Decizia civilă nr. 5918/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5918/2013
Ședința publică de la 23 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul C. LOCAL AL C.
M., împotriva sentinței civile nr. 6009/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamantul P. J. S. și pe recurent, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul se află la primul termen de judecată, pentru când procedura este legal îndeplinită, instanța este legal sesizată sub aspectul timbrajului, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6009/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. s-a admis cererea formulată de reclamantul P. J. S. și s-a dispus anularea Hotărârii nr. 13/_ emisă de pârâtul C. LOCAL AL
C. M. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 13/_ pârâta Comuna M. a hotărât acordarea unei indemnizații de 25% d-nei bibliotecar Mezei Malica.
Argumentele avute în vedere la emiterea acestei hotărâri au fost acelea că, angajata a beneficiat de acest spor în temeiul Legii nr. 334/2002 -"Legea bibliotecarilor"; - care prevedea că postul de bibliotecar comunal se asimilează cu funcția de șef birou. Acea persoană a beneficiat de spor până la data de_ .
Chiar dacă legea a fost abrogată de Legea nr. 330/2009 și Legea actuală nr.
284/2010 se regăsește funcția de șef birou, la Anexa IV - capitolul II.
În realitate așa cum bine a motivat reclamantul, Legea nr. 334/2002 prevedea că postul de bibliotecar se asimilează cu acela de șef birou, numai că Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, abrogă prevederile menționate anterior inclusiv alin. 3-6 art. 51 din Legea bibliotecarilor.
Legea nr. 330/2009 a fost abrogată de Legea nr. 284/2010.
Prin urmare procentul de 25% aferent funcției de șef birou, nu se regăsește în noua lege a salarizării și nu mai poate fi acordat.
Astfel, potrivit art.1 alin.2 pct.2 din legea mai sus amintită aceasta are ca obiect stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar iar odată cu intrarea în vigoare, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.2 sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de această lege.
În conformitate cu prevederile art.12 din aceeași lege salariul brut și solda lunară cuprind: salariile de bază, soldele funcțiilor de bază și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, premiile, stimulentele, compensațiile și alte drepturi corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.
Art.20 menționează că sporurile, indemnizațiile, primele și compensațiile specifice domeniului de activitate ce se acordă personalului bugetar sunt prevăzute în anexa I-VIII.
Activitatea desfășurată de persoana în cauză este încadrată în anexa IV respectiv unități de ,,cultură"; . Este adevărat că există funcția de șef birou, numai că această persoană nu este astfel încadrată.
Capitolul VI reglementează sporurile specifice personalului de cultură și anume spor de 15% pentru condiții periculoase sau vătămătoare și spor de 15% pentru condiții grele de muncă. Prin urmare pârâta nu putea acorda de la sine sporuri, care nu sunt prevăzute de Legea 284/2010.
Cu alte cuvinte indiferent de nivelul studiilor, de importanța sau complexitatea atribuțiilor de serviciu angajatului nu i se poate acorda un spor dacă nu lucrează efectiv în condițiile prescrise pentru acordarea lui.
Pentru că sporul acordat de pârâtă nu mai este prevăzut de noua lege a salarizării s-a admis cererea formulată de reclamantul P. J. S. și s-a dispus anularea Hotărârii nr. 13/_ emisă de pârâtul C. LOCAL AL C.
M. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. LOCAL AL
C. M.
solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii atacate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că prima instanța, In mod eronat, a reținut faptul că indemnizația de șef birou s-a acordat în baza art.
51 din Legea bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, care a fost abrogat prin Legea nr. 330/2009, la rândul ei abrogată în totalitate prin Legea nr. 284/2010. Într-adevăr, dispozițiile art. 51 alin. (3)-(6) din Legea nr. 334/2002 privind sporurile acordate bibliotecarului pentru condiții vătămătoare sau periculoase, spor de fidelitate, pentru solicitare neuropsihica, precum și pentru cei care lucrează în zilele de sâmbătă și duminică sau în zilele de sărbătoare legală, au rămas abrogate și în reglementare actuală, dar în speță își găsesc aplicare prevederile art. 52, coroborat cu Anexa 1 pot. A din Legea nr. 334/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, în Anexa 1, pct. A din Legea nr. 334/2002, cu privire la bibliotecile comunale, se arată: "Postul de bibliotecar reprezintă funcția de responsabil de bibliotecă și se asimilează cu funcția de șef de birou."
Art. 52 lit. b) din aceeași lege prevede: "Conducerea bibliotecilor este asigurată după cum urmează: în căzul bibliotecilor fără personalitate juridică și/sau al filialelor, de un director sau de un bibliotecar responsabil, cu funcția de șef de serviciu sau șef de birou, având dreptul la indemnizația de conducere corespunzătoare, potrivit prevederilor legale."
Corelând dispozițiile legale cuprinse in cele două articole Invocate, rezultă fără echivoc intenția legiuitorului de a-i acorda bibliotecarului din bibliotecile comunale fără personalitate juridică titulatura de responsabil de biblioteca și asimilarea acestuia CM funcția de Șef birou, precum și acordarea, indemnizației corespunzătoare, potrivit legii.
Însăși folosirea sintagmei de "responsabil de bibliotecă", respectiv "bibliotecar responsabil" din cele două articole de lege ne conduce la concluzia că
acestea trebuie corelate, notă din Anexa 1 făcând, de fapt, trimitere la secțiunea privind conducerea bibliotecilor, reglementată în art. 52 din lege.
