Decizia civilă nr. 11819/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 11819/2013
Ședința publică din data de 09 Decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. | M. | I. |
JUDECĂTOR: A. | M. | C. |
JUDECĂTOR: M. | S. | |
GREFIER: M. | N. |
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta C. M., împotriva sentinței civile nr. 11699 din_, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului C., cauza privind și pe intimatul C. J. C., având ca obiect anulare act administrativ.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au avut loc la data de_ când instanța a dispus amânarea pronunțării hotărârii judecătorești pentru data de_ și ulterior la data de azi, pentru a da posibilitate părților de a formula concluzii scrise, încheierile de ședință de la aceste date făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
Deliberând reține că,
CURTEA
Prin sentința civilă nr.11699 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, s-a respins acțiunea în contencios administrativ și cererea de suspendare a Hotărârii C. ui J. nr. 144/_ formulată de reclamanta
C. M. în contradictoriu cu pârâtul C. J. C. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin HG nr.426/2009 pentru aprobarea susținerii financiare a autorităților administrației publice locale, în completarea surselor proprii ale acestora, pentru finanțarea proiectelor de investiții în turism pe anul 2009 s-au alocat Județului C. prin C. J. C., fondurile necesare pentru realizarea proiectului "Construcții centre de salvare în masivul Bihor Vlădeasa, Serviciul public Salvamont M. - localitățile Beliș, Doda Pilii, Săcuieu"; respectiv suma de 1.350.000 lei.
Pentru realizarea proiectului, prin H.C.J. C. nr.113/2009 s-a aprobat asocierea Județului C. cu C. M. printr-un contract de asociere încheiat in acest sens.
Potrivit proceselor verbale de recepție la terminarea lucrărilor, nr. 1708 din_, 1709 din_, 1710 din_, lucrarea din loc. Beliș, a fost executată în baza autorizației de construire nr.25/_ emisă de C. Local Beliș, 2011 lucrarea din C. M., sat Doda Pilii, a fost executată în baza autorizației de construire nr.5/_ emisă de C. Local M., 2011 lucrarea din C. Vlădeasa, sat Rogojel, zona Cabanei Vlădeasa, a fost executată în baza autorizației de construire nnr.84/_ emisă de C. J. C., iar aceste imobile au fost predate.
În data de 28 februarie 2011, C. Local al Comunei M. hotărăște încheierea unui contract de prestări servicii între C. Local M. și Asociația
Salvamont Salvaspeo C. pe o perioadă de un an cu posibilitate de prelungire, sens în care s-a hotărât și încetarea activității Serviciului P. Local Salvamont Salvaspeo M. și transferul activităților de salvare montană și subterană către
Asociația Salvamont Salvaspeo Vlădeasa C. . S-a mai hotărât darea în folosință către Asociația Salvamont Salvaspeo Vlădeasa C. a mijloacelor fixe proprietatea Primăriei M. aflate în dotarea Serviciului P. Local Salvamont Salvaspeo Vlădeasa M. .
Aceste au fost împrejurările care au generat emiterea HCJ nr. 144/17 mai 2011 prin care s-a hotărât aprobarea includerii în domeniul public al Județului
C. a imobilelor realizate în cadrul Proiectului "Construcții centre de salvare în masivul Bihor Vlădeasa, Serviciul public Salvamont M. - localitățile Beliș, Doda Pilii, Săcuieu";, având datele de identificare prevăzute în anexă care face parte integrantă din hotărâre. Concomitent, s-a constatat încetarea dreptului de
administrare al C. ui Local al Comunei M. asupra imobilelor prevăzute în art.1 și s-a aprobat darea în administrarea Regiei Autonome de Administrare a Domeniului P. și Privat al Județului C. a acestor imobile.
Conform prevederilor H.G. nr.77/2003 privind instituirea unor măsuri pentru prevenirea accidentelor montane și organizarea activității de salvare în munți, consiliile județene în a căror rază administrativ-teritorială se află trasee montane și/sau pârtii de schi organizează servicii publice județene Salvamont care coordonează activitatea de prevenire a accidentelor montane și de salvare în munți a persoanelor accidentate și a bolnavilor.
