Decizia civilă nr. 1292/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1292/2013
Ședința publică din data de 4 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M.
JUDECĂTORI: S. L. R.
M. D. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- pârâtă D. G. a F. P. C., împotriva sentinței civile nr.10941 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribubalului C., în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. R. T. S.R.L., având ca obiect contestație act administrativ fiscal- Decizia nr.135/2011 emisă de ANAF.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul intimatei-reclamante S.C. R. T. S.R.L., avocat L. u O. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta- pârâtă D. G. a F. P.
C. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Recurenta- pârâtă D. G. a F. P. C. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimata- reclamantă S.C. R. T. S.R.L. a depus la un dosar întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art.17 din Legea 146/1997.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatei-reclamante S.C. R. T. S.R.L., avocat L. u
O. solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consencința menținerii sentinței recurate ca legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
Susține concluziile din întâmpinare și în esență arată că intimata și-a respectat toate obligațiile contractuale și nu a realizat venituri pe perioada de implementare a proiectului posdru. Cu toate acestea a achiziționat bunuri și servicii pe perioada derulării proiectului finanțat, însă această achiziție de bunuri și servicii a fost sucedată de operațiuni taxabile doar
ulterior implementării proiectului așa cum rezultă din toate rapoartele de audit și din finalizarea proiectului.
Interpretarea recurentei în sensul că aceste obligații taxabile nu dau dreptul intimatei la deducerea TVA-ului este pur restrictivă și formalistă, așa cum a reținut și instanța de fond la fila 4 din sentință.
La fel de restrictivă este și interpretarea recurentei în contra principiului director in dubio contra fiscum, împărțind temporal și nejustificat activitatea intimatei. În acest sens instanța de fond a arătat că nu trebuie împărțită activitatea intimatei operabil înainte de implemnetarea proiectului și în perioada ulterioară, ci trebuie privit per ansamblu activitatea indiferent dacă proiectul era în desfășurare sau nu.
Mai arată că, în susținerea cererii de chemare în judecată s-a prevalat de dispozițiile art.145 alin. 3 Cod fiscal conform cărora intimata are dreptul de a deduce TVA și pentru cazul prevăzut de art. 129 alin. 5 din același act normativ. Prin urmare, intimata a desfășurat activități în mod gratuit în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor.
Scopul de stimulare a vânzărilor a fost asumată de către intimată chiar prin cererea de finanțare depusă. În acest sens, instanța de fond corect a reținut că prețul plătit de către participanți la târgutri nu a fost plătit de către Posdru, participarea a fost gratuită și prin urmare dreptul de deducere TVA al intimatei subzistă.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.10941 din_ a Tribunalului C. . Cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.10941 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. R. T. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta D. G. a
F. P. a județului C. .
S-a anulat Decizia nr. 135/_ privind soluționarea contestației și Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-CJ-487/_ .
S-a anulat Decizia nr. 318/_ privind soluționarea contestației și Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-CJ-471/_ .
S-a dispus rambursarea sumelor solicitate, de 93.552 lei și 124.674
lei.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de
1.504,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pe baza raportului de inspecție fiscală nr. F-CJ-368/_ (filele 32-38), D. G. a F. P.
C. a emis Decizia de impunere nr. F-CJ-487/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei S.C. R. T. S.R.L. obligația de plată a sumei de 19.346 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar și rămasă de plată și a sumei de 14.099 lei obligații fiscale accesorii (filele 26-30).
De asemenea, pe baza raportului de inspecție fiscală nr. F-CJ- 426/_ (filele 89-91), pârâta a emis Decizia de impunere nr. F-CJ- 471/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de
inspecția fiscală, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de
plată a sumei de 2.993 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar și rămasă de plată și a sumei de 135 lei obligații fiscale accesorii (filele 87-88).
Pentru sumele care fac obiectul contestației, s-a apreciat că reclamanta nu are dreptul de deducere pentru TVA reprezentând achiziții de bunuri și servicii pentru care societatea nu justifică utilizarea acestora în folosul operațiunilor prevăzute la art. 145 alin. 2 din Legea nr.571/2003, bunurile și serviciile fiind destinate implementării unui proiect intitulat
"Târgul de cariere - Program multiregional pentru facilitatea accesului pe piața muncii"; finanțat din fonduri sociale europene nerambursabile. Prin implementarea acestui proiect societatea nu a realizat venituri, respectiv operațiuni impozabile așa cum sunt prevăzute la art. 126 alin. 9 din Legea nr. 571/2003, nefiind respectată cel puțin una din condițiile (condiția referitoare la plată) prevăzute la art. 126 alin. 1.
Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestații împotriva acestor acte administrative fiscale (filele 6-12, 68-71), respinse prin Decizia nr. 135/_ și Decizia nr. 318/_ ale Direcției Generale a F. P. C. (filele 16-21, 79-85), iar acum S.C. R. T. S.R.L. atacă în contencios administrativ deciziile de soluționare a contestațiilor.
Potrivit art. 145 alin. 2 din Codul fiscal, "Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile; (…)
";;
"Dacă nu contravine prevederilor alin. (2), persoana impozabilă are dreptul de deducere a taxei și pentru cazurile prevăzute la art. 128 alin. (8) și la art. 129 alin. (5)"; (art. 145 alin. 3). Pe de altă parte, art. 126 definește operațiunile impozabile.
În aplicarea acestor dispoziții legale, pârâta susține că societatea reclamantă nu își poate exercita dreptul de deducere al TVA aferentă achizițiilor de bunuri și servicii destinate implementării unui program finanțat din fonduri sociale europene nerambursabile.
Reclamanta, pe de altă parte, apreciază că beneficiază de deducerea taxei pe valoare adăugată conform articolului mai sus redat.
