Decizia civilă nr. 11074/2013. Contencios. Anulare act administrativ

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR.11074/2013

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: V. G.

M. H. GREFIER: M. V. -G.

S-au luat în examinare recursurile declarate de recurentele- pârâte I.

P. J. C., C. N. PENTRU C. I. împotriva sentinței nr.12565 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimații- reclamanți P. L., V. -F. E., P. M., C.

E., P. E., P. B. prin mandatar P. L., având ca obiect anulare act administrativ acordare despăgubiri Legea nr. 247/2005.

Componența completului de judecată în prezentul dosar a fost modificat potrivit dispozițiilor art.98 alin. 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform procesului-verbal atașat la fila 37 din dosar.

La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimaților- reclamanți P. L., V. -F. E., P. M., C. E., P. E., P. B.

, avocat Podar Iulia din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la primul termen de judecată. Procedura de citare este îndeplinită.

Recursurile sunt scutite de la plata taxei de timbru. Intimații- reclamanți au depus întâmpinare.

Recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 159¹al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursurile care sunt formulate în termen, motivate, comunicate și scutite de la plata taxei de timbru.

Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Reprezentantul intimaților- reclamanți P. L., V. -F. E., P. M.

, C. E., P. E., P. B., avocat Podar Iulia susține pe larg motivele expuse în întâmpinare și solicită ca în urma analizării acestora să se dispună respingerea ca nefondate a recursurilor și menținerea ca legală a sentinței recurate. Cu cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește recursul formulat de recurenta- pârâtă I. P.

J. C. arată că după mai bine de 5 ani după emiterea dispoziției privind propunerea de acordare a despăgubirilor nr.873/2008 a Primarului municipiului

C. -N. și după aproape 3 ani de la data verificării legalității de către I. P.

, dosarul nu a fost transpus Secretariatului Comisiei Naționale, ceea ce în opinia sa constituie un refuz nejustificat întemeiat pe un exces de putere.

În ceea ce privește recursul formulat de recurenta-pârâtă C. N. pentru C. I. arată că recurenta a reiterat argumentele invocate în fața

instanței de fond cu privire la excepția de prematuritate care a fost analizată sub cele trei aspecte de către instanța de fond.

Cu privire la solicitarea în subsidiar care vizează admiterea recursului cu consecința respingerii cererii formulate de intimații-reclamanți raportat la incidența Legii nr.165/2013, arată că și această solicitare este neîntemeiată având în vedere că obligația Secretariatului Comisiei Naționale de verificare a dosarului din punct de vedere al existenței dreptului reclamanților, persoane îndreptățite la măsuri reparatorii este prevăzută de art.21 alin. 5 din Legea nr.165/2013; evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 și exprimarea valorii în puncte este prevăzută de art.21 alin. 6-7 din Legea nr.165/2013; prerogativa de a propune Comisiei Naționale pentru C. I. validarea dispoziției privind propunerea de acordare a despăgubirilor și aprobarea punctajului stabilit este prevăzută de art. 21 alin. 7 și 8 din Legea nr.165/2013.

În ceea ce privește obligația de validare a dispoziției privind propunerea de acordare a despăgubirilor și emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilului, arată că aceste petite au fost respinse de către instanța de fond.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 12565 din 9 septembrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului C., s-a admis în parte cererea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. L. în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților V. F. -E., P. M., C. E., P. E. ,

P. B., toți cu domiciliul in C. -N., str.A. J. nr.17, ap.7b, jud.C. în contradictoriu cu pârâții I. P. J. C., cu sediul în C. -N., B-dul 21 D. 1989 nr.58, jud.C. și C. N. pentru C. I., cu sediul în B., C. F. nr.202, sector 1.

A fost obligată pârâta I. P. C. să înainteze dosarul privind dispoziția nr.873/2008 emisă de Primarul Municipiului C. -N., Secretariatului Comisiei Naționale pentru C. I. .

A fost obligat Secretariatul Comisiei Naționale pentru C. I. să procedeze la verificarea dosarului și evaluarea imobilului ce face obiectul Dispoziției nr.873/2008 emisa de Primarul Municipiului C. -N. și să facă propunerile către C. N. pentru C. I. .

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel C., reclamantul P. L. în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților V. F. -E., P.

M., C. E., P. E., P. B. în contradictoriu cu pârâții I. P.

J. C. și Statul Român prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, au solicitat obligarea pârâtei de rd.1 să înainteze pârâtului de rd.2 dosarul conținând și Dispoziția privind propunerea de acordare de despăgubiri nr._ emisă de Primarul Municipiului C. . S-a mai solicitat obligarea pârâtului de rd.2 să analizeze dosarul și dispoziția susmenționată, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat in C. -N., str.G. Șincai nr.4 (6), fosta Hegedus Sandor nr.6, înscris in CF nr.2760, nr.top.836 C. în favoarea defunctei

P. E., în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a acestui imobil, respectiv înaintarea dosarului către evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare, în vederea determinării sumei corespunzătoare

ce urmează a fi acordată reclamanților cu titlu de despăgubiri, precum și obligarea pârâtului să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire care încorporează drepturile de creanță ale reclamanților asupra Statului Român, corespunzător despăgubirilor acordate potrivit Legii nr.247/2005, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul situat in C. -N., str.G. Șincai nr.4 (6), fosta Hegedus Sandor nr.6, înscris in CF nr.2760, nr.top.836, compus din casă cu etaj, cu 8 camere și dependințe și teren in suprafață de 63 stj.p. a fost proprietatea antecesorului lor Gyorgy Pal, a cărui moștenitoare a fost antecesoarea lor, defuncta P. E. și că acest imobil a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român.

Reclamanții au mai arătat că prin Dispoziția nr.873/_ emis de Primarul Municipiului C. -N. s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul susmenționat, în favoarea d- nei P. E. și că au calitatea de moștenitori după defuncta P. E., fiind anexate în acest sens copii ale certificatelor de moștenitori.

De asemenea, au învederat că imobilul în cauză a fost demolat, terenul fiind ocupat de un bloc de locuințe și ca urmare a faptului că restituirea in natură nu este posibilă, prin dispoziția susmenționată s-a propus acordarea de despăgubiri, respectiv că prin adresa nr.14846/1359/_ li s-a comunicat că în dosarul lor s-a emis avizul de legalitate al P. J. C., urmând ca dosarul să fie predat Autorității pentru Restituirea Proprietăților.

Reclamanții au menționat că ulterior emiterii acestei adrese au efectuat mai multe demersuri pentru soluționarea dosarului, însă nici după 5 ani de la data emiterii dispoziției nr.873/_, respectiv după 3 ani de la data exercitării controlului de legalitate, dosarul lor nu a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea analizării și evaluării imobilului preluat, pentru a se putea emite ulterior titlul de despăgubire.

Totodată, au considerat că refuzul pârâtilor de a înainta dosarul la C.C.S.D. este unul nejustificat în sensul art.16 alin.1 lit.a din Legea nr. 554/2004 și că prin întârzierea nejustificată de urmare a procedurii stabilite prin lege se aduce atingere noțiunii de bun și obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată prin Protocolul Adițional nr.1 la CEDO.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a invocat excepția prematurității analizării dosarului de despăgubire, deoarece acest dosar nu i-a fost transmis, astfel că nu putea fi urmată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că este în curs de desfășurare procesul de adoptare a unei noi legislații privind acordarea de despăgubiri pentru imobilele preluate in mod abuziv, sens in care s-a adoptat OUG nr.4/_ modificată și completată prin Legea nr. 117/2012, prin care s-a suspendat, până la data de_, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.

Cauza a fost înregistrată inițial la Curtea de Apel C., care prin încheierea de ședință din data de_ pronunțată în dosar nr._ a dispus desesizarea Curții de Apel C. cu privire la soluționarea prezentei cereri de chemare în judecată, precum și scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea pe cale administrativă și instanța competentă potrivit legii, respectiv Tribunalul Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ .

Prin note de ședință, reclamanții au solicitat respingerea excepției prematurității ca neîntemeiată, arătând că pârâta nu poate susține

prematuritatea cererii pe considerentul că dosarul nu a fost trimis acesteia, atâta timp cât cererea a fost formulată și în contradictoriu cu I. P. J. C. căreia îi revine obligația de predare, de înaintare a dosarului pârâtei de rd.2, ori odată cu primirea dosarului C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are obligația de a îndeplini procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005.

De asemenea, au susținut că măsura și durata suspendării titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor prevăzute în titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost dispusă până la data de_, astfel că la această dată măsura suspendării nu mai subzistă.

Au mai arătat că în prezent nu există in vigoare nicio nouă lege în materia proprietății, ori Legea nr. 247/2005 este în vigoare, nu a fost modificată iar dispozițiile Titlului VII trebuie aplicate ca atare.

La data de_, reclamanții și-au precizat, modificat și completat acțiunea introductivă determinată de intrarea in vigoare a Legii nr.165/2013, arătând că își mențin cererea față de pârâtul de rd.1 și au precizat că denumirea pârâtei de rd.2 este C. N. pentru C. I. respectiv Secretariatul Comisiei Naționale asigurat de Autoritatea N. pentru Restituirea Proprietăților.

Reclamanții au solicitat obligarea pârâtului de rd.1 să înainteze pârâtei de rd.2 dosarul lor conținând și Dispoziția nr.873/2008, precum și întreaga documentație care a stat la baza emiterii acesteia și documentele care atestă situația juridică a imobilului în cauză, inclusiv înscrisurile privitoare la construcția demolată și cele care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare a altor imobile disponibile, în temeiul art.21 alin.1-3 din Legea nr. 165/2013.

De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului Secretariatul Comisiei Naționale asigurat de Autoritatea N. pentru Restituirea Proprietăților ca în baza documentelor transmise să procedeze la verificarea dosarului din punct de vedere al existenței dreptului reclamanților la măsuri reparatorii, conform art.21 alin.5 din Legea nr. 165/2013, să procedeze la evaluarea imobilului care face obiectul dispoziției in cauză, prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării in vigoare a Legii nr.165/2013 și exprimarea în puncte, în temeiul art.21 al.6-7 din același act normativ, să propună Comisiei Naționale pentru C. I. validarea Dispoziției nr.873/2008 și aprobarea punctajului stabilit conform art.21 al.7 din același act normativ.

S-a solicitat obligarea Comisiei Naționale pentru C. I. să valideze Dispoziția nr.873/2008 și să aprobe punctajul stabilit în temeiul art.21 al.7 și 8 din Legea nr. 165/2013 și să emită decizia de compensare prin puncte a imobilului în cauză, potrivit art.21 al.9 din același act normativ, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea cererii, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, având în vedere că transmiterea Dispoziției nr.873/_ emisă de Primarul Mun. C. -N. către Secretariatul Comisiei Naționale pentru C. I., conform art.21 al.3 din Legea nr. 165/2013.

De asemenea, s-a invocat excepția prematurității cererii și s-a arătat că din analiza prevederilor Legii nr.165/2013 reiese că legiuitorul a stabilit un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, respectiv un termen imperativ și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta I. P. J. C. a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, arătând că răspunsul nu poate fi considerat ca fiind un refuz nejustificat, deoarece operațiunea administrativă de predare a dosarului de revendicare către C.N.C.I. se realizează doar cu respectarea programării (eșalonării) stabilite de Autoritatea N. pentru Restituirea Proprietăților.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, precizată, modificată și completată.

Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:

La data de_, pe numele reclamanților a fost emisă de către Primarul municipiului C. -N., Dispoziția nr.873, în baza Legii nr.247/2005, privind acordarea de despăgubiri cu privire la imobilul situat în C. -N., str.G. Șincai nr.4 (6), fosta Hegedus Sandor nr.6, înscris in CF nr.2760, nr.top.836 C.

județul C. (fila 14 dosar).

Reclamanții au solicitat pârâtei I. P. J. C. în datele de _

,_ și_ să li se comunice situația dosarului de revendicare nr.1437, pe baza Legi nr.10/2001.

În cadrul răspunsurilor emise în datele de_ ,_ și_ de către pârâtă, s-a arătat că în dosarul nr.1437 s-a emis avizul de legalitate al prefectului și că transmiterea dosarelor de despăgubire către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor se face în baza unei proceduri stabilite de A.N.R.P.

Cu privire la excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată s-a reținut că aceasta este neîntemeiată întrucât reclamații sunt deja beneficiarii Dispoziției nr. 873/2008 emisă de către Primarul municipiului C. -N. prin care li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri.

In ce privește calitatea procesuală pasivă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Drepturilor, s-a constatat că, în temeiul prevederilor art. 17 alin 2, art. 18 alin 1 și 3 din Legea nr. 165/2013 a fost introdusa în cauza C. Naționale pentru C. I., ca succesoare în drepturi si obligații a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate.

Pe fondul cauzei

, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în art. 1 prevede că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Persoana vătămată este orice persoană fizică, titulara a unor drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin acte administrative. Autoritatea publica este orice organ de stat sau al unităților administrativ- teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.

