Decizia civilă nr. 6677/2013. Contencios. Alte cereri
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSARUL NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 6677/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: V. G.
A. M.
G.: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- reclamant S. I. împotriva sentinței civile nr.2084 din_, pronunțată în dosarul nr._
/a1 al T. ui Maramureș, în contradictoriu cu intimatul- pârât I. de P. al J. B. - S. R., având ca obiect recurs la hotărârea de declinare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
Recurentul- reclamant S. I. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2084 din 26 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a T. ui Maramureș s-a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu de către instanță.
A fost declinată în favoarea Judecătoriei B. competența de soluționare a cererii formulate de către reclamantul S. I., cu domiciliul procesual ales în
M., str. 22 Decembrie, nr. 8, la avocat Pîrvu Ionuț - R., în contradictoriu cu pârâtul I. de P. Județean B. cu sediul în B., str. N. T., nr. 28.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul T. ui Maramureș la data de_ sub nr. de mai sus reclamantul S.
I. în contradictoriu cu pârâtul I. de P. Județean B. a solicitat ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună anularea adresei nr. 3915/_ emisă de către pârât și să se constate că s-a executat sancțiunea
complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul S. I. a susținut că prin actul atacat emis de către S. R. din cadrul pârâtului IPJ B. a fost înștiințat că
începând cu data de_ până la data de_ i-a fost suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice. Suspendarea s-a dispus ca urmare a respingerii plângerii contravenționale pe care reclamantul S. I. a formulat-o împotriva unui proces-verbal de contravenție prin care a fost sancționat cu amendă conform OUG nr. 195/2002 iar ca sancțiune complementară s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. Întrucât s-a formulat plângere,atât sancțiunea principală cât și cea complementară au fost suspendate, până la soluționarea irevocabilă a plângerii. În data de_ a fost pronunțată de către Tribunalul Brașov, sentința civilă nr. 11627 prin care a fost respins irevocabil recursul formulat de către subsemnatul și implicit plângerea contravențională formulată.
În practica judiciară s-a născut o controversă legată de data începerii executării sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce pe drumurile publice.
În situația în care un contravenient nu formulează plângere împotriva procesului verbal de sancționare, executarea sancțiunii începe la data expirării dovezii înlocuitoare. Problema de interpretare apare în cazul în care se formulează plângere contravențională, datorită unei necorelări a OUG 195/2002 și a Regulamentului de aplicare a acestui act normativ. Prin modificările Codului rutier aduse prin OUG 69/2007 s-a prevăzut că persoanei care formulează plângere i se restituie permisul până la soluționarea irevocabilă a procedurii judiciare.
Reclamantul a susținut că potrivit art. 210 din HG nr. 1391/2006 sancțiunea complementară a suspendării începe să fie executată din ziua următoare celei în care expiră valabilitatea dovezii de circulație. În concret efectul suspensiv al plângerii contravenționale cu privire la sancțiunea complementară a suspendării încetează în a 16- a zi de la soluționarea cu respingere a plângerii. Sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice a rămas definitivă la_, iar data la care a început executarea sancțiunii este de_ . Având în vedere că reclamantul nu s-a prezentat în vederea predării permisului de conducere, sancțiunea a fost majorată cu 30 de zile, potrivit art. 118 din OUG 195/2002. Așadar, executarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce a încetat la data de_, după expirarea celor 120 de zile, care au curs din_ .
Prin urmare, perioada de suspendare a încetat la data de_, iar sancțiunea a fost executată.
În drept s-au invocat OUG nr. 195/2002, Legea nr. 554/2004 și OG nr.
2/2001. În probațiune s-au depus înscrisuri.
La termenul de judecată din_ instanța a invocat din oficiu excepție de necompetență materială, excepție de procedură absolută pe care în temeiul art.
137 alin. 1 Cod procedură civilă a soluționat-o cu precădere constatând următoarele:
Cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea actului emis de către pârât, materializat prin adresa nr. 3915/_ (fila 15) prin care i se comunică reclamantului că s-a dispus suspendarea executării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile cuprinsă între_ și_ și i se pune în vedere ca în termen de 5 zile de la primirea acestei adrese să predea permisul de conducere S. ui R. de la domiciliu.Din cuprinsul
adresei mai rezultă că temeiul măsurii aplicate îl constituie art. 118 alin. 2, 4 și 5 din OUG nr. 195/2002.
În prealabil sesizării instanței reclamantul s-a adresat pârâtului cu cerere depusă la fila 11 prin care solicită "anularea adresei";.
Pârâtul a răspuns prin adresa nr. 762916/_ (fila 13) în sensul că măsura suspendării contestată se prescrie în termen de 5 ani.
Acestea sunt împrejurările relevante care conturează obiectul și cauza acțiunii deduse judecății și privesc modalitatea de executare a sancțiunii suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice. Actul atacat de către reclamant stabilește și aduce la cunoștință perioada în care se execută această sancțiune. Vătămarea invocată în legătură cu acest act decurge din executarea acestei sancțiuni într-un interval de timp anterior, pentru motivele invocate.
Natura juridică a acestei sancțiuni este potrivit art. 103 din OUG nr. 195/2002 aceea a unei sancțiuni contravenționale complementare și nu a unei măsuri pur administrative care să atragă în favoarea secției de contencios administrativ competența de soluționare a cererii prin care se solicită anularea actului prin care s-a dispus punerea în executare a sancțiunii suspendării executării dreptului de a conduce pe drumurile publice, indiferent dacă această sancțiune a fost aplicată prin rezoluție pe procesul-verbal conform art. 21 alin. 2 din OG nr. 2/2001 sau separat printr-o adresă.