Reglementările legale menționate au fost cuprinse în Legea nr. 334/2002 încă de la data intrării acesteia în vigoare, fiind menținute până în prezent în aceeași formă, Ele nu au fost modificate sau abrogate prin acte normative ulterioare, de unde reiese faptul că nu s-a dorit de către legiuitor ca acestea să nu se aplicare întocmai, cu înțelesul juridic evident ca postul de bibliotecar este asimilat funcției de șef birou și i se acordă indemnizația corespunzătoare.
Totodată, este de menționat faptul că nu se impune prin lege ca bibliotecarul, numit responsabil de bibliotecă și asimilat funcției de șef birou, să aibă în subordine un anumit număr de angajați, înțelegându-se că asimilarea acestuia cu funcția de conducere se justifică prin însăși responsabilitatea stabilită, și anume aceea că asigură conducerea, bibliotecii.
Apreciază că legea specială incidență este imperativă iar faptul că bibliotecarul comunei îndeplinește și atribuții de bibliotecar responsabil, biblioteca fiind fără personalitate juridică, această funcție este asimilată, necondiționat de alte elemente, aceleia de șef birou, astfel că bibliotecarul este îndreptățit, în temeiul art. 52 lit. b) din Legea nr. 334/2002, republicată, la acordarea indemnizației de șef birou.
În mod cu totul greșit s-a reținut de către instanța de fond și faptul că s-au acordat prin actul administrativ în cauză drepturi care nu mai sunt prevăzute de Legea nr. 284/2010, singurul drept acordat prin hotărârea consiliului local bibliotecarului comunei fiind indemnizația; de șef birou, stabilit printr-o lege specială și regăsit în sistemul actual de salarizare în Cap. II: "Salarii de bază din sistemul bibliotecilor publice,din România", lit. a) din Legea nr. 284/2010.
Fată de starea de fapt prezentată și temeiurile de drept invocate, consideră că Sentința civilă nr. 6009/06.15:2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj, este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor legale la care s-a referit, motiv pentru care solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a acesteia.
Reclamantul intimat P. J. S. a formulat întâmpinare
prin intermediul căreia a solicitat respingerea recursului și menținerea în întregime a sentinței civile atacate - filele 9-10.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Consideră recurentul că în mod legal a acordat indemnizația de șef birou în procent de 25%, începând cu luna aprilie 2012 doamnei bibliotecar Mezei Malica, fiind incidente dispozițiile art. 52 coroborat cu Anexa i pct. A din Legea nr. 334/2002.
Potrivit dispozițiilor legale invocate, respectiv ale art. 52 din Legea nr.
334/2002, conducerea bibliotecilor este asigurată după cum urmează:
în cazul bibliotecilor cu personalitate juridică, de către un director general sau director, care poate avea unul sau mai mulți adjuncți;
în cazul bibliotecilor fără personalitate juridică și/sau al filialelor, de un director sau de un bibliotecar responsabil, cu funcția de șef de serviciu sau șef de birou, având dreptul la indemnizația de conducere corespunzătoare, potrivit prevederilor legale.
De asemenea, potrivit Anexei 1 pct. A din același act normativ, postul de bibliotecar, în cazul bibliotecilor comunale, reprezintă funcția de responsabil de bibliotecă și se asimilează cu funcția de șef de birou.
Cu toate acestea, Curtea constată că, la data emiterii hotărârii contestate, era în vigoare Legea nr. 284/2010, iar potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 pct. 2, aceasta are ca obiect stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar, iar odată cu intrarea în vigoare, drepturile salariale ale
personalului prevăzut la alin. 2 sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de prezenta lege.
Prin urmare, recurentul nu putea stabili acordarea unei indemnizații de conducere în baza Legii nr. 334/2002, stabilirea drepturilor salariale neputând fi făcută în afara Legii nr. 284/2010.
Or, potrivit dispozițiilor art. 20 din acest act normativ, sporurile, indemnizațiile, primele și compensațiile specifice domeniului de activitate ce se acordă personalului bugetar sunt prevăzute în anexa I-VIII, activitatea desfășurată de doamna Mezei Malica fiind încadrată în Anexa IV, respectiv
"unități de cultură";.
În această anexă însă, nu este prevăzută o indemnizație de conducere, în cuantumul stabilit de recurent, legea prevăzând doar posibilitatea acordării unui spor de 15% pentru condiții periculoase sau vătămătoare și unul de 15% pentru condiții grele de muncă.
În consecință, în lipsa reglementării unei astfel de indemnizații, Curtea constată, la fel ca și instanța de fond, că hotărârea contestată este nelegală, iar soluția primei instanțe de anulare a acesteia este una legală și temeinică.
De altfel, aceste considerente, reținute și de prima instanță, nu au fost criticate prin recursul declarat, recurentul limitându-se la a invoca dispozițiile Legii nr. 334/2002, fără a motiva recursul și din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 284/2010.
În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, recursul formulat fiind neîntemeiat, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, le va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de C. LOCAL AL C. M., împotriva sentinței civile nr. 6009/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, M. D. | Judecător, R. -R. D. | Judecător, L. U. |
Grefier, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: P. R. a M. lena