Decizia civilă nr. 1213/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
Cod operator de date cu caracter personal 3184 TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 1213/2013
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. R.
Judecător R. M. Judecător L. -A. C. Grefier I. -M. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta SC F. G. S., împotriva Sentinței civile nr. 1129/2012 a Judecătoriei Gherla, în contradictoriu cu intimata C. SA-D. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimată avocat Driha D. T., lipsă fiind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că recursul este declarat in termen, motivat, comunicat .
Se constată că intimata a răspuns adresei instanței.
Reprezentanta recurentei declară că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Nefiind alte cereri de formulat în probațiune, tribunalul declară închisă faza probatorie și, acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului .
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 1129/2012 a Judecătoriei Gherla, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de către petenta SC F. G. S., cu sediul în Sângeorz Băi, str. S., nr. 19, jud. Bistrița Năsăud, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- D. C., cu sediul în localitatea C. -N., str. D., nr. 24, jud. C. și, în consecință:
A fost anulat tariful de despăgubire, în cuantum de 1.210 Euro, adică 5.098,82 lei, astfel cum a fost stabilit în sarcina petentei prin înștiințarea de plată la procesul- verbal de constatare a contravenției seria N nr. 2950048 din data de_, întocmit de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- D. C. .
A fost menținută amenda stabilită în sarcina petentei, în cuantum de 3.000 lei, astfel cum a fost stabilită prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria N nr. 2950048, întocmit, la data de_, de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- D. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
La data de_, în urma unui control realizat în localitatea Jucu, pe DN1C, km 17+800, agentul constatator Botezan Hilarion din cadrul intimatei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- D. C. a constatat că vehiculul de tip A2S3, format din autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, aparținând societății petente SC F. G.
S., a circulat pe ruta Anies-Sebes, fiind încărcat cu aviz de însoțire a mărfii, fără a deține rovinietă valabilă pentru tipul de vehicul cu care circulă, respectiv categoria F- MTMA mai mare sau egal cu 12 tone, minim 4 axe, ci deținea rovinieta pentru categoria E- MTMA mai mare sau egal cu 12 tone, cu maximum 3 axe. Această stare de fapt a fost în mod clar stipulată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție (fila 4 din dosarul Judecătoriei C. -N. ).
În consecință, s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției seria N nr. 2950048 (fila 4 din dosarul Judecătoriei C. -N. ), fiind sancționată contravențional societatea petentă, în calitate de proprietar al vehiculului categoria F, de tip A2S3, format din autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, aplicându-i-se sancțiunea amenzii în cuantum de 3.000 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002. Totodată, potrivit art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, societatea petentă a fost obligată la plata tarifului de despăgubire, în cuantum de 1.210 Euro, adică 5.098,82 lei.
Apreciind că procesul-verbal de contravenție este anulabil, petenta a promovat prezenta plângere contravențională.
În drept, potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2012, fapta de a circula fără a deține rovineta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă, amendă având limite între 3.000 lei și 4.500 lei, pentru vehiculele de transport marfă cu MTMA mai mare sau egal cu 12 tone, cu minimum 4 axe inclusiv, de genul celui pentru care a fost sancționată societatea petentă, conform anexei II a aceluiași act normativ.
In acord cu prevederile art. 11 lit. b și c din același act normativ, OG nr.
15/2002, rovinieta valabilă este:
fie rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului, iar, în cazul deteriorării rovinietei matcă-cupon, dovada achitării tarifului de utilizare se face pentru utilizatorii persoane juridice prin documentul care atestă plata integrală a tarifului de utilizare, în original sau o copie a acestuia ștampilată și semnată în original de către conducătorul unității, cu înscrisul "Conform cu originalul";
fie rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea. De fapt, rovinieta este dovada de achitare a tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, tarif aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de
încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz. Conform anexei 1 a OG nr. 15/2002, pentru un vehicul categoria F, de genul celui pentru care a fost sancționată societatea petentă, cu MTMA mai mare sau egal cu 12 tone, cu minimum 4 axe, inclusiv, se datorează un tarif de utilizare având un cuantum de 55 Euro, pentru 7 zile; 143 Euro pentru o perioadă de 30 zile; 374 Euro, pentru o perioadă de 90 zile și 1.210 Euro, pentru o perioadă de 12 luni.
