Decizia civilă nr. 7338/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7338/2013
Ședința publică din data de 19 Iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR F. T.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul C. I., împotriva sentinței civile nr. 743 din data de_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL C. C.
, având ca obiect - anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, conform chitanței aflată la filele 8 și 20 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimatul-pârât a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare, iar la data de_ recurentul- reclamant a depus un set de înscrisuri.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.743 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al T. ui Maramureș a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu C. Local al C. Cicîrlău.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că potrivit art.2 lit.b art.26 din Legea nr.101/2006 pentru asigurarea finalizării serviciului de salubrizare utilizatorii achită taxe speciale în cazul prestațiilor efectuate în beneficiul întregii comunități. O astfel de taxă specială este și cea instituită prin HCL nr. 61/2010.
Reclamantul, în calitate de deținător al unei locuințe în com. Cicîrlău, membru al comunității locale, deține calitatea de utilizator indirect al serviciului de salubrizare prestat în beneficiul întregii comunități.
În această calitate îi revine și sarcina de a suporta taxa specială de salubrizare instituită prin hotărârea consiliului local.
Este adevărat că, potrivit prevederilor art. 30 din Legea nr. 273/2006, taxele speciale sunt datorate doar de către beneficiarii serviciilor publice pentru care s-au instituit taxele respective.Reclamantul nu poate afirma că nu este beneficiarul serviciilor de salubrizare.
Refuzul său de a beneficia de serviciu optând pentru transportarea deșeurilor menajere dintr-o localitate în alta, nu infirmă calitatea sa de beneficiar al unui serviciu public. Chiar reclamantul recunoaște că deține o locuință în com. Cicîrlău, pe care o folosește sporadic, folosință ce generează deșeuri menajere pe care pretinde că le transportă în localitatea de domiciliu.
Opțiunea sa de a transporta deșeurile menajere din com. Cicîrlău în B. M. nu îl absolvă de obligația de a plăti alături de ceilalți contribuabili funcționarea serviciului de salubrizare al cărui beneficiar este.Oricum, atâta timp cât folosește chiar și temporar locuința din com. Cicîrlău se prezumă că reclamantul utiliza serviciul de salubrizare, sarcina probei contrare revenindu-i.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii în considerarea că hotărârea este netemeinică și nelegală. Astfel în dezvoltare recurentul arată ca fiind proprietar de imobil pentru a fi utilizator indirect al serviciului trebuie întrunită condiția obligatorie să existe faptic aceste cheltuieli comune efectuate înafara obligațiilor contractuale precizate și în HCL nr.2/2012. Nelocuind în localitatea nu avea cum să scoată europubela la poarta și nefiind containere pentru reziduri solide în punctele de colectare nu i se putea face acest serviciu. Prin contractele încheiate s-a stabilit natura serviciului "precolectare, colectare, transporturi și depozitarea rezidurilor solide";. Potrivit contractului operatorul avea obligația pe lângă colectare din poartă în poartă să amenajeze puncte de colectare dotate cu containere iar în localitate există patru locații cu o singură europubelă și ca atare nu a fost nu și este beneficiar direct al serviciului din cauza nerespectării contractuale.
Tot astfel se arată nici pentru salubrizarea străzilor și a instituțiilor consiliului nu s-a plătit nimic (conform HCL nr.2/2012 serviciul fiind gratuit în limita a 2mc/obiectiv și diferite plus urma a se suporta din bugetul local).
Facturile și chitanțele arata taxa iar ponderea serviciilor comune este nejustificativă nu a generat cheltuieli facturate, practic plătind 2,5 lei /lună pentru reminescente comuniste a unor funcționari locali.
