Decizia civilă nr. 11213/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ *

DECIZIA CIVILĂ NR. 11213/2013

Ședința publică din data de 20 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.

Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanții D. M.

, O.

E.

și O.

C. I. - moștenitorii reclamantului defunct O. V., T.

T.

, K.

E., H. A. și D. V. împotriva sentinței civile nr. 7078 din data de _

, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._ *, în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL AL M. UI C. N., P. M. UI C. N. și M.

C. N., având ca obiect - anulare act emis de autorități publice locale.

Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 7.078 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C., s-a respins, în baza excepției lipsei de interes, cererea formulată de către reclamanții D. M., O. V., T. T., KAPTALAN E. ,

H. A. și D. V., în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL AL M. UI

C. -N., P. M. UI C. -N. și M. C. -N., având ca obiect contencios administrativ. Fără cheltuieli de judecată.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. C.

-N., prin primar și P. M. ui C. -N., instanța de fond a reținut că prin decizia de casare, s-a stabilit că aceste părți au calitate procesuală pasivă, în cauză fiind în litigiu includerea unui bun în domeniul public al unității administrativ-teritoriale, hotărârea pronunțată necesitând a fi opozabilă pârâților.

Cu privire la inadmisibilitate, s-a reținut că litigiul se raportează la includerea în domeniul public a parkingului, respectiv a construcției și a bunurilor mobile din această construcție, reclamanții pretinzând un drept de proprietate asupra unei părți din teren pe care se află amplasat parkingul, astfel încât nu interesează problema administrării parkingului de către Serviciul public de interes local pentru administrarea parcărilor, chemarea în judecată a acestuia nefiind necesară.

Cu privire la excepția lipsei de interes, instanța de fond a reținut că în raport de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 reclamanții nu au dovedit interesul lor în promovarea cererii care face obiectul prezentului dosar.

Reclamanții susțin că interesul ar fi determinat de includerea în domeniului public a împrejmuirii si a terenului aferent acesteia însă din actele existente la dosar, instanța nu poate fi retine ca această problemă are legătură cu hotărârea atacată.

Potrivit Sentinței civile nr. 6127/2007 a Judecătoriei C. -N., reclamanții au obținut în instanță în contradictoriu cu pârâții o soluție de constatare a calității de coproprietari a reclamanților asupra împrejmuirii, dar

nu si asupra terenului aferent împrejmuirii care s-a aflat în proprietatea M. ui C. -N. .

Prin Hotărârea nr. 387/2009, în domeniul public al M. ui C. -N. a fost inclus doar imobilul construcție, respectiv parking-ul subteran din C. -N.

, str. Moților nr. 3-7 nu si terenul înscris în C.F: nr._ C., nr. top. 10999, 840/2/2, 840/2/3, 839, 840/1 întrucât terenul se afla anterior adoptării HCL atacată parțial în domeniul public, parțial în domeniul privat al M. ui

C. -N. .

Față de această împrejurare, având în vedere că prin hotărârea atacată s-a trecut în domeniul public doar construcția si bunurile mobile aferente parking- ului care nu au nicio legătură cu reclamanții, anularea hotărârii nici nu profită nici nu dăunează drepturilor si intereselor reclamanților. Astfel, reclamanții nu au cum să fie vătămați într-un drept sau interes legitim, prin urmare, acțiunea va fi respinsă în baza excepției lipsei de interes.

Cu referire la excepția de nelegalitate, având în vedere soluția asupra cererii principale, aceasta nu a mai fost analizată, însă oricum și cu privire la invocarea acestei excepții instanța de fond a apreciat că este lipsită de interes, atacându-se aspectele de înființare și organizare a Serviciul public de interes local pentru administrarea parcărilor, aceste aspecte neinteresând însă reclamanții în raport cu intenția lor de a obține o recunoaștere a unui drept de proprietate.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții D. M., O. E. și O. C. I.

- moștenitorii reclamantului defunct O. V., T. T., K. E., H. A. și

D. V. au formulat recurs

, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., reclamanții au arătat că în mod greșit instanța de fond le-a respins acțiunea pentru lipsa interesului, deoarece din întregul material probator rezultă interesul lor legitim pentru a solicita anularea hotărârilor menționate. Astfel, terenul care permite accesul la parcking face parte integrantă din proiectul și parkingul în speța, fără cest teren nefiind nici un acces la clădirea propriu-zisă.

Pe de altă parte, reclamanții susțin că nu rezultă din nicio probă că obiectul transmiterii este doar clădirea și bunurile aferente, astfel cum greșit a reținut instanța în rejudecare, iar din actele depuse de către pârât nu rezultă care parte a parcking-ului a fost trecută în domeniul public și nici faptul că pentru edificarea parching-ului au fost ocupate și evacuate abuziv suprafețe de teren care nu erau proprietatea pârâtului și au fost demolate garajele proprietatea reclamanților în schimbul cărora li s-au oferit locuri de parcare în parcking-ul edificat precum și despăgubiri

Or, mai susțin reclamanții, dacă pârâtul a oferit despăgubiri și locuri de parcare care au fost afectate de trecerea în domeniul public, domeniu inalienabil, imprescriptibil și care poate fi afectat doar în condițiile speciale, este evident că această trecere a luat forma unei exproprieri pentru utilitate publică care are un regim juridic afectat de prevederile Legii nr. 213/2008 și care nu a fost respectat.

Acest aspect a fost vizat de excepția de nelegalitate ridicata potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 și care trebuia trimis instanței competente pentru soluționare separata lucru pe care instanța de rejudecare nu l-a făcut și nici măcar nu s-a pronunțat pe excepția de nelegalitate, deși această excepție trebuia tratată și soluționată potrivit art. 4 din legea nr. 554/2004 și abia apoi soluționate celelalte aspecte ale acțiunii.

