Decizia civilă nr. 1288/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 1288/2013
Ședința publică din data de 4 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
M. D. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul-pârât S. N.
, împotriva sentinței civile nr. 10935/_, pronunțată în dosarul nr. _
* al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimata- reclamantă C. V. prin P., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Recurentul-pârât S. N. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimata- reclamantă C. V. prin P. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art.14 din Normele metodologice ale Legii 146/1997.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.10935 din_ pronunțată în dosarul nr._
* al Tribunalului Cluj s-a admis excepția lipsei de interes, invocată de pârât.
S-a respins ca lipsită de interes cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. V. prin P. , în contradictoriu cu pârâtul S.
N.
, având ca obiect contencios administrativ.
S-a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant S. N. în contradictoriu cu reclamanta .
A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în ceea ce privește
excepția lipsei de interes
a reclamantei, invocată de pârâtul S. N. ,
care se impune a fi analizată cu prioritate conform art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța urmează a o admite pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentei cereri îl constituie obligarea pârâtului la plata sumei de 11.046 lei acordată pe perioada anului 2009 în calitate de
funcționar public, în baza contractului/acordului colectiv de muncă. Cu ocazia controlului de audit financiar realizat de Curtea de Conturi a României s-a constatat nelegalitatea acestor drepturi de natură salarială, iar prin Decizia nr.25/_ s-a dispus recuperarea acestora de către conducătorul unității administrativ-teritoriale.
Or, prin Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în vigoare din data de 18 iunie 2012, s-a stabilit "exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii"; (art.2), iar conform art. 1 lit. a și b, această dispoziție legală se aplică în ceea ce privește sumele stabilite în temeiul contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente, respectiv a hotărârilor consiliilor locale și județene, cum este și cazul nostru.
Potrivit art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 lit. a și art. 8 din Legea nr. 554/2004, acțiunile în contencios administrativ pot fi promovate de orice persoană vătămată, titulară a unui drept ori a unui interes legitim. Astfel, pentru admisibilitatea unei astfel de acțiuni nu este suficient ca reclamantul să urmărească un interes general și abstract - acela ca situația juridică să corespundă întocmai realității - ci, întotdeauna, reclamantul trebuie să justifice un interes personal și direct.
În speță, interesul reclamantei C. V. constă în recuperarea sumelor de bani acordate în mod necuvenit pârâtului, cu titlu de venituri salariale.
Or, admiterea prezentei cereri și obligarea pârâtului la restituirea sumelor nu asigură reclamantei atingerea scopului urmărit, atâta vreme cât prin intervenția legislativă mai sus redată pârâtul este exonerat de la plata efectivă a sumei.
Pentru acestea, tribunalul a apreciat că se impune admiterea excepției și respingerea ca lipsită de obiect a cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește cererea reconvențională
formulată și precizată de pârâtul S. N. cu ocazia primei judecăți a fondului, având ca obiect obligarea reclamantei la plata primei de concediu pentru anul 2009 în cuantum de 988 lei și la plata alocației individuale de hrană pentru anul 2009, inițial această cerere a fost respinsă ca nefondată.
Cu toate că pârâtul nu a formulat în mod expres recurs și cu privire la modalitatea de soluționare a cererii reconvenționale și nu a indicat motivele de nelegalitate ale sentinței sub acest aspect, Curtea de Apel Cluj a casat în întregime Sentința civilă nr.4346/2011 și a trimis cauza spre rejudecare. Pe cale de consecință, tribunalul este învestit cu rejudecarea acestei cereri.
Pe fond, prima instanță a considerat pretențiile pârâtului-reclamant ca fiind neîntemeiate deoarece din înscrisurile depuse la dosar a constatat că pârâtul a primit alocația de hrană, iar în privința primei de concediu pentru anul 2009 Curtea de Conturi a României a constatat nelegalitatea acesteia.
