Decizia civilă nr. 11477/2013. Contencios. Anulare act administrativ

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 11477/2013

Ședința publică din data de 27 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.

Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta G. M. împotriva sentinței civile nr. 12562 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J., având ca obiect - anulare act administrativ contribuție FNUASS.

Prin Serviciul Registratură, la data de_ recurenta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.

Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 12562 din data de 09 Septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj

a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ-fiscal formulată de reclamanta G. M., domiciliată în C. -N., str.Grigore Alexandrescu nr.33, bl.D7, sc.III, ap.30, jud.C. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI C., cu sediul în C. -N., str.C. nr.5, jud.C., ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut:

În baza deciziei de impunere nr.204191/2010 emisă de pârâtă pentru anul 2009, reclamantei, care desfășoară activitatea de avocat, i s-a stabilit o contribuție datorată la FNUASS în cotă de 6,5% din venit.

Împotriva deciziei, reclamanta a formulat plângere prealabilă care nu a primit răspuns din partea pârâtei.

Problema de drept care se impune a fi lămurită în speța de față este dacă pentru anul 2009 persoanele care desfășoară o profesie liberală și care obțin venituri impozabile datorează o cotă de contribuție pentru asigurările de sănătate de 5,5% sau de 6,5 %. In acest context se va înlătura din conținutul expertizei contabile interpretarea juridică pe care o da expertul în concluziile sale.

Astfel, art. 257 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății arată care sunt veniturile după care se datorează contribuție, încadrându-le în mai multe grupe, în funcție de calitatea celui care plătește această contribuție. Cota datorată a fost stabilită pentru fiecare grupă în parte, iar în cadrul grupelor respective a fost aceeași pentru fiecare categorie de venit, stabilind la modul general că, contribuția lunară a persoanei asigurate este în cuantum de 6,5% din venitul net realizat.

Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca anual aceste cote de contribuție să poată fi modificate iar pentru anul 2009 prin OUG nr.226/2008 s-a procedat la

fel, legiuitorul stabilind o cotă de contribuție de 5,5 % din veniturile realizate după cum urmează:

a). 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea 95/2006;

b). 5,2% pentru cota datorată de angajatori prevăzută la art. 258 din Legea 95/2006;

c). 10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la art. 259 alin.6 din Legea nr.95/2006.

Spre deosebire de Legea bugetului de stat din anul 2008 care a privit cotele de contribuții aferente semestrului al II-lea al anului fiscal 2008, pentru anul fiscal 2009 cotele de contribuții s-au modificat doar în ceea ce-i privește pe angajați.

Potrivit dispozițiilor art. art. 258¹alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății introdus de pct. 1 al art. IV din Ordonanța de urgență nr. 88 din 20 noiembrie 2006 pentru modificarea si completarea unor acte normative prin care se acorda drepturi sociale, precum si unele masuri in domeniul cheltuielilor de personal, publicata în Monitorul Oficial nr. 941 din 21 noiembrie 2006, cotele de contribuții prevăzute la art. 257 si 258 se pot modifica prin legea bugetului de stat.

OUG nr. 88/2006 a fost aprobată cu o completare prin Legea nr. 120/2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 299 din 4 mai 2007, fără să fie afectată dispoziția legală analizată.

Astfel fiind, cel puțin începând cu anul fiscal 2008 și până în prezent cotele de contribuții la asigurările de sănătate se stabilesc anual prin legea bugetului de stat ceea ce a devenit o constantă în materie.

Astfel fiind, contribuabilul are acces la norma legală care stabilește cota de contribuție la asigurările de sănătate norma legale fiind redactată cu suficientă precizie ca acesta să își poată regla conduita astfel încât să fie în măsură să respecte pe deplin legea.

În concluzie

, cotele de contribuție au fost modificate doar pentru unele categorii de contribuabili, cota de 5,5% fiind așadar aplicabilă doar persoanelor care obțin venituri din salarii sau asimilate salariilor, nefiind aplicabilă persoanelor care obțin venituri dintr-o profesie liberală, ca cea de avocat.

