Decizia civilă nr. 1164/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1164/R
Ședința publică din 21 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE N. B.
J. ecător V. F.
J. ecător V. P.
G. ier T. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenta- contestatoare D. G. A F. P. M. - A. F. P. B.
M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, jud. M. și recurenta-intimată
C. C. L., împotriva sentinței civile nr. 4790 din_ a Judecătoriei B.
M., jud. M., având ca obiect contestație la executare.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 01 noiembrie 2013, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de 08 noiembrie 2013 și la data de 15 noiembrie 2013, iar apoi la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 9790/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. M. s-a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale active a contestatoarei D. G. a F. P. M. și respingerea contestației la executare formulată în nume propriu de contestatoarea D. G. a F. P. M. cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A, județul M., în contradictoriu cu intimata C. C. L. cu domiciliul în B. M., str. O. nr. 5A, ap 17, județul M. și domiciliu procesual ales în N. Oaș, A. Trandafirilor bl 12/1, județul Satu M. (cabinet avocat Belbe A. C. ), ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
S-a admis în parte contestația la executare formulată de A. F.
P. B. M. prin mandatar D. G. a F. P. M. cu sediul în B.
M., A. S. nr. 2A, județul M., în contradictoriu cu intimata C. C.
cu domiciliul în B. M., str. O. nr. 5A, ap 17, județul M. și
domiciliu procesual ales în N. Oaș, A. Trandafirilor bl 12/1, județul Satu
(cabinet avocat Belbe A. C. ) și s-a anulat somația din data de_ emisă în dosar execuțional nr. 230/2012, pentru suma de 16720 lei, menținând actul de executare pentru suma de 1774 lei reprezentând: 1500 lei - cheltuieli de judecată, 20 lei - taxa timbru, 100 lei - onorariu avocat și 154 lei - onorariu executor judecătoresc.
S-a dispus îndreptarea procesului verbal privind cheltuielile și onorariul din data de_, act emis în dosar execuțional nr. 230/2012, în sensul reducerii onorariului avocat de la suma de 1000 lei la suma de 100 lei și a reducerii onorariului executorului judecătoresc de la suma de 1500 lei la suma de 154 lei.
A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite în dosar execuțional nr. 230/2012 al executor judecătoresc S. Attila.
Au fost obligate contestatoarele să plătească intimatei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
La data de 01 noiembrie 2012 creditoarea intimată C. C. L. formulează cererea de executare silită a titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 6283/2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ și decizia civilă nr. 6505/2012 pronunțată de Curtea de Ape C. în același dosar. Cererea de executare silită a fost formulată împotriva debitoarelor D. G. a F. P. M. și A. F. P. B.
M. . Cererea de executare a fost formulată pentru recuperarea următoarelor sume de bani: 14474 lei reprezentând taxa de poluare, dobânda aferentă, 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată și 1000 lei reprezentând onorariu avocat în procedura de executare (f. 24).
Prin sentința civilă nr. 6283 din 16 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ s-a dispus anularea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule cu nr._ /_ și 3163/2011 emise de A. F. P. B. M., a fost obligată pârâta A. Fondului pentru Mediu să restituie reclamantei suma de 14474 lei cu dobânda legală și dobânda penalizatoare de la data achitării fiecărei taxe de poluare și până la plata efectivă, au fost obligate pârâtele D. G. a F. P. M.
, A. F. P. B. M. și A. Fondului pentru Mediu la plata sumei de 1043,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (f. 19 - 20). Prin decizia civilă nr. 6505 din 10 septembrie 2012 Curtea de Apel C. a respins recursul formulat de D. G. a F. P. în nume propriu și pentru A. F.
P. B. M. . Au fost obligate recurentele să plătească suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (f. 14 - 18).
La data de 08 noiembrie 2012 executorul judecătoresc S. Attila emite somația de executare, somând debitoarea A. F. P. B. M. să achite în termen de 6 luni de la primirea somației sau lăsarea la sediul debitoarei, suma de 18494 lei reprezentând: 14474 lei contravaloare taxă
poluare, 1500 lei - cheltuieli de judecată, 20 lei - taxe timbru, 1000 lei - onorariu avocat, 1500 lei -onorariu executor judecătoresc (f. 10).
"Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî (…) asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil (…). (art. 6 par. 1 din C.E.D.O.)
Dreptul la un tribunal semnifică nu numai posibilitatea juridică efectivă de adresare unui organ de plină jurisdicție pentru soluționarea unei contestații (cereri) în materie civilă, ci și dreptul de a cere executarea într-un termen rezonabil a hotărârii obținute. Instanța europeană a decis în mod constant că dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (Immobiliare Saffi împotriva Italiei). Executarea unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate de orice jurisdicția competentă este considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de "proces"; în sensul art 6 din Convenție.
Prin urmare, dreptul de acces la justiție include și dreptul de a obține executarea silită a hotărârii pronunțate în favoarea părții creditoare. De altfel, potrivit art. 371 ind. 1 cod procedură civilă obligația stabilită printr-o hotărâre judecătorească se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită. Si din interpretarea acestei dispoziții legale se desprinde faptul că nu se poate impune creditorului obligației ca anterior formulării cererii de executare silită să depună diligențe pentru recuperarea sumelor datorate prin cerere adresată debitorului obligației. Creditorul obligației se poate adresa direct organului de executare silită pentru a se aduce la îndeplinire obligația stabilită prin titlu executoriu, debitorul având obligația de a aduce de îndată la îndeplinire obligația stabilită prin titlul executoriu.
Sentința civilă pusă în executare silită a devenit irevocabilă la data de 10 septembrie 2012 prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 6505/2012 a Curții de Apel C. . După această dată, debitoarea avea obligația executării de îndată a hotărârilor judecătorești. Cererea de executare silită a fost formulată după aproximativ 2 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești.
În altă ordine de idei, potrivit art. 2 din OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii
"Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului";. Această dispoziție legală, în condițiile în care debitorul nu și-a executat de
bunăvoie și de îndată obligația, impune în sarcina creditorului obligația de a se adresa executorului judecătoresc pentru emiterea somație de executare.
Somația emisă în dosar execuțional nr. 230/2012 de executor judecătoresc S. Attila la data de_ nu a fost emisă cu respectarea obligațiilor stabilite în titlurile executorii. Somația pentru suma de 14474 lei a fost emisă împotriva unei persoane ce nu are calitatea de debitor a acestei sume. La restituirea sumei de 14474 lei a fost obligată A. Fondului pentru Mediu și nu A. F. P. B. M. . Prin urmare, pentru lipsa calității de debitor va fi anulată somația din data de_ pentru suma de 14474 lei reprezentând taxa de poluare.
La data de 08 noiembrie 2012 executorul judecătoresc întocmește în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin 4 cod procedură civilă procesul verbal privind cheltuielile și onorariul în dosar execuțional nr. 230/2012 (f. 11).
Potrivit art. 371 ind. 7 alin 2 cod procedură civilă cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit.
Conform jurisprudenței constante a C.E.D.O. pentru a fi acordate, cheltuielile efectuate în cursul unui proces, inclusiv în etapa executării silite a hotărârii judecătorești, trebuie să fi fost într-adevăr efectuate, să fie necesare, iar valoarea acestora să fie rezonabilă (ex. Nikolova împotriva Bulgariei). Cheltuielile solicitate în etapa executării silite - onorariul avocat și onorariul executor judecătoresc - nu îndeplinesc condițiile anterior amintite. Cuantumul sumelor solicitate nu este necesar și nu are un caracter rezonabil raportat la munca efectiv depusă de avocat - redactarea cererii de executare. Se are în vedere în acest context că cererea de executare silită nu are un caracter complex și astfel de cereri, cu același conținut, au fost formulate de același avocat, reprezentant convențional al creditorului, și în alte dosare de executare silită aflate pe rolul aceluiași executor judecătoresc. Din aceste considerente, reținând lipsa caracterului necesar și rezonabil, onorariul avocat va fi redus de la suma de 1000 lei la suma de 100 lei.