Este necontestat faptul că achizițiile de bunuri și servicii în discuție au avut loc în perioada de derulare a proiectului intitulat "Târgul de cariere - Program multiregional pentru facilitatea accesului pe piața muncii";, pentru care reclamanta a obținut finanțarea din fonduri sociale europene nerambursabile. De asemenea, părțile sunt de acord că (strict) în acest interval de timp de implementare a proiectului reclamanta nu a realizat venituri, aceasta reprezentând, de fapt, una dintre condițiile pentru accesarea finanțării.
Pe cale de consecință, D. G. a F. P. a județului C. consideră că reclamanta nu a realizat operațiuni taxabile în sensul art. 145 alin. 2 din Legea nr. 571/2003.
Tribunalul apreciază, însă, că această interpretare juridică a situației de fapt prezentate este pur formalistă și restrictivă în mod nejustificat.
Astfel, obligația asumată de societatea reclamantă ca pe durata implementării proiectului să nu realizeze venituri nu este de natură a genera împărțirea temporală a activității realizate de societate în trei mai perioade, după cum a procedat pârâta: înainte de implementare, pe perioada implementării și după implementare, cu consecința recunoașterii dreptului de deducere pentru achizițiile pre și post implementare, deoarece serviciile prestate facturate au condus la realizarea de operațiuni taxabile, și a negării acestui drept pentru intervalul de implementare deoarece serviciile prestate
nefacturate nu au condus la obținerea de venituri, nefiind operațiuni taxabile.
Activitatea reclamantei - organizarea de târguri de cariere - a fost aceeași pe toată durata de timp, indiferent că proiectul era în derulare sau nu.
Apoi, legea nu impune ca operațiunile taxabile în scopul cărora au loc achizițiile să se producă imediat sau într-un anumit interval de timp, astfel că acestea se pot produce și ulterior finalizării proiectului. Or, reclamanta
S.C. R. T. S.R.L. a depus în probațiune antecontracte de prestări servicii, încheiate cu diferite societăți comerciale care au beneficiat de implementarea proiectului și care au ca obiect participarea la târgurile organizate în toamna anului 2011, încasând avansul pentru bunuri și/sau servicii determinate pe care urmează sa le livreze/presteze (filele 192-199).
De altfel, prin chiar cererea de finanțare care face parte integrantă din contractul de finanțare nr. 82/_ 3/_ (filele 101-133), la capitolul
"Sustenabilitatea proiectului"; reclamanta a arătat că "(…) îndeplinirea obiectivelor proiectului, respectiv obținerea unui grad superior de satisfacție a grupurilor participante în proiect (angajați și angajatori) va determina continuitatea acestor evenimente și sporirea numărului de participanți la edițiile viitoare";, iar "(…) implementarea proiectului va determina îmbunătățirea indicatorilor de performanță ai societății, generând resurse financiare stabile în vederea continuării activității proiectului după finalizarea finanțării nerambursabile (…)"; (fila 130), ceea ce subliniază ideea de continuitate în desfășurarea activității propriu-zise a reclamantei și de orientare spre obținerea de venituri necesare pentru continuarea proiectului și după finalizarea finanțării nerambursabile.
Pe de altă parte, reclamanta se prevalează și de dispozițiile art. 145 alin. 3 din Codul fiscal, care statuează că persoana impozabilă are dreptul de deducere a taxei și pentru cazul prevăzut la art. 129 alin. (5), respectiv pentru serviciile care fac parte din activitatea economică a persoanei impozabile, prestate în mod gratuit în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor.
Din cele expuse mai sus, reiese că activitatea desfășurată de reclamantă pe perioada implementării proiectului se încadrează în sfera activităților prestate în scopul stimulării vânzărilor, societatea asumându-și această finalitate prin chiar cererea de finanțare depusă.
Pârâta D. G. a F. P. a județului C. nu contestă existența acestui scop de stimulare a vânzărilor, dar apreciază că, raportat la definiția plății cuprinsă în Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, cazul de deducere a TVA nu este incident în speță.
Potrivit pct. 2 alin. 2 din H.G. nr. 44/2004, "În sensul art. 126 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii trebuie să se efectueze cu plată. Condiția referitoare la "plată" implică existența unei legături directe între operațiune și contrapartida obținută. O operațiune este impozabilă în condițiile în care această operațiune aduce un avantaj clientului, iar contrapartida obținută, este aferentă avantajului primit, după cum urmează: a) condiția referitoare la existența unui avantaj pentru un client este îndeplinită în cazul în care furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii se angajează să furnizeze bunuri și/sau servicii determinabile persoanei ce efectuează plata sau, în absența plății, când operațiunea a fost realizată pentru a permite stabilirea unui astfel de angajament. Această condiție este compatibilă cu faptul că serviciile au fost colective, nu au fost măsurabile cu exactitate sau au făcut parte dintr-o obligație legală; b) condiția existenței unei
legături între operațiune și contrapartida obținută este îndeplinită chiar dacă prețul nu reflectă valoarea normală a operațiunii, respectiv ia forma unor cotizații, bunuri sau servicii, reduceri de preț, sau nu este plătit direct de beneficiar, ci de un terț
";.
În mod concret, pârâta consideră că desfășurarea activităților din cadrul proiectului a fost efectuată cu plată, dar prețul datorat de societățile participante la târgul de cariere nu a fost plătit de acestea, ci de un terț, respectiv de AMPOSDRU.
Potrivit art. 1 din contractul nr. 82/_ 3/_, obiectul acestuia constă în acordarea finanțării nerambursabile de către AMPOSDRU pentru implementarea proiectului "Târgul de cariere - Program multiregional pentru facilitatea accesului pe piața muncii";, al cărui obiectiv general este
"Susținerea ocupării formale, facilitarea accesului și menținerea pe piața muncii a șomerilor și persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, provenite în special din rândul tinerilor, din regiunile țintă ale proiectului";.