Așa fiind, în raport de toate cele anterior menționate și de prevederile art. 8 și 18 din Legea nr.554/2004, va respinge acțiunea și va menține în întregime actele administrative contestate.

Pentru sumele datorate în aceste condiții, reclamanta datorează penalități de întârziere generate de nerespectarea scadențelor trimestriale, respectiv scadențele din_ ,_ ,_ și_ . Prin urmare, neplata contribuției de asigurări de sănătate la termenele de scadență de către reclamantă duce la stabilirea de majorări și penalități de întârziere în conformitate cu art.119 și 120 din Codul de proc.fiscală.

formulat împotriva sentinței civile nr.12562/2013 Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta G. M., solicitând instanței admiterea recursului în temeiul disp. art. 304 al.1 coroborat cu art. 304 pct.9 și art.312 c.pr.civ. și ,pe cale de consecința modificarea în întregime a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii ce formează obiect al prezentului dosar, astfel cum aceasta a fost formulata și precizata. De asemenea a solicitat obligarea paratei intimate la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea cauzei la fond și în recurs, conform chitanțelor de la dosarul cauzei.

In fapt, prin acțiunea formulata reclamanta a solicitat în contradictoriu cu parata C. DE A. DE S. A J. anularea ca nelegala a DECIZIEI DE IMPUNERE pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS pe anul 2009 emisă

de pârâtă sub nr.204191/_, să se stabilească sumele datorate paratei cu titlu de contribuție la FNUASS pe anul 2009 aferent veniturilor efectiv realizate și cu aplicarea cotei legale de calcul a acestei contribuții la suma de 2184,65 lei astfel cum aceasta a fost determinată prin raportul de expertiză contabilă efectuat în dosar de către expertul contabil Boldizsar Ghizela Melinda, sa fie obligată pârâta la emiterea unei noi Decizii de impunere pentru stabilirea contribuțiilor datorate la FNUASS pe anul 2009 pentru suma de 2184,65 lei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civila nr.12562/2013 instanța de fond a respins acțiunea ca nefondata apreciind în esența faptul ea Decizia contestata a fost legal emisa având în vedere ca pentru anul 2009 cota legala de contribuție la bugetul asigurărilor sociale de sănătate pentru persoanele care realizează venituri din activități independente cum este cazul subsemnatei reclamante a fost de 6,5%

,conform disp.art.257 din legea nr.95/2006 republicată. Instanța a reținut că prin OUG nr. 226/2008 s-a modificat cota de contribuție la asigurările sociale de sănătate pentru anul 2009 doar pentru unele categorii de contribuabili - persoane care obțin venituri din salarii sau asimilate salariilor, cota de 5,55 nefiind aplicabilă persoanelor care obțin venituri din activități independente.

Instanța menționează în considerente că va înlătura din conținutul expertizei contabile interpretarea juridica pe care o da expertul în concluziile sale.

Apreciază recurenta că sentința pronunțata este dată cu aplicarea legii și cu ignorarea atât a apărărilor reclamantei care nu au fost analizate în integralitatea lor de către instanța cât și a probelor dosarului.

Învederează instanței de recurs starea de fapt și de drept care a constituit premisa prezentului litigiu:

Prin sentința civila nr. 1400 /2010 pronunțata de Tribunalul Cluj în dosar civil nr._ definitiva și irevocabila prin Decizia civila nr.2731/2010 pronunțata de Curtea de Apel C. s-a dispus obligarea paratei C. de A. de