În temeiul art. 10 din OG nr. 15/2002, contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare a contravenției seria N nr. 2950048 din data de_ îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege.
De altfel, nici petenta nu a invocat vreun aspect de întocmire nelegală a procesului-verbal, ci doar a arătat că solicită anularea actului de sancționare, iar, în subsidiar: aplicarea sancțiunii avertismentului.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza "Bosoni împotriva Franței";.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează fapte de încălcare a normelor legale în legătură cu aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, având în vedere natura faptei imputate, a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauzele "Öztürk împotriva Germaniei";, "Huseyin Turan împotriva T. iei";) sau a scopului punitiv al sancțiunii amenzii și caracterul general al normei de drept încălcate, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, "cauza N. G. ";.
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de "acuzație în materie penală"; în acord cu practica judiciară impusă de către
Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele
"Salabiaku împotriva Franței"; sau "Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei";.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza "A. împotriva României";.
Totodată, instanța a dat eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza "N. G. împotriva României";, mai sus menționată, în care s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi "condamnat"; doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că, din moment ce societatea petenta nu a fost în măsură să prezinte niciun mijloc de probă de natură a ilustra netemeinicia stării de fapt reținute de către organul constatator și, implicit sancționarea sa ilegală, procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit.
Astfel, petentei i s-a oferit de către instanță posibilitatea dovedirii unei stări de fapt netemeinice, fiindu-i încuviințate în probațiune înscrisurile depuse la dosarul cauzei, înscrisuri care, însă, nu sunt de natură a ilustra netemeinicia actului de sancționare, cu atât mai mult cu cât societatea petentă nici nu a invocat vreun motiv de ilegalitate sau netemeinicie a actului de sancționare, în fapt plângerea contravențională nici nu a fost motivată. În consecință, instanța reține că starea de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal este una temeinică, la data de_, vehiculul categoria F, de tip A2S3, format din autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, aparținând societății petente SC F. G. S. a circulat pe DN1C la km 17+800, în localitatea Jucu, fără a deține rovinetă validă, pentru categoria din care face parte vehiculul.
Într-adevăr, după cum reiese din fișa conținând un extras din baza de date a C.
, cu privire la situația achitării rovinetei pentru vehiculul cu nr. de înmatriculare_ depusă la fila 12 din dosarul Judecătoriei C. -N., societatea petenta achitase tariful de utilizare pentru un vehicul categoria E, anume autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, la data de_, având valabilitate până la data de_ . Însă, această rovinetă nu poate fi calificată ca fiind una valabilă, în sensul art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002 din moment ce nu au fost respectate criteriile stipulate în cuprinsul anexei 1 al
OG nr. 15/2002, pentru achitarea tarifului de utilizare în mod corect. Ori, la data săvârșirii contravenției, autoutilitarei nr. de înmatriculare_ i-a fost alăturată o semiremorcă cu nr. de înmatriculare_, rezultând un ansamblu cu 5 axe, ansamblu pentru care nu a fost achitată taxa de drum. Poate tocmai de aceea societatea petentă nici nu a invocat deținerea vreunei rovinete pentru a justifica solicitarea de a i se anula procesul-verbal de contravenție și nici nu a depus vreo dovadă în acest sens.
Cu privire la sancțiunea aplicată petentei, amendă în cuantum de 3.000 lei, instanța apreciază că aceasta a fost corect individualizată în temeiul prevederilor art. 8 din OG nr. 15/2002.
Totuși, în ceea ce privește tariful de evaluare aplicat petentei, în cuantum de
1.210 Euro, anume 5.098,82 lei, se va face aplicarea prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012, în vigoare începând cu data de_, conform cărora tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează."; În același sens, art. 12 alin. 2 din OG nr. 2/2001, reglementând legea contravențională mai favorabilă, arată că "dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta";.