De asemenea, resursele detaliate prin cererea de finanțare sunt alocate pentru implementarea proiectului și pentru atingerea obiectivului general și a celor specifice, iar nu pentru plăti prețul datorat de societățile participante la derularea proiectului. Participarea societăților la târgurile organizate de reclamantă s-a realizat cu titlu gratuit pentru că se încadra în activitățile de derulare a proiectului, pentru facilitarea accesului persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă (șomeri tineri, șomeri de lungă durată, șomeri peste 45 de ani și persoane inactive) la ocuparea formală și adecvată pregătirii lor, respectiv pentru oferirea de consiliere în vederea începerii de activități independente, iar nu pentru că s-ar fi stabilit un preț în vederea participării acestor societăți, preț care să fie inclus la cheltuielile eligibile.
Pentru acestea, tribunalul a apreciat că S.C. R. T. S.R.L. are drept de deducere al TVA și în temeiul art. 145 alin. 3 raportat la art. 129 alin. 5 lit. b din Codul fiscal.
Pentru toate argumentele expuse, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, se va admite prezenta cerere și se vor anula actele administrative fiscale emise de pârâtă, cu consecința rambursării sumelor solicitate, de 93.552 lei și 124.674 lei.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pârâta căzută în pretenții a fost obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.504,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în contravaloarea onorariului avocațial (filele 297-298), a taxei judiciare de timbru și timbrele judiciare atașate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. C. solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii reclamantei
.
În motivele de recurs se arată că prin sentinta recurata, s-a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta SC TOC S.R.L. cu consecinta anularii actelor administrativ-fiscale contestate, respectiv: Decizia nr. 135/_ privind solutionarea contestatiei impotriva deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. F-CJ.-487/_ si Decizia nr. 318/_ privind solutionarea contestatiei si Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala nr. F-CJ-471/_, dispunandu- se rambursarea sumelor solicitate de 93.552 lei si 124.674 lei, cu obligarea Directiei Generale a F. P. a judetului C. la plata cheltuielilor de judecata in suma de 1504,3 lei.
Pentru a dispune in sensul celor mai sus aratate, in esenta, instanta de fond retine si motiveaza ca, interpretarea Directiei Generale a F. P.
C. cum ca, achizitiile de bunuri in discutie nu au concurat la relizarea de venituri intrucat in aceasta perioada reclamanta nu a realizat venituri impozabile, este strict formalista si restrictiva in mod nejustificat.
In sensul solutiei date, instanta de fond argumenteaza ca, este de necontest faptul ca, achizitiile de bunuri si servicii in discutie au avut loc in perioada de derulare a proiectului intitulat " Targul de cariere" -Program multiregional pentru facilitatea accesului pe piata muncii" pentru care reclamanta a obtinut finantarea din fonduri sociale europene nerambursabile. Instanta de fond retine de asemenea ca, partile sunt de acord ca in acest interval de timp de implementare a proiectului reclamanta nu a realizat venituri, motivand ca aceasta, reprezinta de altfel, una din conditiile pentru accesarea finantarii.
S-a retinut de asemenea ca, activitatea reclamantei a fost aceesi pe toata durata de timp, indiferent ca proiectul era in derulare sau nu. Apoi, legea nu impune ca operatiunile taxabile in scopul carora au loc achizitiile sa se produca imediat sau intr-un anumit interval de timp, astfel ca, acestea, se pot produce si ulterior finalizarii proiectului. Or, se retine ca, reclamanta SC R. T. S. a depus in probatiune antecontracte de prestari servicii, incheiate cu diferite societati comerciale care au beneficiat de implementarea proiectului si care au ca obiect participarea la targurile organizate in toamna anului 2011, incasand avansul pentru bunuri si/sau servicii determinate pe care urmeaza sa le livreze/presteze.
Recurenta arată că nu este de accord cu sentința instantei de fond, apreciind ca aceasta, este rezultatul aplicarii si interpretarii gresite a dispozitiilor legale la starea de fapt.
Astfel, bunurile si serviciile pentru care reclamanta si-a exercitat dreptul de deducere, au fost achizitionate in cadrul activitatilor eligibile desfasurate, pentru implementarea unui proiect finantat din fonduri sociale europene nerambursabile.
Asa cum rezulta din cuprinsul actelor existente la dosarul cauzei, respectiv din continutul cererii de finantare nr. 54643 intocmită de reclamanta, proiectul supus implementarii intitulat Targ de cariere. Program multiregional pentru facilitarea accesului pe piata muncii, nu este generator de venit, reclamanta avand obligatia potrivit art. 11 din contractul de finantare, sa desfasoare activitati care sa conduca la evitarea conflictelor economice sau de alta natura.
Este evident, ca implementarea proiectului, nu a fost generator de venituri, activitatea desfasurata in legatura cu acest proiect, inclusiv achizitiile efectuate in baza contractului de finantare, trebuie sa urmareasca respectarea obligatiilor asumate prin contract, in caz contrar, reprezentand un conflict de interese, pe care partile au dorit sa-I evite, prin includerea sa in cuprinsul contractului de finantare.
Asa cum rezulta cat se poate de clar din cuprinsul actelor de control si din deciziile de solutionare a contestatiilor, achizitiile efectuate de SC R.
T. S. in perioada supusa inspectiei fiscale_ -_ ;_ _, concretizate in bunuri si servicii, nu au concurat deloc la realizarea de operatiuni taxabile, nefiind indeplinite conditiile exercitarii dreptului de deducere a TVA.
Astfel, in perioada verificata, reclamanta, a dedus TVA in suma de 1. lei si 93.552 lei aferente unor achizitii de bunuri si servicii destinate strict activitatilor eligibile aprobate si finantate prin contractul de finantare, incat,
urmarea realizarii acestor achizitii si desfasurarii activitatilor inscrise in contractul de finantare precum si a faptului ca proiectul implementat nu este generator de venituri, achizitiile in cauza nu participa la realizarea de operatiuni taxabile.
Asa cum rezulta din actele administrativ-fiscale contestate, activitatea desfasurata de agentul economic este axata pe organizarea de evenimente cu scopul facilitarii accesului la ocupare a persoanelor aflate in cautare de locuri de munca si anume in organizarea de standuri si prezentari ale companiilor angajatoare.