Astfel, s-a constatat că, la momentul emiterii HCJ 144/2011 Serviciul Local Salvamont își încetase activitatea, aceasta fiind o condiție pentru susținerea din partea reclamantei a contractului de asociere. Externalizarea serviciului public de administrare în favoarea unei asociații excede acordului dintre cele doua instituții. Apoi, scopul pentru care autoritățile locale sau județene își asuma responsabilitatea prevenirii accidentelor montane poate fi atins doar daca aceste activități se realizează sub coordonarea unei autorități publice.
In aceste circumstanțe, reînființarea Serviciului public local Salvamont M. în luna august 2012 nu poate impieta asupra legalității măsurii luate prin HCJ nr. 144/2011.
In ce privește cererea de suspendare a HCJ nr.144/2011, în conformitate cu art. 14 din Legea 554/2004 cu modificările ulterioare, în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității ce a emis actul contestat, persoană vătămată poate să ceară instantei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ, text de lege ce conditionează admisibilitatea cererii de suspendare de îndeplinirea cumulativă a două cerințe, respectiv existența cazului bine justificat, așa cum este definitiv de art. 2 lit. t și a pagubei iminente, definită de art. 2 lit. ș din actul normativ indicat.
Cele două condiții, prin tonul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie de natură:a argumenta existența "unui caz bine justificat" și a iminenței producerii pagubei.
Cu privire la condiția cazului bine justificat, Tribunalul a analizat mai înainte legalitatea actului administrative ce se cere a fi suspendat, și a apreciat că nu este îndeplinită astfel că este de prisos analiza celei de a doua condiție a iminenței producerii pagubei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. M. solicitând admiterea recursului formulat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive și cheltuieli de judecată.
În motivele de recurs se arată că instanța de fond a reținut că, la momentul emiterii HCJ nr. 144/2011 Serviciul Local de Salvamont își încetase activitatea, aceasta fiind o condiție pentru susținerea din partea reclamantei a contractului
de asociere, iar reînființarea Serviciului public local Salvamont M. în luna august 2012 nu poate impieta asupra legalității măsurii luate prin HCJ nr. 144/2011.
Apreciază hotărârea instanței de fond ca nelegală prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9, 3041, coroborat cu prevederile art. 312 alin (3) Cod proced. Civ. pentru motivele expuse în cele ce urmează.
Consideră că în mod eronat și nelegal, prima instanță a reținut că externalizarea serviciului public în favoarea unei asociații excede acordului dintre cele două autorități administrative, fără a pune în dezbaterea contradictorie a părților această problemă de fond, pârâtul invocând o cu totul altă apărare, în fața primei instanțe, în privința externalizării.
În primul rând, C. J. C. a invocat faptul că posibilitatea de externalizare a activității serviciului public lipsește acest serviciu tocmai de scopul pentru care a fost înființat, nicidecum că ar excede contractului dintre părți.
În al doilea rând, o prevedere contractuală care să oprească reclamanta în această procedură de externalizare a serviciului de utilitate publică nu există, pentru a se putea reține de către instanță că reclamanta ar fi depășit limitele drepturilor conferite de contractul de asociere.
În al treilea rând, reglementările incidente permit în mod expres externalizarea, Serviciul P. Local Salvamont având ca atribuție principală și acea de a îndeplini pe lângă atribuțiile principale prevăzute cu titlu imperativ și orice alte atribuții în ceea ce privește salvarea montană prevăzute de legislația în vigoare (art. 5 lit. f) teza I din H.G. 77/2003). În acest sens, prin H.C.L. f.n./_
, pe care C. J. C. a invocat-o în a justifica existența și temeinicia H.C.J. 144/2011, se prevede la art. 1, faptul că prin aceasta, C. ui Local al comunei
M. a hotărât să încheie contract de prestări de servicii între C.L. M. și Asociația Salvamont-Salvaspeo Vlădeasa C. pe o perioadă de un an cu posibilitate de prelungire sau încetare. Un astfel de contract, ca urmare a reducerii personalului angajat angrenat în activitatea specifică a Serviciului P. Local, vine în completarea posibilităților de a desfășura în mod optim activitatea de salvamont, având în vedere că încă la adoptarea H.C.L. al comunei M. nr. 52/_, s-a menționat că prin aceste reduceri serviciul public salvamont nu își mai poate desfășura activitatea în mod corespunzător.