În aceeași ordine de idei, pentru aceleași motive și pentru faptul că somația de executare a fost emisă greșit pentru suma de 14474 lei va fi redus și onorariul executorului judecătoresc de la suma de 1500 lei la suma de 154 lei. Onorariul executor judecătoresc a fost stabilit în raport de dispozițiile Ordinului nr. 2550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești. Onorariul minim ce poate fi încasat de executorul judecătoresc conform Ordinului 2550/C/2006 raportat la valoarea creanței urmărite este de 85 lei. Pentru emiterea somației de executare și a procesului verbal de cheltuieli și comunicarea acestor acte, se apreciază că pentru această activitate a executorului judecătoresc și în raport de complexitatea actelor întocmite suma de 154 lei cu titlu onorariu executor judecătoresc reprezintă o sumă suficientă. Se reține faptul că la același birou execuțional sunt înregistrate numeroase cereri de executare silită împotriva contestatorilor pentru recuperarea sumelor reprezentând taxă de poluare. A nu
cenzura onorariile de executor judecătoresc și avocat stabilite prin procesul verbal de cheltuieli echivalează cu grevarea bugetului public cu cheltuieli nejustificate.
Pentru motivele arătate, cheltuielile solicitate în faza de executare silită vor fi reduse și contestația va fi admisă cu privire la aceste cheltuieli conform dispozitivului.
Celelalte motive invocate în contestația la executare sunt neîntemeiate și pentru motivele anterior expuse anterior vor fi respinse. Actele de executare vor fi menținute pentru sumele reprezentând cheltuieli de judecată, sume la care debitoarea A. F. P. a fost obligată prin hotărârile judecătorești.
Excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei D. G. a
F. P. în nume propriu:
Executarea silită a fost încuviințată conform încheierii civile nr. 10457 din 08 noiembrie 2012 (dosar nr._ ) împotriva debitoarelor A. F.
P. B. M. și D. G. a F. P. M. (f. 12). Atât somația de executare, cât și procesul verbal de cheltuieli au fost emise pentru debitoarea A.
F. P. B. M. . În condițiile în care actele de executare au fost emise numai pentru A. F. P., contestatoarea D. G. a F. P.
M. în nume propriu nu are calitate procesuală activă, nefiind parte în raportul juridic de drept execuțional. Pentru aceste considerente, excepția invocată din oficiu de instanță va fi admisă.
În temeiul art. 403 cod procedură civilă cererea de suspendare a executării silite a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Intimata a solicitat obligarea contestatoarelor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. 43 din_ (f. 40). În temeiul art. 274 alin 3 cod procedură civilă a fost redusă suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată și în temeiul art. 274 alin 1 și art. 276 cod procedură civilă au fost obligate contestatoarele să plătească intimatei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea C. C. L. solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii, arătând următoarele:
Cu referire la reducerea onorariului avocat de la suma de 1000 lei la suma de 100 lei și a reducerii onorariului executorului judecătoresc de la suma de 1500 lei la suma de 154 lei în dosarul execuțional nr. 181/2012:
privitor la onorariului avocatului din faza de executare silită, care în speță se ridică la suma de 1.000 lei, apreciem că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală reducându-le la suma de 100 lei, atâta vreme cât acest onorariu a fost dovedit (conform chitanței din dosarul execuțional) și cuprins atât în procesul verbal de cheltuieli - care reprezintă titlu executoriu - cât și somația ce a fost comunicată contestatoarei; apreciem că art. 274 alin. 3 C.pr.civ. cu privire la dreptul judecătorilor de a mări sau micșora onorariile avocaților în ipoteza în care vor constata că sunt nepotrivit de mari ori de mici
raportat la munca depusă face referire la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat într-un litigiu pendinte și nu la acel onorariu perceput în faza de executare silită, întrucât apreciem că în acest din urmă caz instanța de fond nu poate aprecia în mod obiectiv care este munca efectivă depusă de avocat și, pe cale de consecință sub nici o formă nu poate fi apreciat ca fiind lipsit de caracterul necesar și rezonabil, astfel cum este reflectat în hotărârea atacată.