Cu privire la contractul de finanatare POSDRU/82/5.1/S/54643, arată că acesta a fost semnat si asumat de catre reprezentantul legal al reclamantei in data de_ avand ca si baza legala pentru acordarea finantarii si OUG 64/2009 privind "Gestionarea financiara a instrumentelor structurale si utilizarea acestora, pentru obiectivul convergenta".
Astfel, in cadrul acestui contract, la pagina 9, se mentioneaza ca "sumele aferente contravalorii TVA platite, aferente cheltuielilor eligibile efectuate in cadrul proiectului se restituie de catre AMPOSDRU.
Prin semnarea si implementarea proiectului, reclamanta s-a angajat ca nu v-a realiza venituri (fiind o conditie necesara pentru accesarea finantarii proiectului -Dosarul meu-, pag. 15 anexa nr. 1 )deorece proiectul suspus implementarii nu este generator de venituri, iar achizitiile de bunuri si servicii din perioada verificata nu participa la realizarea de operatiuni taxabile fiind destinate activitatii eligibile, acestea consumandu-se strict pentru realizarea acestor activitati in perioada implementarii.
In situatia mai sus aratata, isi fac plicarea dispozitiile art. 126 si art 145 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal.
De asemenea, din cuprinsul cererii de finantare nr. 54643, existenta la dosarul cauzei, rezulta ca perioada de implementare a proiectului este de 12 luni si proiectul supus implementarii nu este generator de venit.
Conform art. 11 din "contractul de finantare",societatea se obliga sa desfasoare activitati care conduc la evitarea conflictelor economice sau a altor interese astfel incat pe perioada implementarii proiectului societatea sa nu realizeze" venituri din prestarea serviciilor sale." La acest articol, este definit ca fiind conflict de interese, orice situatie care impiedica partile contractuale de a avea o atitudine profesionosta, obiectiva si impartiala din motive referitoare la familie ... ,interese economice sau orice alte interese. Interesele mai sus mentionate incud orice avantaj pentru persoana in cauza, Coroborand asadar, prevederile art.11 al. 1 din contractul de finantare la care mai sus am facut referire, cu mentiunea inscrisa in cuprinsul anexei 1 la contractul de finantare, si cu dispozitiile lega le la care mai sus am facut referire, pe care se intemeiaza actul de control, rezulta ca, din moment ce implementarea proiectului nu este generatoare de venit, activitatea desfasurata in legatura cu acest proiect, inclusiv achizitiile efectuate de reclamanta din finantarea facuta in baza contractului de finantare, trebuie sa urmareasca respectarea obligatiilor asumate prin contract, in caz contrar reprezentand un conflict de interese, pe care partile au dorit sa il evite prin includerea sa in cuprinsul Contractului de finantare la art. 11.
Prin urmare, doar ulterior implementarii proiectului, petenta isi va putea exercita dreptul de deducere, aferent achizitiilor ulterioare, necesare realizarii de operatiuni taxabile.
In ce priveste inscrisurile depuse in probatiune, precizam ca acestea nu au facut obiectul inspectiei fiscale si nici nu au fost depuse in sustinere la contestatiile formulate.
Facturile enumerate in Borderul facturi: perioada_ -_, nu avem cunostiinta ce obiect au, insa cum usor se poate observa, acestea sunt incidente unei perioade ulterioare celei care a facut obiectul inspectiei fiscale.
Raportandu-se strict la documentele emise si inregistrate de societate in perioada supusa inspectiei fiscale, societatea nu isi poate exercita dreptul de deducere a TVA aferent achizitiilor efectuate pentru implementarea proiectului derulat. Ulterior, in masura in care achizitiile vor genera operatiuni taxabile, reclamanta isi va putea exercita dreptul de deducere aferent operatiunilor taxabile.
In concluzie, inscrisurile depuse de reclamanta la dosarul cauzei, nu pot influienta in nici un fel, obligatiile fiscale suplimentare stabilite aferent perioadei supuse inspectiei fiscale, prin urmare, in mod gresit instanta de fond s-a raportat la acestea.
Contrar celor retinute de instanta de fond, in speta, nu se poate vorbi despre o abordare formalista sau restrictiva a situatiei de fapt de catre organul de inspectie fiscala, aceasta, intrucat, textul de lege aplicabil este clar și a fost aplicat strict la situația de fapt, în sensul că, taxa se poate deduce doar pentru operațiunile taxabile la momentul deducerii și nu pentru cele ce vor fi taxabile în viitor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, SC R. T. S. solicită respingerea recursului formulat, ca nefondat
.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă combate reținerile înstanței de fond cu privire la caracterul strict formalist și restrictiv în interpretarea normelor legale, respectiv" asupra faptului că achizițiile de bunuri în discuție nu au concurat la realizarea de venituri întrucât în această perioadă reclamanta nu a realizat venituri impozabile".
Această interpretare are la bază modul eronat în care recurenta-pârâtă sustine o împărtire temporală a activitătii subcrisei intimate, delimitată de momentul de început al implementării proiectului în discutie și momentul la care acesta a luat sfârșit. Asfel, în mod evident activitatea subscrisei a fost aceeași în toate cele trei etape pe care aceasta încearcă să le delimiteze, ca mai apoi să delimiteze și operațiunile taxabile conform aceluiași criteriu
(eronat!). Prin urmare, susținerile conform cărora achizițiile efectuate nu au concurat deloc la realizarea de operațiuni taxabile, nefiind îndeplinite condițiile exercitării dreptului de deducere a TVA, este întru totul nefondată, astfel cum reiese din înscrisurile existente la dosarul cauzei și astfel cum
instanța de fond în mod corect a statuat.
Cu privire la realizarea veniturilor pe perioada de implementare a proiectului., intimată, condideră că este de domeniul evidenței faptul că pe perioada de desfășurare a proiectului finanțat posdru nu am realizat venituri, astfel cum și instanța de fond, în mod corect, a constatat. Acestea sunt susținute, fără urmă de tăgadă,de toate înscrisurile depuse la dosraul cauzei precum și chiar de către recurenta-pârâtă.