Precizează că încheierea contractului de prestări servicii între C. Local al comunei M. și Asociația Salvamont-Salvaspeo Vlădeasa C. a avut ca obiectiv externalizarea activității de salvare montană pentru ca aceasta să fie îndeplinită eficient și realizarea unui serviciu public viabil raportat la necesitățile zonale, punând la dispoziția Asociației Salvamont-Salvaspeo Vlădeasa C. resursele deținute în proprietatea domeniului public al comunei M., așa cum cere H.G. 77/2003. În cuprinsul art. 7 lit. b) din H.G. 77/2003 se prevede expres această posibilitate de organizare a Serviciului P. Salvamont la nivel local: Serviciul public județean sau local SALVAMONT își constituie formațiile astfel: prin încheierea de contracte civile de prestări de servicii cu societăți civile profesionale de salvatori montani sau cu organizații neguvernamentale care au ca scop salvarea montană și care pun la dispoziție întreaga echipă sau echipele necesare activității de salvare montană". Această modalitate de organizare și de prestare a unui serviciu public nu semnifică desființarea acestuia, fiind cunoscut faptul că orice serviciu public poate fi prestat și de unități de drept privat, cărora organele administrației publice le pot transfera atribuții în acest sens.
Respectarea deplină a acestei prevederi este demonstrată și de art. 3 din
H.C.L. f.n./_, care prevede că "mijloacele fixe proprietatea Primăriei M. aflate în dotarea Serviciului P. Local Salvamont-Salvaspeo Vlădeasa M., vor
fi date în folosință către Asociația Salvamont-Salvaspeo Vlădeasa C. ". Prin această prevedere se demontează argumentele susținute de C. J. C., conform cărora s-a impus constatarea încetării dreptului de administrare al C. ui Local al Comunei M. asupra imobilelor realizate în cadrul proiectului
"Construcții centre de salvare în masivul Bihor Vlădeasa, Serviciul P. Salvamont M. -localitățile Beliș, Doda Pilii, Săcuieu" și darea acestora în administrarea Regiei Autonome de Administrare a Domeniului P. și Privat al Județului C., imobilele neputând rămâne fără un administrator. Dar, atâta timp cât se transferă dreptul de folosință asupra acestor imobile, tocmai pentru desfășurarea activității de salvamont în conformitate cu obligațiile impuse de
H.G. 77/2003, nu poate fi reținut acest argument de către instanță, ca împrejurare care ar fi generat emiterea HCJ nr. 144/2011.
În mod nelegal, instanța a reținut de asemenea, că responsabilitatea prevenirii accidentelor montane poate fi atinsă doar dacă aceste activități se realizează sub coordonarea unei autorități publice. Acest deziderat este tocmai cel care a dus la externalizarea serviciului, instanța nefăcând o corelație corectă între necesitatea desfășurării optime a activității de salvamont și posibilitatea legală de a încheia contracte de prestări servicii cu entități specializate. Externalizarea nu are nicidecum, consecința scăpării de sub controlul autorității publice a prestării serviciului de utilitate publică.
