Decizia civilă nr. 10915/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 10915/2013
Ședința publică din data de 13 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de pârâții C. M. D. D.
R. și S. F. împotriva sentinței civile nr. 3599 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul Z. I. C. și pârâtul C. M. D. D. C., având ca obiect - anulare act administrativ decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-pârât C.
M. D. D. R. prin avocat, recurenta S. F. prin avocat L. Harosa, cu împuternicire avocațială la dosar, fila 22 și intimatul-reclamant prin avocat R. Herțeg, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 35 din dosar, lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul recurentei-pârâte invocă excepția tardivității demersului introductiv, formulat de reclamantul Z. I. C., motivată de împrejurarea că în conținutul acțiunii în anulare acesta arată că decizia nr. 1/_ a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul C. ui M. D. din R. i-a fost comunicată la data de_, iar potrivit Regulamentului de organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină decizia trebuia atacată în termen de 15 zile de la data comunicării. Prin urmare termenul de contestare a deciziei a expirat la data de_, în timp ce acțiunea în anulare a fost înregistrată la Tribunalul Cluj la data de_ .
În urma verificărilor efectuate Curtea aduce la cunoștința apărătorului recurentei că data la care a fost expediată cererea introductivă este cea de_, potrivit stampilei înserată pe plicul de la fila 31 din dosarul de fond.
În contextul evocat apărătorul recurentei arată că nu mai susține excepția tardivității.Reprezentantul recurentului-pârât C. M. D. din R. depune la dosar extrase din legislația europeană, referitor la apărările reclamantului privind deținerea unui titlu de calificare, respectiv directivele ce reglementează aceste titluri - Directiva Consiliului din_ și Directiva 2005/36/CE din_, pe care le comunică și cu reprezentanții celorlalte părți litigante.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Față de apărările intimatului-reclamant referitoare la deținerea unui titlu de calificare în specialitatea implantologie, reprezentantul recurentului-pârât C.
M. D. D. R. solicită instanței a observa că toate diplomele și certificatele prezentate de acesta nu pot fi considerate titluri de calificare în
accepțiunea Legii nr. 308/2004 în vigoare la momentul 2005 și a Legii nr. 95/2006, sau a legislației europene.Față de aspectele reținute de instanța de fond se arată că actul administrativ este perfect motivat, având în vedere că Comisia Superioară de Disciplină a fost învestită cu o contestație formulată de intimatul- reclamant ce viza trei aspecte, respectiv: că nu ar fi fost soluționată plângerea de către Comisia Superioară de Disciplină ci de către Comisia de etică, că plângerea depusă de pacientă ar fi fost tardivă și faptul că s-ar fi aplicat, de către Comisia de Disciplină din cadrul C. ui M. D. C., o sancțiunea mult prea gravă raportat la starea de fapt.
Prin apărările formulate și prin motivele de recurs s-au indicat care sunt argumentele pentru care s-a apreciat că motivul de nulitate absolută, cel al soluționării plângerii de către Comisia Superioară de Disciplină, nu poate fi susținut și motivele pentru care s-a considerat că plângerea formulată de pacientă nu este tardivă. Cât privește sancțiunea aplicată, decizia a fost motivată în fapt și în drept, fiind indicate motivele pentru care Comisia Superioară de Disciplină a redus sancțiunea la avertisment. Ulterior instanța de fond a considerat că Comisia Superioară de Disciplină a analizat fondul problemei cu toate că reclamantul nu a evocat niciodată elemente de fond.
În concluzie, apreciază reprezentantul recurentului-pârât, decizia emisă de către Comisia Superioară de Disciplină este motivată în fapt și în drept, iar instanța de fond în mod greșit a reținut nemotivarea acesteia.Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului și reținând cauza spre rejudecare solicită a fi respinsă cererea introductivă formulată de reclamant și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezii pe care o depune la dosar.
Reprezentantul recurentei-pârâte S. F. susține că din practica judiciară a instanțelor de contencios administrativ rezultă că un act administrativ este motivat și dacă face trimitere la un alt act administrativ care conține acea motivare. În acest sens evocă Decizia civilă nr. 1470/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În decizia atacată se face trimitere la pagina doi din decizia C. ui M. D. din C., care la rândul ei cuprinde toate motivele care au dus la aplicarea sancțiunii față de reclamant. Pe de altă parte în decizia atacată se face trimitere la legea sănătății și la Regulamentul de organizare și funcționare a CMDR. În speță este vorba de o altă procedură, în acel moment nu era obligatorie motivarea în fapt și în drept a actului, din moment ce se face trimitere la actul C. ui M. D. din C. .