Totodată arată recurentul că interpretarea instanței este eronată întrucât este vorba de un serviciu defectuos și o autoritate ce nu respectă drepturile și obligațiile contractuale, prevederile legale. Nu a optat și nu a refuzat o cale legală ce trebuie să îi ofere serviciu real pentru o taxă și nu este greu de imaginat că același operator în alte localități a amplasat containere în cca. 25% din punctele de colectare.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului în considerarea că prin noul plan urbanistic s-a extins inclusiv zona construibilă pentru a răspunde solicitărilor iar la nivelul comunei au fost construite foarte multe case de vacanță, vile, cabane iar pentru acestea s- a făcut o derogare în sensul că se plătește pentru un singur membru. A admite poziția recurentei că cei care nu stau tot timpul în localitate și care dețin asemenea imobile nu ar datora această taxă ar însemna a crea un precedent care ar însemna ca 30% din locuitori să nu plătească taxa de salubrizare și ar
încuraja depozitarea deșeurilor pe câmp sau zone interzise așa cum s-a procedat nu demult. Serviciul de salubrizare se desfășoară cu regularitate în localitate și sunt puține cazuri în care se aruncă gunoaie sau alte deșeuri în locuri
nepermise. În plus serviciul presupune nu doar ridicarea deșeurilor din gospodării ci și de la instituții (școli, comune….) beneficiarii acestor servicii fiind atât cei ce locuiesc în comună cât și cei ce dețin o casă de vacanță sau locuința secundară ceea ce presupune aplicarea taxei. De altfel se arată hotărârea a cărui anulare parțială se solicită a fost supusă controlului de legalitate exercitat de prefect fără a se constata că aceasta nu se încadrează reglementărilor de salubrizare.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de actele dosarului, de normele juridice incidente, de art.304 C.pr.civ., curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că prin hotărârea 61/2010 a fost aprobată înființarea serviciului de salubrizare, a regulamentului de salubrizare a comunei Cicîrlău, și a caietului de sarcini conform anexelor.
Prin același act anexa 1 s-a stabilit taxa de salubrizare de 2 lei/lună/membru.
Din preambulul actului menționat rezultă că măsurile și taxa au fost adoptate ținând seama de dispozițiile art.36 alin.6, art.45 din Legea 215/2001, a legii 101/2006.
Actul normativ invocat prin hotărârea deliberativului prin dispozițiile art.36 stipulează că autoritatea respectiv consiliul local are inițiativa și hotărăște în toate problemele de interes local cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități; exercită atribuțiile privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăteni iar în exercitarea atribuțiilor asigura cadrul necesar pentru furnizare serviciul de salubrizare. Legea 101/2006 prin dispozițiile art.5 prevede că autoritatea deliberativă elaborează și aprobă strategiile locale cu privire la dezvoltarea și funcționarea pe termen mediu și lung a serviciului de salubrizare ținând seama de prevederile legislatiei în vigoare, de documentațiile de urbanism.
Același act normativ mai prevede că autoritățile deliberative au competența exclusivă în ceea ce privește înființarea, organizarea, gestionarea și coordonarea serviciului de salubrizare a localităților având atribuții în domeniu: stabilirii programelor de reabilitare, extindere a infrastructurii existente precum și a programelor de înființare a unor noi sisteme de salubrizare în condițiile legii; contractarea sau garantarea împrumuturilor pentru finanțarea programelor de investiții în infrastructura aferentă serviciului de salubrizare pentru extinderi dezvoltări; elaborarea și aprobarea caietelor de sarcini și a regulamentului serviciului; adoptarea măsurilor organizatorice necesare pentru generalizarea colectării selective a deșeurilor; stabilirea taxelor speciale și aprobarea tarifelor pentru servicii de salubrizare cu respectarea reglementărilor în vigoare; monitorizarea și exercitarea controlului cu privire la furnizarea/prestarea serviciului de salubrizare.
Din normele enunțate reiese că autoritatea deliberativă - consiliul local are competența exclusivă cu privire la înființarea, organizarea serviciului de salubrizare și atribuții de aprobare a regulamentelor, caietelor de sarcini vizând serviciu de salubrizare, a tarifelor și taxelor pentru serviciu de salubrizare.
În speță, se observă că s-a luat hotărârea înființării serviciului de salubrizare în condițiile în care normele mai sus enunțate îi conferă consiliului competența. Prin urmare, raportat la nome din perspectiva competenței hotărârea nu poate fi considerată nelegală.
Recurentul susține însă că hotărârea este nelegală, întrucât nu au fost respectate normele ce prevăd o tarifare echilibrată, ca taxele se încasează de la persoanele ce se folosesc efectiv de serviciu de salubrizare (Legea 101/2006; art.30 din Legea 273/2006, art.2 pct.49, art.26 din OUG 45/2003).
Legea 273/2006 prin dispozițiile art.30 prevede că "pentru funcționarea serviciilor publice locale create in interesul persoanelor fizice si juridice, consiliile locale, judetene si C. General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, aproba taxe speciale.