Această prerogativă exercitată în mod legal de către C. Local al comunei M. prin H.C.L. f.n./_, intră sub imperiul art. 5 din H.G. 77/2003, care prevede la lit. a) că serviciul public local SALVAMONT are următoarele atribuții principale: a) coordonează din punct de vedere administrativ și organizatoric activitatea de salvare montană la nivel local". Așadar, este evident că intenția C. ui Local al comunei M. nu a fost aceea de desființare a serviciului public înființat în 2004, ci de externalizare a activității, tocmai pentru a eficientiza activitatea de salvare montană și a îndeplini cerințele H.G. nr. 77/2003, care în art. 1 prevede că activitatea de salvare în munți cuprinde și asigurarea permanenței la bazele de salvare montană, căutarea persoanei dispărute, acordarea primului ajutor medical în caz de accidentare și transportarea accidentatului sau a bolnavului la prima unitate sanitară. Raportat la specificul zonal, e necesară asigurarea permanenței, pentru a se putea acorda prim ajutor cu mai multă promptitudine, exigență a unui serviciu public viabil.
În plus, C. Local al comunei M., a recurs la această modalitate de organizare a unității de utilitate publică înființată în subordinea acestuia și care
îndeplinea activități de salvare în zona turistică a masivului Vlădeasa, zona Beliș, cascada Răchitele, Ic Ponor, tocmai pentru a îndeplini cerințele unui serviciu public organizat în mod legal, fiind necesar ca scopul de satisfacere a unei nevoi să fie îndeplinit în mod regulat și continuu.
Așadar, obiectivul a fost acela de optimizare, fără legătură de cauzalitate, nici directă și nici indirectă, cu încetarea serviciului prestat.
Totodată, arată că instanța nu s-a pronunțat temeinic asupra revocării dreptului de administrare prin HCJ 144/2011, având în vedere potrivit art. 12 alin. (3) L 213/1998, dreptul de administrare putea fi revocat doar dacă titularul nu și-ar fi executat obligațiile. Instanța nu a reținut argumente în motivarea sentinței prin care să se arate faptul că reclamanta nu și-ar fi îndeplinit obligațiile. Practica judiciară incidență acceptă că un astfel de drept ar putea fi revocat dacă interesul public o cere, însă niciuna din aceste ipoteze nu a fost probată de autoritatea administrației publice județene și nici reținută de către instanță, pentru a demonta arbitrariul C. ui J. C. . În plus, H.G. nr. 77/2003 prevede la art. 6, faptul că atribuțiile în zonă ar trebui îndeplinite de serviciul public județean doar dacă la nivel local nu ar exista serviciu public, pe
teritoriul localităților unde există trasee montane. Altfel spus, C. J., prin puterea discreționară ar fi putut trece peste necesitățile zonale specifice, numai în situația în care la nivelul comunei M. nu exista la momentul adoptării H.C.J 144/2011 un serviciu public local care să deservească scopurilor prevăzute de Hotărârea de Guvern amintită.
De asemenea, instanța a reținut că serviciul public local și-a încetat activitatea, ca împrejurare a emiterii HCJ atacate. Însă, HCL al comunei M.
f.n./_, prin care se prevede în art. 2, încetarea activității Serviciului P. Local Salvamont-Salvaspeo M. (dar) și transferul activităților de salvare montană și subterană către Asociația Salvamont-Salvaspeo Vlădeasa C., trebuia corelată cu H.C.L. al comunei M. nr. 52/_ privind modificarea organigramei și a statutului de funcții de la Primăria Comunei M. și a referatului de aprobare cu privire la această organigramă, care menționa că raportat la numărul de posturi reduse în cadrul Serviciului, acesta nu își mai poate desfășura activitatea în mod corespunzător, pentru a se înțelege că nu a fost vizată desființarea Serviciului P. Local.
În același sens, prin adresa Instituției Prefectului - Județul C. către C.
J. C., nr. 16087/_, se opinează în sensul că Serviciul Salvamont nu a fost desființat, nici în opinia Instituției Prefectului, menționând art. 7 din H. G. nr. 77/2003 și art. 8 și 11 din același act normativ, potrivit cărora formația de salvare este alcătuită din minimum 6 membri salvatori montani și aceasta este condusă de un șef de formație ales dintre membrii acestuia. în continuare, prin adresă se specifică faptul că față de aceste prevederi, consideră că Serviciul Salvamont există deja în organigrama aparatului de specialitate al comunei M., are avizul Agenției Naționale a Funcționarilor P. i, motiv pentru care aspectele sesizate de C. J. C. nu își au aplicabilitate.