Relevantă este și Decizia Curții Constituționale nr. 500/2012 prin care s-a declarat neconstituțională abrogarea recursului în materia contravențiilor rutiere, decizie în care se reține că"; … în materia contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice, prin eliminarea controlului judiciar al hotărârilor pronunțate de judecătorie se aduce atingere principiului accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, unicității, imparțialității și egalității justiției, golindu-se astfel de conținut principiul exercitării căilor de atac.
Aceasta deoarece statul are obligația de a garanta caracterul efectiv al accesului liber la justiție și al dreptului la apărare. Lipsa căii de atac împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie ca primă instanță în materia circulației pe drumurile publice echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv asupra sancțiunilor principale și complementare, precum și a măsurilor tehnico-administrative, reglementate de art. 95 - 97 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, dreptul de acces liber la justiție devenind astfel un drept iluzoriu și teoretic.";
Prin urmare, contestarea efectului suspensiv de executare a sancțiunii complementare a dreptului de a conduce pe drumurile publice și implicit a executării acestei sancțiuni, în cazul particular pe care reclamantul l-a dedus judecății, necondiționat de forma și de data emiterii actului prin care s-a aplicat și pus în executare această sancțiune, este de competența de soluționare în primă instanță a judecătoriei care potrivit art. 31 și 40 din OG nr. 2/2001 este instanța de drept comun în materie contravențională.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 159 coroborat cu art. 159 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă T. a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei B. căreia îi revine competența sub aspect teritorial conform art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul recurent S.
I.
solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună trimiterea cauzei pentru continuarea judecății aceleiași instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, prin sentința civilă nr. 2084 din 26 martie 2013, Tribunalul Maramureș și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei B. .
La data declarării recursului, nu se cunosc motivele care au condus la pronunțarea acestei hotărâri. La termenul din 26 martie 2013, instanța nu a pus în discuția părților natura litigiului, ci doar aplicabilitatea dispozițiilor art 34 din OG nr. 2/2001, în raport de care a lăsat cauza în pronunțare.
Potrivit dispoziției legale invocate:
"(1) Instanța competentă să soluționeze plângerea după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului- verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubiri stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
(2) Hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susținute și oral în fața instanței. Recursul suspendă executarea hotărârii";.
Pornind de la dispozițiile legale invocate, dar și de conținutul acestora, rezultă că instanța a avut în vedere o "plângere"; împotriva procesului-verbal de sancționare și nu o "acțiune în contencios administrativ";, care tinde la anularea unui act administrativ emis ulterior soluționării irevocabile a unei astfel de plângeri.
Se mai precizează că împotriva procesului-verbal de sancționare, s-a formulat plângere soluționată în temeiul art 34 din OG nr. 24/2001, irevocabil de Tribunalul Brașov prin respingerea ei și a recursului declarat de contravenient. Ca urmare, I. de P. Județean B. serviciul R., a emis Adresa nr. 3915 din 22 ianuarie 2012, prin care contravenientul a fost încunoștințat că începând cu data de 22 februarie 2013 îi este suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice, pe o perioadă de 90 de zile.
A considerat această adresă ca fiind un act administrativ, ce poate fi anulat pe calea acțiunii în contencios, întemeiată pe Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.
Motivul pentru care a solicitat anularea adresei, a fost acela că măsura administrativă a suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 60 de zile, dispusă prin procesul-verbal de contravenție a fost deja executată, inclusiv cea a majorării duratei cu 30 de zile dispusă prin această adresă.
În loc ca instanța să examineze cererea prin prisma dispozițiilor legii contenciosului administrativ și fără a ține seama de împrejurarea recunoscută prin acțiune, potrivit căreia plângerea a fost deja soluționată, a trimis cauza Judecătoriei B. .
A modificat astfel natura pricinii și a calificat-o greșit ca fiind o plângere la contravenție, în condițiile în care nu s-a respectat principiul disponibilității părții și nici nu s-a avut în vedere împrejurarea invocată de reclamanta, că plângerea la contravenție a fost deja soluționată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 2084/26 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș la data de 26 martie 2013 s-a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu dispunându-se declinarea acțiunii de contencios administrativ formulată de reclamantul S. I. și trimiterea întregului dosar la instanța competentă, respectiv Judecătoria Brașov.
Curtea, constată că împotriva acestei dispoziții a formulat recurs reclamantul S. I. care a considerat soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii de declinare și trimiterea cauzei spre continuarea judecății aceleiași instanțe.
Văzând dispozițiile art. 158 alin 3 Cod procedură civilă text de lege ce prevede că hotărârea de declinare a competenței nu este supusă niciunei căi de atac, tribunalul constată că recursul declarat de recurentul S. I. este
inadmisibil, în condițiile arătate mai sus.
Astfel, în baza art 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de S. I. împotriva sentinței civile nr.2084 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE :
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de S. I. împotriva sentinței civile nr.2084 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, S. L. R. | Judecător, V. G. | Judecător, A. A. M. |
G. , M. V. -G. |
Red.V.G./M.N.
2 ex./_
Jud.fond.-M. H.
