Decizia civilă nr. 757/2013. Contencios. Alte cereri
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFL. TE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA Nr. 757/R/2013
Ședința publică din data de 05 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G. C. JUDECĂTOR: I. N. B. JUDECĂTOR: S. T. GREFIER: D. B.
S-a luat sper examinare recursul promovat de recurentul M. C. N. -
P. COMUNITARA împotriva sentinței civile nr. 17370/2012 pronunțată în data de_ în dosarul cu nr._ privind și pe intimatul T. Z. având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimat, reprezentantul acestuia, avocat Luckacs Adorjan, lipsă fiind reprezentantul recurentului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul intimatului depune la dosar concluzii scrise, pe care arată că le susține în integralitate și arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentantul intimatului, avocat Luckacs Adorjan solicită instanței respingerea recursului, pentru motivele invocate în concluziile scrise, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în recurs, conform chitanței atașate la dosar la fila 6.
T. ul reține cauza spre soluționare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 15088/_ a Judecătoriei C. -N. a fost admisă în parte plângerea formulată de contestatorul T. Z. , cu domiciliul în C. -N., str.
, nr.34, ap.11, jud. C., împotriva procesului verbal de contravenție nr.2.
/485/_ încheiat la data de_ de către M. C. -N. - DP COMUNITARĂ, în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - DP L.
, cu sediul în C. -N., str. M., nr.1-3, jud. C. și în consecință :
S-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 200 RON aplicată contestatorului T. Z. prin procesul verbal nr.2. /485/_
încheiat la data de_ de către M. C. -N. - DP COMUNITARĂ, cu sancțiunea avertismentului.
S-au menținut celelalte dispoziții ale actului de constatare și sancționare a contravenției atacat.
A fost respinsă cererea prin care reclamantul a solicitat anularea notei de constatare seria CJ nr.18977 emisă de M. C. -N. - DP L. .
A fost respinsă cererea prin care reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_ sub numărul de mai sus, contestatorul T. Z. a atacat în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - D.
P. Comunitară, notele de constatare seria CJ nr.0018977 și seria PC nr.2014D4 și sancțiunile contravenționale aplicate, solicitând anularea lor ca netemeinice și nelegale. A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a susținut în esență că utilizatorul autovehiculului consemnat în actele a căror anulare o cere este Cabinetul Individual avocat T. Z., că locul de parcare al autovehiculului este C. -N., B-dul E., nr.34, jud.C. și că în cursul lunii mai 2011, a încheiat un abonament de parcare pe B-dul E. din C. -N. pentru perioada_ -_, iar tichetul de parcare primit este lipit pe parbrizul față al autoturismului de la data de_, motive pentru care sancțiunile aplicate sunt nelegale și abuzive.
În drept, contestatorul a invocat OG nr.0/2001.
La data de_, reclamantul a depus o precizare a cererii sale, solicitând anularea procesului verbal de contravenție nr.2. /485/_ încheiat la data de_ de către M. C. -N. - DP Comunitară și a sancțiunilor contravenționale aplicate prin acest proces verbal, menținându-și cererea inițială ( f 10).
La data de_, reclamantul a mai depus o precizare a cererii sale, solicitând anularea procesului verbal de contravenție nr.2. /485/_ încheiat la data de_ de către M. C. -N. - DP Comunitară, emis în baza notei de constatare seria PC nr.2. din_ și a sancțiunilor contravenționale aplicate prin acest proces verbal, anularea notei de constatare seria CJ nr.0018977 din_ emise de intimat și a sancțiunilor contravenționale aplicate prin această notă de constatare (f 22). În motivarea precizării a susținut că procesul verbal pentru nota de constatare seria CJ nr.0018977 din_ nu i-a fost comunicat.
La termenul de judecată din data de_, reclamantul și-a limitat pretențiile la cererea de anulare a procesului verbal de contravenție nr.2. /485/_ încheiat la data de_ de către M. C. -N. - DP Comunitară și a notei de constatare seria CJ nr.0018977 (31).
Prezenta plângere este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor articolului 36 din O. G. nr.2/2001.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, susținând că în mod greșit a fost formulată împotriva actului de constatare seria PC nr.2014D4/_ deși OG nr.2/2001 nu prevede posibilitatea atacării acestuia (f 15- 16).
În probațiune, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri. A încuviințat și proba cu interogatoriul intimatului, dar acesta a refuzat să răspundă la interogatoriul care i-a fost comunicat (f 6).
Instanța a reținut că plângerea a fost înregistrată pe rolul instanței în interiorul termenului legal de 15 zile de la înmânare conform articolul 31 din OG nr. 2/2001.
