Sentința civilă nr. 273/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.273
Ședința publică din 17 ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. N. C., judecător Grefier: A. L.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta I. A. , domiciliată în Z., str. T. V., nr. 15, bl. P 19, ap. 1, jud. Sălaj, în contradictoriu cu pârâta A. N. de A. F. - A. F. P. Z. și chemata în garanție A. F. pentru M.
- M. M.
, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Acțiunea este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, raportat la obiectul cauzei și actele de la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea sa reclamanta I. A. a chemat în judecată pârâtele A. N. de A.
F. - A. F. P. Z.
solicitând a se dispune anularea chitanței seria TS8 nr. 1601193 și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2524 lei, încasată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, cu dobânda legală aferentă de la data plății și până la restituirea efectivă a sumei.
Reclamanta și-a motivat acțiunea arătând că a achiziționat un autoturism, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească o taxă de poluare în sumă de 2524 lei, taxă pe care o consideră nelegală față de prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene.
Prin întâmpinarea depusă, Direcția Generală a F. P. Sălaj, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii întrucât nu s-a parcurs procedura administrativ jurisdicțională prevăzută de Codul de procedură fiscală și nici nu atacă un act administrativ în înțelesul art.2 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, solicitând respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă. Pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe motiv că taxa a fost încasată în baza Legii nr.9/2012 - OG 50/2008, care respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful l din Tratatul Comunității Europene.
Pârâta DGFP Sălaj a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. - M. M. B. solicitând ca în cazul în care va fi admisă acțiunea și va cădea în pretenții, să fie obligată chemata în garanție la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
Chemata în garanție nu a depus întâmpinare în cauză și nu a fost reprezentată în instanță.
Deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză, tribunalul reține următoarele:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamanta s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamanta a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
În speță, reclamanta nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia ci invocă caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură a vătăma interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.
Pentru considerentele de mai sus instanța constată că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta DGFP Sălaj este nefondată și va fi respinsă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele :
Reclamantul a achitat la Trezoreria Z. suma de 2524 lei, cu titlu de taxă pentru emisii poluante, așa cum rezultă din chitanța seria TS 8 nr. 1601193 din_, fila 4.
Prin cererea adresată AFP Z. reclamanta a făcut dovada că a solicitat restituirea sumei, ca fiind contrară reglementărilor, însă cu adresa nr. 38851 din_ emisă de AFP Z. i-a fost comunicat refuzul la cererea acestuia de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor.
Potrivit dispozițiilor art.4 Legii nr. 9 din 6 ianuarie 2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în Anexa 4 a HG nr.9/2012.
Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text:
Trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate; să existe o similitudine sau un "raport de concurență" între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate; prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor
Altfel spus atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se crează o discriminare între acestea, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
Taxa instituită prin Legea nr. 9/2012 nu se deosebește cu nimic de taxa de poluare reglementată prin OUG 50/2008, astfel că prezenta lege îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE întrucât:
Există o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România ("produsele importate") și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România ("produsele naționale")-Ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 1/2012 pentru modificarea Legii 9/2012, taxa aplicabilă la vânzarea autoturismelor înmatriculate înainte de 2007 a fost suspendată, astfel că discriminarea între autoturismele deja înmatriculate în România și cele înmatriculate într-un stat comunitar, subzistă. Există un "raport de concurență" între produsele importate și produsele naționale. Astfel,
în principiu, alegerea consumatorului se poate îndrepta fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat într-un alt stat membru, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România.
Taxa de poluare instituită prin Legea 9/2012 este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru. Din moment ce taxa de poluare se datorează doar pentru "produsele importate" (autoturisme second- hand înmatriculate într-un alt stat membru), iar nu și pentru "produsele naționale" (autoturisme second- hand deja înmatriculate în România), este evident faptul singurul obiectiv al taxei de poluare este diminuarea consumului produselor importate. În aceste condiții, alegerea consumatorului este în mod evident influențată, datorită existenței taxei de poluare el fiind înclinat să achiziționeze un autoturism second-hand deja înmatriculat în România. Practic, ca urmare a elaborării Legii nr.9/2012, nu s-a modificat cu nimic tratamentul fiscal discriminatoriu de care se "bucurau" anterior autoturismele second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, conform art. 2141 - 2143 Cod fiscal.
De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În acest context, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Astfel fiind, instanța constată că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.U.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976).
Tribunalul subliniază, în final, că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare s-a concluzionat astfel:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
După cum CJUE a stabilit în cauza Benedetti c. Munari (C 52/76) hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța națională: "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză";.
Pentru aceste considerente, tribunalul constată întemeiată acțiunea de față și va fi admisă, în sensul obligării pârâtei AFP Z. la restituirea sumei solicitate.
Cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata dobânzii în materie fiscală urmează a fi respinsă, întrucât raportului juridic dedus judecății nu îi este aplicabilă prevederea cuprinsă la art. 119 din O.G.92/2003 care se referă la dobânda în materie fiscală, ci reglementările prevăzute de OG 9/2000, răspunderea pârâtei fiind calificată ca o răspundere delictuală, iar repararea integrală a prejudiciului pentru lipsirea de folosință a banilor nu se poate realiza decât prin acordarea dobânzii legale civile în condițiile OG. Nr. 13/2011, pretenții pe care acesta nu le-a formulat.
Cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. va fi admisă și aceasta va fi obligată la restituirea sumei către AFP Jibou, care a încasat suma reprezentând taxa de poluare, având în vedere că această taxă constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. conform HG nr. 686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, art. 3 alin. 6-8.
Chiar actul prin care a fost achitată taxa atestă că aceasta a fost virată în contul 51161009 care este, conform alin. 8 art. 3 din HG nr. 686/2008, contul Administrației F. pentru M. .
Se va respinge cererea reclamantei privind anularea chitanței de plată seria TS 8 nr. 1601193 întrucât aceasta nu reprezintă un act administrativ în sensul definit de art. 2 din Legea 554/2004.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta D.G.F.P. Sălaj.
Admite acțiunea reclamantei I. A., cu domiciliul în Z., str. T. V., nr. 15, bl. P19, ap. 1, județul Sălaj și dispune obligarea pârâtei A. F. P. Z. să restituie acesteia suma de 2524 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante, cu dobânda fiscală aferentă.
Respinge ca inadmisibilă cererea reclamantei privind anularea chitanței de plată seria TS 8 nr. 1601193.
Respinge cererea reclamantei privind acordarea dobânzii în materie fiscală.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru M. și obligă chemata în garanție să avanseze pârâtei sumele necesare efectuării plății.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. N. C. A. L.
Red. CNC / A.L./_ / 5 ex. com. 3 ex.
