Sentința civilă nr. 317/2013. Contencios. Anulare act administrativ

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Date cu caracter personal Nr. operator: 2516

SENTINȚA CIVILĂ NR.317

Ședința publică din 18 ianuarie 2013

Completul compus din:

Președinte: P. A., judecător

V. V., grefier

S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul I. L., domiciliat în sat V., comuna Dobrin, nr.100, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. Z., cu sediul în Z., P. I. M., nr.15, jud. Sălaj, și chemat în garanție A. F. PENTRU M. -M. M.

, cu sediul în B., sector 6, str.S. I., nr.294, corp A, având ca obiect obligația anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :

Instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității cererii de anulare a deciziei de calcul nr.60486 din data de 2 octombrie 2012 emisă de AFP Z. .

Instanța raportat la obiectul cererii și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare, urmând ca odată cu fondul cauzei să se pronunțe asupra excepției invocate din oficiu și asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocate prin întâmpinare.

T R I B U N A L U L,

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _, reclamantul I. L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a

F. P. Sălaj și A. F. P. a M. Z. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3.360 lei reprezentând contravaloarea taxei pentru de poluare achitată în data de_ și dobânda legală calculată la această sumă, începând de la data achitării taxei și până la restituirea integrală, cu cheltuieli de judecată. Reclamantul a solicitat și anularea deciziei de calcul a taxei pentru emisiile poluante.

In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achitat la Trezoreria Z. suma de 3.360 lei cu titlu de taxa de poluare pentru autoturismul marca Volkswagen tip Golf, cu număr de identificare WVWZZZ1HZTW231212, conform chitanței seria TS5 nr. 1972700 din data de_ .

Reclamantul a apreciat că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie în raport cu dispozițiile art. 110 din Tratatul Comunității Europene.

In drept, acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 90 din TFUE, art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul al taxei pe poluare, chitanța de plată a taxei, cartea de identitate a autoturismului, actul prin care a dobândit autoturismul, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE.

Prin întâmpinare pârâta DGFP Sălaj, în nume propriu și în numele AFP Z. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece reclamantul nu a atacat un act administrativ în sensul prevăzut de Legea nr. 554/2004 și nu a parcurs procedura administrativ fiscală prevăzută de art. 207 Cod procedură fiscală

Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii deoarece dispozițiile OUG nr. 50/2008, în baza căreia a fost percepută taxa de poluare, nu contravine legislației comunitare, ci dimpotrivă respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.

Cu aceeași ocazie pârâta a formulat și depus cerere de chemare in garanție a Administrației F. pentru M. solicitând ca în cazul admiterii acțiunii să fie admisă și cererea de chemare în garanție. În susținere s-a aratat că taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. .

Instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii de anulare a deciziei de calcul a taxei pentru emisiile poluante.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din OG nr. 93/2003 Tribunalul reține că prin decizia Î. nr. 24/_ de admitere a recursului în interesul legii s-a statuat că sunt admisibile acțiunile prin care se solicită restituirea taxei de poluare în lipsa parcurgerii procedurii prevăzute de art. 205-218 din OUG nr. 92/2003. În cuprinsul acestei hotărâri a fost expusă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită (jurisprudența Metallgesellshaft și Hoechst).

Pe cale de consecință, apreciind că aceleași argumente sunt valabile și în privința cererii de restituire a taxei achitate în baza Legii nr. 9/2012, care este percepută cu încălcarea dispozițiilor art. 110 TFUE (având în vedere că prin suspendarea aplicării art. 4 alin. 2 al Legii nr. 9/2012 se menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală), instanța reține că inadmisibilitatea acțiunii cu această motivație nu poate fi reținută. În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii cu motivația că reclamantul nu a atacat un act administrativ în sensul definit de Legea nr. 554/2004, tribunalul reține că introducerea prezentei acțiuni este întemeiată pe refuzul nejustificat de soluționare a cererii de restituire, refuz care rezultă din practica administrativă a pârâtei anterioară introducerii acțiunii, din poziția

procesuală a acesteia și răspunsul comunicat reclamantului în acest sens. Pentru aceste motive instanța va respinge excepția inadmisibilității acțiunii.