Cu privire la momentul achizitiei bunurilor, arată că, nu este contestat faptul că bunurile și serviciile În discuție au fost achiziționate în perioada de implementare a proiectului "Târgul de cariere - Program multiregional pentru facilitatea accesului pe piața muncii", finanțat POSDRU, astfel cum reiese din probele existente, precum și din rapoartele de audit întocmite conform contractului de finațare. Nici acest fapt nu este contestat de către recurenta-pârâtă și doar amintit de către aceasta în recursul formulat, ca fiind reținut de către instanșa de fond.
Prin urmare, atât faptul că pe perioda de implementare a proiectului, subscrisa intimată nu am realizat venituri cât și faptul că bunurile au fost achiziționate în această perioadă au fost condiții esențiale ale obținerii finațării POSDRU și care, în final, nu sunt contestate în recursul dedus judecății și doar menționate ca fiind reținute de către instanța de fond. Subscrisa-intimată condideră că acestea au fost retinute în mod corect de către această instantă pe baza probelor administrate.
Raportat la respectarea obligatiilor contractuale ale subscrisei- intimate în continuarea recursului formulat, recurenta-pârâtă reproduce, pasaje din contractul de finanțare prin care subliniază ân mod repetat faptul că proiectul supus implementării nu este generator de venit, precum și faptul că activitatea desfășurată in legătură cu acesat, inclusiv achizițiile efectuate in baza contractului de finanțare, trebuie să urmărească respectarea obigațiilor asumate prin contract, in caz contrar, reprezentând un conflict de interese.
Având în vedere, în princial, faptul că acest contract de finanțare precum și faptul că implementarea proiectului au descurs și s-au încheiat fără nicio contestație a părților contractante precum și faptul că recurenta- pârâtă nu este parte în contractul de finațare, considerăm că referirile la oblgațiile subscrisei-intimate din contractul de finanțare nu constituie un argument al susținerilor recurentei- pârâte, Respectarea acestor obligații a fost verificată în mod repetat, prin rapoarte de audit, rapoarte trimise între părțile contractante precum și verificarea tuturor documentelor contabile privind achzițiile de bunuri și servicii. Prin urmare, un eventual confict de interese, nu poate fi reținut de către recurenta-pârâtă, precum nici de către
instanță, atâta timp cât părțile contractului de finanțare nu susțin o astfel de afirmație.
Cu privire la faptul că recurenta-pârâtă revine, în mod repetat, asupra faptului că proiectul nu a fost generator de venit, reiterăm faptul că subscrisa-intimată nu contestă în nicio modalitate acest aspect, acesta emanând dintr-un act consimtit de către noi si anume, contractul de finantare.
Cu privire la achizitiile efectuate în perioada supusă inspectiei fiscale, raportate la realizarea operatiunilor taxa bile Recurenta-pârâtă reține în recursul formulat, că achizițiile eJectuate nu au concurat deloc la realizarea de operațiuni taxabile, nefiind indeplinite condițiile exercitării dreptului de deducere a TVA:
Pentru a ajunge la o astfel de concluzie, aceasta, în mod eronat, se raportează la delimitarea temporală (realizată anterior), în vederea aplicării normelor legale doar pe o anumită perioadă de timp, fără a lua În considerare ansamblul operațiunilor efectuate și supuse normelor legale În vigoare. Prin extragerea și aplicarea acestor prevederi legale pe o anumită perioadă strict determinată, recurenta-pârâtă dorește să interpreteze legea aplicabilă în favoarea celor susținute. Consideră că o asfel de interpretare este cu neputință a putea fi luată în considerare, contraveniind principiilor generale de interpretare a normelor legale.
Cu privire la susținerea conform căreia, achizițiile de bunuri și servicii din perioada verificată nu participă le: realizarea de operațiuni taxabile fiind destinate activitășii eligibile, acestea consumandu-se strict pentru realizarea acestor activități în perioada implementării, ne întrebăm, în mod retoric, CE presupune, din punctul de vedere al recurentei "consumarea" unui imobil sau al unui autoturism .
Având în vedere faptul că aceste bunuri nu s-au consumat,astfel cum recurenta-pârâtaă încearcă să susțină, în perioada de implementare a proiectului, fiind folosite în activitatea subscrisei și în perioada ulterioară implementării proiectului și contribuind astfel la realizarea de operațiuni taxabile, devin incidente dispozițiile art. 145 alin. 2 Cod fiscal, subscrisa având astfel dreptul de deducere a TVA.
Raportat la aceste susțineri, recurenta ajunge la o concluzie în cuprinsul paragrafului 2 pag. 4 a recursului formulat, potrivit căreia, din moment ce implementarea proiectului nu este generatoare devenit, activitatea desfășurată în legătură cu acest proiect, inclusiv achizițiile efectuate de reclamantă din finanțarea făcută în baza contractului de finațare, trebuie să urmărească respectarea obligațiilor asumate prin contract, în caz contrar reprezentând un conflict de interese.
Această concluzie nu susține însă în niciun fel afirmațiile acesteia din moment ce este de necontestat faptul că pe perioada implementării proiectului toate obligașiile ce au căzut în sarcina subscrisei au fost respectate, inclusiv cea referitoare la faptul că proiectul nu este generator de venit. Obligatiile subscrisei izvorâte din contractul de finanșare au fost respectate asfel cum am amintit și a fost demonstrat
În ceea ce privește modul de interpretare, art. 3 din Codul Fiscal prevede 4 principii, dintre care unul este incident în cadrul acestei discuții cu privire la modul de interpretare al normei fiscale, și anume principiul certitudinii impunerii. Transpunerea acestui principiu se rezumă la elaborarea de norme juridice clare. Însă, care este sancțiunea în cazul existenței unor norme neclare și uneori contradictorii? Doctrina (G. Biriș, Despre fiscalitate și competivitate, p. 21) a statuat faptul că prevederile neclare trebuie întotdeauna interpretate în favoarea contribuabilului și În contra fiscului (" in dubio contra fiscum ""), principiu derivat din in dubio pro reo. Existența acestui principiu director este necesar, întrucât prevederile Codului Fiscal, așează pe poziții diferite, contribuabilul, respectiv Administrația F. P., cu un avantaj net superior celei din urmă. Astfel, instanța de fond a aplicat în mod corect acest principiu, evitând să fie creată o situație total nefavorabilă subscrisei, prin interpretarea subiectivă oferită de reprezentanții recurentei-pârâte.