Întregul procedeu prin care autoritățile publice locale au eficientizat desfășurarea activităților Serviciului P. Local Salvamont are caracterul unei activități optimizate și nu a încetării unui serviciu de utilitate publică, așa cum în mod eronat a reținut instanța, pentru a respinge acțiunea.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, C. J. C., solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat
.
Analizând recursul declarat de către reclamanta C. M. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041CPC, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea nr.144 din data de 27 mai 2011, pârâtul C. J. C. a hotărât includerea în domeniul public al Județului C. a imobilelor realizate în cadrul proiectului "Construcții centre de salvare în masivul Bihor Vlădeasa, Serviciul public salvamont M. - localitățile Beliș, Doda Pilii, Săcuieu";, încetarea dreptului de administrare al C. ui Local al comunei M. asupra imobilelor amintite anterior și darea în administrarea RAADPP al județului C. a acestora.
După cum reiese din cuprinsul actului administrativ menționat anterior, adoptarea actului administrativ amintit s-a realizat ținând cont de prevederile art.10, 91 alin.4 lit.a, 119 și 123 alin.1 din Legea nr.215/2001, art.12 alin.2 din Legea nr.213/1998, HG nr.426/2009 și HCJ nr.113/2009.
Curtea constată că prin Hotărârea Guvernului nr. 426/2009 pentru aprobarea susținerii financiare a autorităților administrației publice locale, în completarea surselor proprii ale acestora, pentru finanțarea proiectelor de investiții în turism pe anul 2009, cu modificările și completările ulterioare, s-au alocat Județului C. prin C. J. C., fondurile necesare pentru realizarea proiectului "Construcții centre de salvare în masivul Bihor Vlădeasa, Serviciul public salvamont M. - localitățile Beliș, Doda Pilii, Săcuieu", suma de 1.350.000 lei.
Pentru realizarea proiectului, prin Hotărârea C. ui J. C. nr. 113/2009 s-a aprobat asocierea Județului C. cu reclamanta C. M., fiind încheiat ulterior un contract de asociere.
Urmare a executării construcțiilor, la data de_ cele 3 obiective au fost recepționate, conform proceselor verbale de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1708/304/_, 1709/357/_, 1710/229/_ ; imobilele finalizate au fost incluse în domeniul public al Județului C. prin articolul 1 al hotărârii a cărei anulare este solicitată și date în administrarea unui serviciu public.
Reclamanta a apreciat hotărârea nelegală și a contestat-o în instanța contenciosului administrativ fără a arăta, însă, care sunt motivele de nelegalitate ale actului administrativ contestat. Ulterior, prin notele de ședință depuse (f.133- 141), reclamanta, motivând excepția lipsei de interes, antamează motivele de nelegalitate și inoportunitate ale hotărârii: nesocotirea interesului public pentru trecerea serviciului public la nivel județean, revocarea dreptului de administrare asupra imobilelor deși titularul acestuia și-a executat obligațiile care-i revin.
Curtea reamintește că legalitatea actului administrativ presupune conformitatea acestuia cu legea fundamentală, cu legile elaborate și cu toate celelalte acte normative care au o forță juridică superioară, respectarea principiului legalității însemnând că actul corespunde literei legii.
În speță, în raport de considerentele expuse anterior, Curtea constată că actul administrativ contestat întrunește toate cerințele de legalitate impuse de legiuitor astfel că nu se poate susține cu temei că hotărârea adoptată este
nelegală, votul exprimat pentru adoptarea acesteia fiind în concordanță cu dispozițiile legale.
Cât privește oportunitatea actului administrativ contestat, Curtea reține următoarele:
În dreptul administrativ, oportunitatea măsurii luate de autoritatea administrativă poate fi controlată de instanțele de contencios administrativ doar pentru exces de putere definit de art.2 alin.1 lit.n din Legea 554/2004 ca fiind exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege, sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Oportunitatea actului administrativ derivă din capacitatea pe care o are organul care emite actul de a alege dintre mai multe soluții posibile și egale, în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.