Potrivit art.8 din L.554/2004 se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Pornind de la acest cadru de referință, sunt interpretate și prevederile art.

din Legea 247 din 19 iulie 2005, alin. (2^1) Dispozițiile autorităților
administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Naționale pentru C.
I., însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.
Așa cum se arată în prevederile alin. (5) Secretariatul Comisiei Centrale este organul administritiv care procedează la centralizarea dosarelor prevăzute la alin.
(1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natura a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Analizând speța din perspectiva textelor legale mai înainte arătate, dar și a drepturilor reclamanților de a se considera beneficiari, în fapt, ai Dispoziției emise în temeiul Legii nr. 10/2001, Tribunalul, a apreciat că pârâta a reținut un termen nerezonabil dosarul privind acordarea de despăgubiri cu privire la imobilul situat în C. -N., str.G. Șincai nr.4 (6), fosta Hegedus Sandor nr.6, înscris in CF nr.2760, nr.top.836 C. .
În ce privește cererea reclamanților de a obliga pârâta C. N. pentru
C. I. de emite dispoziția în anumite limite prestabilite, instanța a respins-o ca neîntemeiată. Organul administrativ este o autoritate cu competență deplină în aplicarea normelor de drept care reglementează dreptul reclamaților la despăgubire. In măsura în care decizia organului administrativ nu se circumscrie prevederilor speciale legale, reclamanții au acces la justiție prin prisma art. 1 din Legea nr.554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta C. N. PENTRU C. I.
solicitând admiterea acestuia, considerând hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, referitor la excepția prematurității acțiunii, se arată următoarele:
Se precizează faptul că nu data la care reclamanta a depus cererea de chemare în judecată, procedura de evaluare și emite e a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire, era suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificată prin Legea nr. 117/2012. Așadar, această perioadă de suspendare a fost cuprinsă între_ •_ .
Acest interval de timp a fost necesar pentru a da posibilitatea statului român să realizeze o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu-zise, cât și a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită
Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. Athanasiu și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plații despăgubirilor.
În aceste condiții, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea soluționarea dosarului de despăgubiri fiind afectat de obligația corelativă acestui drept neputându-se executa.
Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/_
, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubi se constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară In conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege, conform căruia: "dispozițiile prezentei legi se aplică_ cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Totodată, așa cum s-a precizat mai sus, se înființează C. N. pentru
C. I., care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art 17 alin.lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în privința termenului de despăgubire înregistrate parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. N. are obligația de a soluționa dosarele și Secretariatul Comisiei Centrale, se face precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege (pentru soluționarea cererii sale.
Recurenta susține că în aceste condiții, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
Se învederează instanței de recurs că în speță dosarul de despăgubire al reclamantului nu a fost înaintat Secretariatului Comisiei Naționale pentru a putea fi declanșată procedura administrativă mai sus menționată.
Până atunci, C. N. pentru C. I. nu poate cădea în pretenții, iar pârâta, care poate fi obligat la executarea unei obligații legale sau convenționale. Or, cum nu există vreo obligație în acest sens în sarcina CNC
imposibil de adus la îndeplinire, instanța nu poate obliga o parte la o prestație imposibil de adus la îndeplinire.
În subsidiar, având în vedere prevederile Legii nr.165/2013, se solicită admiterea recursului și modificarea Sentinței civile nr. 12565/2013, în sensul respingerii cererii de chemare în judecați ca fiind nefundat, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, se arată că prin intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr.165/2013
întreaga procedură de soluționare a dosarelor de despăgubiri constituite în baza Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile noii prevederi legale.
Se susține că întrucât noua legislație a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr.247/2005, care reglementau emiterea de către CCSD a Deciziilor conținând titlul de despăgubiri, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, noua reglementare instituie o nouă procedură de soluționare a dosarelor de despăgubiri.
Astfel, potrivit prevederile art. 1 alin. (2) (din Legea nr. 165/2013: In situația în cam restituirea în natură a imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte".
Se mai susține că, potrivit prevederilor art.17 alin. (1) lit. a și b precum și art.21-26 din lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot N. pentru C. I. a deciziei entității învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri).
Se învederează instanței de recurs faptul că, numai în situația în care dosarul este validat de către CNCI, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege).
Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin 6 din Legea nr.165/2013, "evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea » de un leu."
Așadar, solicită a se constata că recurenta, CNCI, este obligată să pună în aplicare dispozițiile legale adoptate de legiuitor, respectiv prevederile art. 1, art.
și art. 21 - 26, care prevăd expres: compensarea prin puncte a imobilelor, validarea/invalidarea de către C. N. și evaluarea imobilelor potrivit grilei notariale.

Cu privire la cuantum ce va fi stabilit în cuprinsul deciziei de compensare, se arată că, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte, un punct are valoarea unui leu, iar numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat.

Se învederează faptul că, pe sit-ul www.anrp.gov.ro sunt publicate grilele notariale aferente anului 2013.

Având în vedere noile modificări legislative aduse de Legea nr.165/2013, solicitarea de verificare și evaluare a imobilului ce face obiectul Dispoziției nr.873/2008, nu își mai găsește aplicabilitatea, motiv pentru care solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată.

Intimatul-pârât M. AFACERILOR INTERNE- I. P. J.

a formulat recurs în cauză solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în fapt, prin sentința civilă menționată anterior, comunicată recurentei la data de_, instanța de judecată a admis acțiunea formulată de reclamanții P. L. ș.a. și a obligat I.

P. J. C. la înaintarea dosarului de despăgubiri aferent Dispoziției Primarului Municipiului C. -N. nr.873/_ către Secretariatul Comisiei Naționale pentru C. I. din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Pentru a pronunța hotărârea recurată, instanța de fond, în urma analizării probelor existente la dosarul cauzei, a apreciat că în speță sunt incidente prevederile art. 8 alin.l din Legea nr. 554/2004, referitoare la existența unui refuz nejustificat al Instituției P. -Județul C. de predare a dosarului de despăgubiri al reclamanților către Secretariatul Comisiei Naționale pentru C.

