Decizia civilă nr. 1356/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1356/2013
Ședința publică de la 07 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile formulate de către reclamanta SC E. R. S. și de către pârâții D. G. A F. P. A J. C., M. C. - ÎN C. DE D. G. AL D. G. A F. P.
C., împotriva sentinței civile nr. 9573/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 05.02, respectiv_, atât reclamanta recurentă, cât și pârâții recurenți au depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 9573/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta S.C. E. R. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții D. G. a F.
P. a jud. C. și M. C. în calitate de D. G. al DGFP.
S-a anulat Decizia nr. 254/_, emisă de ANAF - D. G. a F.
P. a județului C., prin care s-a soluționat contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 1355/_ și a Raportului de inspecție fiscală nr. 2134/_ al ANAF - D. G. a F.
P. a J. C. .
S-a anulat Decizia de impunere nr. 1355/_ emisă de ANAF - D. G. a F. P. a J. C. .
A fost exonerată societatea reclamantă de obligația de plată a sumelor cuprinse în această decizie.
S-au respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere formulată de reclamantă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 13322,84 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În perioada_ -_ s-a desfășurat o inspecție fiscală cu privire la societatea reclamantă, în privința perioadei_ -_ pentru contribuțiile la bugetul consolidat al statului și_ pentru impozitul pe profit.
Ca urmare a acestei inspecții s-a întocmit raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 2134/_ . (filele 77-107)
Prin raportul de inspecție fiscală s-a reținut că societatea reclamantă a considerat în mod greșit ca fiind deductibile la calculul impozitului pe profit
serviciile prestate de diverși terți în domeniul turismului, respectiv servicii hoteliere de restaurant, fără a exista detalierea serviciilor prestate sau a produselor comercializate; societatea a contabilizat ca și deductibile cheltuielile efectuate cu achiziționarea de agende personalizate, seturi de pixuri de lux, calendare, felicitări și cărți de vizită, iar acestea sunt cheltuieli de protocol și prin urmare nedeductibile; în anul 2007 societatea a achiziționat două detectoare radar, acestea neconcurând la realizarea de venituri.
Ca urmare a raportului de inspecție fiscală, s-a emis dispoziția de măsuri nr. 1862/_ prin care s-a dispus înregistrarea constatărilor efectuate de echipa de inspecție fiscală.
Prin același raport de inspecție fiscală s-a constatat că societatea reclamantă a omis plata mai multor contribuții cu privire domnul VAJKOVSKI GYORGGY care a deținut dubla calitate de salariat și administrator în cadrul societății și ocupa funcția de președinte al Consiliului de Administrație. S-a reținut că societatea a virat aceste contribuții doar pentru venitul realizat sub formă de salariu și nu și pentru venitul obținut sub formă de indemnizație. Pentru acesta din urmă societatea a reținut și a virat doar impozitul CASS asigurat.
În baza acestui raport s-a emis ulterior decizia de impunere nr. 13555/_ și Dispoziția nr. 1862/_ .
În consecință s-a reținut că societatea reclamant are obligația de a achita următoarele contribuții taxe și impozite pentru sumele plătite domnului VAJKOVSKI GYORGGY: contribuția de asigurări sociale datorate de angajator; contribuția de asigurări sociale datorate de asigurați; contribuția de asigurări pentru șomaj; contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de asigurați; contribuția de asigurări sociale de sănătate datorate de angajator; contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată de angajați; contribuțiile pentru accidente și boli profesionale; contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru persoane aflate în concediu medical; contribuția pentru concedii și indemnizații de la persoanele juridice sau fizice; contribuția angajatorilor pentru fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale.
Susținerile reclamantei referitoare la procedura de efectuare a inspecției fiscale sunt neîntemeiate.