Pe de altă parte, solicită a se observa că însăși hotărârea pronunțată de Tribunalul Cluj este nemotivată prin faptul că sumar se arată că nemotivarea duce la necercetarea celorlalte capete de cerere și a întregului act administrativ contestat. Un alt motiv care face ca decizia Comisiei Superioare de Disciplină să fie legală și temeinică și per a contraria hotărârea instanței de fond să fie netemeinică constă în faptul că atestatul profesional a fost acordat ulterior acestei proceduri, în 2009, iar certificatul de studii complementare nu era recunoscut de C. M. D. din R. și respectiv de legislația națională. Chiar dacă reclamantul a obținut o diplomă de studii în străinătate, aceasta trebuia să fie echivalată în R. și, chiar dacă deținea o diplomă de specialitate, nu poate practica efectiv meseria dacă nu deține și o licență în acest sens.
Apreciază că recursul promovat de pârâta S. F. este admisibil, motiv pentru care solicită casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Cluj și rejudecând cauza, a fi respinsă cererea de chemare în judecată. Totodată arată că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatului-reclamant solicită respingerea recursurilor declarate de pârâți ca neîntemeiate și menținerea hotărârii pronunțată de
Tribunalul Cluj ca legală și temeinică, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.Instanța de fond a motivat hotărârea pronunțată și în mod temeinic a arătat că prin decizia de sancționare nu se stabilește care este temeiul de drept și de fapt al sancțiuni aplicate. Esența problemei constă în aceea în ce măsură instanța de judecată poate să aprecieze dacă au fost sau nu obiective măsurile aplicate.
Atât timp cât decizia face referire că nu a fost respectat Statutul paradontal, fără a se indica criteriile avute în vedere, lipsește orice instanță de posibilitatea de control.În cuprinsul deciziilor de sancționare trebuie să se indice în mod concret care sunt textele de lege încălcate, care au fost criteriile avute în vedere de către comisia de disciplină și care au fost criteriile încălcate de către reclamant. Ori toate aceste aspecte nu rezultă din cuprinsul deciziei de sancționare și ca atare instanța de fond a considerat că sancțiunea aplicată nu este fundamentată în fapt și în drept. Deși a fost depus întregul dosar al reclamantului, inclusiv în format CD, acesta nu a fost analizat în concret, dorindu-se în principal aplicarea unei sancțiuni.
Cât privește directivele evocate de către recurentul-pârât, ele nu informă apărările din întâmpinare sau cele susținute prin acțiunea în anulare, ci confirmă faptul că reclamantului trebuia să-i fie recunoscută și în R. calificarea obținută în străinătate. Faptul că legislația României a permis recunoașterea calificării reclamantului ulterior acelui moment, nu înseamnă că reclamantul trebuia să stea în expectativă și să aștepte momentul armonizării legislației naționale cu cea comunitară.
În opinia sa hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, instanța în mod corect a reținut că lipsește motivarea deciziei a cărei anulare se solicită.
Pe de altă parte, dispozițiile legale cu privire la această meseria sunt foarte clare, respectiv dispozițiile Legii nr. 95/2006 prevăd că titlurile oficiale de calificare în medicina dentară obținute în afara României, a statelor membre ale UE, (…) se echivalează potrivit legii, excepția făcând titlurile oficiale de calificare în medicina dentară care au fost recunoscute de unul dintre aceste state. Prin urmare, și la momentul 2004 și ulterior titlul de calificare al reclamantului era recunoscut de lege însă nu exista un titlu/o calificare dată de Statul Român ca document.De asemenea relevă că susține și celelalte apărări detaliate în cuprinsul întâmpinării.
În replică, reprezentantul recurentei-pârâte arată că dreptul de liberă practică se obține în urma parcurgerii unei anumite proceduri, iar apărătorul recurentului-pârât relevă că împrejurarea că reclamantul deținea o serie de certificate eliberate de producătorii de materiale dentare nu echivalează cu titlul oficial de calificare sau cu titlul pe care legislația română îl recunoaște printr-o procedură de verificare.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
D. examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3599 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Z. Iva C. în contradictoriu cu pârâții C. M. D. din R., C. M. D. din C., S. F. și în consecință a fost dispusă anularea deciziei nr.1/15
iunie 2012 emisă de C. M. D. din R. .
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că motivarea actelor administrative reprezintă o condiție de valabilitate. Doar obligația motivării tuturor actelor administrative poate funcționa ca o garanție a respectării legii și a ocrotirii drepturilor cetățenești. Cerința motivării corespunzătoare a actelor administrative, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pentru care au fost adoptate, se regăsește și în Recomandarea (2007)7 a Comitetului de Miniștri (art. 17 pct. 2), respectiv în Rezoluția (77)31 a Comitetului de Miniștri (principiul IV), fiind preluată și menționată în mod expres în Codul European al Bunei Conduite Administrative:
"Fiecare decizie adoptată de Instituție, care poate afecta în mod negativ drepturile sau interesele unei persoane particulare, va menționa temeiurile pe care se bazează, indicând în mod clar faptele relevante și baza legală a deciziei";.
