Decizia civilă nr. 1322/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1322/2013
Ședința publică din data de 06 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul B. S. împotriva sentinței civile nr. 8328 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. C. -N. și D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se prezintă recurentul-reclamant personal, identificat cu CI seria KX, nr.
8. și asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ recurentul a depus la dosarul cauzei note de ședință.
Fiind solicitate clarificări cu privire la conținutul notelor de ședință, recurentul personal arată că a fost directorul executiv al SC TIPOMEDIA PROD SRL, ocupându-se de coordonarea activității tipografiei, care ulterior a fost preluată de către SC ADEVĂRUL HOLDING SRL. În baza convenției civile își desfășura activitatea în cadrul SC TIPOMEDIA PROD SRL, unde primea o parte din salariu, iar cealaltă parte o încasa de la SC ADEVĂRUL HOLDING SRL cu titlu de prestări servicii. În intervalul de timp_ - martie 2011 a desfășurat o activitate unică doar că din punct de vedere pecuniar a fost plătit din două surse. Convenția de prestări servicii a încetat în iunie-iulie 2010 iar toate mențiunile au fost consemnate în cartea de muncă, depusă în copie la dosarul de fond.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum acesta a fost formulat, modificarea în întregime a sentinței civile nr. 8328/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în sensul admiterii acțiunii introductive cu consecința anulării Deciziei nr. 1. /_ privind înregistrarea reclamantului, din oficiu, în scopuri TVA cât și anularea Deciziei nr. 23 din _
, învederând că din prisma probelor administrate în cauză se poate constata că activitatea prestată de către reclamant era una dependentă de angajator.
Totodată solicită acordarea cheltuielilor de judecată, conform dovezii pe care o depune la dosar.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 8328 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins acțiunea formulată de reclamantul B. S. în contradictoriu cu pârâții A. F. P. A M. C. -N. și D. G. A F. P. A J. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 1. din_ privind inregistrarea din oficiu in scopuri de TVA parata AFP C. -N. a procedat la inregistrarea reclamantului in scopuri de TVA in temeiul art 153 din Codul fiscal, retinand ca veniturile realizate de acesta in anul 2008 depasesc plafonul de scutire de 35.000 euro conform art
152 din Codul fiscal. S-a retinut, de asemenea, ca veniturile realizate de reclamant din conventii civile sunt operatiuni impozabile din punct de vedere al TVA, in conformitate cu prevederile art 129 Cod fiscal.
Impotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestatie in procedura reglementata de art 205 Cod procedura fiscala, contestatia fiind respinsa prin Decizia nr nr 23 din_ a DGFP C. .
Instanta a constatat ca esential in cauza de fata este a stabili caracterul de dependenta a activitatii prestate de reclamant in temeiul conventiei de prestari servicii nr 563/_ si respectiv a statutului de persoana impozabila a reclamantului.
In demersul sau instanta porneste de la prevederile art 127.Cod fiscal conform carora " Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități. Nu acționează de o manieră independentă angajații sau oricare alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care creează un raport angajator/angajat în ceea ce privește condițiile de muncă, remunerarea sau alte obligații ale angajatorului.";
In fapt, norma mai sus citata reprezinta traducerea art. 10 din Directiva 2006/112 privind regimul comun al taxei pe valoarea adăugată, potrivit caruia
"Condiția prevăzută la articolul 9 alineatul (1) ca activitatea economică să fie efectuată "în mod independent"; exclude de la plata TVA salariații și alte persoane în măsura în care acestea sunt legate de un angajator printr-un contract de muncă sau prin orice alte legături juridice care dau naștere relației angajator-angajat în ceea ce privește condițiile de muncă, remunerarea și răspunderea angajatorului.
Aceeasi prevedere se găsea si în Directiva a Sasea 1977/388/EEC la art.
