Sentința civilă nr. 3362/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3362/2013
Ședința publică din 28 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: Ț. D. B.
Grefier: S. I.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul M. G. G.
cu domiciliul în J., str. O., nr.31, jud. Sălaj, în contradictoriu cu pârâtele,
A. F. P. J.
, cu sediul în J., str. 1 D. 1918, nr. 4, județul SĂLAJ și A. F. pentru M. - Ministerul M. lui
, cu sediul în B. ,
S. I., nr. 294, Corp A, sector 6, având ca obiect anulare act administrativ. La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, ocazie cu care se învederează instanței că, procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea este legal timbrată, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Instanța, invocă din oficiu excepția inadmisibilității cererii de anulare a chitanței seria TS 9 nr.2901938/_ .
Pe baza probelor administrate, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare cu privire la excepțiile invocate și pe fond.
T R I B U N A L U L,
Prin acțiunea sa, reclamantul M. G. G. a chemat în judecată pârâtele A. F. P. J. și A. F. pentru M. - Ministerul M. lui, solicitând anularea actului administrativ fiscal, respectiv Decizia de calcul al taxei de emisii poluante nr.32776/_ și a chitanței seria TS 9 nr. 2901938/_ și restituirea sumei de 2512 lei achitată cu titlu de taxă de emisii poluante, cu dobânda legală de la data achitării până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că a achiziționat un autoturism înmatriculat prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene (Germania), pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească în România o taxă de emisii poluante în sumă de 2512 lei, taxă pe care o consideră nelegală.
Referindu-se la nelegalitatea perceperii acestei taxe, reclamantul invocă și dezvoltă pe larg aspecte privind prioritatea dreptului comunitar față de prevederile naționale, respectiv tratamentul discriminatoriu al taxei speciale de poluare, cu referire expresă la prevederile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Prin întâmpinarea depusă în nume propriu și în numele Administrației
P. J., Direcția Generală a F. P. Sălaj a invocat excepția inadmisibilității cererii de anulare a Deciziei de calcul al taxei de emisii poluante nr. 32776/_, întrucât procedura de contestare a legalității actului administrativ fiscal în înțelesul Codului procedură fiscală presupune o cale de atac specială administrativă, respectiv contestația prev. de art.205 și următoarele din OG nr.92/2003 republicată.
Pe fond, Direcția Generală a F. P. Sălaj în nume propriu și în numele Administrației F. P. J. a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, pe motiv că taxa a fost achitată de petent în baza dispozițiilor legale în vigoare, suma solicitată nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabililor iar cauza Tatu nu este aplicabilă prezentei cauze, deoarece hotărârea preliminară a CJUE ( în baza art. 267 TFUE) este obligatorie pentru instanța de trimitere, dar numai în privința litigiului în cadrul căruia a fost formulată. Se mai precizează că, întrucât organul fiscal din cadrul DGFP Sălaj a respectat dispozițiile legale privind taxa de poluare instituită, iar încasarea taxei s-a făcut în conformitate cu prevederile legale.
De asemenea se solicită respingerea acțiunii, motivat, în esență, cu aceea că noua Lege nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule abrogă O.U.G. nr. 50/2008 aduce modificări esențiale taxei de poluare. Aceste modificări aduse taxei pe poluare au rezultat ca urmare a Deciziei Curții Europene de Justiție în cazul C-402/09 (Tatu).Măsurile stabilite prin Legea nr. 9/2012 sunt compatibile cu art. 110 din Tratatul CE, respectând exigențele și creând premisele legale pentru asigurarea atingerii unor standarde mai ridicate în ceea ce privește protecția mediului, în concordanță cu tendințele europene în domeniu.
Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din UE, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Caracterul taxei prevăzute de Legea nr. 9/2012 ca fiind unul de poluare, rezultă din dispozițiile art. 3 a actului normativ, cât și din art. 1 din Normele Metodologice de aplicare a acestui act normativ, care enumeră categoriile de autovehicule pentru care se aplică această taxă pentru emisiile poluante provenite de la aceste autovehicule.
Totodată, DGFP Sălaj, în nume propriu și în numele AFP J., a formulat cerere de chemare in garanție a Administrației F. Pentru M. arătând in motivare că art. 1 alin. 1 prevede că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol prevede programele și proiectele pentru protecția mediului
finanțate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. 4 prevede că taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. . S-a solicitat ca, în cazul în care va fi admisă acțiunea, să fie obligată chemata în garanție la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
Chemata în garanție, legal citată, nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de_, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii de anulare a chitanței seria TS 9 nr.2901938/_
.
Potrivit prevederilor art.137 C.proc. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză, tribunalul reține următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 32776/_ urmează a fi admisă întrucât potrivit art.11 al. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii, de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii, de la data de la data expirării termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 al. 1 lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile. Pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă în termen de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz. Ori, reclamantul nu a contestat decizia de calcul anterior formulării prezentei acțiuni, excepția invocată în acest sens urmând a fi admisă.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește anularea chitanței seria TS 9 nr.2901938/_, se rețin următoarele: contenciosul administrativ a fost definit, în literatura juridică, drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și a altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate, potrivit legii, să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială, de către organe administrative și/sau instanțe judecătorești.
Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii, pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal, obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special, denumit generic act administrativ-fiscal. Cum chitanța seria TS 9 nr.2901938/_ nu constituie act administrativ fiscal astfel cum a fost definit acesta în art.2 lit. c din Legea nr_, nefiind generator de efecte juridice, ci face dovada pății taxei de poluare, necuprinzând dispoziții ce urmează a fi aduse la îndeplinire, excepția privind inadmisibilitatea acțiunii de anulare a chitanței este întemeiată.
Asupra fondului cauzei de față, tribunalul constată că:
Reclamantul a achitat la Trezoreria J. suma de 2512 lei, cu titlu de taxă de emisii poluante, așa cum rezultă din chitanța seria TS 9 nr. 2901938 din data de_ . Acesta a făcut dovada că a solicitat restituirea sumei, deoarece plata s-a făcut contrar reglementărilor, însă prin adresa nr. 33792/_ emisă de AFP J., s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor.
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Deși cauza Tatu privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate în temeiul OUG 50/2008, în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 7/2009, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale - limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.
În acest sens s-a pronunțat CJUE în cauza Nisipeanu c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
OUG 50/2008 a fost abrogată prin Legea nr. 9/2012 care instituie în locul taxei pe poluare taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*)
Prima transcriere a fost definită de art. 2 lit. i din Legea nr. 9/2012 ca fiind - primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat dupa intrarea in vigoare a prezentei legi, in conditiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. În mod evident, prima transcriere a dreptului de proprietate este altceva decât prima înmatriculare (înscriere) în România a autovehiculelor second hand înmatriculate anterior în țări membre UE, respectiv ea reprezintă, în opinia acestei instanțe, o vânzare a unui autovehicul rulat deja, înmatriculat în România, către un alt proprietar, tot în România.
Prin OUG 1/2012 se suspendă art. 4 alin. 2 al Legii 9/2012 ceea ce înseamnă că în continuare taxele pe emisiile poluante se plătesc doar de către proprietarii de autovehicule second-hand care le achiziționează din străinătate și le înmatriculează pentru prima dată în România, adică există o discriminare care încurajează cumpărarea de autovehicule rulate din România, pentru care, după intrarea în vigoare a legii și până la_ nu se mai plătește taxa pe emisiile poluante (cu specificațiile menționate în art. 4 alin. 2) față de autoturismele cumpărate din țările UE și înmatriculate pentru prima dată în România, pentru care se plătește.
Existând această discriminare generată de suspendarea art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 prin OUG 1/2012, rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza Tatu sunt pe deplin aplicabile și în ipoteza circumscrisă speței de față, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art.110 TFUE.
Astfel fiind, instanța constată că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.U.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976).
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa pe poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv
pentru care tribunalul constată întemeiată acțiunea de față, pe care o va admite și va obliga pârâta să restituie reclamantului suma solicitată.
Având în vedere că taxa de emisii poluante constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., conform art. 3 al. 6-8 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, va fi admisă cererea de chemare în garanție,
A. F. pentru M. urmând fi obligată la restituirea către AFP J., a sumei încasate, reprezentând taxa de emisii poluante.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta va fi obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1530 și urm. Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 al. 1 din O.G. nr. 13/2011, de la data plății sumei până la data restituirii efective. Referitor la acordarea dobânzilor, Tribunalul apreciază că încasarea taxei de poluare prin încălcarea dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită, care poate fi reparată prin acordarea dobânzii civile.
Cum reclamantul a solicitat dobânda civilă aferentă, cererea acestuia urmează a fi admisă.
Cererea de chemare în garanție urmând a fi admisă, instanța va respinge ca nefondată acțiunea privind obligarea Administrației F. de M. B. la restituirea sumei reprezentând taxa de emisii poluante, fiind inadmisibil ca terțul chemat în garanție să fie obligat direct față de reclamant, deoarece între ei nu există stabilit nici un raport juridic.
Potrivit dispozițiilor articolului 274 aliniatul 1 din Codul de procedură civilă, partea căzută în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată. Astfel fiind, pârâta va fi obligată la plata de cheltuieli de judecată justificate.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite excepția inadmisibilității cererii de anulare a Deciziei de calcul al taxei de emisii poluante nr.32776/_, invocată de Direcția Generală a F.
P. Sălaj, precum și excepția inadmisibilității cererii de anulare a chitanței seria TS9 nr. 2901938/_ și respinge cererea formulată în acest sens.
Admite în parte acțiunea precizată a reclamantului M. G. G. cu domiciliul în J., str. O., nr.31, jud. Sălaj în contradictoriu cu pârâta A.
F. P. J.
cu sediul în J., str. 1 D. 1918, nr. 4,jud. Sălaj și obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2512 lei, reprezentând taxă de emisii poluante, cu dobânda legală aferentă de la data plății (_ ) și până la data restituirii efective.
Admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M.
B., pe care o obligă la restituirea, către A. F. P. Z., a sumei de 2512 lei.
Respinge cererea formulată în contradictoriu cu A. F. pentru M.
B. .
Admite în parte cererea reclamantului de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată justificate și obligă pârâta la plata de cheltuieli în cuantum de 39,3 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din_, la sediul Tribunalului Sălaj.
Președinte Grefier
Ț. D. B. S. I.
Red.Ț.D.B./_
Dact.S.I./ _
Ex.5/com.3 ex./ _
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
