Sentința civilă nr. 1306/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1306/2013
Ședința publică din data de 25 iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta B. V. M. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului
B.
, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată dosarul a fost înregistrat în urma declinării competenței materiale de soluționare a cauzei de către Judecătoria Bistrița, prin Sentința Civilă nr. 2535/_ .
Având în vedere aspectele consemnate în încheierea de ședință din data de 27 februarie 2013, respectiv că mandatarul contestatoarei arată că își menține contestația la executare astfel cum a fost formulată și că prin contestație a înțeles să conteste și decizia de calcul întrucât aceasta face parte din titlu executoriu atacat, tribunalul, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale de soluționare a prezentei cauze, față de disp. art.172 și urm. C.pr.fiscală coroborat cu art. 205 - 218 C.pr.fiscală.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată;
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Bistrița, disjunsă din dosarul civil nr._ prin încheierea din data de_, contestatoarea B. V. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A. F. P. a M. B., să se dispună anularea titlului executoriu nr.6. și deciziei de calcul nr. 6., emise în_, ca fiind netemeinice și nefondate, motivat de faptul că nu i-au fost comunicate, iar actele juridice în baza cărora au fost emise și-au încetat efectele la data de_, aspect notificat în scris intimatei.
În drept s-au invocat prevederile art. 21-24, 28, 43, 44, 64-65, 110-111, 119-120, 141, 144-
145, 172-174 din OG 92/2003.
Prin sentința civilă nr.2535/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. invocată din oficiu. A fost declinată competența de soluționare a contestației formulată de contestatoarea B. V. în contradictoriu cu intimata A. F. P. a M. B., împotriva titlului executoriu nr.6. și a deciziei de calcul 6. din data de_ emise de intimată, în favoarea Tribunalului B. -Năsăud.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de_, a fost emisă în sarcina contestatoarei decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii, în temeiul căreia aceasta este obligată la plata sumei de 500 lei, cu titlu de impozit pe venituri din cedarea folosinței bunurilor și diferențe de impozit anual de regularizat. La data de_ intimata a emis actul intitulat titlu executoriu nr.6., iar în baza acestui act a fost demarată procedura executării silite a contestatoarei, formându-se dosarul execuțional nr.2670818060763/2010 în care a fost emisă somația nr. 63012221080997/_ .
Potrivit disp. art.172 din Codul de procedură fiscală împotriva actelor de executare debitorul poate formula contestație la executare, contestație care poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
1
Pentru actele reprezentând decizie referitoare la obligațiile de plată și titlu executoriu nr. 6. legiuitorul a prevăzut o cale separată de contestare, în cuprinsul art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, competentă a soluționa litigiile referitoare la legalitatea actelor administrativ fiscale fiind, potrivit art.218 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. d din Codul de procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel, astfel că, raportat la aceste dispoziții legale și la cele menționate anterior, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. și a declinat competența de soluționare a contestației formulate de contestatoarea B. V. împotriva titlului executoriu nr.
6. și a deciziei de calcul 6. din data de_ emise de intimată, în favoarea Tribunalului B. -Năsăud.
Cauza a fost înregistrată, în acest context, pe rolul Tribunalului B. -
Năsăud sub nr. _
.
Procedând la analiza propriei competențe, tribunalul a invocat din oficiu, în ședința
publică din data de_, excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei
, raportat la motivele de fapt și de drept ale "contestației";, ce se impunea a fi calificată ca fiind deopotrivă la executare și la titlu, obiect al dosarului nr._, precum și la aspectele consemnate în încheierea de ședință din data de 27 februarie 2013 - mandatarul contestatoarei arătând că "își menține contestația la executare astfel cum a fost formulată și că prin contestație a înțeles să conteste și decizia de calcul întrucât aceasta face parte din titlu executoriu contestat";, apreciind că Judecătoriei
B. îi aparține competența de soluționare a contestației la executare.
Analizând, prin prisma excepției invocate conform art.137 alin.1 Cpr.civ., actele dosarului, în special acțiunea introductivă aflată la filele 2-3 în dosarul nr._, precum și susținerile și precizările aduse la termenul de judecată din data de_ în același dosar,
instanța reține că asupra competenței materiale și teritoriale de soluționare a contestației la executarea silită și a contestației împotriva unui titlu executoriu fiscal, cum este cazul în prezenta speță, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007, pronunțată în recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte și Casație și Justiție, decizie obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 C.pr.civ., în sensul că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, (…), cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În motivarea acestei decizii, instanța supremă a subliniat distincția care trebuie făcută între
"titlu executoriu fiscal";, "titlu de creanță fiscală"; și "act administrativ fiscal";, concluzionând în sensul că posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul care constituie titlul de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
Judecătoria Bistrița a făcut trimitere la procedura de contestare a actelor administrativ- fiscale prevăzută de art. 218 Cod procedură fiscală, însă această procedură presupune soluționarea recursului administrativ prin emiterea deciziei de către organul competent stabilit conform art.209 Cod procedură fiscală, contestarea acestei decizii declanșând controlul jurisdicțional dat în competența instanțelor specializate reprezentate de secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor, potrivit art. 218 Cod procedură fiscală, cu raportare la art.1 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, dezbaterea asupra admisibilității contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare nu transferă competența de a se pronunța asupra acestei chestiuni tribunalului de contencios administrativ, acesta putând fi investit în materia administrativ fiscală în condițiile respectării procedurii sus menționate, revenind, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătoriei, ca instanță de drept comun, în considerentele aceleiași decizii pronunțate în interesul legii, anterior citată, statuându-se că "excluderea de către legiuitor a instanței de contencios administrativ de la soluționarea contestațiilor îndreptate împotriva titlului executoriu fiscal reiese din interpretarea comparativă, logică, a dispozițiilor art.188 alin. 2 și ale art. 169 alin. 4 din Codul de procedură fiscală";.
2
Față de cele ce preced, urmează ca, în conformitate cu prevederile art.158 și art.159 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., să se admită excepția necompetenței materiale invocate din oficiu, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei B. .
Constatându-se ivit, conform art. 20 C.pr.civ., conflict negativ de competență, în temeiul art. 21 C.pr.civ., se va suspendă din oficiu orice altă procedură și se va dispune trimeterea de îndată dosarului Curții de Apel C. pentru soluționarea conflictului negativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la titlu formulată de contestatoarea B. V. M., cu domiciliul în B., C. M., nr. 7, sc. C, ap. 35, jud. B.
-Năsăud în contradictoriu cu intimata A. F. P. a M. B. , cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6, jud. B. -Năsăud, în favoarea Judecătoriei B. .
Constată ivit conflict negativ de competență și, în temeiul art. 21 C.pr.civ., suspendă din oficiu orice altă procedură și dispune trimeterea dosarului Curții de Apel C. pentru soluționarea conflictului negativ.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ / 4 ex
3