(2) Cuantumul taxelor speciale se stabileste anual, iar veniturile obtinute din acestea se utilizeaza integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru infiintarea serviciilor publice de interes local, precum si pentru finantarea cheltuielilor curente de intretinere si functionare a acestor servicii.
(6) Taxele speciale se fac venit la bugetul local și se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
Legea nr.101/2006 prin dispozițiile art.2 prevede că serviciul public de salubrizare a localităților, denumit în continuare serviciu de salubrizare, se organizează pentru satisfacerea nevoilor populației, ale instituțiilor publice și ale operatorilor economici de pe teritoriul respectivelor unități administrativ- teritoriale,și cuprinde următoarele activități: a) precolectarea, colectarea și transportul deșeurilor municipale, inclusiv ale deșeurilor toxice periculoase din deșeurile menajere, cu excepția celor cu regim special;f) măturatul, spălatul, stropirea și întreținerea căilor publice; g) curățarea și transportul zăpezii de pe căile publice și menținerea în funcțiune a acestora pe timp de polei sau de îngheț;
h) colectarea cadavrelor animalelor de pe domeniul public și predarea acestora unităților de ecarisaj;i) colectarea, transportul, depozitarea și valorificarea deșeurilor voluminoase provenite de la populație, instituții publice și agenți economici, neasimilabile celor menajere (mobilier, deșeuri de echipamente electrice și electronice etc.); j) colectarea, transportul și neutralizarea deșeurilor animaliere provenite din gospodăriile populației.
Același act normativ prin art.3 prevede că serviciul de salubrizare se organizează și funcționează pe baza următoarelor principii: a) protecția sănătății populației; d) conservarea și protecția mediului înconjurător; e) asigurarea calității și continuității serviciului; f) tarifarea echitabilă, corelată cu calitatea și cantitatea serviciului prestat;
Mai prevede actul normativ prin art.24 că în funcție de tipul activității, pot fi utilizatori ai serviciului de salubrizare: a) comunitățile locale considerate în întregul lor sau comunitățile locale componente ale asociațiilor de dezvoltare comunitară, în cazul activităților de interes general a căror contractare se realizează de autoritățile administrației publice locale; b) persoanele fizice ori juridice care beneficiază individual de una sau de mai multe activități specifice serviciului de salubrizare, în cazul activităților a căror contractare se realizează pe baza unui contract de prestare a serviciului de salubrizare, încheiat în nume propriu cu operatorul.
Reiese din coroborarea textelor enunțate că taxele speciale sunt adoptate pentru funcționarea serviciilor publice create pentru satisfacerea nevoilor populației, că sunt utilizate pentru acoperirea cheltuielilor de înființare a serviciului sau funcționare a acestuia. Mai reiese din norme că taxa se datorează de utilizatori persoane fizice/juridice, comunitatea locală în întregul său întrucât serviciul de salubrizare nu se constituie doar din serviciu de colectare, transport deșeuri menajere provenite din gospodării individuale ci și servicii de organizare - puncte colectare, curățarea căi publice și menținere funcțiune, transport și eliminare alte deșeuri s.a.
Cu alte cuvinte taxa/tariful pentru salubrizare se datorează de toată comunitatea în întregul său întrucât se beneficiază de serviciu inclusiv prin organizarea activității - creare puncte de colectare, întreținere căi acces și nu doar de unele persoane care locuiesc permanent și au încheiat un contract de
colectare a deșeurilor din gospodărie, scopul fiind acela al asigurării în parte a cheltuielilor efectuate cu acest serviciu.
Taxa instituită prin actul contestat intră în categoria celor vizând asigurarea funcționării serviciului context în care în mod corect a reținut prima instanță că taxa nu poate fi considerată nelegală.
Susține recurentul că nu locuiește permanent în localitate . Imprejurarea nu poate fi reținută ca motiv de nelegalitate deoarece în privința celor ce locuiesc temporar taxa este stabilită doar pentru o singură persoană și este cerută tuturor membrilor colectivității.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ.
Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul C. I. împotriva sentinței civile nr. 743 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
D. | M. | M. | H. | F. | T. |
G.
D. C.
Red.F.T./S:M:D.
2 ex./_