Analizând probele aflate la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr.2. /485/_ încheiat la data de_ de către M. C. -N. - DP Comunitară s-a constatat săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de articolul 10, litera a din HCL nr.26/2010, constând în faptul că la data de_, ora 09,15 pe domeniul public aparținând M. ui C. -N., pe B-dul E., nr.32, amenajat ca loc de parcare cu plată, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a încălcat prevederile HCL nr.26/2010 prin staționarea fără tichet sau abonament de parcare valabil. În temeiul aceluiași act normativ, contestatorului i s-a aplicat pentru această faptă, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 RON (f 11).
Prin nota de constatare seria PC nr.2. s-a constatat că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a staționat fără tichet sau abonament de parcare valabil la data de_, ora 09,15 pe B-dul E., nr.32 (f 4), iar prin nota de constatare seria CJ nr.0018977/_ s-a constatat că cel care conduce autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a încălcat articolul 10, litera a din HCL nr.26/2010, staționând pe B-dul E., nr.47 ( f 4),
Potrivit articolului 34 aliniatul 1 din O.G. nr.2/2001, instanța este obligată, din oficiu, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
Analizând cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat, sub aspectul legalității, instanța de fond a reținut că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, instanța neputând identifica nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că starea de fapt este corect consemnată în procesul-verbal contestat.
Potrivit dispozițiilor articolul 10, litera a din HCL nr.26/2010, constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională, staționarea fără tichet sau abonament de parcare valabil.
Întrucât agentul constatator a constatat cu propriile sale simțuri staționarea autovehiculului și a determinat autorul acestor fapte prin identificarea utilizatorului autovehiculului astfel staționat, potrivit dispozițiilor articolului 1169 din Codul civil, contestatorului îi revenea sarcina de a face dovada existenței unei stări de fapt contrare celei reținute în cuprinsul procesului verbal atacat, dar nu a făcut această probă.
Instanța a reținut că CEDO nu exclude prezumțiile încadrate în limite rezonabile cu caracter relativ care nu anihilează posibilitatea efectivă a persoanei împotriva căreia se naște o asemenea prezumție de a o răsturna prin proba contrară, posibilitate ce asigură totodată acelei persoane garanțiile unui proces echitabil în
sensul art.6 din CEDO (cauza Haiducu și alții contra României, cauza Nicolata G. contra României). Or calitatea de utilizator al unui autovehicul presupune în mod rezonabil calitatea utilizatorului de conducător al acelui autovehiculul și implicit vinovăția acestuia pentru actul staționării autovehiculului. Prin urmare, prezumția care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție este atât rezonabilă cât și relativă astfel încât dreptul la apărare și la un proces echitabil al utilizatorului este garantat întrucât nimic nu-l împiedică să răstoarne această prezumție prin dovada contrară în cadrul plângerii contravenționale.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a apreciat așa cum a statuat și Curtea Constituțională în deciziile 197/2003 și 259/2007 că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie până la proba contrară care se află în sarcina contestatorului în condițiile articolului 1169 din Codul civil.
Pentru că în speță, acesta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute prin procesele-verbale de contravenție, instanța de fond a considerat că la data și la ora constatării contravenției, contestatorul a comis fapta prevăzută de dispozițiile articolului 10, prima literă din HCL nr.26/2010, motiv pentru care în mod corect s-a stabilit în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de acest text legal.
Apărările contestatorului sub aspectul netemeiniciei procesului verbal sunt neîntemeiate. Instanța de fond a reținut astfel că deși contestatorul a dovedit că la data încheierii procesului verbal de contravenție avea abonament de parcare pentru autovehiculul cu nr. menționat în procesul verbal de contravenție, din cuprinsul abonamentului său de la fila 7 rezultă că acest abonament a fost eliberat pentru str.
E. nr.34 în timp ce fapta reținută în sarcina contestatorului a fost comisă pe str. E.
, nr.32 ( f 11).
Dar în temeiul articolului 34 din O.G. nr.2/2001 coroborat cu articolul 38 aliniatul 3 din același act normativ care constituie dreptul comun în materia contravențională, instanța are posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care se constată legalitatea procesului-verbal contestat și existența contravenției în sarcina contestatorului.
