Sentința civilă nr. 6037/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6037
Ședința publică din 23 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. I. - judecător
G. ier: A. O.
Pe rol fiind judecarea acțiunii, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale formulată de reclamantul SINDICATUL DE A. M.
M.
în contradictoriu cu pârâtul C. J. M.
.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din_, concluziile și susținerile reprezentanților fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea soluției s-a amânat la data de_ ,_, și respectiv la data de azi când, în urma deliberării s-a pronunțat hotărârea de mai jos:
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele,
Prin acțiunea înregistrată la_ sub nr. de mai sus, reclamantul Sindicatul de A. M. M. a chemat în judecată pe pârâtul C. J.
M. solicitând suspendarea executării Hotărârii nr. 18/_ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, anularea Hotărârii nr. 18/_ privind stabilirea baremelor pentru drepturile de care beneficiază copiii ș tinerii ocrotiți în serviciile publice specializate pentru protecția copilului, mame protejate în centre maternale, precum și pentru copii dați în plasament la asistenți maternali profesioniști, respectiv obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că prin hotărârea a cărei anulare se solicită s-a procedat la stabilirea baremelor pentru drepturile de care beneficiază copiii ș tinerii ocrotiți în serviciile publice specializate pentru protecția copilului, mame protejate în centre maternale, precum și pentru copii dați în plasament la asistenți maternali profesioniști.
Hotărârea atacată este nelegală și discriminatorie raportat la dispozițiile art. 1 din Ordinul nr. 36 din 27 mai 2003 nivelul maxim al cheltuielilor pentru copiii ocrotiți în instituțiile publice de asistență socială fiind de 1.200 lei/an/ copil iar pentru cei aflați în plasament de 600 lei/an/copil.
Reclamantul a susținut că legea consacră principiul egalității între copiii ocrotiți în instituțiile publice li cei aflați în plasament, cheltuielile necesare cu încălzirea, iluminatul, apa, canalizarea și salubrizarea fiind aceleași.
Nivelul prevăzut prin hotărârea atacată nu respectă standardul minim impus prin Hotărârea nr. 23 din 6 ianuarie 2010.
Reclamantul a mai arătat că are calitate procesuală activă raportat la cele stabilite prin Decizia nr. 1 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul Legii, asistenții maternali profesioniști fiind membri de sindicat.
În ceea ce privește petitul privind suspendarea executării actului administrativ, apreciază că se află în situația unui caz bine justificat și măsura este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în patrimoniul asistenților maternali, prin decontarea limitată a cheltuielilor efectuate în beneficiul copiilor aflați în plasament. În acest mod paguba creată în patrimoniul celor peste 300 de asistenți maternali profesioniști se va reflecta și în scăderea condițiilor de viață ale copiilor aflați în plasament, prejudiciul având o puternică componentă morală în condițiile în care serviciul asigurat de membrii de sindicat este un serviciu util societății asigurând creșterea și educarea într-un mediu familial a copiilor lipsiți de ocrotirea părintească.
Suspendarea actului administrativ va duce la decontarea integrală a cheltuielilor menționate, în baza documentelor justificative ce vor fi depuse la autoritate de către asistenții maternali, în aceeași procedură și în același mod ca și până la data de_ .
În drept invocă prevederile art. 15 din Legea 554/2004.
Exprimându-și poziția procesuală cu privire la acțiune, pârâtul C. J.
M. a solicitat respingerea acțiunii și a cererii de suspendare arătând că actul administrativ atacat a fost întocmit cu respectarea legislației în vigoare, implicit a art. 2 al.2 din Legea nr. 326/2003.
Pârâtul a susținut că baremele de dotare aprobate de C. J. M., au fost stabilite ca o necesitate în vederea planificării bugetare a anului în curs. În fapt sumele acestea sunt plafoane generale, sumele efectiv decontate individual, conform Ordinului nr. 36/2003, sunt altele și diferite de la caz la caz, după cum reiese și din situația financiară a DGASPC MM( centralizator privind suma acceptată la plata cheltuielilor de întreținere) depusă ca probă. Din această situație financiară reiese că media costurilor la această categorie de cheltuieli cu un copil este de 151.88 lei/ trimestru, astfel ca pe întreg anul ( suma fluctuând de la sezonul rece la cel cald) nu se depășește plafonul aprobat de C.
J. M. prin Hotărârea atacată, de 600 lei/copil. La stabilirea costului mediu pentru cheltuielile de locuit pentru copiii aflați în plasament la asistenții maternali, s-au luat în calcul media cheltuielilor din anul precedent majorată cu 15%.
Cu privire la Hotărârea nr. 23/2010, pe care o invocă reclamanta în susținerea aspectelor sesizate, aceasta reglementează standardele de cost care
stau la baza determinării necesarului cheltuielilor de furnizare ale serviciilor sociale organizate și administrate de furnizorii publici de servicii sociale din unitățile administrativ - teritoriale, precum și alocarea sumelor defalcate din unele venituri al bugetului de stat pentru bugetele locale.
În acest context, prin aprobarea nivelului de cheltuieli raportat la standardele de cost, nu se creează un drept pentru cei aflați în plasament, astfel nu poate fi pusă în discuție o eventuală discriminare, atât costurile totale pentru un copil aflat în plasament la asistent maternal cât și pentru copii plasați în servicii rezidențiale trebuie să se încadreze în baremul stabilit pentru categoria respectivă.