Astfel, reclamanta susține că i s-ar fi încălcat dreptul la informare. Cu toate acestea, chiar reclamanta arată că în speță i s-au comunicat de mai multe ori constatările efectuate de inspectori pe parcursul inspecției. În aceste condiții, instanța a apreciat că nu se poate considera că reclamantei nu i s-ar fi respectat dreptul la informare. Faptul că pe parcursul inspecției fiscale inspectorii și-au schimbat de mai multe ori părerea cu privire la constatările care urmau să fie cuprinse în raport nu are nimic ilegal, ci dimpotrivă, este un lucru obișnuit, cauzat de evoluția normală a constatărilor din cadrul unei inspecții.
Referitor la încălcarea regulii unicității inspecției fiscale, instanța a constatat, de asemenea, că aceasta nu a fost încălcată, întrucât reclamanta nu a făcut proba că ar fi fost supusă în trecut unei inspecții cu privire la TVA sau la impozitul la care se referă prezentul dosar.
Din punct de vedere substanțial, instanța a apreciat însă că susținerile reclamantei referitoare la indemnizația administratorului Vajkovski Gyorgy sunt întemeiate.
În această privință instanța a reținut următoarele:
Domnul Vajkovski Gyorgy a încasat suma de 7000 de euro lunar cu titlu de indemnizație pentru serviciile sale prestate societății reclamante în calitate de administrator. Contractul a fost depus între filele 431-435 din dosarul cauzei. Faptul că domnul Vajkovski Gyorgy a avut calitatea de administrator este
demonstrat și de extrasul de la registrul comerțului, în care acesta figurează ca administrator al societății reclamante.
Trebuie subliniat faptul că prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta s-a apărat tocmai arătând că reclamanta nu a făcu proba existenței unui contract de administrare încheiat cu domnul Vajkovski Gyorgy. Or, reclamanta a depus la dosarul cauzei acest contract la filele 431-436. Acest contract are dată certă prin înscrierea la registrul comerțului ca și administrator al societății reclamante a domnului Vajkovski Gyorgy.
În materia impozitului pe venitul din salarii, instanța a constatat că acesta a fost greșit determinat de intimată întrucât chiar dacă este asimilată în vederea impunerii cu un venit salarial de art. 55 din Codul fiscal, indemnizația acordată administratorului nu este un venit salarial.
În materia contribuției la asigurările sociale indemnizația administratorilor este exceptată de la plata prin prevederile art. 6 pc.t 1 alin. 2 raportat la art. 5 din Legea nr. 19/2000, întrucât administratorul Vajkovski Gyorgy a avut și calitatea de salariat, după cum arată chiar intimata.
Cu privire la contribuția pentru asigurări de sănătate prevăzută de Legea nr. 95/2006, instanța a constatat că aceasta a fost achitată de societatea reclamantă, după cum arată chiar intimata.
Cu privire la contribuția pentru șomaj instanța a constatat că aceasta nu este obligatorie în cazul persoanelor care au și funcția de administrator pe lângă cea de salariat potrivit art. 20 lit. b și 22 alin. 1 lit. b și 27 din Legea nr. 76/2002, dacă persoana în cauză nu a optat pentru asigurarea în sistemul asigurărilor pentru șomaj.
Referitor la contribuția prevăzută de Legea nr. 346/2002 privind fondul de accidente instanța a constatat că această lege nu prevede obligativitatea achitării unei contribuții pentru indemnizația de administrator.
Cu privire la contribuția pentru fondul pentru garantarea creanțelor salariale prevăzută de Legea nr. 200/2001, de asemenea, instanța a constatat că această lege nu prevede obligativitatea achitării unei contribuții pentru indemnizația de administrator.
Referitor la contribuția la Fondul național unic pentru asigurări sociale de sănătate instanța a constatat că din prevederile art. 4 alin. 2 raportat la prevederile art. 1 din OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate.