din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.l lit.i din Legea nr.554/2004, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a rezolva cererea.
Or, în cazul dedus judecății, răspunsurile comunicate reclamanților de către recurentă prin adresele nr. 14846/1359/_, nr. 1209/_ și nr. 8351/719/_ din data de_ ,_ și_, prezintă procedura de exercitare a controlului de legalitate asupra dosarelor de despăgubiri, precum și programarea stabilită de către Autoritatea N. pentru Restituirea Proprietăților, în vederea predării dosarelor de despăgubiri Secretariatului Comisiei Naționale pentru C. I. .
În acest context, răspunsurile nu pot fi calificate ca fiind un refuz nejustificat, neconținând o exprimare a intenției de a nu respecta prevederile legale cu privire la obligația subscrisei de a exercita controlul de legalitate și nici cu privire la obligația de predare a dosarelor către Secretariatul Comisiei Naționale pentru C. I. .
Soluționarea unei cereri în defavoarea reclamanților sau contrar așteptărilor acestora nu reprezintă în mod automat un refuz nejustificat.
Se învederează instanței de recurs că, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 572/2013 Autoritatea N. pentru Restituirea Proprietăților este organismul de specialitate al administrației publice centrale constituit în vederea
îndeplinirii atribuțiilor cu privire la aplicarea corectă și unitară a prevederilor Legii nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, iar atribuțiile stabilite în sarcina sa sunt enumerate în art. 2 al H.G. nr. 572/2013 și constau printre altele în acordarea de sprijin și îndrumare metodologică autorităților publice locale și centrale deținătoare de imobile care formează obiectul restituirii potrivit Legii nr.10/2001.
De asemenea, se mai menționează faptul că nepredarea dosarului nu se datorează culpei Instituției P. - Județul C., ci modalității de preluare a documentațiilor, stabilite în mod unilateral de către Autoritatea N. pentru Restituirea Proprietăților.
Astfel, transmiterea dosarelor de despăgubire către Secretariatul Comisiei Naționale pentru C. I. se face în baza unei proceduri stabilite de către Autoritatea N. pentru Restituirea Proprietăților, respectiv a unei programări pentru fiecare instituție a prefectului din țară, programare ce are loc o dată la 3 luni, fiind impus și un număr maxim de 25 de dosare ce pot fi înaintate.
Date fiind aceste limitări impuse de către Autoritatea N. pentru Restituirea Proprietăților, dosarul nu a putut fi înaintat Comisiei Centrale, până la momentul actual. Ca atare, în cauză nu s-au relevat elemente suficiente pe baza cărora să se rețină incidența prevederilor art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, recurenta apreciază că nu poate fi reținută culpa recurentei și în consecință solicită instanței admiterea recursului cu modificarea sentinței recurate în sensul că operațiunea administrativă de predare a dosarului de despăgubiri aferent Dispoziției nr. 873/_ emisă de Primarul Municipiului C. -N. să se realizeze conform programării (eșalonării) stabilite de Autoritatea N. pentru Restituirea Proprietăților.
Intimatul reclamant P. L.
a depus întâmpinări la recursurile formulate la dosar de ambele recurente.
Cu privire la recursul declarat de recurentul I. P. J. C.
împotriva Sentinței civile nr. 12565/_ pronunțată de Tribunalul Cluj se arată că, solicită respingerea recursului, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că prin recursul formulat recurentul I. P. J. C. solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii formulată de reclamanți de obligare a pârâtului recurent la înaintarea dosarului Secretariatului Comisiei Naționale pentru C. I. asigurat de Autoritatea N. pentru Restituirea Proprietăților, iar recurentul critică sentința atacată pe considerentul că nu sunt incidente dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 referitoare la existența unui refuz nejustificat al Instituției P. J. C. de predare, de transmitere a dosarului de despăgubiri către Secretariatului Comisiei Naționale.
Astfel, se arată faptul că prin răspunsurile comunicate subsemnaților de către recurent prin adresele nr. 14846/1359/_, nr. 1209/_ și nr. 8351/719/_ s-a prezentat procedura și programarea stabilită de către Autoritatea N. pentru Restituirea Proprietăților în vederea predării dosarelor de despăgubiri Secretariatului Comisiei Naționale pentru C. I. care presupune stabilirea unei programări pentru fiecare instituție a prefectului din țară o dată la 3 luni, fiind impus un număr de maxim 25 de dosare care pot fi înaintate.
În consecință, în opinia recurentului răspunsurile nu pot fi calificate ca un refuz nejustificat, având în vedere că nu s-a intenționat nerespectarea
prevederilor legale de exercitare a controlului de legalitate și nici de predare a dosarele către Secretariatul Comisiei Naționale.
Reclamanții apreciază că, în mod neîntemeiat recurentul încearcă a se exonera de răspundere prin invocarea motivelor mai sus arătate, atâta timp cât nici după aproape cinci ani de la data emiterii Dispoziției privind propunerea de acordare a despăgubirilor nr. 873/_ a Primarului Municipiului C. -N. . respectiv după aproape trei ani de la data exercitării controlului de legalitate de către
1. P. J. C., dosarul acestora nu a fost înaintat Secretariatului Comisiei Naționale.

Astfel, blocarea procedurii de înaintare a dosarelor la nivelul Instituției P. reprezintă un exces de putere în înțelesul dat de art. 2 alin. 1 lit. m din Legea nr. 554/2004.

În consecință se apreciază că, recurentul nu poate fi exonerat de răspundere nici prin invocarea procedurii impusă de ANRP având în vedere faptul că refuzul autorităților publice implicate în procedura acordării despăgubirilor de a înainta, respectiv de a prelua dosarele nu are un fundament legal si determină implicit lipsirea de efecte a dispoziției. încălcând totodată dreptul subsemnaților la un "bun".

Astfel, Statul trebuie să își organizeze serviciile oferite cetățenilor încât să le dea posibilitatea acestora să se bucure în mod real si concret de drepturile fundamentale ce le sunt recunoscute, ori în disprețul vechilor prevederile ale Legii nr. 247/2005, ANRP și I. P. J. C. au impus un ritm extrem de lent pentru transmiterea dosarelor, lipsind de orice efecte Dispoziția privind propunerea de acordare a despăgubirilor nr. 873/_ a Primarului Municipiului C. -N. .

In consecință, punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților statului care au obligația legală și constituțională de a respecta, atât dreptul intern, cât și tratatele internaționale, sens în care refuzul recurentului de înaintare a dosarului subsemnaților este unul nejustificat, dreptul de apreciere al acestei autorități fiind exercitat abuziv.

Pentru toate aceste considerente, solicită a respinge recursul formulat, în drept ne întemeiem prezenta pe dispozițiile art. 308 Cod procedură civilă.

Cu privire la recursul declarat de recurenta C. pentru C. I.

împotriva Sentinței civile nr.12565/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, solicită respingerea acestuia, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că prin recursul formulat recurenta C. pentru C. I. solicită modificarea sentinței atacată în sensul respingerii cererii formulată de reclamanți.

Punctual, cu privire la susținerile din cuprinsul recursului, se arată următoarele.

I. CU PRIVIRE LA EXCEPȚIEI DE PREMATURIIATE:

Așa cum se poate observa, recurenta a reiterat ca motiv de recurs, excepția prematurității și argumentele invocate în fața primei instanțe în susținerea acestei excepții.

Se susține de către recurentă faptul că la data la care reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlu de despăgubire era suspendată în temeiul OUG nr. 4/2012 aprobată cu modificări prin Legea nr.117/2012, iar perioada de suspendare a fost cuprinsă între_ -_ .

Totodată, recurenta a reiterat motivele care au determinat suspendarea procedurii de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubiri și

anume necesitatea implementării Hotărârii CEDO din cauza pilot M. Athanasiu și alții împotriva României, necesitatea reformării legislației din domeniu și găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.

În acest sens, se susține faptul că în practica judiciară s-a statuat cu caracter de principiu faptul că solicitările de obligare la emiterea titlurilor de despăgubire sunt premature.

Se subliniază faptul că susținerile recurentei sunt neîntemeiate raportat la faptul că așa cum arată însăși recurenta Legea nr.117 din_ pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și pentru modificarea art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și

justiției, precum și unele măsuri adiacente, prevedea în art. III, suspendarea emiterii titlurilor de plată prevăzute în titlul VII privitor la «Regimul stabilirii si plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005, pana la data de 15 mai 2013.