Este de principiu că îndeplinirea condițiilor de oportunitate se află în strânsă dependență cu puterea discreționară a autorității, ce presupune marja de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale.
În speță, Curtea constată că prin hotărârea adoptată, nu s-a produs o încălcare a limitelor competenței deoarece pârâtul a adoptat hotărârea în condițiile legii pentru a asigura buna funcționare a unui serviciu public fiind abilitat să stabilească aceasta.
Ca atare, hotărârea pârâtului este motivată, măsura a fost luată tocmai pentru a asigura buna funcționare a unui serviciu public, pentru care pârâtul a apreciat oportunitatea acestei măsuri, oportunitate care așa cum s-a arătat mai sus, nu poate fi analizată decât prin prisma excesului de putere, situație care nu se regăsește însă în cazul de față.
Și este așa întrucât conform art. 2.3. din contractul de asociere încheiat între pârâtul Județul C. și reclamanta C. M., dreptul de administrare al construcțiilor realizate în cadrul proiectului este al C. ui Local al Comunei M.
- Serviciul P. Local Salvamont M. .
Cum însă, după cum rezultă din adresa înregistrată la pârâtul C. J.
C. sub nr. 81/_, Primăria M. a comunicat hotărârea C. ui Local al Comunei M. din data de_, prin care se dispune încetarea activității Serviciului P. Local Salvamont Salvaspeo M. și transferul activităților de salvare montană și subterană către Asociația Salvamont Salvaspeo Vlădeasa C., adoptarea măsurii revocării dreptului de administrare asupra imobilelor folosite pentru acest serviciu public apare ca necesară câtă vreme activitățile de salvare montană nu mai pot fi exercitate sub autoritatea reclamantei, acest serviciu public fiind desființat.
Mai mult, Hotărârea C. ui Local al Comunei M. nr. 55/_, confirmă o dată în plus că această autoritate publică nici nu intenționează să execute activitățile de salvare montană prin intermediul serviciului public întrucât aprobă externalizarea activității de salvare montană. Ca atare, serviciul de utilitate publică rămâne astfel fără scopul pentru care a fost înființat - desfășurarea de activități de salvare montană, susținerile contrare fiind nefondate.
Nefondate sunt și apărările reclamantei conform cărora revocarea dreptului de administrare nu mai era posibilă întrucât prin convenția încheiată între părți s-a stipulat că ulterior momentului edificării imobilelor acestea vor deveni proprietatea reclamantei.
Curtea nu neagă că prin contractul încheiat s-a prevăzut (art.2.2) ca dreptul de proprietate asupra construcțiilor realizate în cadrul proiectului este al Județului C., până la finalizarea lucrărilor după care se va transmite în domeniul public al comunei M., însă, reamintește că potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.213/1998 trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora potrivit art.7 lit.e se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean respectiv a CG București ori a consiliului local iar nu prin înțelegerea părților.
Nici apărările potrivit cărora aceste imobile urmează a fi date în folosința Asociației Salvamont Salvaspeo Vlădeasa nu pot fi reținute la soluționarea recursului. Astfel, Curtea reamintește că imobilele fac parte din domeniul public al pârâtului Județul C. iar conform art. 123, alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001, consiliile locale și consiliile județene hotărăsc ca bunurile ce aparțin domeniului public sau privat, de interes local sau județean, după caz, să fie date în administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice, să fie concesionate ori să fie închiriate. Acestea hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau județean, în condițiile legii, vânzarea, concesionarea si închirierea urmând a se face prin licitație publică, organizată în condițiile legii.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind fondat, iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.18 din Legea nr.554/2004 îl va respinge și va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C. M. împotriva sentinței civile nr. 11699 din_, pronunțate in dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
M. | SA M. | I. | A. | M. | C. M. | N. |
red.M.S./A.C.
2 ex./_
jud.fond. Rădulescu A.