4.4 atunci când ea a fost examinată în Cauza C-202/90 Ayuntamiento de Sevilla. Cauza C-202/90 Ayuntamiento de Sevilla versus Recaudadores de las
Zonas Primera y Segunda a avut ca obiect precizarea caracterului de dependenta si, respectiv, a statutului de persoana impozabila a unor persoane implicate in activitatea de colectare a taxelor, activitate incredintata de autoritatile locale din Sevilla unor terte persoane care primeau indrumari permanente in activitatea lor si care aveau dreptul la o remuneratie sub forma unui comision din suma colectata.
In analizarea posibilei relatii de dependenta dintre colectori si autoritati, Curtea Europeana a retinut ca din punctul de vedere al conditiilor de munca, nu exista o relatie de tipul angajator-angajat, din moment ce colectorii se organizeaza independent, procurandu-si materialele si, eventual, personalul necesar.De asemenea, faptul ca in exercitarea atributiunilor lor colectorii sunt indrumati de autoritatile comitente de la care primesc si instructiuni, precum si faptul ca sunt supusi controlului disciplinar al autoritatilor, nu sunt aspecte decisive in
stabilirea relatiei de dependenta.In ceea ce priveste remuneratia, nu exista nicio relatie de tipul angajat-angajator, din moment ce colectorii suporta riscul propriei activitati (comisionul depinzand nu numai de sumele colectate, dar si de costurile efectuate in exercitarea activitatii).Faptul ca autoritatile locale sunt tinute raspunzatoare pentru conduita colectorilor de taxe nu este un aspect determinant in calificarea relatiei juridice existente intre cele doua parti.
In consecinta, Curtea a decis in sensul ca activitatea colectorilor de taxe este o activitate prestata in mod independent iar colectorii de taxe datorau TVA.
Analizand raportul juridic nascut in baza conventiei civile de prestari servicii nr 563/_ in raport de reperele oferite de hotararea CJUE mai sus mentionata instanta a constatat ca activitatea desfasurata de catre reclamant nu prezinta caracteristicile raportului angajator-angajat.Astfel, reclamantul isi organizeaza independent activitatea -obiect al conventiei de prestari servicii iar remuneratia in cuantum de 10.000 lei se acorda "pentru rezultatul prestatiei sale";.Sintagma "pentru rezultatul prestatiei sale"; determina concluzia ca remuneratia se acorda pentru o întreprindere determinată, pentru serviciul executat printr-o singură prestație, ceea ce exclude ideea de "salariu"; in acceptiunea art 159 Codul muncii.
Din cuprinsul conventiei civile rezulta, de asemenea, ca beneficiarul nu are atributii de indrumare a prestatorului si nici atributii de control disciplinar ambele specifice raportului de dependenta.
Concluzionand in sensul ca activitatea prestata de reclamant in temeiul conventiei de prestari servicii nr 563/_ este o activitate esentialmente independenta instanta a constatat ca reclamantul a dobandit statutul de persoana impozabila in conditiile art 172 Cod fiscal.In conditiile in care veniturile realizate de reclamant din prestarea unei activitati independente un venit brut de 133.832 lei, care depaseste plafonul de scutire prevazut de art 152 din Codul fiscal in mod legal parata AFP C. -N. a procedat la inregistrarea din oficiu a reclamantului in scopuri de TVA.
Pentru considerentele ce preced instanta a respins ca neîntemeiata actiunea formulata de reclamantul B. S. în contradictoriu cu pârâții A.
P. A M. C. -N., și D. G. A F. P. A J. C. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. Ș.
solicitând admiterea prezentului recurs și pe cale de consecință modificarea în întregime a Sentinței civiie nr. 8328/2012 în sensul admiterii cererii introductive, anularea Deciziei nr. 1. emisă la data de_ privind înregistrarea reclamantului, din oficiu, în scopuri de TVA și anularea Deciziei nr. 23 din data de_ ; cu cheltuieli de judecată,
În motivare s-a arătat că:
În fapt,prin cererea înregistrată sub nr._ a solicitat Tribunalului C. să anuleze Decizia nr. 1. emisă la data de_ privind înregistrarea reclamantului, din oficiu, în scopuri de TVA și să anuleze Decizia nr. 23 din data de_ privind respingerea contestației formulate.
