Decizia civilă nr. 1120/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal: 3184 Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ NR.1120/2013
Ședința publică din 16 octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: P. Urs
Judecător: I. -M. L. Judecător: A. -C. Ț. Grefier: Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei de Contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul V. K. împotriva sentinței civile nr.21987/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatul
M. C. N. - DP L. - S. C. P. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, în temeiul disp. art.159¹ alin 4 C. pr. civila raportat la art. 2 pct.3 C pr. civila de la 1865 este competenta material, general ș teritorial să soluționeze prezenta cale de atac și reține recursul în pronunțare față de actele de la dosar .
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 21987/_ a Judecătoriei C. -N. a fost respinsă plângerea formulată de petentul V. K., domiciliat în loc. C. -N., str. V.
L., nr. 1, ap. 2 în contradictoriu cu intimatul M. C. -N., DP L.
, cu sediul în str. M., nr. 1-3 ca nefondată.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_ sub nr. de mai sus, petentul V.
K. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N., DP L., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea proceselor verbale de constatare a contravenției nr. 877, respectiv nr. 1017.
În fapt,
în cuprinsul procesului verbal nr. 877 se precizează că fapta contravențională a constat în depozitarea de crengi și resturi lemnoase pe str. Nădășelu, însă, petentul locuiește pe strada V. L. .
Petentul suferă de afecțiuni medicale care l-ar fi împiedicat să depoziteze resturile lemnoase despre care se face vorbire în cuprinsul procesului verbal.
Privitor la cel de-al doilea proces verbal contestat, petentul nu a refuzat să se legitimeze, dar acest lucru nu a fost posibil întrucât nu deținea actul de identitate asupra sa.
Din analiza actelor depuse la dosar, instanța de fond a constatat următoarele:
În fapt
, prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. 877 (fila 6) petentul V. K. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută în cuprinsul art.3 HCL191/2009.
Prin procesul verbal de constatare a contravenției nr.1017 (fila 7) petentul V.
K. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută în cuprinsul art. 2 din Legea 61/1991.
În sarcina petentului s-a reținut faptul că la data de_ ,ora 10:30 a depozitat crengi și resturi lemnoase pe str. Nădășelu, refuzând să se legitimeze la solicitarea organelor competente.
Petentul nu și-a susținut plângerea prin probe care să infirme situația de fapt reținută în procesele verbale contestate.
În drept,
raportat la situația de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că încadrarea faptelor descrise în procesele verbale contestate a fost realizată în mod corect, fiind aplicate sancțiuni în limitele prevăzute de lege.
Sub aspectul legalității, procesele verbale contestate respectă exigențele desprinse din art. 16-17, art. 19 OG 2/2001.
Referitor la temeinicia proceselor verbale contestate, instanța de fond a constatat faptul că petentul nu a administrat probe de natură să infirme situația de fapt reținută în cuprinsul actelor de constatare și aplicare a sancțiunii.
Instanța de fond a apreciat că, deși puterea doveditoare a actului sancționator are un caracter relativ, ea nu ar putea fi răsturnată prin simpla susținere a petentului că acesta nu corespunde realității, în condițiile în care nu a administrat probe în acest sens. Întrucât procesul verbal face dovadă până la probă contrară, contravenientul trebuie să dovedească, prin orice mijloc de probă caracterul nereal al mențiunilor înscrise în actul sancționator.
În speța analizată, petentul nu făcut dovada contrară celor cosemnate în procesele verbale contestate, considerent pentru care în temeiul art. 34 OG. 2/2001, instanța de fond a respins plângerea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, petentul V.
K., solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței civile nr.21987/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării proceselor verbale de constatare a contravenției nr.877/2011 și nr.1017/2011 întocmite de M. C. -N. - DP L., în motivare arătând în esență că, pe de o parte, nu se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina lui, întrucât nu a depozitat resturi lemnoase pe str. Nădășelu și nici nu a refuzat să se legitimeze, cele consemnate de agentul constatator în procesele-verbale contestate nefiind conforme cu realitatea, iar pe de altă parte, prima faptă contravențională (cea de depozitare a resturilor lemnoase) nu a fost constatată cu propriile simțuri de către agentul constatator, recurentul beneficiind de prezumția de nevinovăție în sensul că nu trebuie să facă dovada
contrară celor reținute în procesele-verbale de contravenție (sarcina probei revenind celui care acuză, în conformitate cu practica CEDO în această materie).
Analizând recursul declarat, prin prisma actelor de la dosar și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, întrucât, pe de o parte, procesele-verbale contestate conțin toate elementele prevăzute, sub sancțiunea nulității, de dispozițiile art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar recurentul nu a administrat probe de natură să combată prezumția de temeinicie de care se bucură aceste procese-verbale (recurentul nefăcând dovada existenței unor alte situații de fapt decât cele reținute în procesele-verbale contestate). În plus, sancțiunile aplicate de către agentul constatator sunt juste, cu respectarea dispozițiilor art.21 alin.3 din
O.G. nr.2/2001, fiind totodată proporționale cu gradul de pericol social al contravențiilor săvârșite, neimpunându-se înlocuirea acestora cu sancțiunea avertismentului.
Referitor la susținerile recurentului privind sarcina probei în materie contravențională tribunalul constată că acestea sunt nefondate. Astfel, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privita ca încadrându-se in noțiunea de "acuzație in materie penala";, în sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
În consecință, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravențională, întrucât contravenientul se vede pus în fața unei "acuzații de natura penală"; în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie sa beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 în ansamblul său, cu referire speciala la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
T. ul reține că în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de "prezumție de nevinovăție"; presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiului statuat de art. 1169
C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă recurentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției - actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege - și cu prezumția de veridicitate - actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă - prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, tribunalul consideră ca una din limitele până la care poate să
acționeze prezumția de temeinicie a procesului-verbal trebuie sa fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față - fiecare faptă fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator - procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni recurentului sarcina de a proba netemeinicia.
T. ul apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului-verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Față de cele menționate mai sus, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul V. K., împotriva sentinței civile nr.21987/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de recurentul V. K., domiciliat în C. -N., str. V. L., nr. 1, ap. 2, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 21987/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, P. Urs | Judecător, I. -M. L. | Judecător, A. -C. Ț. |
Grefier, Ani-L. C. |
Red. M.L./D.M./2 ex. Jud. fond: T. C.
