Decizia civilă nr. 11955/2013. Contencios. Alte cereri
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 11955/2013
Ședința publică din data de 11 Decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta M. E. împotriva încheierii civile din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C., având ca obiect - recurs împotriva încheierii de suspendare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta- reclamantă prin avocat B. Răzvan, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 6 din dosar, lipsind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită, în condițiile art. 165 NCPC.
Recursul formulat este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform dovezii aflată la fila 2 din dosar.
Prin serviciul registratură, la data de_ intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 96 NCPC, coroborat cu art. 131 NCPC și dispozițiile Legii nr. 554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În condițiile art. 237 al. 1 NCPC Instanța declară deschisă cercetarea judecătorească și fiind pusă în discuție estimarea duratei procesului reprezentantul recurentei estimează că pricina ar putea fi soluționată la acest termen de judecată.
Curtea, raportat la prevederile art. 238 NCPC estimează că durata de soluționare a prezentului dosar este de aproximativ două termene.
Reprezentantul recurentei depune la dosar o hotărâre prin care CJUE s-a pronunțat cu privire la modul de determinare a bazei de impozitare pentru stabilirea TVA, identică cu cererea ce face obiectul prezentei cauze, care
lămurește și aspectele ce țin de admiterea cererii de suspendare.
Curtea, reținând că nu există alte cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC declară închisă cercetarea judecătorească acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii civile din data de_ și pe cale de consecință casarea încheierii atacate, iar în urma rejudecării pe fond a cererii să se admită cererea de suspendare a efectelor actelor administrative.
Prin încheierea ce face obiectul prezentului recurs Tribunalul Cluj a soluționat două cereri cu care a fost învestită, respectiv o cerere de suspendare a
judecății, întemeiată pe dispozițiile de drept comun, în sensul că soluția din dosar ar depinde de răspunsul CJUE la chestiunea preliminară invocată, precum și o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, în sensul
suspendării efectelor actului administrativ. Instanța a admis doar cererea de suspendare a judecății, considerând că soluția din prezentul dosar depinde de chestiunea ce va fi lămurită în fața CJUE și a respins cererea de suspendare a efectelor actelor administrative arătând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate întemeiate pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Raportat la această stare de fapt, apreciază că argumentele pe care se sprijină soluția primei instanțe sunt contradictorii, în condițiile în care instanța a considerat că există o chestiune litigioasă asupra căruia există un dubiu ce se impune a fi lămurit de către CJUE, că există o neconcordanță în privința aplicării unor dispoziții legale neunitare și un dubiu cu privire la baza de impozitare asupra operațiunilor și tranzacțiilor imobiliare efectuate de către persoanele fizice. Pentru argumentul pentru care instanța a suspendat judecata pricinii era obligată, în egală măsură, să dispună și suspendare efectelor actelor administrative atacate, ca urmare a respectării principiului certitudinii impunerii. În condițiile în care există un dubiu cu privire la cuantumul sumei datorată de reclamantă, apreciază că există și o aparență de nelegalitate a actului administrativ atacat.
După momentul pronunțării încheierii ce face obiectul prezentului recurs CJUE a emis hotărârea prin care se evocă în mod cert că în privința operațiunilor imobiliare efectuate de către persoanele fizice, cota de TVA se extrage din prețul convenit de părți și nu se adaugă la acel preț. Ca atare nu se permite o ingerință a organelor de control fiscal în actul juridic convenit de părți. Din această perspectivă instanța a făcut și o greșită aplicabilitate a dispozițiilor legale, motiv pentru care apreciază că este întrunită atât condiția existenței unui dubiu cu privire la legalitatea actului cât și condiția vătămării și a pagubei iminente.
Cât privește paguba iminentă, contrar celor reținute de instanță că nu s-a făcut dovada în ce măsură reclamanta ar fi afectată de o eventuală executare silită, reclamanta nu este obligată să facă o astfel de dovadă, fiind cert că în condițiile în care aceasta este executată pentru o sumă care nu o datorează, se produce un prejudiciu material iminent, indiferent care ar fi cuantumul acestuia.
Față de toate aceste argumente solicită admiterea recursului, fără obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului C. a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei nr.635/2012, a executării deciziei nr.635/2012 privind soluționarea contestației și a deciziei de impunere 4176/1/_ emisă de D.G.F.P.C. ; dispusă restituirea cauțiunii în sumă de 13.647,30 lei depusă de reclamantă conform recipisei de consemnare nr.79845/1/_, iar în temeiul art.412 alin.1 pct.7 dispusă suspendarea cauzei până la pronunțarea hotărârii preliminare de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene la sesizarea ÎCCJ în dosar nr._ .