În motivarea cererii reclamantul a arătat faptul că, prin Decizia nr. 1. din_ a fost înregistrat din oficiu, în baza prevederilor art. 153 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în scopuri de TVA. La baza emiterii acestei decizii s-a avut în vedere aspectul că în urma convenției civile nr. 563/_ încheiată între S.C. Adevărul Holding S.R.L. și reclamant a obținut venituri care s-ar încadra în sfera celor pentru care, dacă se depășește plafonul impus de lege, se datorează TVA. După ce i s-a comunicat decizia de mai sus a formulat, în termen legal, contestația înregistrată la intimată sub nr. 44734/_ . Prin Decizia nr. 23/_ i s-a respins ca neîntemeiată contestația.
Instanța de fond i-a respins cererea. În motivarea hotărârii, în esență, se reține că activitatea prestată de reclamant în temeiul convenției de prestări servicii este o activitate independentă și, prin urmare, reclamantul este o persoană impozabilă conform art. 127 din Codul fiscal.
Raportat la cele de mai sus, arată următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 127 din Codul fiscal:
Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.
În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Nu acționează de o manieră independentă angajații sau oricare alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care creează un raport angajator/angajat în ceea ce privește condițiile de muncă, remunerarea sau alte obligații ale angajatorului.
Din interpretarea normelor juridice incidente reiese că angajații sau acele persoane care pot fi asimilate angajaților prin prisma raporturilor cu angajatorul nu acționează de o manieră independentă, deci nu sunt persoane impozabile.
În dovedirea cererii mele a depus la dosarul de fond copia cărții de muncă din care rezultă că în aceeași perioadă în care a fost angajat la S.C. Tipomedia Prod S.R.L. (societate a cărei asociat este Advărul Holding, conform extras Recom depus la dosar) s-a derulat și convenția civilă nr. 563/_ .
Așa cum se poate constata din probatoriul administrat în cauză, calitatea de angajator era exercitată în ambele situații de Adevărul Holding, singura rațiune a "angajării" concomitente la mai multe societăți a fost eficientizarea plăților față de bugetul statului.
Pentru reclamant nu a existat nicio diferență cu privire la munca prestată prin intermediul convenției civile sau a contractului individual de muncă.
Convenția civilă este acceptată atât în doctrina juridică, cât și în practică, ca fiind asimilată contractului individual de muncă, în sensul că și aceasta creează o situație de subordonare față de angajator, având în vedere că prestatorul de servicii îndeplinește atribuțiile desemnate de angajator, sub supravegherea acestuia, prestează activitate și predă lucrări la termenele convenite, în condițiile ȘI calitatea cerute de beneficiar, și, totodată, angajatorului îi revine obligația de plăti o remunerație pentru munca prestată și de a vira la bugetul de stat impozitul pe venit, aplicându-se metoda reținerii la sursă.
O relație de muncă este caracterizată întotdeauna de mecanismul contractual, de schimbul sinalagmatic de prestații reciproce dintre contractanți: interdependența obligației prestatorului de a presta munca și cea a beneficiarului angajator de a remunera munca. Prin urmare, consideră că legiuitorul, prin inserarea alin (3) din art.127, a permis anumitor categorii de persoane care prestează muncă în baza unei convenții civile să fie exceptate de la prevederile Titlului VI, deoarece această convenție se încadrează în sintagma folosită de legiuitor ca fiind "un instrument juridic care creează un raport angajator- angajat".