Reclamanții au mai precizat și faptul că au solicitat revocarea în totalitate a HCL nr. 387/_ și a hotărârilor ce au stat la baza emiterii acesteia ( HCL nr. 256/2009, nr. 258/2009 și HCL nr. 222/2008) prin care se aprobă includerea în domeniul public al mun. C. -N. a parching-ului suprateran situat în

municipiul C. -N., str. Moților nr. 3-7, cu valoare de inventar de 14,588-865, 3 lei, hotărâri nelegale în sensul art. 4 din Legea nr. 554/2004 și date cu încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților. Hotărârea nr. 387/_ și cele care au stat la baza emiterii ei încălcând dreptul de proprietate al reclamanților și contravine art. 44 din Constituția României întrucât aprobă, includerea în domeniul public a proprietății lor constituit din terenul aferent gardului desființat abuziv de către C. local al municipiului C. -N., fară acordul reclamanților și fără o justă și dreapta despăgubire a acestora, în calitate de proprietari.

Apoi, hotărârile încalcă și dispozițiile art. 3 și 7 din Legea nr. 213/1998, respectiv art. 135 alin, 4 din Constituția României, prevederi care cuprind limitativ modurile de dobândire al proprietății publice și bunurile ce pot face parte din domeniul public,

În privința parkingu-lui reclamnții susțin că acesta nu a fost declarat și nu constitui obiectiv de interes public în înțelesul legii nr. 213/1998 și prin urmare nu poate face obiectul domeniului public al statului sau a unei tranzacții cu astfel de bunuri, iar serviciul public de interes local pentru administrarea parcărilor din municipiul C. -N., nu este persoană juridică de interes public și în înțelesul Decretului nr.31/1954 nu poate fi beneficiarul unei transmiteri, cu orice titlu, a unui bun ce nu aparține domeniului public.

În opinia reclamanților actele depuse de către emitentul Hotărârii nr. 387/_, HCL nr. 256/2009, HCL nr. 258/2009 și HCL nr. 222/2008 sunt

total neconcludente cuprinzând un inventar al terenurilor ce cuprind parcări în municipiul C. -N., nu cuprind nici măcar dovada proprietății terenului aferent parkingului și inventarul unor parcometre, fără a cuprinde nici un act care să dovedească î proprietatea terenurilor aferente parchingului, modul de trecere a terenului în domeniul public și temeiul legal în baza căruia au fost făcute aceste operațiuni, fiind încălcat dreptul de proprietate al reclamanților, a Bibliotecii Centrale Universitare și a Prefecturii asupra terenurilor aferente parchingului.

Pârâții C. LOCAL AL M. UI C. N., P. M. UI C. N. și M.

C. N. au depus întâmpinare

prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat (f.8)

Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente

:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat anularea

H.C.L. nr. 387/2009.

Cu privire la acest act administrativ, în mod corect instanța de fond a reținut că nu se vădește existența vreunui interes în privința reclamanților de a solicita anularea acelui act administrativ, nefiind dovedită, nici în fața instanței de fond precum nici în recurs, vătămarea ce s-ar produce reclamanților prin menținerea în vigoare a actului administrativ în discuție.

Corect a avut în vedere instanța de fond obiectul actului administrativ atacat, respectiv trecerea în domeniul public a unei construcții și a bunurilor mobile aferente acelei construcții ce are destinația de parcking.

Nu poate fi reținută susținerea reclamanților referitoare la o expropriere indirectă ce s-ar fi realizat față de ei prin actul administrativ atacat, deoarece, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești depuse în probațiune, reclamanții nu au calitatea de proprietari asupra unei părți din terenul pe care s-a edificat construcția (sau căile de acces) ci doar un drept de proprietate asupra unui gard ce împrejmuia anterior curtea imobilului construcție, proprietatea reclamanților pe cote indivize.

Referitor la încălcare dreptului de proprietate asupra terenului pe care s-a edificat construcția, Curtea reține că doar proprietarii acelor terenuri ar putea

invoca încălcarea dreptului de proprietate, situație în care nu se află reclamanții.

Demolarea garajelor reclamanților precum și consecințele acestei acțiuni, nu prezintă relevanță în prezenta cauză, justificat de obiectul acesteia.

Referitor la nepronunțarea asupra excepției de nelegalitate, Curtea reține că instanța de fond a analizat tot din perspectiva lipsei de interes și excepția de nelegalitate a HCL nr. 387/2009, aspect ce rezultă din sentința recurată (pag.3, jos, fila 62, dosar fond)

Sub aspect procedural nu se impunea transmiterea excepției unei alte instanțe sau soluționarea ei separată, art. 4 al.1 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare înainte de_ prevedea: "Excepția de nelegalitate-Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze și nici atunci când excepția de nelegalitate a fost invocată în cauze penale.";

Competența de soluționare a cauzelor în materia contenciosului adminstrativ este menționată la art. 10 din Legea nr. 554/2004:

"Instanța competentă-Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de au tor ităț ile publ ice loc ale ș i județene , precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 de lei se soluț ione az ă în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.";

În baza acestor texte se poate constata că instanța de fond competentă să judece excepția este Tribunalul Cluj.

În consecință, față de cele menționate, se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de reclamanții D.

M.

, O.

E.

și O. C.

I. - moștenitorii reclamantului defunct O. V.

, T.

T.

, K.

E., H.

A. și D. V. împotriva sentinței civile nr. 7.078 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2013.

PREȘEDINTE,

M. H.

JUDECĂTOR,

D. M.

JUDECĂTOR,

F. T.

GREFIER,

D. C.

Red.M.D./_ .

Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: M. T.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 11213/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale