Sentința civilă nr. 2809/2013. Contestație act administrativ fiscal

Dosar nr. _

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2809/2013

Ședința publică de la 15 Februarie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.

Grefier I. -M. P.

Pe rol este judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant R. C. S. și pe pârât D. G. A F. P. C., pârât A. F. P. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care, se constată că reclamantul a formulat cerere de judecare în lipsă.

Având în vedere că nu se mai impune administrarea altor probe,instanța declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Prin cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul R.

  1. S. în contradictoriu cu D. G. a F. P. a Județului C. și A. F. P. a Municipiului C. -N., s-a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei nr.232/2011 de soluționare a contestației și a Deciziilor de obligații la plata de accesorii nr.1230124455518/_, 1230123000488/_ și nr.1230123199507/_, reprezentând dobânzi, majorări și penalități de întârziere aferente plăților anticipate cu titlul de impozit pe anul 2009. De asemenea, s-a mai solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

    În motivarea cererii

    , s-a arătat că sumele stabilite cu titlul de accesorii nu au fost în mod corect stabilite de către pârâtă .

    Creanța principală a fost stabilită pentru obținerea veniturilor din chirie însă contractul nu a fost dus la bun sfârșit, fiind reziliat începând cu data de_, astfel încât nu s-a datorat impozitul calculat, veniturile efective fiind mai mici datorită rezilierii contractului.

    Reclamantul a depus la organul fiscal 4 contestații, prin Decizia nr.232/_ pârâta a soluționat în sensul respingerii tuturor celor 4 contestații depuse.

    fapt.

    Soluția primită nu este corectă, fiind soluționată cu ignorarea stării de

    În drept

    , cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1119 și urm.

    C.pr.fiscală.

    În probațiune

    , s-au anexat deciziile atacate.

    Prin întâmpinarea formulată

    , pârâta D.G.F.P. C. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că deciziile atacate au fost emise de A. F. P. a Municipiului C. -N. și excepția prescripției dreptului la acțiune. A arătat pârâta că Decizia nr.232/_ a fost comunicată reclamantului la data de_, în timp ce completarea de acțiune prin care se solicita anularea acestei decizii a fost înregistrată la data de_, cu mult peste termenul de 6 luni prevăzut de art.7 din Legea nr. 554/2004.

    Sub aspectul fondului, se arată că cererea este neîntemeiată.

    Având în vedere faptul că reclamantul a contestat prin 4 contestații stabilirea impozitului în raport de actele care vizau aceleași categorii de obligații fiscale, contestațiile formulate au fost conexate.

    Este real că, în cauză contractul de închiriere a fost reziliat, însă nu s- a adus la cunoștința organului fiscal acest fapt prin depunerea unei declarații cu veniturile realizate în anul 2009.

    În baza declarației de venit estimate pe anul 2009 depuse inițial de către reclamant, organul fiscal a emis o decizie de impunere, semnată de reclamant în data de_ . Conform acesteia, reclamantul avea obligația de a efectua plăți anticipate trimestrial, însă nu și-a îndeplinit această obligație, stabilindu-se astfel accesorii în mod legal.

    Analizând cererea formulată în baza probelor administrate în cauză, instanța reține că aceasta este neîntemeiată.

    Astfel,cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP C.

    , având în vedere că reclamantul atacă și Decizia de soluționare a contestației nr. 232/2011, pârâta fiind emitentul actului, rezultă că aceasta are calitate procesuală pasivă.

    Referitor la excepția prescripției, instanța constată că aceasta nu este întemeiată. Potrivit art. 11 din Legea nr. 554/2004, termenul de introducere a acțiunii este de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.

