Decizia civilă nr. 9022/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 9022/2013
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului formulat de reclamantul D. D., împotriva sentinței nr. 13040 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului
A., în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL ALBA IULIA și C. N. PENTRU C. D., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) acordare spor de instanță 7 % din salariul de bază.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin încheierea nr. 5760/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea soluționării cauzei în favoarea Curții de A. Cluj.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimatul-pârât C. N. PENTRU C. D. a depus la dosarul cauzei note de ședință, iar la data de_ recurentul a formulat note de ședință.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
C., din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art.105, 106, 109 din Legea nr. 188/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., C. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 13.040 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului A. s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D. D.
, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL ALBA IULIA și C. N. PENTRU C. D., iar în baza art. 27 alin. 1 din O.G. nr.147/2000, s-a dispus restabilirea situației anterioare, în sensul acordării în favoarea reclamantului a sporului de instanță de 7%, începând cu data de_ și până la apariția Legii nr. 330/2009, respingându-se în rest cererea reclamantului. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 7/2008, reclamantul, în calitate de funcționar public în cadrul Curții de A. A. I. i s-a reținut un spor de instanță de 7 %, iar ulterior prin decizia nr. 705/_ ,
decizia inițială a fost modificată în sensul eliminării cu 7 % al salariului de bază al reclamantului.
Instanța de fond a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 27 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, în condițiile în care din probațiunea administrată în cauză rezultă că alte persoane, aflate în aceeași situație ca și reclamantul, beneficiază de sporul salarial menționat anterior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D. D.
solicitând modificarea sentinței menționate arătând că instanța de fond nu a răspuns solicitării sale de anulare a situației create prin discriminare, cu consecința restabilirii situației anterioare discriminării, respectiv acordarea drepturilor salariale până la o altă dată decât ce menționată în hotărâre.
Susține recurentul că perioada acordată de instanță pentru anularea discriminării vine în totală contradicție cu deciziile obținute de către persoanele aflate în situații similare, discriminarea persistând.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și pârâta CURTA DE A. A. I.
, solicitând modificarea hotărârii recurate, cu consecința respingerii acțiunii introductive (f.22).
În motivarea recursului, recurenta arată că nu sunt îndeplinite dispozițiile
O.G. nr. 137/2000, invocând, tot în apărare, dispozițiile deciziei nr. 818/2008 a Curții Constituționale.
Susține recurenta că așa-zisa discriminare invocată de către reclamant nu se încadrează în dispozițiile O.G. nr. 137/2000, deoarece pentru a fi considerată categorie defavorizată, funcționarii publici trebuie să se afle pe o poziție de inegalitate, iar deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile, tratate în mod diferit, ceea ce nu este cazul în speță.
Se mai invoc în apărare și concluziile C.E.D.O. în cauza Tivodar împotriva Românie precum și decizia I. R. și alți 30 de reclamanți împotriva României.
Prin încheierea civilă nr. 5.760 din_ pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr._, a fost admisă cererea de strămutare și s-a transmis dosarul spre competentă soluționare de la C. de A. A. I. la C. de A. Cluj.
În fața prezentei instanței, C.N.C.D. a depus un punct de vedre (f.3), iar reclamantul prin întâmpinare (f.11) a reiterat susținerile inițiale.
Analizând recursul formulat de către reclamant, C. îl apreciază ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul solicită plata unor drepturi salariale (spor de instanță) de care nu mai beneficiază prin actul administrativ unilateral al angajatorului, invocând discriminarea sa, motivată de faptul că alți funcționari publici aflați în poziții profesionale identice cu ale reclamantului beneficiază de acest spor.
În recursul său reclamantul solicită modificarea sentinței sub aspectul perioadei de timp până la care ar putea fi acordat sporul în discuție.
Argumentul reclamantului referitor la pretinsa sa discriminare nu poate fi reținut avînd în vedere data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, ca moment final al acordării drepturilor salariale solicitate de către reclamant, în considerarea dispozițiilor acelei legi ce stabilește cadrul unitar de salarizare a personalului plătit din fonduri publice.
Începând cu data de intrare în vigoare a Legii nr. 330/2009 s-a propus realizarea unui sistem unitar de salarizare, salariile tuturor funcționarilor publici urmând a fi stabilite în acord cu noile dispozițiile legale.
În consecință, față de cele menționate, se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea recurată.
2
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamantul D. D. împotriva sentinței civile nr. 1.751 din 4 martie 2013, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului A., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, F. T. | JUDECĂTOR, M. H. | JUDECĂTOR, D. M. |
GREFIER, D. C. |
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: M. Trofin.
3