a județului C. la încheierea contractului de asigurare de sănătate cu subsemnata reclamanta și s-a stabilit în sarcina mea un debit fata de parata în cuantum de 17.134 lei cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor de sănătate pentru perioada aferentă anilor 2004 -2008, fără majorări de întârziere, dobânzi sau penalități.
Ulterior rămânerii irevocabile a acestei hotărâri a fost încheiat t contractul de asigurare de sănătate cu aceasta și reclamanta a achitat suma sus menționată, depunând totodată dovada veniturilor realizate pentru perioada anilor 2009 și 2010, perioada care nu a fost avută în vedere la pronunțarea hotărârii, în vederea calculării de către pârâtă a contribuției restante.
Pe baza actelor depuse pârâta a emis Decizia contestată, decizie care stabilește în sarcina reclamantei obligația de plata a sumei de 6176 lei cu titlu de contribuție aferentă anului 2009, modificată ca urmare a regularizării în raport de veniturile efectiv realizate aferent anului 2009 la suma de 2582 lei.
Decizia de impunere pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS pe anul 2009 trebuia emisă în începutul anului 2009 pe baza veniturilor estimate, astfel cum aceste au fost declarate Administrației Financiare în vederea impunerii (prin raportare estimativa la nivelul veniturilor din anul fiscal anterior), și apoi regularizată la finele anului în raport de venitul net efectiv realizat în anul fiscal în curs. Parata a emis însă decizia contestată la data de_ dată la care anul fiscal 2009 era încheiat, nemaijustificându-se stabilirea de obligații de plată anticipate în raport cu data emiterii și comunicării acestei decizii. Pârâta a stabilit la data de_ prin Decizia contestată că obligațiile reclamantei cu titlu de contribuție la FNUASS sunt de 2582 lei pentru anul 2009, procedând la regularizare.
Apreciază recurenta că hotărârea pronunțata a fost data cu ignorarea dispozițiilor legale incidente în speța dedusă judecații, raportat la următoarele considerente:
1. Această sumă a fost calculată în sarcina reclamantei prin aplicarea unei cote de contribuție de 6,5% stabilita fără nici un suport legal, având în vedere faptul că pentru perioada de referință cota de contribuție conform legii este de 5,5%. Astfel: l.art.9 pct.3 Cap.V din Legea nr. 388/_ - legea bugetului de stat pentru anul 2008 -stabilește :"pentru anul 2008 cotele de contribuții pentru asigurările de sănătate prevăzute de legea nr.95/2006 cu modificările și completările ulterioare se stabilesc astfel:....lit.b) 5,5% începând cu 1 iulie 2008
  ,pentru cota prevăzută la art.257 din legea nr. 95/2006 cu modificările și completările ulterioare". Acest text de lege nu s-a modificat pentru perioada de referința, sens în care cota legala de contribuție în raport de care trebuiau calculate obligațiile de plata ale subsemnatei aferent anului 2009 este de 5,5% și nu 6,5% cum în mod nelegal a stabilit parata.
  1. Prin legea nr. 26/2009 - legea bugetului de stat pe anul 2009 - nu a fost modificată cota de contribuție la asigurările sociale de sănătate în raport cu cota stabilită prin legea bugetului de stat pe anul 2008, aceasta fiind pe cale de consecința și pentru anul 2009 tot cota de 5,5%.
    Instanța de fond deși a reținut în considerente ce potrivit dispozițiilor art. 258 al. 1 din legea nr.95/2006 republicata, cotele de contribuții prevăzute la art. 257 și 258 se pot modifica prin legea bugetului de stat, nu a avut în vedere faptul că legea bugetului de stat pe anul 2009 nu modifică cota de contribuție stabilită prin legea bugetului de stat pe anul 2008. Menționez că prin art. 7 din Legea nr. 26/2009 a bugetului de stat pe anul 2009 se prevede doar că veniturile și cheltuielile bugetului FNUASS constituite în baza prevederilor Legii nr. 95/2006 sunt prevăzute în anexa 10. Anexa 10 la această lege nu aduce niciun fel de modificare cotei de contribuție.
  2. dispozițiile OUG nr. 226/_ nu sunt aplicabile reclamantei față de faptul că acest act normativ, la art. 1 lit. a, b, c reglementează situația concretă a altor categorii de contribuabili: angajați, angajatori și persoanele prevăzute la dispozițiile art. 259 din Legea nr. 95/2006. În condițiile în care această Ordonanță nu prevede expres modificarea cotei de contribuție prevăzute de dispozițiile: 257 din Legea nr. 95/2006 și pentru celelalte categorii de contribuabili care se încadrează în acest text, modificarea cotei de contribuție pe bază de interpretări echivalează cu o adăugare la textul legii, fiind deci nelegală.