conform art. 31 din Legea nr. 51/1995, avocații sunt liberi să stabilească prin înțelegerile cu clienții, onorariile, ori, în acest caz, apreciem că reducerea acestuia este o imixtiune din partea instanței deloc justificată.
suma de 100 lei stabilită de către instanță ca fiind "suficientă"; pentru munca depusă de către avocat în faza de executare silită o apreciem ca fiind mai mult decât modică, derizorie și care nu acoperă munca și cheltuielile efectuate de către avocat în virtutea contractului de asistență juridică încheiat cu clientul; apreciem că judecătorul a procedat în acest sens pe considerente și aprecieri strict subiective, și fără o motivare de natură a justifica reducerea onorariului avocațial în sensul arătat.
pe de altă parte, onorariul executorului judecătoresc, care și acesta a fost redus la suma de 154 lei prin hotărârea atacată, nu a depășit limita maximă admisă, aspect, de altfel, reținut și de către instanța de fond, astfel că nu se putea reduce doar pe considerente pur subiective apreciate de către instanța de fond că în respectivul dosar execuțional munca sa s-ar fi rezumat doar la formularea cererii de încuviințare a executării silite, întocmirea procesului - verbal de cheltuieli, emiterea somației.
temeiul de drept în virtutea căruia instanța de fond reduce onorariul executorului judecătoresc nu este menționat însă probabil s-a avut în vedere prevederile art. 274 alin. 3 C.pr.civ., însă, se solicită a se observa că, acest articol face referire la posibilitatea instanței de a reduce doar onorariile de avocat (și doar atunci când se justifică luarea acestei măsuri) și nu și la reducerea onorariilor executorului judecătoresc.
este de menționat și faptul că procedând în acest mod, instanța îl prejudiciază finalmente pe creditor care nu-și poate recupera plățile în faza de executare, respectiv onorariu avocat, onorariu executor și taxa de timbru; nimic nu împiedică partea să se adreseze - prin avocat sau în mod direct executorului judecătoresc - aspect reflectat de către însăși instanța de fond la pag. 4 din hotărâre, în vederea recuperării creanței sale, și, este evident, că alegând această cale a suportat niște cheltuieli în acest scop.
pe de altă parte, se arată că debitorul est obligat, conform art. 371 ind. 7 C.pr.civ. "cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit";, și la suportarea cheltuielilor de executare, bineînțeles dacă au fost îndeplinite procedurile de executare prevăzute de lege, astfel cum de altfel s-a întâmplat în speță.
De asemenea, împotriva sentinței a declarat recurs contestatoarea D.
G. A F. P. M., arătând următoarele:
Așa cum am arătat prin întâmpinare conform art. 371 ind. 1 Cod pr. civ. obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
Doar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, acesta se aduce la îndeplinire prin executare silită (alin. 2).
Astfel, intimatul trebuia să se adreseze organului fiscal de la domiciliul fiscal în vederea încasării creanței stabilite prin titlu executoriu, astfel cum prevede Ordinul MFP nr. 1.8999 din_ pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. Acesta nu a făcut dovada că s-a adresat mai întâi organului fiscal pentru restituirea creanței stabilite prin titlu executoriu sau că s-a depășit termenul de 45 de zile pentru soluționarea cererii de restituire, astfel încât, creditorul să fi fost pus în situația să procedeze la executarea creanței sale pe calea silită.
Apreciază că, recurgând la procedura executării silite ca urmare a titlului executoriu pe care îl deține, creditorul a urmărit în realitate generarea de noi cheltuieli în sarcina organului fiscal.
Potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii: "Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termene de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului."; De asemenea, conform art. 3 din OG nr. 22/2002 creditorul are posibilitatea promovării executării silite împotriva debitorului numai dacă acesta din urmă nu respectă termenul de plată prevăzut de lege, iar, în ce privește restituirea dobânzii, organul fiscal trebuie să procedeze conform legii, adică cu respectarea Ordinului MFP nr. 899/2004.