Tot în raport de modul cum a interpretat aceasta normele în vigoare, trebuie menționat faptul că deși în mod normal, interpretarea și aplicarea acestora trebuia să urmeze următorul parcurs: determinarea normelor din Codul Fiscal aplicabile speței, apoi circumscrierea articolelor din Normele Metodologice la Codul Fiscal, și în final, aplicarea acestora la speță in concreto, recurenta nu a procedat în acest mod. După cum reiese din cuprinsul recursului formulat, la paginile 3-4, aceasta își argumentează punctul de vedere cu privire la neincidența art. 145 alin. 2 Cod Fiscal, pornind de la prevederile contractului de finanțare dintre subscrisa și POSDRU, sau a cererii de finanțare depuse inițial de subscrisa. ar, acest traseu, (1) din punct de vedere al metodei de interpretare și aplicare a normelor fiscale și (2) din punct de vedere al raționamentului logic, ESTE TOTAL ERONAT. Se poate observa că recurenta nu Își motivează În cuprinsul scriptului depus, motivele de drept, atunci când își
fundamentează recursul. Mai mult, se rezumă la a preciza faptul că nu este de acord cu 3 susțineri distincte din cuprinsul sentinței atacate, iar contraargumente le formulate nu se sprijina pe niciun text legal.
II. Cu privire la înscrisurile depuse în probatiune de către subscrisa intimată
Doctrina relevantă consideră faptul că dreptul de deducere al TV A este dreptul recunoscut de lege persoanelor impozabile plătitoare de TVA, beneficiare ale livrărilor de bunuri și prestări lor de servicii, de restituire a taxei aferente acestor operațiuni. Totodată, se consideră faptul că dreptul de deducere al taxei pe valoare adăugată ia naștere în moemntul în care taxa devine exigibilă.
În același sens s-a pronunțat și ÎCCJ, în Decizia nr. 1734 din 2007 prin care a statuat faptul că atât timp cât avansul nu a fost plătit, nu a intervenit faptul generator de TVA și prin urmare, dreptul de deducere nu subzistă. Or, după cum prezenta mai jos (ii), subscrisa am fost plătită, emitând în acest sens și anumite facturi de avans, depuse la dosarul cauzei.
Recurenta subliniază faptul că inscris urile in probațiune, nu au făcut obiectul inspecției fiscale și nici nu au fost depuse in susținerile la contestațiile formulate. În temeiul art. 167 și următoarele C.pr.civ., subscrisa am înțeles să depunem în probațiune înscrisurile care dovedesc cele suținute prin cererea de chemare în judecată. Astfel, recurenta, fără temei, încearcă să susțină faptul că anumite înscrisuri nu au făcut obiectul inspecției fiscal sau că nu au fost invocate în cadrul Contestațiilor făcute conform art. 205 C.pr.fisc., or acest lucru este irelevant, Întrucât contestarea pe calea contenciosului administrativa actelor administrative fiscale emise de recurentă, nu este limitată în vreun fel în ceea ce privește argumentele care pot fi învederate instantei de judecată. Faptul că subscrisa am uzat de aceste înscrisuri în faza de control judecătoresc al actelor atacate, constituie o chestiune de opțiune subiectivă cu privire la strategia procesuală. Înscrisurile depuse, au avut menirea de a combate susținerile pârâtei din fața instanței de fond cu privire la faptul că operațiunile dintre clienți și subscrisa fac parte din activitatea desfășurată înainte de implementarea proiectului.
Este evident faptul că anumite înscrisuri depuse în probațiune nu au făcut obiectul inspecției fiscale, pentru simplu motiv că lectura art. 146 alin. 1 Cod Fiscal, care indică condițiile pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, relevă faptul că: pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate ori serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate in beneficiul său de către o persoană
impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155, precum și dovada plății În cazul achizițiilor efectuate de către persoanele impozabile obligate la aplicarea sistemului TVA la incasare, respectiv de către persoanele impozabile care achizișionează bunuri/servicii de la persoane impozabile care au aplicat sistemul TVA la incasare, or aceste servicii/bunuri contractate și relevate din facturile de avans și antecontractele de puse și existente la dosarul de fond, au luat naștere ulterior momentului în care clientii cu care s-au încheiat antecontractele au luat legătura cu subscrisa pentru prima dată la târgui organizat prin proiectul finantat.
Totodată, în antepenultimul paragraf, pag. 4, al recursului formulat, recurenta-pârâtă iși formulează argumentarea folosind sintagma "Raportându-ne strict la documentele emise și înregistrate de societate în perioada supusă inspecției fiscale ... ". Prin urmare, în mod implicit aceasta recunoaste faptul că nu a luat în considerare în niciun moment posibilitatea realizării unor operatiuni taxabile după finalizarea implementării proiectui, ori posibilitatea folosirii bunurilor achiziționate, în acest scop. Astfel, caracterul pur formalist si restrictiv în mod nejustificat, statuat prin sentinta instantei de fond, reiese din nou ca fiind evident.
Prin fraza de încheiere a recursului dedus judecății, recurenta-pârâtă face referire la modul "clar" și "strict" în care a înșeles să aplice normele legale, însă afirmația potrivit căreia "taxa se poate deduce doar pentru operațiunile taxabile la momentul deducerii și nu pentru cele ce vor.fi taxabile în viitor" nu o găsim în niciuna din normele legale invocate ori alte norme incidente în prezenta spetă.