Instanța de fond își motivează hotărârea făcând trimitere la norme europene și spețe soluționate de CJUE. Consider că analogia făcută între prezenta cauză și cauza având ca obiect precizarea caracterului de dependență și, respectiv, a statutului de persoană impozabilă a unor persoane implicate în activitatea de colectare a taxelor (Cauza C-202/90) este neîntemeiată.
În cauza de față, relația angajator - angajat este pe deplin dovedită mai ales prin prisma existenței și a unui raport de muncă instituit printr-un contract individual de muncă.
Reclamantul își organizam activitatea în cadrul tipografiei conform cerințelor angajatorului și conform obligațiilor ce îi reveneau conform CIM. Situația reclamantului nu s-a schimbat deloc prin încheierea convenției civile. Pur și simplu a fost o decizie a angajatorului de a-l angaja prin convenție civilă și nu prin CIM. Sunt deja notorii angajările forței de muncă prin convenție civilă.
Mai mult, instanța de fond apreciază că remunerația stabilită prin convenția civilă se acordă printr-o singură prestație, ceea ce exclude ideea de salariu. Conform Codului Muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, adică exact situația reglementată de convenția civilă.
În concluzie, se subscrie sferei de persoane neimpozabile în scop de TVA, motiv pentru care înregistrarea în scopuri de TVA este nelegală.
Având în vedere cele expuse mai sus, solicită admiterea prezentului recurs și pe cale de consecință modificarea în întregime a Sentinței civile nr. 8328/2012 în sensul admiterii cererii introductive, anularea Deciziei nr. 1. emisă la data de_ privind înregistrarea reclamantului, din oficiu, în scopuri de TVA și anularea Deciziei nr. 23 din data de_ .
În drept s-au invocat prevederile: art. 299 și urm. Cod. pr. civ., Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Pârâta intimată D. G. A F. P. A J. C. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului - f. 10.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Problema care se impune a fi lămurită în cauză este aceea a naturii muncii prestate de către reclamant în temeiul convenției civile nr. 563/_ încheiată cu SC ADEVĂRUL HOLDING SRL.
Instanța de fond, făcând o analiză a clauzelor contractului, a concluzionat în sensul că activitatea prestată de reclamant în temeiul convenției de prestări servicii nr. 563/_ este o activitate esențialmente independentă, supusă exigențelor art. 172 Cod fiscal.
În fața instanței de recurs au fost solicitate clarificări recurentului, acesta arătând că a fost directorul executiv al SC TIPOMEDIA PROD SRL, ocupându-se de coordonarea activității tipografiei, care ulterior a fost preluată de către SC ADEVĂRUL HOLDING SRL. În baza convenției civile își desfășura activitatea în cadrul SC TIPOMEDIA PROD SRL, unde primea o parte din salariu, iar cealaltă parte o încasa de la SC ADEVĂRUL HOLDING SRL cu titlu de prestări servicii. În intervalul de timp_ - martie 2011 a desfășurat o activitate unică doar că din punct de vedere pecuniar a fost plătit din două surse. Convenția de prestări servicii a încetat în iunie-iulie 2010 iar toate mențiunile au fost consemnate în cartea de muncă.
Raportat la aceste susțineri și date fiind limitele probațiunii impuse de art. 305 Cod proced. civilă, Curtea apreciază că soluția ce se impune a fi pronunțată în cauză, în temeiul art. 312 Cod proced. civilă, este aceea a trimiterii spre rejudecare în vederea suplimentării probațiunii.
Astfel, pentru lămurirea deplină a naturii reale a raporturilor juridice dintre părți, instanța de fond va administra toate probele pe care le va considera utile - inclusiv proba testimonială în măsura în care se apreciază necesar, putând fi cerute date în acest sens inclusiv de la beneficiarul activităților prestate de către reclamant.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamantul B. Ș. împotriva sentinței civile nr. 8328 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul B. Ș. împotriva sentinței civile nr. 8328 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2013.
Președinte, D. M. | Judecător, F. T. | Judecător, M. H. |
Grefier, D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: M. F. B.