Pârâtul a mai arătat că nu sunt întrunite condițiile pentru suspendarea actului administrativ iar reclamantul nu a dovedit nelegalitatea sau caracterul discriminator al hotărârii atacate, cheltuielile asistenților maternali decontate în baza facturilor și chitanțelor prezentate fiind diferite de la caz la caz, de sumele aprobate ca bareme (plafoane bugetare) prin hotărârea atacată.
De asemenea, reclamanta nu determină în concret în ce ar consta paguba iminentă, executarea nefiind de natură să creeze o astfel de pagubă.
În probațiune s-au depus hotărârea a cărei anulare se solicită, documentația care a stat la baza emiterii acesteia și plângerea prealabilă formulată de reclamant.
Analizând actele și probele depuse la dosar, tribunalul reține următoarele: Prin hotărârea nr. 18 din 30 ianuarie 2013 adoptată de C. J. M.
s-au aprobat baremele pentru drepturile de care beneficiază copii și tinerii ocrotiți în serviciile publice specializate pentru protecția copilului, mamele protejate în centre maternale, precum și copiii dați în plasament la asistenții maternali profesioniști, din care rezultă că repartizarea procentuală pe destinații a sumelor corespunzătoare fiecărei categorii de cheltuieli este orientativă. Sumele neutralizate la o categorie de cheltuieli poate fi utilizată pentru o altă categorie, cu avizul asistentului social - manager de caz.
Din conținutul art.2 reiese că nivelul maxim al cheltuielilor de locuit pentru copiii aflați în plasament la asistenții maternali profesioniști este de 600 lei iar nivelul maxim al cheltuielilor de locuit pentru copiii aflați în case de tip familial, centre rezidențiale, centre de primire în regim de urgență, centre maternale de zi, destinate asigurării încălzitului, iluminatului, serviciilor de apă, canalizare și salubrizare, reparațiilor și întreținerii curente a imobilelor și transportului, în sumă de 1200 lei/an/copil.
Conform dispozițiilor art. 2 alin.2 din Legea nr. 326/2003 baremele de dotare cu echipament și cazarmament, echipament pentru dotarea inițială și înlocuire, transport, jucării, materiale igienico - sanitare, rechizite materiale cultural sportive, cu încadrarea în limitele valorice prevăzute în anexă, se aprobă prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, pe baza propunerilor formulate de serviciile publice specializate pentru protecția copilului.
Față de aceste prevederi, C. J. M. a adoptat hotărârea contestată având în vedere Referatul de specialitate al Direcției Generale de A. Socială de Protecția Copilului M. în care se menționează că au fost luate în calcul costurile medii pentru copilul aflat în plasament la asistent maternal profesionist, decontate de către instituție în anul 2012, la fundamentarea acestor cheltuieli ținându-se cont de cheltuiala medie pe o locuință cu patru membrii de familie, cu o suprafață utilă de 50 mp și standarde de cost stabilite de HG nr.23/2010 (f.26).
Atâta vreme cât din conținutul alineatului 2 al articolului 2 din hotărârea nr. 18/2013 adoptată de pârât reiese că pentru copiii aflați în case de tip familial, centre rezidențiale de primire în regim de urgență s-au luat în calcul și cheltuielile vizând reparații, întrețineri curente a imobilului și transportul, sunt nefondate susținerile reclamantului privitoare la caracterul discriminator al acestui act administrativ.
Reclamantul a invocat și prevederile HG nr. 23 din februarie 2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru serviciile sociale iar din cuprinsul articolului 1 rezultă că acest act normativ vizează serviciile sociale organizate și administrate, în condițiile legii, de către furnizorii publici de servicii, prin urmare, acestea nu au relevanță pentru litigiul dedus judecății.
Din perspectiva celor descrise anterior, în cauză nu se poate reține nelegalitatea hotărârii ce formează obiectul acțiunii pendinte, situație în care acțiunea este nefondată.
Suspendarea efectelor hotărârii amintite nu poate fi dispusă având în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele art. 14 și art.15 privind existența unui caz bine justificat în sensul dispozițiilor art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, respectiv paguba iminentă ce necesită a fi prevenită.
În considerarea celor descrise anterior și având în vedere normele cuprinse în art. 18 alin. 1 din Legea privind contenciosul administrativ, acțiunea principală și cererea de suspendare a actului administrativ vor fi respinse, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Sindicatul de A. Maternal M., în numele și interesul membrilor de sindicat cu sediul în B. M., str. P. V. nr.8 privind anularea și suspendarea executării Hotărârii nr. 18 din_ adoptată de C. J. M. cu sediul în B. M. str. Gheorghe Ș. nr. 46.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Maramureș, Secția a II- a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședința publică de azi, 23 Octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
V. I. | A. | O. |
Red. V.I/ _
Tred. A.O. /_ - 4ex
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Sindicatul de A. Maternal M. în numele și interesul membrilor de sindicat cu sediul în B. M., str. P. V. nr.8 privind anularea și suspendarea executării Hotărârii nr. 18 din_ adoptată de C. J. M. cu sediul în B. M. str. Gheorghe Ș. nr. 46.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Maramureș, Secția a II- a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședința publică de azi, 23 Octombrie 2013.
PREȘEDINTE,
