că nu este posibil să soluționeze litigiul de fond fără a cunoaște soluția ce se va da în privința legalității unui act administrativ, legalitate ce va fi verificată pe calea excepției de nelegalitate.
Apreciez că instanța învestită cu soluționarea fondului este absolut necesar să ia în considerare, cu prilejul soluționării fondului cauzei, soluția ce s-a pronunțat în privința excepției de nelegalitate întrucât anterior a pronunțat
suspendarea cauzei tocmai pentru a cunoaște, într-o etapă viitoare, modul de soluționare a excepției de nelegalitate.
Consider că nu este posibil ca instanța investită cu fondul cauzei să ignore soluția pronunțată în excepția de nelegalitate întrucât la un moment inițial, a apreciat că de modul în care va fi soluționată excepția, deci dacă se va menține sau nu acel act administrativ, va depinde și soluția asupra fondului.
În speță trebuia să se acorde prevalență actului administrativ în discuție, demararea procedurii de verificare a legalității fiind făcută tocmai cu scopul de a se stabili dacă acel act adminsitrativ va fi avut în vedere de către instanță atunci când va soluționa fondul cauzei.
Nu cred că este posibilă înlăturarea actului administrativ de care depinde soluționarea pe fond a cauzei, cu prilejul soluționării fondului, atât timp cât el a fost verificat, cu caracter irevocabil în privința legalității lui și deci este apt să-și producă toate efectele.
JUDECĂTOR,
D. M.
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./2 ex.