Totodată, art. 1 prevedea că, (1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgentă se suspendă. până la data de 15 mai 2013 emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum si procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri. prevăzute de titlul VII Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

Se subliniază faptul că la data de 15 mai 2013 măsura suspendării a încetat, astfel încât la data de 17 mai 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 278 Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Raportat la noile dispoziții legale, la primul termen de judecată din data de

mai 2013 (după declinarea competenței de la Curtea de Apel la Tribunalul Cluj în temeiul Legii nr.2/2013) reclamanții și-au precizat cererea de chemare în judecată în raport cu noile dispoziții și noua procedură instituită prin Legea nr. 165/2013.
In consecință, la primul termen de judecată din data de 20 mai 2013 în fața instanței competentă a soluționa prezenta cauză în raport cu dispozițiile Legii nr.2/2013 măsura suspendării încetase și era deja publicată Legea nr. 165/2013. (20 mai 2013 fiind si data intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 165/2013).
Raportat la cele mai sus arătate, se apreciază că excepția prematurității nu mai poate fi susținută în prezent prin prisma unei măsuri de suspendare a procedurii de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire, atâta timp cât efectul suspendării a încetat la data de 15 mai 2013.
Totodată, se mai arată că, excepția prematurității este susținută de către recurentă prin prisma dispozițiilor art. 34 alin. 1 și art. 35 alin. 2 din Legea nr. 165/2013. sens în care recurenta apreciază că orice cerere de chemare în
judecată formulată înainte de împlinirea termenului prohibitiv de 60 de luni se impune a fi respinsă ca prematur introdusă.
Reclamanții consideră că, susținerile recurentei sunt neîntemeiate, subliniindu-se faptul că deși dispozițiile art.34 alin. 1 și 2 din Legea nr. 165/2013 prevăd un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii, respectiv de la data înregistrării dosarului la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru soluționarea dosarelor, aceste dispoziții trebuie coroborate cu dispozițiile art.35 alin.2 din Legea nr.165/2013 care prevăd: "(2) în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art.33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de
la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor."
Astfel, dispozițiile art.35 alin. 2 se referă doar la emiterea deciziei în termen de 60 de luni, fără ca dispozițiile legale să aibă în vedere și operațiunile de verificare a dosarului, stabilire a valorii și formularea propunerii de validare și aprobare a punctajului.
În consecință, excepția prematurității întemeiată pe termenul de 60 de luni prevăzut de art.34 din Legea nr.165/2012 nu poate privi petitul nr.1 din cererea de chemare în judecată și nici petitul nr. 2 prin care reclamanții au solicitat obligarea Secretariatului Comisiei Naționale pentru C. I. asigurat de Autoritatea N. pentru Restituirea Proprietăților:
- în baza documentelor transmise potrivit petitului nr. 1. să procedeze la verificarea dosarului reclamanților din punct de vedere al existenței dreptului acestora, persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, în temeiul art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/2013
- să procedeze la evaluarea imobilului care face obiectul Dispoziției privind propunerea de acordare a despăgubirilor nr. 873/_ emisă de Primarul Municipiului C. -N., prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și exprimarea valorii în puncte, în temeiul art. 21 alin. 6-7 din Legea nr. 165/2013
- să propună Comisiei Naționale pentru C. I. validarea Dispoziția privind propunerea de acordare a despăgubirilor nr. 873/_ emisă de Primarul Municipiului C. -N. și aprobarea punctajului stabilit potrivit art. 21 alin.7, în temeiul art. 21 alin. 8 din Legea nr. 165/2013
În acest sens, se impune verificarea dosarului reclamanților din punct de vedere al existenței dreptului acestora ca persoane îndreptățite la măsuri reparatorii se realizează prin prisma celor cuprinse în Dispoziția nr. 873/_ emisă de Primarul Municipiului C. -N. .
Se mai susține că, evaluarea imobilului se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 și exprimarea valorii în puncte, ceea ce face posibilă îndeplinirea acestor obligații de către Secretariatului Comisiei Naționale pentru C. I. asigurat de Autoritatea
N. .
Reclamanții mai arată că, însăși recurenta prin recursul formulat arată că pe sit-ul ANRP sunt publicate grilele notariale aferente anului 2013, sens în care recurenta poate și trebuie să își îndeplinească aceste obligații prevăzute de lege.
Reclamanții mai consideră că, nici petitul prin care a solicitat obligarea Comisiei Naționale pentru C. I. să valideze Dispoziția privind propunerea de acordare a despăgubirilor nr.873/_ emisă de Primarul Municipiului C. -N. și să aprobe punctajul stabilit nu intră sub incidența termenului de 60 de luni instituit prin art. 34 invocat de către recurentă, atâta timp cât art.35 alin.2 se referă doar la emiterea deciziei de către C. N. pentru C. I. .
În ceea ce privește petitul prin care a solicitat obligarea Comisiei Naționale pentru C. I. să emită decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv situat în C. -N. str. G. Șincai nr. 4 (6), acesta a fost respins de către instanța de fond, astfel încât recurenta nu are interes în formularea unor critici și cu privire la acest petit.
În consecință, în mod neîntemeiat recurenta apreciază că termenul de 60 de luni ar echivala cu un termen de "grație " pentru recurentă, atâta timp cât din dispozițiile art. 35 alin. 2 rezultă faptul că doar decizia de compensare urmează a fi emisă în interiorul acestui termen, fără ca obligațiile de verificare a dosarului, stabilire a valorii și formularea propunerii de validare și aprobare a punctajului să fie afectate de acest termen.
Reclamanții subliniază faptul că orice opinie contrară ar fi de natură a prelungi excesiv procedura acordării măsurilor compensatorii, ceea ce ar fi în contradicție cu dreptul la proprietate privată, drept garantat de prevederile articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție, iar instanța are posibilitatea de a analiza neconcordanța legislației interne cu legislația comunitară și de a aplica principiul forței juridice superioară a Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Se mai arată totodată faptul că, instanța are chiar posibilitatea de a constata faptul că termenul de 60 de luni este instituit în mod discreționar, în favoarea organismelor abilitate și în defavoarea justițiabililor, sens în care interpretarea dată de recurentă prevederilor art.34 din Legea nr.165/2013 lipsește persoanele îndreptățite de posibilitatea de soluționare a dosarele de despăgubire prin intervenția instanței de judecată, urmând calea litigioasă, ceea ce eludează și conținutul articolului 6 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care garantează liberul acces la justiție.
Astfel, interpretarea dată de recurentă și anume faptul că termenul de 60 de luni se aplică întregii proceduri (inclusiv verificării dosarului, evaluare, etc.) imprimă procedurii instituite de Legea nr.165/2013 o vădită lipsă a celerității, lipsind practic persoanele interesate de posibilitatea soluționării dosarelor de despăgubire într-un termen rezonabil, (ceea ce ar contraveni celor dispuse în hotărârea pilot pronunțată în cauza Atanasiu contra României, hotărâre în care CEDO atrăgea atenția asupra lipsei de celeritate a măsurilor în vigoare la acea vreme.)
Pentru toate aceste considerente, se apreciază că termenul de 60 de luni nu poate privi întreaga procedură de soluționare a dosarelor, sens în care vă solicităm respectuos a respinge excepția invocată și motivată prin prisma termenului de 60 de luni prevăzut de Legea nr. 165/2013.
Prin recursul formulat, recurenta reiterează excepția prematurității pe considerentul că dosarul de despăgubire al reclamanților nu a fost înaintat Secretariatului Comisiei Naționale pentru a putea declanșa procedura administrativă.
Reclamanții menționează că și-au exprimat punctul de vedere asupra acestui aspect și așa cum s-a arătat prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei, nici acest motiv nu poate susține excepția prematurității raportat la faptul că prin petitul nr.1 din cererea formulată si precizată au solicitat obligarea pârâtului de rândul 1. I. P. J. C., să înainteze pârâtului Secretariatului Comisiei Naționale pentru C. I. asigurat de Autoritatea
N. pentru Restituirea Proprietăților întreg dosarul reclamanților, în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. 1-3 din Legea nr. 165/2013.
Astfel, conform art. 21 alin. 1 entitățile investite de lege "transmit", iar art.
alin. 5 prevede obligația corelativă a Secretariatului Comisiei Naționale de preluare, sens în care alin. 5 se referă la obligația de verificare a dosarelor "în