În cauză, sancțiunea reglementată de legea nouă, mai favorabilă, anume cea care reiese din modificările aduse OG nr. 15/2002 prin Legea nr. 144/2012, este amenda, renunțându-se la aplicarea tarifului de despăgubire, o amendă în cuantumul arătat, între
3.000 lei - 4.500 lei.
Raportat la cele precizate, instanța a reținut că amenda aplicată petentei prin procesul-verbal atacat este una legală și, totodată, temeinică, după cum s-a arătat deja. Însă, tariful de despăgubire aplicat prin înștiințarea de plată la procesul-verbal de contravenție seria N nr. 2950048/_, în temeiul art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, în cuantum de 1.210 Euro, respectiv 5.098,82 lei se impune a fi anulat, față de prevederile imperative ale Legii nr. 144/2012.
Societatea petentă a solicitat, însă, modificarea procesului-verbal contravențional, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului. În ceea ce privește această solicitare a petentei, instanța va realiza analiza principiului proporționalității sancțiunii, ce trebuie efectuat în aplicarea oricărei sancțiuni contravenționale. Trebuie observat, așadar, că dispozițiile OG nr. 15/2002 au un scop determinat, impus de art. 11 din acest act normativ ce arată că stabilirea nivelului tarifelor de trecere și al tarifelor de concesiune are la bază principiul recuperării costurilor de construcție, de operare și de întreținere. Mai mult, alin. 2 al acestui text de lege ilustrează faptul că aplicarea și colectarea tarifelor de trecere și de utilizare, precum și urmărirea plății acestora se fac în așa fel încât fluxul liber de trafic să fie perturbat cât se poate de puțin și să se evite controalele și verificările obligatorii exercitate la granițele interne ale Comunității Europene. Se poate, astfel, reține cu ușurință scopul de protecție și prevenție a acestor norme legale, instituite în sprijinul conducătorilor auto și, chiar, a întregii populații care trebuie să beneficieze de condiții optime pentru fluența traficului, iar aceste condiții sunt asigurate doar printr-o întreținere adecvată a drumului, întreținere ce implică anumite costuri, scopul instituirii taxei de drum fiind tocmai acela al asigurării fondurilor necesare pentru întreținerea și dezvoltarea rețelei de drumuri.
Raportat la dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, ce impun ca, la stabilirea sancțiunii să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentei este legală și temeinică, fiind corect individualizată față de gradul de pericol social ridicat ce a rezidat în mod concret din fapta sa.
Astfel, fapta contravențională a petentei a constat, în mod concret, în permiterea circulației unui autovehicul de mare tonaj, fără a achita taxa de drum corespunzătoare. Ori, este de notorietate faptul că vehiculele categoria F, de genul celui pentru care petenta a fost sancționată contravențional contribuie la deteriorarea carosabilului și, în timp, sunt necesare efectuarea de reparații pentru întreținerea și utilizarea corespunzătoare a drumului. În condițiile în care societatea petentă nu a înțeles să-și respecte obligațiile impuse de lege în sarcina sa, de a achita în întregime contravaloarea taxei de drum, al cărui scop a fost deja ilustrat, apare evident gradul de pericol ce a rezidat din fapta sa, gravitatea comportamentului contravențional putând avea ca urmare lipsirea companiei intimate de fondurile necesare asigurării siguranței și optimizării drumurilor din România. Această urmare ar fi în mod clar regăsită în condițiile în care toți deținătorii de vehicule ar aprecia că fapta de a nu achita taxa de drum este de gravitate redusă, deci nu trebuie respectate întocmai obligațiile legale ce o impun.
Așadar, instanța consideră că, raportat la importanța obiectivelor ocrotite de OG nr. 15/2002, din fapta săvârșită în mod concret de către petentă, a rezultat un grad de pericol social ridicat, întrucât au fost puse în pericol valorile atât de importante protejate de legiuitor prin adoptarea unui asemenea act normativ, valori constând în protecția populației împotriva deteriorării și a lipsei de utilitate a drumurilor naționale din România, a asigurării fluxului liber de trafic.