Apreciază că atât cheltuielile de onorariu avocat în faza de executare silită, cât și cheltuielile onorariu executor nu sunt cheltuieli necesare și utile, reprezentând mai degrabă cheltuieli voluptorii făcute de creditor, mizând pe efectul juridic al actului de executare și nu pe necesitatea emiterii lui. Tocmai pentru că intimatul - creditor este reprezentat de un avocat credem că nu poate fi admis faptul că se ignoră procedura de restituire a taxei prevăzute de actele normative invocate, cauzând astfel alte cheltuieli de executare ce ar urma să fie suportate tot din bugetul de stat.
Analizând recursurile formulate prin prisma prevederilor art. 304 și art. 304 ind. 1 cod procedură civilă și în raport de motivele invocate, T. reține următoarele:
Executarea silită a fost demarată împotriva debitoarei în temeiul unor hotărâri judecătorești irevocabile.
Aceste hotărâri au fost pronunțate în contradictoriu cu contestatoarea, fiindu-i pe deplin opozabile. Odată intrate în putere de lucru judecat, dispozițiile hotărârilor judecătorești sunt obligatorii față de părți, independent de calitatea acestora.
Așadar, dispozițiile instanței sunt obligatorii față de contestatoarea DGFP, acesteia revenindu-i obligația legală de a restitui creditorului său sumele de bani încasate necuvenit, la care se adaugă, după caz, contravaloarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea procesului.
Așa cum corect afirmă recurenta, potrivit art. 371 ind. 1 Cod procedură civilă, obligația stabilită prin titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, executarea silită a debitorului având caracter subsidiar.
Recurenta nu face însă și dovada demersurilor întreprinse în vederea executării benevole a datoriei sale.
Invocarea prevederilor Ordinului MFP nr. 1899/2004 nu constituie un argument în susținerea tezei prezentate de către recurentă. Posibilitatea satisfacerii creanței prin înregistrarea unei cereri adresate de creditor organului fiscal, nu înlătură dreptul creditorului de a obține executarea titlului pe calea executării silite, atâta vreme cât debitorul, deși o hotărâre judecătorească îl obligă la o anumită conduită, rămâne în totală pasivitate.
Dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO include și etapa executării silite.
A refuza recunoașterea dreptului creditorului de a recurge la procedura urmării silite în situația în care creanța pe care o are de recuperat este stabilită împotriva statului, înseamnă a înfrânge, în mod absolut nepermis, dreptul acestuia la un proces echitabil.
Sunt nefondate și argumentele aduse de către recurentă privitoare la plata dobânzii. Asupra acesteia s-a pronunțat în mod irevocabil instanța de judecată, iar obligația de plată a dobânzii nu mai poate fi repusă în discuție de către organul fiscal.
Pe de altă parte însă, cheltuielile de executare nu pot depăși un nivel rezonabil în raport de activitatea ce se remunerează prin acestea.
Astfel, în ceea ce privește onorariul avocațial în faza de executare silită de 1000 RON, atâta timp cât în justificarea acestei cheltuieli se invocă doar o simplă cerere de punere în executare a unui titlu executoriu constând într-o hotărâre judecătorească, adresată executorului judecătoresc apare ca disproporționată în raport cu munca prestată de avocat, sens în care soluția primei instanțe de reducere a acesteia apare ca legală și temeinică.
De asemenea, în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, ținându-se seama de actele concrete și activitățile efectuate de acesta în vederea executării silite, soluția de reducere adoptată de către prima instanță apare ca perfect justificată.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de contestatoarea D. G. a F. P. M. cu sediul în B. M., str. A. S. nr. 2A, județul M. împotriva sentinței civile nr. 4790/2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de intimata C. C. L., cu domiciliul ales în loc. N. Oaș, str. A. Trandafirilor nr. 12/1, județul M. împotriva sentinței civile nr. 4790/2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21 noiembrie 2013.
Președinte, N. B. | J. ecător, V. F. | J. ecător, V. P. |
G. ier, T. H. în concediu medical semnează grefierș șef secție |
Red.V.F. / _
Tred. AAC /_ - 2 ex
J. ecător la fond: A. R. A.