  Reclamanta a învederat instanței de fond și împrejurarea că apărările pârâtei în sensul în care clarificarea situație cotei legale de contribuție pentru anul 2009 aplicabilă persoanelor care realizează venituri din activități independente s-a făcut pe bază de interpelare adresată Guvernului nu are o bază legală și nu poate fi avută în vedere deoarece: pârâta a susținut în apărare că modificările aduse de art. 1 al. 1 al OUG nr. 226/2008 mai sus redat lăsau loc de interpretare în ceea ce privește sintagma folosită de legiuitor și anume - cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 - fiind interpretabilă, CAS C. a calculat în anul 2009 contribuția datorată de persoanele care realizează venituri din activități independete prin aplicarea unei cote de 5,5 % asupra veniturilor, urmând să facă demersuri pentru clarificarea acestei situații. Urmare a demersurilor întreprinse atât CNAS cât și Guvernul României prin intermediul M. ui Sănătății au comunicat că pentru anul 2009 cota de contribuție pentru persoanele care realizează venituri din activități independente este de 6,5%.
  Această apărare a pârâtei contravine legii nr. 24/200 privind normele de tehnică legislativă, act normativ care la art. 69 precizează clar că: intervențiile legislative pentru clarificarea sensului unor norme legale se realizează printr-un act
  normativ interpretativ de același nivel cu actul vizat, prin dispoziții interpretative cuprinse într-un act normativ sau prin modificarea dispoziției al cărui sens trebuie clarificat.";
  Reclamanta a supus atenției instanței de fond acest aspect ca și faptul că în situația în care pentru persoanele ce realizează venituri din activități independente, categorie din care face parte și reclamanta, s-ar percepe o cotă de contribuție de 6,5% spre deosebire de alte categorii de persoane pentru care cota aferentă aceleiași perioade este de 5,5%, ne aflăm în fața unui caz evident de discriminare, o atare aplicare a legii contravenind principiului egalității în materie fiscală cu cele două componente ale sale, respectiv:
  - egalitatea în fața legii fiscale - art. 16 din Constituția României și
  - justa așezare a sarcinilor fiscale art. 56 al. 2 din Constituția României. Prin decizia nr. 3/1994 publicată în M.Of. nr. 145/_ Curtea
  Constituțională a României a statuat că "fiscalitatea trebuie să nu fie numai legală ci și proporțională, echitabilă, rezonabilă și să nu diferențieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni.";
  Pe de altă parte, în situația în care legea nu prevede modificarea cotei de contribuție la asigurările sociale de sănătate pentru persoane care realizează venituri din activități independente de la cota de 5,5% aplicabilă de la 01 iulie 2008 pentru anul 2008 la o altă cotă pentru anul 2009 rezultă că perceperea cotei de 6,5 % pentru anul 2009 nu are nici o bază legală.
  Prin hotărârea recurată instanța de fond nu a analizat în nici un fel aceste apărări ale subsemnatei limitându-se în a aprecia ca :cota de 5,5% este aplicabila persoanelor care obțin venituri din salarii sau asimilate salariilor ,nefiind aplicabila persoanelor care realizează venituri din activități independente.
  Apreciază ca în mod absolut nelegal instanța de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiza efectuat în cauza. Deși se menționează că se înlătură interpretarea juridica pe care o da expertul în concluziile sale ,in realitate instant de fond a înlăturat în întregime raportul de expertiza deși lucrarea a fost întocmita pe baza obiectivelor încuviințate de către instant ,fiind o proba câștigată cauzei.
2. Instanța de fond a omis cu desăvârșire sa analizeze susținerile reclamantei privind calculul eronat al contribuției pentru anul 2009 în raport de baza de calcul la care cota a fost aplicata și de data emiterii deciziei contestate. Astfel, după cum am învederat instanței de fond cota de contribuție a fost calculata prin raportarea eronata la veniturile estimate a fi realizate de către subsemnata aferent anului 2009 - suma de 95.020 lei și nu aferent celor efectiv realizate - suma de 39.721 la care trebuia aplicata cota de 5,5% pentru a stabili contribuția datorata.