Totodată, circumstanțele personale ale contravenientei nu justifică solicitarea acesteia de a i se aplica sancțiunea avertismentului, fapta săvârșită în concret de către această ilustrând un grad de pericol social ridicat și prin raportare la obiectul de activitate al acesteia, întrucât în calitatea sa de "profesionist";, în sensul prevederilor Codului Civil, trebuia să cunoască și să respecte întocmai exigențele legale stipulate în domeniul tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Mai mult, din practica judiciara a Judecătoriei Gherla (dosar nr. _
), reiese în mod clar faptul că societatea petentă a mai fost sancționată contravențional pentru fapte de același gen, astfel că istoricul contravențional al acestei societăți nu ilustrează o faptă de gravitate scăzută.
Nu sunt îndeplinite, așadar, exigențele art. 7 din OG nr. 2/2001, ce reglementează sancțiunea avertismentului, această sancțiune putând fi aplicată doar în cazul în care fapta ar fi de gravitate redusă, ceea ce nu poate fi reținut în cauză, raportat la împrejurările concrete ale speței și la valorile sociale încălcate prin fapta concretă a petentei.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a admis în parte plângerea contravențională și a anula tariful de despăgubire, în cuantum de 1.210 Euro, adică 5.098,82 lei, astfel cum a fost stabilit în sarcina petentei prin înștiințarea de plată la
procesul-verbal de constatare a contravenției seria N nr. 2950048 din data de_ . S-a menținut, însă, amenda stabilită în sarcina petentei, în cuantum de 3.000 lei, astfel cum a fost stabilită prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria N nr. 2950048, întocmit, la data de_, de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- D. C. .
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal recurenta SC
F. G. S. solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii plângerii contravenționale formulate și anularea procesului-verbal contestat.
În motivare s-a arătat în esență că sentința civilă recurată a fost dată cu încălcarea legii deoarece procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit de către o persoană care nu are competența de a constata contravenția pe ruta Anieș - Sebeș. De asemenea, s-a arătat că recurenta deținea rovinetă, astfel că se putea dispune de către instanța de fond înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
Analizând recursul declarat pe baza actelor de la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele :
Prin sentința civilă recurată instanța de fond în mod corect a reținut legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, în ceea ce privește starea de stat reținută și sancțiunea principală aplicată și, pe cale de consecință, a admis în parte plângerea contravențională și a anulat doar tariful de despăgubire stabilit prin procesul-verbal contestat.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
În ceea ce privește primul motiv invocat, în sensul necompetenței de a constatat contravenția pe ruta Anieș - Sebeș a agentului constatator, tribunalul constată că acesta nu poate fi reținut. Din cuprinsul procesului-verbal rezultă că a fost constatată contravenția în localitatea Jucu, jud.C., pe DN1 C km 17+800, Anieș -Sebeș fiind doar ruta pe care circula autovehiculului aparținând recurentei iar din cuprinsul înscrisurilor existente la f. 21, 22 rezultă că agentul constatator era competent în constatarea și sancționarea contravenției prevăzute în OG nr.15/2002.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs invocat, în sensul deținerii totuși a unei roviniete, tribunalul apreciază că această susținere nu poate fi reținută atâta vreme cât aceasta nu era valabilă pentru ansamblul de vehicule - autoutilitara și semiremorcă - aflat în trafic la momentul constatării faptei.
În ceea ce privește neînlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment de către instanța de fond, tribunalul apreciază că aceasta în mod corect a apreciat că nu se impune acest lucru, raportat la gradul de pericol social al contravenției reținute, valorile sociale încălcate.
Pentru aceste considerente, apreciind că sentința civilă recurată este legală și temeinică, în temeiul art.312 C.pr.civ. tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursului declarat de recurenta SC F. G. S., împotriva Sentinței civile nr. 1129/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Noiembrie 2013
Președinte, A. R. | Judecător, R. M. | Judecător, L. -A. C. |
Grefier, I. -M. P. |
REd.R.M./C.B./2 ex./
Jud. fond: D. O. -M.