Un element esential pentru deschiderea si transparenta in institutiile publice o constituie obligatia autoritatilor de a face cunoscute motivele deciziilor lor.In acest context, Curtea Europeana de Justitie a aratat in mai multe randuri ( Decizia C-269/90, Decizia T-167/94, Decizia C-221/1998) ca deciziille luate de functionarii din institutiile europene trebuie motivate de o maniera suficienta, care sa permita partilor sa-si apere drepturile, pe cand o insuficienta motivare reprezinta o carenta care poate sta la baza anularii actului respectiv.
In acest context instanta subliniaza ca actul administrativ de sanctionare trebuie sa cuprinda descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, ceea ce presupune redarea in concret a faptelor, cu specificarea datei la care au fost comise, pentru a se putea verifica inclusiv respectarea termenului de 6 luni de la data savarsirii faptei, inauntrul caruia poate fi declansata procedura disciplinara astfel cum pretinde art 94 alin 1 din Regulament. De asemenea, in cuprinsul deciziei de sanctionare este necesar a se indica dispozitiile legale sau regulamentare incalcate de catre persoana sanctionata pentru a a se putea verifica in ce masura actiunile sau inactiunile retinute in sarcina acesteia constituie abateri care pot fi sanctionate disciplinar.
Cerinta identificarii dispozitiilor incalcate rezulta, de altfel, din chiar textul art art 90 din Regulamentul de organizare si functionare a C. ui Medicior D. din R. potrivit caruia: "Constituie abatere disciplinara fapta savarsita cu vinovatie prin care se incalca juramantul depus, legile profesiei, Codul deontologic al medicului dentist, titlul XIII din Legea nr. 95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, sau prevederile prezentului regulament.";
Tinand seama de aspectele mai sus mentionate decizia analizata se mentine in sfera unor generalitati ce nu pot fi verificate .Concret, în decizia contestata nu se mentioneaza care anume dispozitii legale sau regulamentare au fost incalcate de catre reclamant prin actiunile si inactiunile retinute in sarcina sa, aceasta maniera de motivare fiind susceptibila a sustrage controlului instantei existenta caracterului de abateri disciplinare a faptelor reclamantului.
Mai mult, aceste precizari necesare nu au fost facute nici in timpul cercetarii judecatoresti, in conditiile in are admitem ca motivarea actului administrativ- in sensul de explicitare a motivelor avute in vedere- poate fi facuta atat prin el insusi, in cuprinsul actului si cu ocazia emiterii sale cat si subsecvent, fie intr-o faza de contestare administrativa, fie chiar in fata instantei de judecata.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs C. M. D. din
R. solicitând
admiterea acestuia, casarea hotărârii și trimiterea cauzei la tribunal. În susținerea celor solicitate se arată că prin decizia contestată comisia de disciplină a analizat detaliat fiecare din motivele invocate în ordinea înregistrată în contestație. Astfel, în ce privește motivul 1 invocat de reclamant privind nulitatea absolută a deciziei Comisia Superioară de Disciplină a reținut că
potrivit deciziei Biroului Executiv al C. ui M. D. C. nr. 7/_ (pag.
39) prin care se decide declanșarea anchetei disciplinare împotriva d-nului dr. I.
C. Z. în baza prevederilor art. 106 Ut. d din ROF CMDR, aducerea la îndeplinire a deciziei (desfășurarea anchetei disciplinare) a fost încredințată Președintelui Comisiei de Disciplină a CMD C. . Totodată se constată că procesele-verbale care atestă întrunirea comisiei poartă mențiunea că sunt încheiate de către Comisia de disciplină, alcătuirea completului fiind conformă prevederilor art. 11 Ut. a din același regulament.
In aceste condiții, raportat și la împrejurarea potrivit căreia Regulamentul de organizare și funcționare al CMDR, astfel cum era acesta aprobat prin Decizia Adunării Generale Naționale a CMDR nr. 1/2005, până la adoptarea actualului ROF CMDR în anul 2007, comisia care soluționa cazurile de abateri disciplinare era intitulată "Comisia de jurisdicție, litigii și deontologie medicală" (art. 102 alin. 1), Comisia Superioară de Disciplină consideră că doar împrejurarea potrivit căreia este menționată în decizia contestată titulatura "Comisia de jurisdicție, litigii și deontologie medicală" și nu cea de "Comisia de disciplină", nu este în măsură să atragă nulitatea absolută, pentru acest motiv, a deciziei nr. 621/_ "".