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că în cauză nu este întrunit cazul bine justificat atâta vreme cât nu se indică un caz de nelegalitate a deciziei de impunere și nici cerinta pagubei iminente în condițiile în care valoarea nu este mare ,cu impact financiar.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia și rejudecând a se admite cererea de suspendare.
În susținerea celor solicitate se arată în esență că reținerile instanței sunt greșite deoarece în cauză sunt întrunite cerințele cerute de norme respectiv: cazul
bine justificat în condițiile în care baza de calcul este incorect determinată în raport de drepturile aplicabile, de îndoiala/ ambiguitatea succesivă normelor și modul în care au fost aplicate acestea, cât și cerința prejudiciului în condițiile în care este pensionară, are un venit mic și împrumuturi la bancă.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat, Curtea reține următoarele
:
În urma verificărilor efectuate de organele fiscale au fost stabilite în sarcina recurentei obligații fiscale suplimentare constând în TVA și accesorii în considerarea în esență că au fost încălcate dispozițiile Codului fiscal.
Cele statuate au fost contestate de reclamant, acesta relevând în esență nerespectarea regulilor vizând individualizarea, respectiv determinarea greșită a obligatiilor în raport cu realitatea tranzacțiilor.
Cererea în fața instanței argumentată în același fel a evocat ca temei al suspendării art.14 și 15 din Legea nr.554/2004.
Actul normativ evocat pe care se fundamentează cererea introductivă de instanță prin art.15 (invocat de recurent) prevede
Tot astfel prin art.14 se prevede că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente…..persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului unilateral până la pronunțarea instanței de fond…";.
Același act normativ cu privire la paguba iminentă prin art.2 lit.s o definește ca fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidență sau după caz perturbarea gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public iar prin art.2 lit. t împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului .
Din normele enunțate reiese că poate fi dispusă măsura suspendării în contextul existenței unei acțiuni în anulare ori de câte ori există un caz bine justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantului.
Cu alte cuvinte suspendarea reglementată de art.15 din Legea contenciosului este condiționată de întrunirea cumulativă a cerinței acțiunii în anulare a actului; îndoiala asupra legalității o aparență de nelegalitate care atestă "un caz bine justificat"; și un prejudiciul material viitor, previzibil ce relevă o "pagubă iminentă";.
Împrejurările evocate de recurentă referitoare la greșita individualizare/determinare a bazei impozabile, necompensare și posibilitatea deducerii pot fi apreciate ca un caz bine justificat, o aparență de nelegalitate data de emiterea actului și nedeterminarea obligației înr aport de situația reală. Acesta aparență este relevată în parte și prin jurisprudența CJUE în cauzele conexe C - 249/12 și C 250/2 din 7 noiembrie 2013.
Cît priveste cerința prejudiciului și aceasta poate fi reținută ca fiind întrunită în contextul în care se începe executarea veniturilor ce aparțin nu doar reclamantei și ci familiei sale.
Prin urmare, raportat la norme și la cele deduse aparent din acte susținerile că sunt întrunite cerințele vizând suspendarea deciziei de impunere se vădesc întemeiate și vor fi admise.
Cu toate acestea în privința deciziei de soluționare a contestației nu se pot reține motivele invocate în contextul în care actele ce produc efecte sunt deciziile inițiale de impunere.
Totodată, se reține că fiind vorba de obligatii fiscale în condițiile solicitării suspendării normele procedurale fiscale prevăd obligația plății cauțiunii - art.225 alin.2 din OG 92/2003, lipsa acesteia atrăgând inadmisibilitatea. Cum în cauză s-a relevat existența depunerii acestuia restituirea dispusă nu se justifică. De
altfel, în condițiile art.1063 alin.1 și 2 cauțiunea se restituie în anumite condiții care în cauză nu mai sunt întrunite.
Așadar, față de cele arătate în baza art.498 C.pr.civ. coroborat cu art. 14, art.15, art.20 din Legea 554/2004 a art.1063 Curtea, va admite recursul și va modifica în parte încheierea conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta M. E. domiciliată în F., str.A. I., nr.186, jud.C. împotriva încheierii civile din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului C. pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte cererea de suspendare și dispune suspendarea deciziei de impunere nr. 41764/1/_ .
Înlătură dispoziția privind restituirea cauțiunii. Menține restul dispozițiilor încheierii.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
D. | M. | F. | T. | M. | H. | D. C. |
red.F.T./S.M.D.
2 ex. - _
jud.fond.C. A.