Excepția inadmisibilității cererii de anulare a deciziei de calcul nr. 60486/_ va fi admisă și în consecință cererea reclamantului privind anularea acesteia urmează a fi respinsă, instanța reținând că legalitatea acestui act nu poate fi cercetată de instanța de contencios administrativ pe cale directă în procedura contenciosului administrativ, întrucât decizia nu a fost atacata pe procedura specială derogatorie de la dreptul comun, respectiv prin contestația prevăzută de art.205 și urm. din O.G. 92/2003 republicată cu modificările si completările ulterioare.

În privința fondului acțiunii, din actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:

La data de_ reclamantul a achitat la Trezoreria Z. suma de 3.360 lei cu titlu de taxa pentru emisiile poluante pentru autoturismul marca Volkswagen tip Golf, cu număr de identificare WVWZZZ1HZTW231212, conform chitanței seria TS5 nr. 1972700. Autoturismul a fost înmatriculat pentru prima dată, într-un stat membru al UE, respectiv Germania. Considerând nelegală perceperea acestei taxe reclamantul s-a adresat pârâtei AFP Z., fără a primi un răspuns favorabil.

Tribunalul constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse

- în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.

În aceste condiții, s-a reținut că reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.

CJUE s-a pronunțat și în cauza Nisipeanu c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008, inclusiv versiunea în baza căreia s-a

achitat taxa de către reclamant în prezenta cauză, mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.

Tribunalul reține că hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza care a generat sesizarea, ci în toate cauzele similare deduse judecății și produc efecte retroactive. În acest sens sunt dispozițiile art. 267 TFUE potrivit cărora interpretarea pe care Curtea o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci în prezenta cauză încă de la data de_, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008.

Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de poluare achitată de reclamant în data de_ a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâta AFP Z. urmând a fi obligată să-i restituie reclamantului taxa de poluare achitată necuvenit, respectiv suma de 3360 lei, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale.

Conform prevederilor art. 21 alin 4 din Codul de procedura fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuată fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Apoi, principiul răspunderii patrimoniale presupune reparația in natură si integrală a prejudiciului, iar o justă reparație a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a încasării și folosirii de către pârâtă a unei sume, fără temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume ci și a dobânzii legale calculate pentru perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil.

În privința cererii de chemare în garanție, în temeiul art. 60 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 1 din OUG nr. 50/2008, având în vedere că sumele achitate cu titlu de taxă pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru

M. și se gestionează de către chemata in garanție, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție și va obliga A. F. pentru M. să achite în favoarea pârâtei A. F. P. Z. suma de 3.360 lei reprezentând taxă pe poluare restituită reclamantului cu dobânda legală în materie civilă începând cu data de_ și până la data plății efective.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.

Admite excepția inadmisibilității cererii de anulare a deciziei de calcul emisă de pârâta AFP Z. în data de_ și pe cale de consecință respinge cererea reclamantului privind anularea acesteia.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul I. L., domiciliat în loc. V., nr. 100, comuna Dobrin, jud. Sălaj, în contradictoriu cu pârâta A.

  1. P. Z., cu sediul în Z., P-ța I. M., nr. 15, jud. Sălaj și în consecință obligă pârâta A. F. P. Z. la restituirea su]mei de 3.360 lei în favoarea reclamantului, încasată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la data plății efective.

    Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție A. F. pentru M., cu sediul în B., S. I.

    , nr. 294, corp A, sector 6 și în consecință obligă chemata în garanție să achite în favoarea pârâtei A. F. P. Z. suma de 3.360 lei reprezentând taxă de poluare restituită reclamantului, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la data plății efective.

    Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2013.

    PREȘEDINTE, GREFIER,

    1. P. V. V.

Red/Dact. A.P. 5ex./_

Com. 3ex./_

Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 317/2013. Contencios. Anulare act administrativ