Veniturile estimate au fost declarate la aceasta suma de către reclamantă nu paratei ci către Administrația Financiara a municipiului C. -N. în vederea stabilirii impozitului pe venit conform legii, instituție care a emis și declarația de impunere anticipata .La finele anului fiscal intervine insa regularizarea,decizia de impunere finala fiind emisa pe baza venitului efectiv realizat pentru anul în curs cu regularizări daca acestea se impun în situația existentei unor diferențe intre venitul estimat și cel realizat.

Reclamanta a prezentat paratei decizia de impunere finala în raport de care trebuia sa calculeze contribuția datorata către FNUASS având în vedere faptul ca aceasta contribuție aferenta anului 2009 a fost calculata efectiv la_ ,deci după închiderea anului fiscal 2009, data la care era certa situația veniturilor realizate de mine pe anul 2009 ,respectiv suma de 39721 lei.

Hotărârea pronunțata de către instanța de fond este nelegala și netemeinica și în raport de soluția data în ceea ce privește accesoriile percepute de către parata intimate pentru anul 2009.

Instanța de fond a reținut ca neplata debitului cu respectarea scadentelor trimestriale din data de 15.03 .15.06,15.09 și_ duce la stabilirea de majorări de intârziere și penalități.

Instanța fondului a omis insa sa aibă în vedere ca din motivele expuse pe larg în motivarea acțiunii rezulta ca Decizia de impunere pentru contribuția la FNUASS pentru anul 2009 a fost emisa de parata la data încheierii de către reclamanta a contractului de asigurare cu parata, respectiv la data de_, data la care de altfel i-a fost comunicata Decizia sub semnătura. Instanța a ignorat prevederile disp.art.44 și 45 din OUG nr.92/2003 republicata, cu modificările și completările ulterioare care prevăd necesitatea comunicării către contribuabil a actului administrativ fiscal și faptul ca actul necomunicat nu poate produce nici un fel de efecte, deci implicit titlul de creanța emis pentru un debit principal și necomunicat nu se poate constitui în premisa emiterii unui alt act administrativ fiscal - titlu de creanța pentru obligații accesorii.

Contrar celor reținute de instanța fondului consideră ca în sarcina reclamantei nu pot fi stabilite majorări de întârziere, decât pentru perioada ulterioara datei de_ aferent anului 2009, și în condițiile neplății debitului la scadenta și a emiterii unei decizii pentru aceste majorări deoarece:

pană la acel moment nu exista un titlu de creanța emis în contradictoriu cu subsemnata care sa stabilească obligații de plata și scadenta acestora, si
legea prevede obligativitatea emiterii deciziei pentru majorări de întârziere în absenta unei atare decizii ele neputând fi pretinse de către organul fiscal, în speța parata. In Decizia contestata nu au fost cuprinse și majorările de Întârziere pe care parata pretinde ca i Ie datorez.

După cum recunoaște parata prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei

:"diferențele rămase de achitat calculate în raport cu decizia de impunere anuală, se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioada pentru care nu se calculează și nu se plătesc majorări de întârziere."

Fată de aceasta situație ignorată de către instanța de fond, solicită să se aibă în vedere următoarele:

l. în ceea ce privește pe reclamantă, Decizia de impunere pentru contribuții la — FNUASS pe anul 2009 a fost emisă și comunicată la data de_ situație în raport cu care accesoriile curg după 60 de zile de la aceasta data.