    Potrivit dovezii de comunicare a deciziei menționate (f.44-45) reclamantul a luat la cunoștință de conținutul deciziei pe data de_, însă acțiunea reclamantului a fost depusă la oficiul poștal în ziua de luni,_ (f.14). Prin acțiunea formulată, reclamantul a criticat și Decizia de soluționare a contestației nr.232/_, arătând la pagina 4 din acțiune, (f.11) că înțelege să atace decizia menționată, sub aspectul netemeiniciei rezolvării contestației cu privire la accesorii. Având în vedere această împrejurare, depunerea ulterioară a completării de acțiune, prin care se formulează un petit expres nu mai are relevanță, instanța era deja investită și cu soluționarea cererii împotriva deciziei de soluționare a contestației.

    Prin urmare, excepția prescripției invocată, va fi respinsă.

    Sub aspectul fondului, instanța reține că reclamantul a declarat contractul de închiriere a unui imobil, contract aferent anului 2009 în anul 2010, cu întârziere, și la nivelul sumei ce era de încasat în anul 2009, motiv pentru care, plățile anticipate cu titlul de impozit pe anul 2009 au fost stabilite de organul fiscal pe baza venitului net estimat și declarat de reclamant.

    Întrucât plățile ce erau de încasat, cu anticipare, au fost încasate cu întârziere, în luna ianuarie 2011, s-au calculat accesorii aferente.

    Reclamantul nu a criticat modalitatea de calcul a accesoriilor, sub aspectul cuantumului acestora,motiv pentru care nu s-a impus efectuarea unei expertize, în cauză, s-a criticat doar perceperea accesoriilor, reclamantul pretinzând că acesta nu sunt datorate.

    Reclamantul a încheiat un contract de închiriere aferent anului 2009, cu un venit estimat de 108000 euro, echivalent cu suma de 329290 lei, după scăderea cheltuielilor forfetare de 109763 lei.

    La data de_, reclamantul a depus declarația privind venitul pe anul 2009, în care a menționat veniturile obținute din chirii, însă închirierea a fost reziliată din_ .

    Reclamantul pretinde că nu datorează penalitățile aferente întregului cuantum al venitului din chirii realizat pe anul 2009 deoarece începând cu luna_ contractul s-a reziliat și nu a mai obținut venituri.

    Instanța constată însă că, din punctul de vedere al procedurii fiscale, opinia reclamantului nu este întemeiată.

    Contractul de închiriere se impunea a fi declarat în anul 2009, în termen de 15 zile de la data încheierii contractului, în temeiul art. 81 alin. 2 din Legea 571/2003, urmând ca în raport de venitul estimat să fie calculate impozitele aferente anticipate, în sensul art. 84 alin. 1,5 și 6 din Legea 571/2003 și 137 ind.1 din HG 44/2004. Eventuala reziliere a contractului de închiriere, putea produce efecte doar în sensul art. 90 alin.1 și 2 Cod fiscal, la solicitarea reclamantului putându-se modifica decizia de impunere prin care s-au stabilit obligațiile de plată inițiale. Orice obligație de plată cu titlul anticipat ajunsă la scadență, se impunea a fi plătită, în lipsa plății datorându-se majorări și penalități de întârziere. În situația achitării plăților anticipate datorate și rezilierea închirierii, ulterioară plăților anticipate, este posibilă doar efectuarea unei recalculări, atât a venitului cât și a impozitului.

    Raportat la aspectele mai sus menționate, instanța apreciază că reclamantul datorează majorări, dobânzi și penalități conform art. 119 și 120 din OG 92/2003,prin urmare va respinge cererea formulată.

    Fără cheltuieli de judecată.

    PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

    Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției.

    Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul R. C. S., cu domiciliul în C. -N., str.Academician DP nr.24, jud.C. în contradictoriu cu pârâta D. G. F. P. a Municipiului C. -N. și cu pârâta A. F. P. C., ambele cu sediul în C. -N., P-ța Avram I. nr.19, jud.C. .

    Fără cheltuieli de judecată.

    Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 15 Februarie 2013.

    Președinte,

    M. T.

    Grefier,

    1. -M. P.

Red.MT/tehn.MG 4 ex. _

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 2809/2013. Contestație act administrativ fiscal