Față de acest motiv, considerăm că au fost indicate în mod expres motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării opiniei Comisiei Superioare de Disciplină exprimată în cadrul deciziei atacate.
Referitor la Motivul 3, respectiv excepția tardivității formulării plângerii de către pacientă, în opinia Comisiei Superioare de Disciplină, "raportat la prevederile art. 534 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, data de 24 iunie 2011 (data eliminării spontane a lucrării, inclusiv a implantului - nn) reprezintă momentul "cunoașterii consecințelor prejudiciabile", astfel încât, sub acest aspect, plângerea este formulată în termen", ținând cont de faptul că pacienta a formulat plângere împotriva intimatului-reclamant la data de_ .
Cu privire Ia acest aspect, instanța de fond sublinia în motivarea soluției adoptate faptul că "actul administrativ de sancționare trebuie să cuprindă descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, ceea ce presupune redarea în concret a faptelor, cu specificarea datei la care au fost comise, pentru a se putea verifica inclusiv respectarea termenului de 6 luni de la data săvârșirii faptei, înlăuntrul căruia poate fi declanșată procedura disciplinară", or, astfel cum am arătat, aceste precizări se regăsesc în cadrul deciziei pronunțate de Comisia Superioară de Disciplină (a se vedea pag. 1 și 3 din cadrul Deciziei nr. 1/2012), prin urmare considerăm că respingerea excepției tardivității a fost, de asemenea, pe deplin motivată, atât în fapt, cât și în drept.
Raportat la Motivul 2 reprezentat de afirmația intimatului-reclamant precum că sancțiunea aplicată este mult prea gravă ținând cont de motivele cuprinse în contestație, Comisia Superioară de Disciplină a considerat că trebuie avute în vedere în primul rând situațiile preexistente efectuării operațiunii de implantare și a operațiunilor conexe, în speță lipsa deținerii unei competențe legale care să permită efectuarea de implanturi dentare la momentul realizării tratamentului, precum și faptul că nu a fost evaluat corespunzător statusul dento-parodontal al pacientei care urma să beneficieze de tehnica de implantare și că nu s-a efectuat tratamentul necesar pentru a pregăti în mod judicios operațiunea de implantare.
Inclusiv faptul că însuși intimatul-reclamant menționa, în contestația formulată, că "sancțiunea este mult prea gravă", împrejurare care denotă faptul că acesta era conștient și accepta faptul că exista posibilitatea sancționării sale pentru săvârșirea de abateri disciplinare în cazul de față, sancțiune care ar fi
trebuit sa îmbrace însă forma unei mustrări sau a unui avertisment, acestea reprezentând sancțiuni mai puțin grave decât votul de blam.
Raportat la această situație de fapt, Comisia Superioară de Disciplină a apreciat existența unei circumstanțe atenuante, respectiv faptul că deși efectuat în condițiile mai sus-menționate, totuși implantul a depășit limita care se încadrează în normele biologice, fapt pentru care a admis în parte contestația reclamantului, reducând sancțiunea aplicată de Comisia de Disciplină a C. ui
M. D. C. de la vot de blam (a treia treaptă de sancțiuni) la avertisment (a doua treaptă de sancțiuni), neputând însă ignora faptul că intimatul reclamant nu deținea la data efectuării manoperei chirurgicale de inserare a implantului competența legală de a realiza acest act terapeutic, simpla autorizare din partea producătorului implanturilor dentare nefiind suficientă în lipsa unui document autorizat emis de autoritatea competentă, respectiv de ministerul Sănătății.
Mai mult pe parcurs au fost explicitate motivele avute în vedere de comisie o serie de norme în contextul cărora se putea efectua implanturi dentare în mod legal și care nu puteau fi ignorate de comisie. Toate aceste aspecte au fost ignorate de instanță care a apreciat în mod cu totul eronat, că "decizia analizată se menține în sfera unor generalități ce nu pot fi verificate", deși au fost tratate detaliat în cadrul deciziei atacate motivele contestației formulate de intimatul- reclamant, alături de împrejurările de fapt.
În plus la dosarul cauzei a fost depus copia dosarului disciplinar, dosar care la rândul lui oferă indicii importante cu privire la modul cum a fost soluționată cauza disciplinară, iar în fața instanței de judecată a fost de asemenea prezentată pe larg explicitarea motivelor care au stat la baza emiterii deciziei Comisiei Superioare de Disciplină.