baza documentelor transmise", astfel încât, raportat la petitele formulate, cererea reclamanților nu este prematură.

În acest sens, se arată faptul că obligația Secretariatului Comisiei Naționale de verificare a dosarului acestora din punct de vedere al existenței dreptului reclamanților, persoane îndreptățite la măsuri reparatorii este prevăzută de art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/2013.

Totodată, obligația de evaluare a imobilului care face obiectul Dispoziției privind propunerea de acordare a despăgubirilor nr. 873/_ emisă de Primarul Municipiului C. -N., prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 și exprimarea valorii în puncte este prevăzută de art. 21 alin. 6-7 din Legea nr. 165/2013.

Prerogativa de a propunere Comisiei Naționale pentru C. I. validarea Dispoziția privind propunerea de acordare a despăgubirilor nr. 873/_ emisă de Primarul Municipiului C. -N. și APROBAREA PUNCTAJULUI stabilit este prevăzută de art. 21 alin.7 si 8 din Legea nr. 165/2013, sens în care susținerile recurentei sunt neîntemeiate.

In ceea ce privește obligația de validare a Dispoziției privind propunerea de acordare a despăgubirilor nr. 873/_ emisă de Primarul Municipiului C. -N. și emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilului, aceste petite au fost respinse de către instanța de fond, astfel încât recurenta nu are interes în susținerea recursului cu privire la acestea.

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:

A fost obligată pârâta I. P. C. să înainteze dosarul privind dispoziția nr.873/2008 emisă de Primarul Municipiului C. -N., Secretariatului Comisiei Naționale pentru C. I. .

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de_, pe numele reclamanților a fost emisă de către Primarul municipiului C. -N., Dispoziția nr.873, în baza Legii nr.247/2005, privind acordarea de despăgubiri cu privire la imobilul situat în C. -N., str.G. Șincai nr.4 (6), fosta Hegedus Sandor nr.6, înscris in CF nr.2760, nr.top.836 C. județul C. (fila 14 dosar).

Reclamanții au solicitat pârâtei I. P. J. C. în datele de _

,_ și_ să li se comunice situația dosarului de revendicare nr.1437, pe baza Legi nr.10/2001.

Cu ocazia judecării cauzei s-a invocat excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată, instanța de fond a respins această excepție, reținând că este neîntemeiată întrucât reclamații sunt deja beneficiarii Dispoziției nr. 873/2008 emisă de către Primarul municipiului C. -N. prin care li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că sunt aplicabile prevederile prevederile art. 16 din Legea 247 din 19 iulie 2005, alin. (2^1) Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Naționale pentru C. I., însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.

Așa cum se arată în prevederile alin. (5) Secretariatul Comisiei Centrale este organul administrativ care procedează la centralizarea dosarelor prevăzute la alin.

(1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natura a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

În acest context, instanța de fond a considerat că, pârâta I. P. județului C. a reținut la ea într-un termen nerezonabil dosarul privind acordarea de despăgubiri cu privire la imobilul situat în C. -N., str.G. Șincai nr.4 (6), fosta Hegedus Sandor nr.6, înscris in CF nr.2760, nr.top.836 C., fără a-l înainta la C. N. pentru C. I. .

În ce privește cererea reclamanților de a obliga pârâta C. N. pentru

C. I. de emite dispoziția în anumite limite prestabilite, instanța a respins-o ca neîntemeiată, reținând că, organul administrativ este o autoritate cu competență deplină în aplicarea normelor de drept care reglementează dreptul reclamaților la despăgubire, iar în măsura în care decizia organului administrativ nu se circumscrie prevederilor speciale legale, reclamanții au acces la justiție prin prisma art. 1 din Legea nr.554/2004.

Împotriva acestei sentințe au înaintat recurs pârâtele C. N. pentru

C. I. și I. P. județului C., motivele de recurs fiind amplu prezentate mai sus.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, reclamanții au considerat corectă soluția instanței de fond prin care s-a dispus obligarea Secretariatului Comisiei Naționale pentru C. I. de a proceda la verificarea dosarului reclamanților din punct de vedere al existenței dreptului acestora, ca persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, în temeiul art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, să procedeze la evaluarea imobilului care face obiectul Dispoziției privind propunerea de acordare a despăgubirilor nr. 873/_ emisă de Primarul Municipiului C. -N., prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și exprimarea valorii în puncte, în temeiul art. 21 alin. 6-7 din Legea nr. 165/2013, să propună Comisiei Naționale pentru

C. I. validarea Dispoziția privind propunerea de acordare a despăgubirilor nr. 873/_ emisă de Primarul Municipiului C. -N. și aprobarea punctajului stabilit potrivit art. 21 alin.7, în temeiul art. 21 alin. 8 din Legea nr. 165/2013

Reclamanții mai consideră că, nici petitul prin care a solicitat obligarea Comisiei Naționale pentru C. I. să valideze Dispoziția privind propunerea de acordare a despăgubirilor nr.873/_ emisă de Primarul

Municipiului C. -N. și să aprobe punctajul stabilit nu intră sub incidența termenului de 60 de luni instituit prin art. 34 invocat de către recurentă, atâta timp cât art.35 alin.2 se referă doar la emiterea deciziei de către C. N. pentru C. I. .

