Sentința civilă nr. 9275/2013. Contencios. Anulare act administrativ

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI A. SOCIALE

SENTINȚA CIVILĂ NR. 9275/2013 Ședința publică din data de 30 mai 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: E. B.

Asistent judiciar: C. -E. P. Asistent judiciar: I. R. Grefier: R. B. M.

Pe rol judecarea cauzei de asigurări sociale având ca obiect asigurări sociale formulată de reclamanta S.C. HI. IA S.R.L., în contradictoriu cu pârâta

C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI C. .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei, d-na Zîrnă A. Cosmina, lipsă fiind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință.

Având cuvântul asupra excepției necompetenței materiale funcționale a instanței și asupra excepției lipsei procedurii prealabile, invocate de pârâtă, reprezentanta reclamantei solicită instanței respingerea excepțiilor.

Instanța, deliberând, în baza art. 137 Cod proc. civ., respinge excepția necompetenței materiale funcționale a instanței și excepția lipsei procedurii prealabile, invocate de pârâtă.

Reprezentanta reclamantei arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.

Instanța, în baza art. 167 Cod proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nemaifiind probe de administrat acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.

Reprezentanta reclamantei solicită instanței admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Instanța reține cauza spre soluționare, pe baza actelor de la dosar.

INSTANȚA

Reține că prin acțiunea înregistrată la instanță în data de_, reclamanta S.C. HI. IA S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta C. DE A. DE

S. A JUDETULUI C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să o oblige pe aceasta din urmă să îi restituie suma de 1858 lei, cu dobânda legală, reprezentând diferența dintre cuantumul sumei cuvenite pentru

sarcină si lăuzie pentru asigurata P. escu D. Hionia si contribuția de concediu si indemnizație de asigurări de sănătate datorată de angajator pe luna iunie 2012.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a depus la C. Județeană de

A. de S. C. cererea nr. 3950/_, prin care a solicitat restituirea acestei sume ce urmează a fi recuperată de la fondul Național Unic de A. de

S. pentru concedii si indemnizație.

Aceasta mai arată că i s-a refuzat restituirea sumei pe motiv că nu a fost solicitată în termenul legal de 90 de zile, conform art. 92 din Ordinul nr. 60/_

.

Această conduită încalcă însă prevederile legale care arată că indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative în termenul general de prescripție de trei ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.

În drept, sunt invocate prevederile O.M.S. nr. 60/_ .

Pârâta legal citată a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței si excepția lipsei procedurii prealabile având în vedere prevederile art. 52 din OUG nr. 158/_ si prevederile art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004.

Pârâta mai arată că reclamanta nu a urmat procedura legală si nu a depus la sediul său contestație administrativă împotriva refuzului de restituire a indemnizației în discuție.

Pe fondul cauzei, aceasta arată că art. 38 alin.2 din Codul Fiscal si art. 40 din OUG nr. 158/2005 au fost modificate prin OUG nr. 117/2010 și prin OUG nr.36/2010 care arată că, indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative în termen de 90 de zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.

În drept, sunt invocate prevederile Legii nr. 554/2004, OUG nr. 158/2005, actualizată și Ordinul nr. 60/_, actualizat, pentru aprobarea Normelor de aplicare a OUG nr. 158/2005.

Examinând actele dosarului, instanța retine următoarele:

Prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr.39850/2_, reclamanta a solicitat pârâtei să îi vireze suma de 1858 lei reprezentând diferența dintre suma indemnizației cuvenite pentru sarcină si lăuzie si contribuția de concediu si indemnizație de asigurări de sănătate datorată de angajator pe luna iunie 2012 (f.4).

Persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator, precum și plătitorii de venituri de natură salarială sau asimilate salariilor au obligația de a calcula, de a reține și de a vira lunar contribuțiile de asigurări sociale obligatorii.

Angajatorul are obligația, conform prev.art.40 al.2 lit. f din Codul muncii de a plăti toate contribuțiile și impozitele aflate in sarcina sa, precum și de a reține și de a vira contribuțiile și impozitele datorate de salariat, în condițiile legii.

Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate, sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor si documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. In cazul

neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.

In cazul lichidării administrative sau falimentului angajatorului, sumele datorate bugetului de stat se recuperează conform procedurii legale în această materie.

Cotele de contribuții sociale privesc: contribuțiile la sistemul public de pensii, contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, contribuția la bugetul asigurărilor de șomaj, contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale și contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale.