2. reclamanta a achitat suma de 2185 lei cu chitanța nr.22271/_ . Prin expertiza contabila efectuata în cauza s-a stabilit în mod cert ca suma datorata paratei cu titlu de contribuție pentru anul 2009 era de 2184,65 lei și NU 2582 Iei cum s-a menționat în decizie. 3.avand în vedere ca debitul a fost achitat de subsemnata la scadenta, parata nu poate percepe nici un fel de accesorii la acest debit.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii reclamantei.

Intimata CAS C., legal citată, a depus întâmpinare

solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.

Asupra recursului declarat, Curtea constată următoarele:

Problema ridicată în speță sub aspectul primului motiv de recurs este aceea de a ști dacă instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale pertinente incidente în materie, mai precis dacă a stabilit corect că recurenta reclamantă datorează diferențe de contribuții la fondul național unic

de asigurări de sănătate, prin aplicarea unui procent de 6,5% în loc de 5,5% cum i s-a calculat inițial.

Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub acest aspect.

Astfel, aferent anului fiscal 2009 pentru stabilirea regimului și cotei de contribuție la asigurările de sănătate se pune problema interpretării dispozițiilor OUG nr. 226 din 30 decembrie 2008.

OUG nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar bugetare a fost declarată constituțională prin Decizia nr. 1166 din 28 septembrie 2010 pronunțată de Curtea Constituțională publicată în Monitorul Oficial nr. nr. 750 din 10 noiembrie 2010.

Conform art. 258¹alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cotele de contribuții prevăzute la art. 257 si 258 se pot modifica prin legea bugetului de stat.

Astfel prin art. 1 din OUG nr. 226/2008 s-a prevăzut că:

1) Pentru anul 2009, cotele de contribuții pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează:

5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare;
5,2% pentru cota datorată de angajatori, prevăzută la art. 258 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare;
10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la art. 259 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Cotele prevăzute la alin. (1) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2009.

Așa cum s-a constat anterior această ordonanță de urgență a fost constituționalizată, jurisdicția de contencios constituțional reținând în esență că:

"În ceea ce privește critica de neconstituționalitate privind emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 226/2008 cu încălcarea dispozițiilor art. 115 din Constituție, întrucât Guvernul nu este abilitat să emită ordonanțe de urgență prin care să afecteze dreptul la o indemnizație de asigurări sociale, se observă că interdicția emiterii de ordonanțe în baza unei legi de abilitare în domenii ce fac obiectul legilor organice privește numai ordonanțele simple. În temeiul dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora". Curtea constată că, în preambulul ordonanței în discuție, legiuitorul a motivat temeinic caracterul de urgență al acesteia, astfel încât, sub aspectul extrinsec al dispozițiilor de lege criticate, nu ne aflăm în prezența unor cauze de neconstituționalitate.";

Prin urmare și ținând seama de motivarea expusă de Guvern în preambulul ordonanței de urgență conform căruia intervenția legislativă era imperios necesară fiind determinată " …de necesitatea stabilirii cotelor de contribuții de asigurări sociale care se vor utiliza începând cu anul 2009 și a cuantumului ajutorului de deces, dat fiind faptul că legea bugetului de stat și legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe acest an, prin care se prevedea nivelul acestora, nu sunt încă adoptate…"; Curtea constată că modificarea cotelor de contribuții pentru asigurările de sănătate stabilite pentru anul 2009 este legală.

Curtea remarcă faptul că reclamanta invocă practic o diferență de tratament între angajați și celelalte persoane care datorează această cotă.

Această distincție este clar precizată în art. 1 alin. 1 lit. a) din OUG nr.

226/2008 și se aplică pe anul fiscal 2009.