În ceea ce privește petitul prin care a solicitat obligarea Comisiei Naționale pentru C. I. să emită decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv situat în C. -N. str. G. Șincai nr. 4 (6), acesta a fost respins de către instanța de fond, astfel încât recurenta nu are interes în formularea unor critici și cu privire la acest petit.

În consecință, se apreciază că în mod neîntemeiat recurenta apreciază că termenul de 60 de luni ar echivala cu un termen de "grație " pentru recurentă, atâta timp cât din dispozițiile art. 35 alin. 2 rezultă faptul că doar decizia de compensare urmează a fi emisă în interiorul acestui termen, fără ca obligațiile de verificare a dosarului, stabilire a valorii și formularea propunerii de validare și aprobare a punctajului să fie afectate de acest termen.

Reclamanții consideră că, instanța are chiar posibilitatea de a constata faptul că termenul de 60 de luni este instituit în mod discreționar, în favoarea organismelor abilitate și în defavoarea justițiabililor, sens în care interpretarea dată de recurentă prevederilor art. 34 din Legea nr.165/2013 lipsește persoanele îndreptățite de posibilitatea de soluționare a dosarele de despăgubire prin intervenția instanței de judecată, urmând calea litigioasă, ceea ce eludează și conținutul articolului 6 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care garantează liberul acces la justiție.

Astfel, interpretarea dată de recurentă și anume faptul că termenul de 60 de luni se aplică întregii proceduri (inclusiv verificării dosarului, evaluare, etc.) imprimă procedurii instituite de Legea nr.165/2013 o vădită lipsă a celerității, lipsind practic persoanele interesate de posibilitatea soluționării dosarelor de despăgubire într-un termen rezonabil, (ceea ce ar contraveni celor dispuse în hotărârea pilot pronunțată în cauza Atanasiu contra României, hotărâre în care CEDO atrăgea atenția asupra lipsei de celeritate a măsurilor în vigoare la acea vreme.)

Pentru toate aceste considerente, reclamanții au apreciat că, termenul de 60 de luni nu poate privi întreaga procedură de soluționare a dosarelor, sens în care vă solicităm respectuos a respinge excepția invocată și motivată prin prisma termenului de 60 de luni prevăzut de Legea nr. 165/2013.

Referitor la petitul nr.1 din cererea formulată si precizată prin care au solicitat obligarea pârâtului I. P. J. C., să înainteze pârâtului Secretariatului Comisiei Naționale pentru C. I. asigurat de Autoritatea

N. pentru Restituirea Proprietăților întreg dosarul reclamanților, în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. 1-3 din Legea nr. 165/2013, recurenții consideră că în mod corect instanța de fond a obligat pârâta de a înainta dosarul privind Dispoziția nr.873/2008 emisă de Primarul municipiului C. -N., întrucât conform art. 21 alin. 1 entitățile investite de lege "transmit", iar în art. 21 alin. 5 se prevede obligația corelativă a Secretariatului Comisiei Naționale de preluare cu obligația de verificare a dosarelor "în baza documentelor transmise", astfel încât, raportat la petitele formulate, cererea reclamanților nu este prematură.

intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 și exprimarea valorii în puncte este prevăzută de art. 21 alin. 6-7 din Legea nr. 165/2013.

Față de recursurile promovate de cele două pârâte, Curtea reține că, prin sentința civilă menționată anterior, instanța de judecată a admis acțiunea formulată de reclamanții P. L. ș.a. și a obligat I. P. J. C. la înaintarea dosarului de despăgubiri aferent Dispoziției Primarului Municipiului

C. -N. nr.873/_ către Secretariatul Comisiei Naționale pentru C. I. din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Pentru a pronunța hotărârea recurată, instanța de fond, în urma analizării probelor existente la dosarul cauzei, a apreciat că în speță sunt incidente prevederile art. 8 alin.l din Legea nr. 554/2004, referitoare la existența unui refuz nejustificat al Instituției P. Județul C. de predare a dosarului de despăgubiri al reclamanților către Secretariatul Comisiei Naționale pentru C.

I. din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Instanța de fond a reținut în soluționarea acțiunii că, potrivit dispozițiilor art.2 alin.l lit.i din Legea nr.554/2004, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a rezolva cererea. Față de probatoriul existent, Curtea constată că, în cazul dedus judecății, răspunsurile comunicate reclamanților de către recurentă prin adresele nr. 14846/1359/_, nr. 1209/_ și nr. 8351/719/_ din data de_ ,_ și_, prezintă procedura de exercitare a controlului de legalitate asupra dosarelor de despăgubiri, precum și programarea stabilită de către Autoritatea N. pentru Restituirea Proprietăților, în vederea predării dosarelor

de despăgubiri Secretariatului Comisiei Naționale pentru C. I. .

În acest context, răspunsurile nu pot fi calificate ca fiind un refuz nejustificat, neconținând o exprimare a intenției de a nu respecta prevederile legale cu privire la obligația subscrisei de a exercita controlul de legalitate și nici cu privire la obligația de predare a dosarelor către Secretariatul Comisiei Naționale pentru C. I. .

Soluționarea unei cereri în defavoarea reclamanților sau contrar așteptărilor acestora nu reprezintă în mod automat un refuz nejustificat.

Nu se poate accepta nici situația în care prin promovarea unei acțiuni în contencios administrativ, o parte îndreptățită la despăgubiri să solicite aplicarea față de ea a unei proceduri accelerate și distincte față de celelalte persoane care nu au promovat o asemenea acțiune, întrucât prin generalizarea unei asemenea practici s-ar ajunge la bulversarea activității Comisiei Naționale prin trimiterea unui mare număr de dosare spre soluționare și s-ar nesocoti procedura clară de trimitere la Secretariatul Comisiei Naționale pentru C. I. a dosarelor într-o ordine prestabilită, încălcându-se astfel și drepturile celorlalți cetățeni care nu au solicitat o trimiterea cu prioritate a dosarului la C. N. .

Curtea mai reține că, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 572/2013 Autoritatea N. pentru Restituirea Proprietăților este organismul de specialitate al administrației publice centrale constituit în vederea îndeplinirii atribuțiilor cu privire la aplicarea corectă și unitară a prevederilor Legii nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, iar atribuțiile stabilite în sarcina sa sunt enumerate în art. 2 al H.G. nr. 572/2013 și constau printre altele în acordarea de sprijin și îndrumare metodologică autorităților publice locale și centrale deținătoare de imobile care formează obiectul restituirii potrivit Legii nr.10/2001.

Curtea mai reține că nepredarea dosarului nu se datorează culpei Instituției P. - Județul C., ci modalității de preluare a documentațiilor, stabilite în mod unilateral de către Autoritatea N. pentru Restituirea Proprietăților, în condițiile în care transmiterea dosarelor de despăgubire către

Secretariatul Comisiei Naționale pentru C. I. se face în baza unei proceduri stabilite de către Autoritatea N. pentru Restituirea Proprietăților, respectiv a unei programări pentru fiecare instituție a prefectului din țară, programare ce are loc o dată la 3 luni, fiind impus și un număr maxim de 25 de dosare ce pot fi înaintate.