Calculul contribuțiilor individuale se realizează prin aplicarea cotelor stabilite de către lege asupra bazei lunare de calcul, corectată cu veniturile specifice fiecărei contribuții in parte. Cotele de contribuții de asigurări sociale, respectiv cota contribuției individuale de asigurări sociale și cota contribuției de asigurări sociale datorată de angajator, sunt prevăzute în Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal,cu modificările și completările ulterioare.

Contribuțiile sociale individuale se rețin și se virează la bugetele și la fondurile cărora le aparțin până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează, împreună cu contribuția angajatorului sau a persoanelor asimilate angajatorului.

Potrivit dispozițiilor art. 38 alin.2 și art. 40 alin.1 din OUG nr. 158/2005 privind concediile si indemnizațiilor de asigurări de sănătate, sumele plătite de către angajator cu acest titlu care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă se recuperează în termen de 3 ani, din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului Național Unic de A. Sociale de S. ,din creditele bugetare prevăzute cu această destinație.

Ulterior, prin OUG nr. 36/2010, s-a modificat termenul în care indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, acesta fiind de 90 de zile. Apoi, prin art. II din OUG nr. 36/2010 a fost acordat un termen tranzitoriu de 90 de zile, termen în care se mai puteau depune la Casele de A. de S. cereri de restituire plătite de angajator.

Astfel, instanța reține că potrivit art. 82 din Ordinul nr. 60/_ actualizat: "Indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termen de 90 zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite. Cuantumul indemnizațiilor astfel solicitate se achită la nivelul cuvenit în perioada prevăzută în certificatul medical";.

De asemenea, conform art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 36/2010: "(1) Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite";.

Se constată că normele legale evocate, nu fac referiri la operația de recuperare a sumelor reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna

respectivă, ci se referă la solicitarea indemnizațiilor de către beneficiari calitate pe care o au angajații.

Astfel, dispozițiile art. 31, respectiv ale art. 1 din O.U.G. nr. 158/2005, statuează că "Pentru a beneficia de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, persoanele prevăzute la art. 1 trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: (…)";

"Persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asigurați, au dreptul, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul României, la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, dacă: (…)";.

Prin urmare, termenul de 90 de zile se aplică beneficiarilor indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, care sunt persoanele asigurate, respectiv angajații și nicidecum angajatorii acestora.

Extinderea acestui termen la raporturile dintre angajatori și autoritatea publică cu competențe în materia asigurărilor sociale de sănătate nu are un suport legal.

Dimpotrivă, instanța reține că raportul juridic dintre părțile în litigiu sunt reglementate de art.38 alin.2 din O.U.G. nr.158/2005 și art. art.77 alin.1 din Ordinul nr.60/2006.

Conform art. 38 alin.2 din O.U.G. nr.158/2005, "(2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate";, iar art. 77 alin.1 din Ordinul nr.60/2006 prevede că "(1) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație";.

Cum aceste dispoziții nu cuprind referiri la vreun termen special în cadrul căruia angajatorul beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate ar trebui să solicite recuperarea diferenței dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii ce se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se reține că în privința acestor cereri este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art. 3 din Decretul nr.167/1958, respectiv de art. 2517 din Noul Cod Civil.

În consecință, instanța apreciază că refuzul pârâtei de restituire către reclamantă a diferențelor aferente lunii iunie 2012 este nejustificat, astfel că acțiunea acesteia din urmă apare ca fiind întemeiată.

Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 153 lit.f si g coroborat cu art. 156 din Legea nr. 263/2010, va admite acțiunea reclamantei și

o va obliga pe pârâtă să îi restituie acesteia suma de 1858 lei reprezentând diferența dintre indemnizație achitată asiguraților si contribuția de concedii si indemnizații de asigurări de sănătate datorată de angajator pentru luna iunie 2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. HI. IA SRL, cu sediul în

C. -N., str. B., nr.11, jud.C. împotriva pârâtei C. DE A. DE S.

C., cu sediul în C. -N., str. C. nr. 5, jud.C. si în consecință:

Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 1858 lei reprezentând diferența între indemnizație achitată asiguraților si contribuția de concedii si indemnizații de asigurări de sănătate datorată de angajator pentru luna iunie 2012.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 30 mai 2013.

Președinte,

E. B.

Asistent judiciar,

C. -E. P.

Asistent judiciar,

I. R.

Grefier,

R. B. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 9275/2013. Contencios. Anulare act administrativ