Mai precis cota de contribuție la asigurările de sănătate se datorează de exclusiv angajați la cota de 5,5 % iar pentru restul persoanelor cota de contribuție fixată de lege era de 6,5 % norma de modificare a art. 257 vizând exclusiv modificarea cotelor de asigurări de sănătate datorate de angajați adică de persoanele care prestează munca în temeiul unui contract individual de muncă.

Noțiunea de angajat are aceeași semnificație cu noțiunea de salariat prevăzută de art. 10 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

Cum reclamanta recurentă nu face parte din categoria ori sfera angajaților care prestează munca în temeiul unui contract individual de muncă și obțin venituri în calitate de salariați ci face parte din categoria persoanelor care desfășoară activitate independentă și obține venituri exclusiv din această activitate, aceasta datorează contribuția la asigurări de sănătate la cota de 6,5 %.

Aparent confuzia poate părea pertinentă și aceasta este și apărarea susținută de recurent.

În anul 2008 prin Legea nr. bugetului de stat nr. 388/2007 au fost stabilite cu titlu general toate cotele de contribuții la asigurări de sănătate la cota de 5,5

%, legea nefăcând nici o distincție între categoriile de contribuabili (art. 9 alin. 3 alin. 2 lit. b).

Or, spre deosebire de Legea bugetului de stat din anul 2008 care a privit cotele de contribuții aferente semestrului al II-lea al anului fiscal 2008, pentru anul fiscal 2009 cotele de contribuții s-au modificat doar în ceea ce-i privește pe angajați.

Așa fiind, primul motiv de recurs este nefondat, instanța de fond a aplicat și interpretat corect legea la raportul de conflict dedus judecății.

Cât privește principiul european al securității juridice, Curtea reține la nivel de principiu că analiza acestui principiu trebuie să aibă în vedere dispozițiile art. art. 258¹alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății introdus de pct. 1 al art. IV din Ordonanța de urgență nr. 88 din 20 noiembrie 2006 pentru modificarea si completarea unor acte normative prin care se acorda drepturi sociale, precum si unele masuri in domeniul cheltuielilor de personal, publicata în Monitorul Oficial nr. 941 din 21 noiembrie 2006, potrivit căruia cotele de contribuții prevăzute la art. 257 si 258 se pot modifica prin legea bugetului de stat.

OUG nr. 88/2006 a fost aprobată cu o completare prin Legea nr. 120/2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 299 din 4 mai 2007, fără să fie afectată dispoziția legală analizată.

Chiar dacă în acest interval prin mai multe acte normative succesive s-au modificat cotele de contribuție, dispozițiile legale au fost redactate cu suficientă claritate astfel încât atât autoritatea publică cât și contribuabilii să poată înțelege și aplica legea.

Împrejurarea că în practica administrativă au fost generate diferențe de interpretare și aplicare aceasta nu se datorează în principal legislației incoerente ci altor factori care nu pot fi opuși de reclamantul recurent pentru a dobândi un drept pe care legea nu i-l recunoaște.

Nu este vorba, așadar, despre o schimbare a cotei de 5,5% cu o cotă de 6,5% ci de o practică administrativă neomogenă care, la un moment dat, a intrat pe făgașul legal.

În ceea ce privește competența CAS C. de a emite acte administrative fiscale, după cum constant a reținut Î. Curte în jurisprudența sa, legalitatea unui act administrativ normativ se apreciază în raport cu legea în baza căreia a fost emisă.

În cauză, Ordinul nr. 617/2007, emis de CNAS pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de S., a fost emis în temeiul dispozițiilor expres menționate din Legea nr. 95/206 privind reforma în domeniul sănătății (art. 211 alin.3, 213 alin.3 și 4, art. 216, 256-260 ș.a.) și al Statului Casei Naționale de A. de S., aprobat prin H.G. nr. 972/2006 (art. 7, 17 alin.(5) și art. 18 pct. 36).

Î. Curte a apreciat, raportat la prevederile art. 216 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care, în cazul neachitării la termen, conform legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, că dispozițiile art. 35 din Normele metodologice nu au caracter nelegal întrucât nu adaugă la lege și nici nu contravin sensului și spiritului legii în aplicarea căreia au fost adoptate.