Cu privire la aplicabilitatea art. 145 alin. 3 raportat la art. 129 alin. 5 cod fiscal
Consideră că instanța de fond, în mod corect a statuat că în speță sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 145 alin. 3 Cod Fiscal, potrivit cărora persoana impozabilă are dreptul de deducere a taxei și pentru cazul prevăzut de art. 129 alin 5 Cod Fiscal: serviciile care fac parte din activitatea economică a persoanei impozabile, prestate în mod gratuit în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor".
Susținerile pârâtei, din fața instanței de fond potrivit cărora, prin prisma normelor metodologice serviciile prestate sunt servicii efectuate cu plată, nu au nicio argumentare. Faptul că finantarea obtinută este plata serviciilor subscrisei, POSDRU fiind cel care plătește pretul pentru clientul- beneficiar, este pe deplin eronata, contrazisa de insasi contractul de finantare.
Consideră de altfel, că recurenta recunoaste pozitia instantei de fond ca fiind una corectă din moment ce nu face referire la aplicarea acestor dispozitii, în cuprinsul recursului formulat.
Analizind recursul formulat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente
:
In speta problema juridica dedusa judecatii este aceea a stabili daca este legala deducerea de catre reclamanta a TVA-ului aferent unor cheltuieli efectuate in perioada si in vederea implementarii unui proiect finantat in proportie de 95% din fondurile social europene nerambursabile si in proprotie de 5% din fonduri proprii .
Perioada verificata in speta si pentru care s-a apreciat de catre organele fiscale ca reclamanta nu are drept de deducere pentru cheltuielile sus mentionate este perioada_ -_ .
In fapt reclamanta a formulat la data de_ o cerere de finantare nerambursabila ,cerere aprobata la data de_ pentru o finantare in valoare de 3.020.734 lei .
Ca urmare a aprobarii acestei cereri s- a incheiat contractul de finantare aflat la f.100-120 dosar fond si prin care reclamantei i se acorda o finantarea susmentionata de catre AMPOSDRU pentru implementarea proiectului "Targul de cariere "-programul multiregional pentru facilitarea accesului pe piata muncii asa cum acesta este descris in anexa 1-cerere de finantare .
Reclamanta in art. 1 alin. 4 din acest contract se obliga sa implementeze proiectul in conformitate cu prevederile din contractul de finantare ,legislatia comunitara si nationala .
Conform anexei 1 la acest contract obiectivul principal al proiectului era sustinerea ocuparii formale ,facilitarea accesului si mentinerea pe piata muncii a somerilor si persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca provenite din randul tinerilor ,din regiunile tinta ale proiectului .Subsumat acestui obiectiv general erau obiectivele specifice indicate de asemenea la f. 126 dosar fond .
Din prevederile contractuale inclusiv art. 11 indice 1 din contract invocat si de catre recurenta si avind in vedere scopul acordarii finantarii
nerambursabile acela de a dezvolta si implementa un proiect care sa duca la o imbunatatire a pietei muncii, obiectiv urmarit de catre de POSDRU pe axele indicate in prembulul contractului de finantare (f. 102 dosar fond
)rezulta ca in implementarea acestui proiect reclamanta intimata nu desfasura activitati generatoare de venit ,fapt recunoscut in mod expres si in intimpinarea depusa in recurs de catre aceasta .Ca atare activitatea desfasurata in implementarea proiectului nu poate fi considerata o operatiune taxabila in sensul art. 145 alin. 2 din Legea 571/2003 cata vreme nu era o activitate economica respectiv o activitate prin care sa se urmarerasca generarea unui venit .
Reclamanta intimata a aratat ca aceste cheltuieli desi au fost efectuate in vederea implementarii proiectului sus mentionat au fost folosite in activitati generatoare de venit si au produs venituri in perioada ulteriora implementarii proiectului ,contribuind astfel la realizarea de operatiuni taxabile si atragand in aceste conditii incidenta art. 145 alin. 2 Legea 571/2003 .
In concret aceste operatiuni taxabile ulterioare consta in incheierea de contracte pentru participarea la targurile de cariere organizate ulterior incheierii perioadei de implementare a proiectului sus indicat.
Curtea apreciaza ca activitatile realizate ulterior implementarii proiectului nu reprezinta in raport cu cheltuielile in discutie operatiuni taxabile in sensul art. 145 alin. 2 Legea 571/2003 .
Astfel asa cum rezulta din art. 145 din Legea 571/2003 si Normele metodologice de aplicare a acestuia cuprinse in HG 44/2004 dreptul de deducere este legat de cheltuielile realizate pentru a sustine o activitate economica intre cheltuielile realizate si activitatea economica realizata cu ajutorul acestor cheltuieli existind astfel o legatura directa in sensul ca respectiva activitate se deruleaza ,se realizeaza in baza ,cu ajutorul acestor cheltuieli .
Cheltuielile din speta nu intrunesc aceasta cerinta intre ele si ceea ce reclamanta indica a fi activitatea economica realizata respectiv targurile de cariere ulteriorare neexisind o legatura directa .
Astfel cheltuielile in discutie au fost realizate pentru desfasurarea activitatilor din perioada derulariii proiectului si exclusiv in vederea implementarii lui .Aceste activitatii in masura in care ar fi fost activitati economice ,generatoare de venit puteau reprezenta operatiuni taxabile.Activitatile realizatate ulterior implementarii proiectului si veniturile obtinute ulterior din contractele incheiate in 2011 nu au legatura directa cu cheltuielile de implementare ale proiectului ci cu rezultatul obtinut prin implementarea acestui proiect si de care au beneficiat actorii de pe acest segment al pietei muncii inclusiv reclamanta.