Această limitare a numărului maxim de dosare ce pot fi trimise se datorează, numărului mare de dosare din țară ce trebuie preluate, verificate și prelucrate, operațiune cu un grad mare de complexitate și care necesită atenție și un număr de ore ridicat, logistica Autorității Naționale fiind limitată la un număr rezonabil de persoane cu înalte responsabilități.

Curtea consideră că în aceste condiții și prin limitări justificate impuse de către Autoritatea N. pentru Restituirea Proprietăților, dosarul reclamanților nu a putut fi înaintat Comisiei Centrale, până la momentul actual, astfel că în cauză nu pot fi relevate elemente pe baza cărora să se rețină incidența prevederilor art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr.554/2004, neputând să fie reținută vreo culpă a recurentei.

Curtea mai reține că la data înregistrării cererii de chemare în judecată de către reclamanți la 01 februarie 2013, nu era în vigoare Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, lege ce a intrat în vigoare începând cu data de 20 mai 2013.

Cu toate acestea la aceea dată era în vigoare dispozițiile Ordonanței de Urgență nr. 62 din 30 iunie 2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, în sensul că e o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

Perioada de suspendare a fost prelungită apoi prin Legea nr.117 din 2012, până la 15 mai 2013.

Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecată era suspendată procedura de emitere a titlurilor de plată prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr.247/2005

privind

Curtea reține că în prezent sunt în vigoare dispozițiile art.4 și art 34 din Legea nr. 165 din 16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, potrivit cărora dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni iar dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

Mai mult, potrivit art 4 din Legea nr. 165 din 16 mai 2013 dispozițiile acestei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile

învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor.

În aceste condiții, Curtea reține că, dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni iar dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

Totodată, Curtea mai reține că, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2) din noua lege, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.

În aceste condiții, Curtea consideră că, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă.

Curtea mai reține că în speță dosarul de despăgubire al reclamantului nu a fost înaintat Secretariatului Comisiei Naționale pentru a putea fi declanșată procedura administrativă mai sus menționată, iar până atunci, C. N. pentru C. I. nu poate fi obligată la executarea unei obligații legale sau convenționale.

În consecință, Curtea reține că prin intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr.165/2013 întreaga procedură de soluționare a dosarelor de despăgubiri constituite în baza Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile noii prevederi legale.

Noua legislație a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr.247/2005, care reglementau emiterea de către CCSD a Deciziilor conținând titlul de despăgubiri, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, noua reglementare instituie o nouă procedură de soluționare a dosarelor de despăgubiri.

Astfel, potrivit prevederile art.1 alin. (2) (din Legea nr. 165/2013: In situația în care restituirea în natură a imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte".

Totodată, potrivit prevederilor art.17 alin. (1) lit. a și b precum și art.21-26 din lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte de către C. N. pentru C.

I., a deciziei entității învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri).

În aceste condiții, numai în situația în care dosarul este validat de către CNCI, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege).

Totodată, potrivit prevederilor art.21 alin 6 din Legea nr.165/2013, "evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea » de un leu."

În aceste condiții, Curtea constată că, recurenta, CNCI, este obligată potrivit legii să pună în aplicare dispozițiile adoptate de legiuitor, respectiv cele cuprinse în art. 1, art. 17 și art. 21 - 26, care prevăd expres: compensarea prin puncte a imobilelor, validarea/invalidarea de către C. N. și evaluarea imobilelor potrivit grilei notariale, iar cu privire la cuantum ce va fi stabilit în cuprinsul deciziei de compensare se reține că, evaluarea imobilului ce face

obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte, un punct are valoarea unui leu, iar numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat.

Curtea consideră că, având în vedere noile modificări legislative aduse de Legea nr.165/2013, și împrejurarea că înaintarea dosarelor la către Secretariatul Comisiei Naționale se efectuează limitat potrivit unei planificări stricte, solicitarea de verificare și evaluare a imobilului ce face obiectul Dispoziției nr.873/2008, nu își mai găsește aplicabilitatea, motiv pentru care se impune respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată.

Curtea nu poate reține ca fiind pertinentă soluționării cauzei susținerile formulate de reclamanți în întâmpinarea depusă la recursul promovat de pârâți, legat de faptul că, instanța are posibilitatea de a constata faptul că termenul de 60 de luni este instituit în mod discreționar, în favoarea organismelor abilitate și în defavoarea justițiabililor, prevedere care potrivit reclamanților, lipsesc persoanele îndreptățite de posibilitatea de soluționare a dosarele de despăgubire prin intervenția instanței de judecată, ceea ce ar eluda și conținutul articolului 6 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care garantează liberul acces la justiție.

În cazul de față dispozițiile legale și procedura instituite de Legea nr.165/2013 nu au fost atacate pe procedura specială, ele producând efectele obligatorii.

Curtea nu poate reține nici susținerile din recursul declarat de recurenta C.

N. pentru C. I. prin care invocă prematuritatea acțiunii reclamanților, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că reținut că reclamații sunt deja beneficiarii Dispoziției nr. 873/2008 emisă de către Primarul municipiului C. -N. prin care li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri, dispoziție ce a primit avizul de legalitate din partea P. .

Cu argumentația prezentată mai sus, Curtea constată, nelegală și netemeinică soluția instanței de fond prin care a admis în parte cererea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. L. în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților V. F. -E., P. M., C. E.

, P. E., P. B. în contradictoriu cu pârâții I. P. J. C. și C.

N. pentru C. I. și a obligat pârâta I. P. C. să înainteze dosarul privind dispoziția nr.873/2008 emisă de Primarul Municipiului C. -N., Secretariatului Comisiei Naționale pentru C. I., precum și Secretariatul Comisiei Naționale pentru C. I. să procedeze la verificarea dosarului și evaluarea imobilului ce face obiectul Dispoziției nr.873/2008 emisa de Primarul Municipiului C. -N. și să facă propunerile către C. N. pentru C. I., motiv pentru care în conformitate cu prevederile art.304 pct.9, art.304¹, raportat la art. 312 cod procedură civilă va admite recursurile declarate de C. N. PENTRU C. I. și I.

P. J. C. împotriva sentinței civile nr.12565 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul P. L. în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților V. F. -E., P. M., C. E., P. E., P.

B. .

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursurile declarate de C. N. pentru C. I. și I.

P. județului C. împotriva sentinței civile nr.12565 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul P. L. în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților V. F. -E., P. M., C. E. ,

P. E., P. B. .

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte,

S. L. R.

Judecător,

V. G.

Judecător,

M. H.

Grefier,

M. V. -G.

Red. V.G./M.N.

2 ex./

Jud.fond.-A. Rădulescu

Decizia civilă nr. 11074/2013. Contencios. Anulare act administrativ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 11074/2013. Contencios. Anulare act administrativ