Astfel, norma legală cuprinsă în art. 216 din Legea nr. 95/2006 trimite în mod explicit la dispozițiile cuprinse în Codul de procedură fiscală atunci când menționează atribuțiile execuționale ale Casei Naționale de A. de S. .

Împrejurarea că dispozițiile cuprinse în art. 35 al Normelor metodologice stipulează și posibilitatea emiterii unei decizii de impunere de către organul competent al CAS nu reprezintă o nelegală adăugare la textul legii sus-arătat care să contravină prevederilor cuprinse în Codul de procedură fiscală, în condițiile în care potrivit art. 141 din acest cod executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, de către organul de executare competent, care în cazul dat este chiar C. Națională de A. de S. .

Interpretarea sistematică a prevederilor cuprinse în textele examinate conduce așadar la concluzia că prevederile art. 35 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2006 nu depășesc cadrul legal stabilit prin Legea nr. 95/2006, în executarea căruia a fost esențialmente emis și nu contravin legii, în condițiile în care, strict cu privire la obligațiile de plată către Fondul Național Unic de A. Sociale de

S., în cadrul competențelor atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silită sunt incluse și cele de emitere a titlurilor executorii, în condițiile și cu respectarea prevederilor cuprinse în O.G. nr. 92/2003.

O astfel de interpretare apare ca fiind și rațională în condițiile în care, astfel cum corect au arătat și recurentele, gestionarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, ca fond special ce se constituie din contribuția pentru asigurări de sănătate datorată, se realizează prin CNAS ca și prin casele de asigurări expres indicate, ceea ce demonstrează că aceste autorități se află direct și nemijlocit în posesia datelor necesare referitoare la cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate pentru a putea emite, prealabil executării silite

propriu-zise, titlul executoriu, cu respectarea prevederilor art. 141 din Codul de procedură fiscală.

Cu privire la obligativitatea audierii contribuabilului, potrivit art. 9 alin 1 din Codul de proced. fiscală, Curtea constată că, în ipoteza în care urmează să se treacă la executare silită, această obligație nu subzistă așa cum de altfel se statuează în alin 2 lit. de al aceluiași articol. Nu trebuie omisă nici vasta corespondență purtată între părți care evidențiază în mod explicit poziția contribuabilului, fără a se mai putea invoca cu succes faptul că a fost lipsit de dreptul la apărare.

Nu se poate reține nici că actul administrativ și-a epuizat efectele și nu se putea reveni asupra modalității de calcul a contribuției în condițiile în care decizia nu a fost emisă în urma unui raport de inspecție fiscală și se poate aprecia că se aplică, prin asimilare, art. 86 alin 4 din OG 92/2003:

,, Declarația fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia,,

În ceea ce privește accesoriile, calitatea de asigurat și obligația de plată a contribuției decurg din lege, nefiind necesară vreo manifestare de voință expresă în acest sens din partea vreuneia dintre părți, art. 259 alin. 7 lit. b din L.95/2006 statuând în sensul că asigurații sunt obligați să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile fiscale accesorii, prevăzute de OG 92/2003, dacă au realizat venituri impozabile în această perioadă.

Față de aceste împrejurări, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va respinge recursul declarat de G. M., împotriva sentinței civile nr. 12562 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o va menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de G. M., domiciliată în C. N., S. Grigore Alexandrescu, nr. 33, bl. D7, sc. III, ap. 30, Județ C., împotriva sentinței civile nr. 12562 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.

, pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 27.XI.2013.

PREȘEDINTE,

F. T.

JUDECĂTOR,

M. H.

JUDECĂTOR,

D. M.

GREFIER,

D. C.

Thred./M.H. 2 EX./_

JUD. FOND:A. Rădulescu

Decizia civilă nr. 11477/2013. Contencios. Anulare act administrativ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 11477/2013. Contencios. Anulare act administrativ