Prin urmare în mod nelegal instanța de fond a reținut aspectul nemotivării deciziei pronunțate, precum și al lipsei precizării motivației care a stat la baza emiterii actului atacate, aceasta cuprinzând suficiente elemente care să poată permite, pe de o parte, intimatului-reclamant să își formuleze propria apărare, ceea ce s-a și întâmplat, acesta invocând o serie de motive pe care își întemeiază acțiunea în anulare, iar pe de altă parte, instanței de judecată să aprecieze asupra legalității măsurilor adoptate de Comisia Superioară de Disciplină, astfel încât instanța de fond trebuia, în soluționarea cererii cu care a fost investită, să analize punctual motivele de anulare invocate de reclamant.
Prin recursul declarat de pârâta Sapaclan F. se arată că în cauză nu se poate reține lipsa unei motivări
. Curtea Europeană de Justiție a reținut că motivarea trebuie să fie adecvată (getului administrativ emis și trebuie să prezinte de o manieră clară algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată. Or, instanța de fond nu a făcut absolut nicio precizare în acest sens, de natură a evidenția caracterul inadecvat al motivării Deciziei nr. 1/2012 a CMDR, rezumându-se la următoarea afirmație: "decizia analizată se menține în sfera unor generalități ce nu pot fi verificate."
Mai mult prin Decizia nr. 1/2012 se face trimitere expresă la argumentația și prevederile Deciziei 621/_ pronunțate de CMD C., a cărei nemotivare nu a fost invocată niciun moment de către Z. I. C. prin contestația formulată de acesta în luna martie 2012. Mai exact, contestația intimatului a vizat doar următoarele puncte: competența Comisiei de Jurisdicție, Litigii și Deontologie Medicală, gravitatea sancțiunii disciplinare aplicate, respectiv, tardivitatea plângerii formulate de către subsemnata către C. ui M. D. din C. .
Pornind de la aspectele evocate mai sus, se arată că în practica Înaltei Curți de C. și Justiție s-a arătat că este îndeplinită cerința motivării actului administrativ și atunci când în conținutul acestuia nu sunt reluate in extenso toate temeiurile de fapt și de drept care au fost reținute într-un alt înscris pe care
actul administrativ s-a fundamentat. Spre exemplu, în Decizia nr. 1470 din 11 martie 2011.
În ceea ce privește Decizia nr. 621/2012 CMD C., o simplă lecturare a filei
2 din relevă argumentele Comisiei Superioare de Disciplină: radiografia panoramică RX, după aplicarea implantului a ridicat următoarele probleme privind poziția lui si modul de concepere și aplicare a lucrării protetice.
Totodată se constată că atestatul de studii complementare în implantologie este eliberat în iulie 2009 de către Ministerul Sănătății, după examenul de evaluare din data de_ .
Concluziile pentru care reclamantul a primit vot de blam din partea Comisiei de Disciplină C. au fost depășirea competenței profesionale, profesând fără atestat iar deficiența lucrărilor fixe și a implantului este cauzată și de lipsa unui tratament prepotetic și de asanare a pungilor paradontale medii și profunde pacienta fiind cu diagnosticul de paradontită cronică medie și profundă.
În ceea ce privește Decizia nr.1/2012 pe lîngă lipsa atestatului profesional se arată și că reclamantul trebuia să evalueze corespunzător statusul dento- paradontal al pacientei, făcând trimitere la pag.2 a deciziei Comisiei de Disciplină
C. in intregrum.
Prin sentința instanța remarcă faptul că nici Legea nr.95/2006, nici Regulamentul de funcționare a C. ui M. D. din R. nu cuprind dispoziții exprese privind elementele obligatorii pe care o decizie de sancționare disciplinară trebuie să le cuprindă."
Cu toate acestea, Tribunalul Cluj reclamă necesitatea identificării de către CMDR a dispozițiilor legale încălcate de către medicul dentist, făcând apel la prevederile art. 90 din Regulamentul de organizare și funcționare a CMDR: Constituie abatere disciplinară faptă Ivârșitâ cu vinovăție prin care se încalcă jurământul depus, legile profesiei, Codul Deontologic al medicului dentist, titlul XIII din Legea 95-2006, cu modificările și completările ulterioare, sau prevederile prezentului regulament. Ori de bună seamă, soluția instanței de fond este lipsită de temei legal, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod Pr. Civ. De altfel, ar fi cel puțin bizară menționarea în cadrul unei decizii CMDR a textului sau pasajului corelabil * din jurământul depus și încălcat de către medicul dentist.
Mai mult, Tribunalul nu se referă deloc la motivul principal, și anume acel al lipsei competenței legale necesare pentru efectuarea implantului dentar al reclamantului, deși probele de la dosar sunt indubitabile.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli .
În susținerea celor solicitate se arată că ambele recursuri sunt nefondate întrucât lipsa elementelor de fapt și de drept nu permit un control efectiv asupra legalității actului. Or, niciuna din comisiile care au analizat activitatea d-lui. Dr
Z. I. C. nu a indicat in ce a constat evaluarea necorespunzatoare si de ce tratamentul aplicat de acesta a fost necorespunzator - iar din aceasta perspectiva nici instanța de judecata nu avea cum sa exercite un control efectiv asupra legalității actului atâta timp cat acesta face doar referiri generale pentru un caz aparte.
In ceea ce privește lipsa competentei profesionale, care in opinia recurentei exista si permite sancționarea d~lui.Dr. I. Z. C., a dovedit cu textele de lege invocate si cu actele existente la dosar, ca la momentul începerii tratamentului dento-parodontal, in noiembrie 2005 era in vigoare, in ceea ce privește exercitarea profesiei de medic dentist, Legea nr. 308/2004 privind exercitarea profesiei de medic dentist, precum și înființarea, organizarea și funcționarea C. ui M. D. din R., iar conform acestui text de lege s- a statuat la Art.4 din lege ca: "(1VI": tl urile oficiale de calificare în medicina
dentară obținute în afara României, a statelor membre ale Uniunii Europene, a statelor aparținând Spațiului Economic European sau a Confederației Elvețiene se echivalează potrivit legii. (2)Excepție de la prevederile alin. (1) fac titlurile oficiale de calificare în medicina dentară care au fost recunoscute de unul din aceste state.
Ceea ce este important de reținut este faptul ca si Titlul XIII din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii si care abroga Legea nr.308/2004 si stabilește criteriile privind modalitatea de exercitare a profesiei de medic dentist, precum si modul de organizare si funcționare a C. ui M. D. din R., menține prin art. 471 prevederea din vechiul text de lege, intrucat in acest text nou de lege se arata ca: (l)Titlurile oficiale de calificare în medicina dentară obținute în afara României, a statelor membre ale Uniunii Europene, a statelor aparținând Spațiului Economic European sau a Confederației Elvețiene se echivalează ""potrivit -legii. (2)Excepție de la prevederile alin. (1) fac titlurile oficiale de calificare în medicina "/dentarii care au fost recunoscute de unul dintre aceste state.
Totodată Legea nr.95/2006 cu modificările ei ulterioare arata la art.469 alin 1 ca "Profesia de medic dentist se. exercită, pe teritoriul României, în condițiile prezentei legi, de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial ele calificare în medicina dentară, după cum urmează: a)cetățeni ai statului român; b)cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene; etc, iar la art 470 din legea nr,95/2006 se specifica ca: (l")în sensul prezentului titlu, expresiile folosite au următoarele semnificații: a)medici dentiști., cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene ; persoanele prevăzute la art. 469 Ut. b) și, prin asimilare, medicii dentiști aflați în situațiile prevăzute la art. 469 lit. d) și f); b)stat membru de origine sau de proveniență, stat membru de stabilire sau, după caz, stat membru gazdă - un stat membru al Uniunii Europene, un stat aparținând Spațiului Economic European sau Confederația Elvețiană;
Ceea ce consideră ca este important din acest articol 470 este alin 2 lit c si. d de unde rezulta ca toata pregătirea facuta de dl. dr. I. Z. C. in afara tarii, se încadrează in textele enumerate cu consecințele aferente recunoașterii capacității profesionale: (2)Prin titlu oficial de calificare în medicina dentară se înțelege:c)diploma, certificatul sau un alt titlu în medicinii dentară, eliberate conform normelor Uniunii Europene de statele membre ale Uniunii Europene, statele aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană; d)diploma, certificatul sau un alt titlu în medicină dentară, dobândite într-un stat terț și recunoscute de unul dintre statele membre enumerate la lit. c) ori echivalate de R. .
Decizia atacată nu conține o analiză, o descriere a faptelor imputabile ca și culpa profesională. La dosarul disciplinar au fost depuse acte dar cu toate acestea comisia le-a ignorat. Nu există nici un fel de precizare privind data la care s-ar fi efectuat un act medical neadecvat si care a fost acela. Pacienta a fost tratata pe parcursul mai multor ani, cand s-au efectuat o serie de intervenții medicale vizând clinti si afecțiuni diferite, ca atare era imperios necesar a se explica actul medical efectuat culpabil, precum si data 1-a care a fost executat. Neevaluarea corespunzătoare a statusului parodontal ramane ca o simpla afirmație generica si nu indica culpa si de aceea in mod corest instanța a reținut ca decizia analizata se menține in sfera unor generalități ce nu"pot fi verificate.
De altfel, Decizia nu face referire nici la planul de tratament propus de dl dr. Z. I. C., nici la tratamentele pe care acesta le-a efectuat doamnei S.