Asa cum arata si reclamanta firmele care au beneficiat de implementarea proiectului au investit in perioada ulterioara implementarii in targurile de cariere organizate in 2011 dar aceasta investitie si activitatea de organizare de targuri din anul 2011 nu a fost realizata in baza si nu este consecinta cheltuielilor realizate in implementarea proiectului, ci este cel mult consecinta rezultatelor obtinute din implementarea acestui proiect care si-a atins scopul urmarit la acordarea finantarii acela de a dezvolta sub liniile anterior mentionate piata muncii .
In concluzie cheltuielile din speta au fost strict legate de implementarea proiectului ,in baza lor nedesfasurindu-se alte activitati .Avantajele pe care piata muncii le-a inregistrat in urma implementarii acestui proiect si implicit contractele pe care reclamanta le-a incheiat sunt doar consecinta realizarii
obiectivului urmarit prin finantarea acestui proiect ceea ce dovedeste in mod neechivoc lipsa unei legaturi in sensul art. 145 alin. 2 din Legea 571/2003 intre cheltuielile de implementare ale proiectului si veniturile din activitatile desfasurate de catre reclamanta ulterior acestei implementari ca o consecinta a dezvoltarii pietei muncii si folosind astfel rezultatul implementarii acestuia .
A sustine ca aceste cheltuieli de desfasurare a proiectului au contribuit la activitatile din anul 2011 ,activitati generatoare de venit ar echivala cu concluzia ca aceste cheltuieli au fost folosite in alt scop decit cel pentru care au fost acordate acela de a desfasura o activitate de dezvoltare a pietei muncii fara se urmari generarea de venituri ceea ce este exclus in speta .
In sensul ca reclamanta a folosit rezultatul implementarii proiectului trebuie interpretate si ceea ce prima instanta a retinut din cererea de finantare respectiv sustenabilitatea proiectului in snesul ca nu cheltuielile effectuate in proiect ci implementarea lui va determina o imbunatatire a indicatorilor de performanta ai societaii ,generind resurse financiare stabile in vederea continuarii proiectului si dupa incetarea finantarii ceea ce inseamna ca si reclamanta a intes ca va beneficia de pe urma implementarii proiectului care ii va aduce venituri si nu de pe urma cheltuielilor de implementare a acestuia.Ca atare nu se poate retine incidenta art. 145 alin.
2 din Legea 571/2003 in raport cu activitatile ulteriorare implementarii proiectului.
In ce priveste aplicabilitatea in speta a art. 129 alin. 4 Cod fiscal instanta retine ca art. 145 alin. 3 din Legea 571/2003 prevede ca daca nu contravine prevederilor alin. (2), persoana impozabilă are dreptul de deducere a taxei și pentru cazurile prevăzute la art. 128 alin. (8) și la art.
129 alin. (5).Art.129 alin.5 lit b se refera la serviciile care fac parte din activitatea economică a persoanei impozabile, prestate în mod gratuit în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor.
Curtea apreciaza ca acest text de lege nu este aplicabil in speta.A stfel art. 145 alin. 3 din Legea 571/2003 prevede in primul rand ca dreptul de deducere poate fi recunoscut si in situatiile prevazute de art. 129 alin 5 daca nu contravine alineatului 2 .O aplicare in speta a prevederilor art. 145 alin. 3 din Legea 571/2003 ar contraveni alineatului 2 din acelasi articol intrucit ar recunoste dreptul de deducere pentru cheltuieli realizate in vederea unor activitati neeconomice cum este in speta activitatea de implementare propriu zisa a proiectului.
Chiar si in ipoteza in care s-ar aprecia ca acest text de lege nu contravine alineatului 2 in speta ipotezele art. 129 alin. 5 nu sunt intrunite .
Astfel asa cum s-a aratat in indeplinirea activitatii de implementare a proiectului reclamanta nu a indeplinit o activitate economica .
Serviciile realizate in cadrul implementarii acestui proiect nu au fost prestate cu titlu gratuit in scop de reclama ci ele au fost prestate ca urmare a finantarii nerambursabile primite si in executarea unor obligatii din contractul de finantare .Intentia de gratuitate si de realizare a unei reclame este exclusa in speta prestarea serviciului nefacindu-se cu intentia ca reclamanta sa isi faca in mod gratuit reclama ci cu intentia de indeplinire a obligatiilor contractuale dintr-un contract cu titlu oneros .O prestare a serviciului cu intentia de a-si face reclama sau a-si stimula vanzarile este exclusa intrucit ar incalca si art. 11 ^1 din contract si ar contraveni scopului asumat de reclamanta in cererea si contractul de finantare.
Scopul prestarii serviciilor nu era stimularea vanzarilor reclamantei ci scopul acestor servicii era asa cum rezulta din cererea si contractul de
finantare implementarea proiectului si dezvoltarea pietei muncii in domeniile de actiune POSDRU ,dezvoltare care evident ca profita si celor care actioneaza in acest sector al pietei muncii cum este si reclamanta .Scopul implementarii proiectului nu a fost dezvoltarea reclamantei ci dezvolatarea sectorului din piata muncii pe care actioneaza si aceasta.
Prevederile art. 2 pct. 2din HG 44/2004 nu sunt aplicabile in speta intrucit ele au in vedere situatia in care este vorba de cheltuieli facute direct pentru o activitate economica doar ca pretul acestora este platit de un tert ceea ce nu este cazul in speta activitatea de implementare a proiectului nefiind o activitate economica.
Din considerentele mai sus expuse rezulta asadar ca reclamanta nu era indreptatita la deducerea TVA-ului aferent cheltuielilor facute pentru implementarea proeictului nici in temeiul art. 145 alin. 2 din Legea 571/23003 nici in temeiul art. 145 alin. 3 corob cu art. 129 alin. 5 din acelasi act normativ astfel ca in baza acestor texte de lege si a art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va admite recursul formulat si va modifica in intregime sentinta recurata in sensul respingerii cererii de chemare in judecata .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtă D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr.10941 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribubalului C. pe care o modifică în întregime în sensul că respinge cererea de chemare în judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. S. L. R. M. D.
GREFIER
M. V. G.
red.AAM/AC 2 ex. - _
jud.fond.C. A.