Întrucât nici în rejudecare reclamantul nu a propus probe noi, de natură a dovedi pretențiile sale, tribunalul își însușește în întregime aceste
aprecieri și în temeiul art. 18 din Legea nr.554/2004 va respinge ca nefondată cererea reconvențională a pârâtului-reclamant.
Dispozițiile legislative care au generat lipsa de interes a reclamantei au survenit pe parcursul derulării procesului și dată fiind modalitatea de soluționare a cererii reconvenționale, în temeiul art. 274 și art. 276 din Codul de procedură civilă, pârâtul va fi obligat la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și reprezentând contravaloarea parțială a onorariului avocațial achitat (filele 149-150 din dosarul inițial al Tribunalului Cluj).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs paratul S. N. solicitând admiterea acestuia, în temeiul art.312 (2) C.proc.civ., modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul neobligării pârâtului la plata în
favoarea reclamantei a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului avocațial.
Recurentul consideră că sunt îndeplinite prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În speță, au fost încălcate prevederile art.274 C.proc.civ., care prevăd că partea care a câștigat procesul, este îndreptățită să solicite cheltuieli de judecată, cu condiția ca acestea să fie dovedite.
Menționează că înscrisurile depuse de reclamantă, nu fac dovada plății onorariului pentru obligarea părții adverse la plată.
Analizind recursul declarat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Recursul de fata vizeaza exclusiv dispozitia de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata constind in onorar avocatial partial .
Achitarea acestui onorariu rezulta din actele aflate la f. 149,150 dosar fond .Aceste acte au fost redepuse si in recurs insotite si de ordinul de plata si contractul de asistenta juridica .
Conform contractului de asistenta juridica nr. CJ/001944/B/2011/2011 s-a stabilit intre intimatul reclamant si avocat un onorariu de 1860 lei pentru sustinere actiune si reprezentare in dosarul nr._ (f. 13).Factura emisa in baza acestui contract se afla la f. 11 din dosar .Din ordinul de plata de la f. 11 vizat de Trezoreria Dej rezulta in mod neechivoc plata acestui onorar alaturi de alte onorarii (f. 12 ).
Ca atare motivul de recurs vizind nedovedirea achitarii onorariului avocatial este nefondat din actele sus mentionate rezultind in mod neechivoc achitarea onorariului in suma de 1860 lei.
Cererea de chemare in judecata a fost respinsa ca ramasa fara obiect datorita interventiei legislative prin Legea 84/2012 si nu ca nefondata .
Prima instanta a apreciat ca paratul este in culpa procesuala si pentru cheltuielile aferente acestei actiuni intrucit solutia nu a fost determinata de netemeinicia actiunii ci de aparitia unui nou act normativ in timpul solutionarii litigiului si care a aratat ca sume de genului celei pentru care reclamanta a promovat actiunea, stabilite in urma controalelor efectuate de catre Curtea de Conturi si apoi imputate prin decizii de imputare nu se mai restituie .
In speta s-a procedat si la respingerea cererii reconventionale ca nefondata .
Ca atare raportat la solutia data cererii principale ,solutia data cererii reconventionale solutii ramase irevocabile rezulta ca in realitate paratul
recurent a cazul in pretentii din perspectiva cheltuielilor de judecata in privinta ambelor cereri.
In ce priveste cuantumul acestui onorariu raportat la valoarea cumulata a acestor cereri de peste 12.000 lei si la munca depusa de avocat - litigiul incepind propriu zis in_ si fiind in al doilea ciclu procesual- Curtea apreciaza ca in speta criteriile prevazute de art. 274 alin. 3 C.pr.civ au fost aplicate in mod legal si temeinic de catre prima instanta atunci cand a acordat suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata .
In temeiul considerentelor mai sus expuse Curtea in temeiul art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 304 pct. 9 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va respinge recursul ca nefondat si va mentine sentinta recurata ca fiind legala si temeinica .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C. V. PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 10935/_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. S. L. R. M. D.
GREFIER MĂRIAORA V. G.
red.AAM/AC_ - 2 ex.
jud.fond.C. A.