, nici la soluțiile medicale propuse si efectuate si care de altfel nici nu sunt combătute in mod concret in conținutul deciziei.
Lipsa acestor precizări esențiale din conținutul actului administrativ de sancționare este menținută și în timpul cercetării judecătorești, unde recurenta pârâtă rămâne în sfera acelorași afirmații cu caracter general, fapt care conduce fără echivoc instanța de fond la anularea deciziei atacate.
Analizând recursurile declarate Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.621 din_ s-a dispus sancționarea intimatului pentru abateri disciplinare cu vot de blam sancțiune prevăzută de art.531 alin.1 lit.c din Legea nr.95/2006 și de art.92 alin.1 lit.c din Regulamentul CMDR.
În motivarea deciziei s-a reținut în esență că intimatul a efectuat un implant care ulterior a creat o simpomotologie dureroasă și o înrăutățire a stării pacientei. În urma sesizării comisia a procedat la consultare, confirmându-se cele relatate în reclamație.
Astfel studiu radiografic a evidențiat existența unei paradontite marginale cronice progresive cu pungi paradontale medii și profunde. Aplicarea:si evoluția in timp a implantului si a lucrării protetice fixe erau strâns corelate de tratamentul de suprimare; a pungilor parodontale.
De asemenea, radiografia RX panoramica, dupa aplicarea implantului a ridicat următoarele probleme privind poziția lui si modul de concepere si aplicare a lucrării protetice:
aplicarea implantului a fost făcuta in condiții de contraindicatie relativa, cavitatea orala nefiind asanata -a se vedea radiografiile dentare din data de _
;_ si_ ;
amplasarea implatului este făcuta în poziție intermediara intre pozițiile corespunzătoare lui 4.5 si 4.6 - a se vedea radiografia si fotografiile din data de_ ;
implantul este suprasolicitat prin suprastructura protetica cu extensie distala pentru 4.6, la care se adaugă si ancorarea mixta implanto-dentara pe 4.4, ceea ce creează un punct fulcrum al implantului ( bontului protetic ), realizând o entitate structurala - a se vedea OPT din data de_ ,_ si_ ( cu suprastructura definitiva );
plasarea incorecta in poziția vestibulara a implantului nu este justificata de manajarea elementelor anatomice ( canalul mandibular, gaura mentoniera si, respectiv, nervul alveolar inferior si cel mentonier ) - a se vedea poza cu simularea papilei interdentare din data de_ ;
inclinatia spre distal a implantului e$te contraindicata si a contribuit la Uzarea osoasa periimplantara prin forțele paraaxiale pe care le aduce in plus - a se vedea radiografia cu lucrarea provizorie din data de_ si_ ;
angulatia e necorespunzatoare intre axul implantului si axul suprastructurii protetice si este vizibila inca de pe OPT din data de _
D. fisa pacientului rezulta mai multe controale periodice din 2005 pana in 2010. Studiind totodată, atestatul de studii complementare in implantologie, se constata ca acesta este eliberat in iulie 2009, de către M. Sanatatii, dupa examenul de evaluare din data_ .
In concluzie, având in vedere cele menționate, Comisia apreciază ca:Dr. Z.
I. C. si-a depășit competenta profesionala, aplicarea implantului realizandu- se in anul 2006, iar atestatul de studii complementare in implantologie datând din iulie 2009, săvârșind astfel o abatere disciplinara.
Deficienta lucrărilor fixe si implantului este cauzata si de lipsa unui tratament preprotetic si de asanare a pungilor parodontale medii si profunde (chirurgical), pacienta fiind cu diagnosticul de parodontita marginala cronica medie si profunda.
Decizia a fost contestată intimatul arătând că decizia este lovită de nulitate întrucât nu a fost pronunțată de Comisia de Disciplină constituită în condițiile art.98, 99 din Statutul Consiliului M. D. din R. respectiv în conformitate cu regulamentul de organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină.
A mai arătat intimatul că sancțiunea aplicată este mult prea gravă având în vedere că pacienta s-a prezentat prima dată la_, tratamentele au început în luna noiembrie același an și s-au finalizat în decembrie 2006; au fost explicate riscurile tratamentului, iar pacienta nu a respectat indicațiile post implant fiind incidente în cauză prevederile art.643 pct.2 din Legea nr.95/2006.
În fine mai arată intimatul că medicul răspunde disciplinar pentru nerespectarea legii, regulamentelor, pentru fapte în legătură cu profesia sau de natură să prejudicieze onoarea prestigiul profesiei. Potrivit artr.534 din Legea nr.95/2006 acțiunea poate fi pornită în termen de 6 luni de la săvârșirea faptei sau de la cunoașterea consecințelor prejudiciabile. Or data prezentării pacientei la ultimul control periodic a fost_ astfel că plângerea este tardivă.