În acest context legal, instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată contravenientului în cuantumul stabilit prin procesul-verbal contestat este prea aspră în raport cu împrejurările reale și personale în care a fost săvârșită fapta, neîndeplinind condiția proporționalității prevăzută de articolul 21 aliniatul 3 din OG nr.2/2001 modificată și aprobată prin Legea nr.180/2002 și a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a se realiza scopul preventiv al procesul-verbal de contravenție încheiat. Opinia instanței are la bază prevederile articolului 5 aliniatul 5 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și ale articolului 21 aliniatul 3 din același act normativ conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și alte circumstanțe personale ale contravenientului. Instanța reține astfel, sub aspectul temeiniciei sancțiunii aplicate, împrejurarea că persoana sancționată își are sediul în apropierea locului în care a parcat mașina și că este de notorietate dificultatea de a găsi un loc de parcare pe raza
M. ui C. -N., mai ales în zona centrală cum este cazul în speță, dar mai ales faptul că la data comiterii faptei pentru care a fost sancționat, reclamantul avea plătit un abonament de parcare pentru aceeași stradă chiar dacă la numărul imobilului învecinat. Instanța apreciază că gradul de pericol social concret al faptei și făptuitorului este diminuat în aceste circumstanțe.
Având în vedere toate considerentele anterior expuse, instanța de fond a admis doar în parte plângerea contravențională formulată de către contestator în contradictoriu cu intimatul și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 300 RON aplicată contestatorului prin procesul verbal contestat, cu sancțiunea avertismentului, menținând celelalte dispoziții ale actului de constatare și sancționare a contravenției atacat.
În privința celor două note de constatare, instanța de fond a reținut că actul care poate fi atacat pe calea unei plângeri contravenționale este doar procesul verbal de contravenție, iar nu notele de constatare din categoria celor atacate de contestator în cadrul acestei plângeri contravenționale, motiv pentru care în acest cadru procesual, cererea prin care reclamantul a solicitat anularea celor două note de constatare este inadmisibilă întrucât ele reprezintă două acte administrative distincte de procesul verbal de contravenție. În plus, cele două note de constatare constată doar o stare de fapt întrucât prin ele nu se aplică nici o sancțiune contestatorului și ele nu pot constitui nici titluri executorii, motiv pentru care reclamantul nu justifică nici un interes în anularea lor. Oricum, dincolo de aceste considerente, întrucât abonamentul de care se prevalează reclamantul a fost emis pentru o altă adresă decât cele indicate în cuprinsul celor două note de constatare, anularea celor două note de constatare ar fi totodată neîntemeiată pentru motivele invocate de contestator.
Prin urmare, instanța de fond a respins cererea prin care reclamantul a solicitat anularea notei de constatare seria CJ nr.18977 emisă de M. C. -N. - DP
L. .
Potrivit dispozițiilor articolului 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar potrivit dispozițiilor articolului 276 din Codul de procedură civilă, când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța de fond a apreciat în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
În fapt, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant a fost admisă doar în parte, situație în care culpa procesuală a părților este concurentă și din punct de vedere teoretic, contestatorul ar fi îndreptățită la recuperarea cheltuielilor de judecată numai în măsura apreciată de instanță, raportat la proporția în care i-a fost admisă cererea. Analizând acest aspect, instanța de fond a apreciat că reclamantul este îndreptățită la recuperarea unei cote părți de 1/2 din totalul cheltuielilor de judecată pe care a dovedit că le-a suportat în prezenta cauză, dar în concret, contestatorul a dovedit doar plata taxei de timbru pentru capătul de cerere care i-a fost respins, or potrivit art.23 din Legea nr.147/1996, când contestația la executare este admisă, taxa de timbru se restituie proporțional cu admiterea contestației. Prin urmare, instanța de fond a respins cererea prin care reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M. C. -N. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, pentru motivul prev. art.304, pct. 9 C.pr.civ., în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivare arată că, soluția atacată este nelegală, întrucât, raportat la gradul de pericol social al faptei, nu se impunea înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Analizând hotărârea atacată prin rpisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că, recursul declarat în cauză este nefondat.
Astfel, în mod just instanța de fond a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului în condițiile în care, intimatul avea plătit abonament de parcare valabil pentru aceeași stradă, chiar dacă pentru numărul imobilului învecinat; așa încât, raportat la gradul de pericol social redus al faptei, sancțiunea avertismentului este suficientă.
Față de cele mai sus arătate, tribunalul, în baza art.312 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de recurentul M. C. -N., împotriva sentinței civile nr. 15088/_ pronunțată în dosarul nr._ * al Judecătoriei C. -N. pe care o va menține în totul.
Va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocațial în favoarea intimatului T. Z., solicitate și dovedite de acesta cu chitanța depusă la dosar -f.6-.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul M. C. -N., cu sediul în C. -
N., str. M. nr. 1-3, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 15088/_ pronunțată în dosarul nr._ * al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.
Obligă recurentul la cheltuieli judiciare în sumă de 500 lei în favoarea intimatului T. Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. G. C. I. N. B. S. T.
GREFIER
D. B.
Red. 2 ex./I.N.B./D.M.
_
Jud.fond: Moț M. G.