Comisia de disciplină a ignorat aceste aspecte și nu a ținut seama că lucrurile au fost efectuate în conformitate cu regulile terapeutice în vigoare și nu a luat în calcul cursurile efectuate în domeniul implantologiei.
Prin decizia nr.1 din_ Comisia Superioară de Disciplină a respins excepția tardivității plângerii a admis în parte contestația și a modificat decizia în sensul înlocuirii sancțiunii de vot de blam cu sancțiunea avertismentului.
În luarea acestei decizii comisia a reținut că potrivit deciziei Biroului Executiv al C. ui M. D. C. nr.7/_ prin cares e decide declanșarea anchetei disciplinare împotriva Dr.I. C. an Z. în baza prevederilor art.106 lit. d din ROF CMDR aducerea la îndeplinire a deciziei a fost încuviințată Președintelui Comisiei de disciplină a CMD C. . Totodată se constată că procesele verbale care atestă întrunirea comisiei poartă mențiunea că sunt încheiate de către Comisia de disciplină, alcătuirea completului fiind conformă cu prevederile art.11 lit.a din acelșai regulament.
În aceste condiții raportat și la împrejurarea potrivit căreia Regulamentul de organizare și funcționare al CMDR astfel cum era acesta aprobat prin Decizia Adunării Generale Naționale a CMDR nr.1/2005 până la adoptarea actului ROF CMDR în anul 2007, comisia care soluționa cazurile de abateri disciplinare era intitulată " Comisia de jurisdicție, litigii și deontologie medicală"; (art.102 alin.1) Comisia Superioară de Disciplină consideră că doar împrejurarea potrivit căreia este menționată în decizia contestată titulatura " Comisia de jurisdicție, litigii și deontologie medicală"; și nu cea de "Comisia de disciplină";, nu este în măsură să atragă nulitatea absolută pentru acest motiv a deciziei nr.621/_ .
Raportat la cel de-al doilea aspect menționat în contestația d-nul dr.I. C. an Z. potrivit căruia aceasta consideră că "sancțiunea aplicată este mult prea gravă"; cercetând lucrările dosarului mai sus-menționate, Comisia Superioară de disciplină reține faptul că DECIDE-nul I. C. an Z. nu deținea competența profesională pentru aplicarea implantului la nivelul anului 2006, această competență fiind dobândită în anul 2009 conform atestatului de studii în implantologie seria C nr.0. emis la data de 20 iulie 2009 de Ministerul Sănătății - centrul Național de Perfecționare în Domeniul Sanitar B. .
Totodată Comisia Superioară de disciplină apreciază că d.nul I. C. an Z. trebuia să evalueze corespunzător statusul dento - paradontal al pacientei care urma să beneficieze de tehnica de implantare cu analiza factorilor mibrobieni și avertizarea acesteia privind riscul de pierdere a implantului. Prin urmare chiar dacă d-nul I. C. an Z. afirmă că ar fi obținut acordul informat al pacientului în condițiile prevăzute de Legea nr.95/2006 faptul că acesta nu a evaluat
corespunzător statusul dento- paradontal al pacientei și nu a efectuat tratamentele corespunzătoare nu poate fi acoperit, în opinia Comisiei Superioare de disciplină prin existența acordului informat.
Pe de altă parte, se constată faptul că implantul a rezistat 4 ani, peste 2 ani se încadrează în normele biologice.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării plângerii, a retinut comisia că pacienta a constatat la data de 24 iunie 2011 eliminarea spontană a
lucrării, inclusiv a implantului astfel că, raportat la prevederile art.534 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, data de 24 iunie 2011 reprezintă momentul "cunoașterii consecințelor prejudiciabile";, astfel încât sub acest aspect, plângerea este formulată în termen.
D. expunerea de mai sus a conținutului actelor se observă că autoritatea a identificat suficiente elemente legate de desfășurarea profesiei fapta, norme încălcate și măsura luată, răspunzând ulterior la toate argumentele aduse prin contestație.
Or, în condițiile în care se relevă fapte profesionale (aplicarea sau plasarea incorectă implant), lipsă atestat, actele din care reiese acestea și normele ce dau dreptul la contestare nu se poate reține că actului administrativ atacat îi lipsește motivarea.
În consecință constatând că în mod greșit s-a reținut o lipsă a motivelor, a explicitării conținutului actului atacat în baza art.312 C.pr-civ. Curtea va admite recursul, va casa hotărârea și trimite cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de Consiliul M. D. din R., SFL împotriva sentinței civile nr. 3599 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.1. .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. H. | D. | M. | F. T. |
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