În consecință, instanța a constatat că în mod greșit s-au stabilit în sarcina reclamantei ca datorii contribuțiile menționate anterior, prin decizia de impunere nr. 1355/_ și prin Raportului de inspecție fiscală nr. 2134/_ al ANAF -
D. G. a F. P. a J. C. . Prin urmare în mod greșit s-a respins prin decizia nr. 254/_, emisă de ANAF - D. G. a F. P. a județului C., contestația administrativă formulată de reclamantă.
Ca urmare, instanța a admis petitele formulate de reclamantă prin precizarea de acțiune referitoare la Decizia nr. 254/_ și la Decizia de impunere nr. 1355/_ . Cu privire la anularea raportului de inspecție fiscală instanța a apreciat că solicitarea de anulare a acestuia este superfluă întrucât nu acesta este actul care produce obligații în sarcina reclamantei și dispoziția de impunere menționată anterior.
În afară de aceste petite reclamanta a mai contestat dispoziția de măsuri emisă de organul fiscal cu nr. 1862/_, contestația împotriva acesteia fiind soluționată prin respingere.
Instanța a apreciat că în privința acestei dispoziții, soluția organului fiscal a fost corectă.
Astfel, reclamanta susține că în mod greșit au reținut inspectorii fiscali că acele cheltuieli ocazionate de achiziția materialelor publicitare personalizate sunt de natura cheltuielilor de protocol și urmează regimul de deducere aferent acestora. Aceste cheltuieli se referă la achiziționarea unor agende personalizate, pixuri de lux, calendare, felicitări sau cărți de vizită.
Având în vedere prevederile art. 39 din HG nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, instanța a apreciat că cheltuielile avute în vedere de organele fiscale se încadrează în noțiunea de cheltuieli de protocol, întrucât agendele și pixurile personalizate servesc tocmai ca și cadouri făcute partenerilor de afaceri ai societății reclamante. Nu există nici un motiv pentru a considera că acestea nu pot să fie cadouri decât în cazul în care ar avea inscripționate pe ele mesaje destinate persoanei căreia îi sunt oferite.
Cheltuielile efectuate cu achiziționarea a două sisteme de detectare a aparatelor radar, instanța a apreciat că în mod corect inspectorii fiscali au considerat această cheltuială ca fiind nedeductibilă. Aceasta deoarece asigurarea disciplinei rutiere a șoferilor societății reclamante nu poate fi considerată o operațiune destinată unei alte operațiuni taxabile, după cum în mod corect au reținut organele fiscale.
De asemenea, instanța a apreciat că în mod corect organele fiscale au apreciat că cheltuielile efectuate în scopul deplasărilor de către salariați sunt nedeductibile, întrucât în lipsa detalierii serviciilor prestate de către terți în cuprinsul facturilor emise de către aceștia nu se poate proba față de organul fiscal că aceste cheltuieli au fost efectuate de către salariați în interes de serviciu. În consecință, instanța a apreciat că petitele acțiunii formulate de către reclamantă privind anularea deciziei nr. 45958/_ și a dispoziției nr.
1862/_ emise de către intimată.
Referitor la petitul privind obligarea pârâților în solidar la restituirea sumei de 3. lei reprezentând contravaloarea sumelor stabilite prin decizia de impunere nr. 1355/_, instanța a constatat că acesta este neîntemeiat întrucât la dosarul cauzei nu s-a depus nicio dovadă a achitării vreunei sume de bani de reclamantă pârâtelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC EMFESZ R.
S.
solicitând in baza art.312 alin.2 si alin.3, teza 1, Cod procedura civila, sa se dispună admiterea recursului, modificarea in parte a sentintei recurate in sensul admiterii cererii privind obligarea pârâților la restituirea sumei de 317.257 lei, reprezentand contravaloarea sumelor stabilite prin Decizia de impunere nr. 1355/_ si achitate de catre reclamantă, precum si acordarea integrale a cheltuielilor de judecata cauzate reclamantei in fond. Obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecata in recurs.
Critică partial Sentinta recurată: respectiv in partea care priveste respingerea cererii reclamantei privind obligarea pârâților la restituirea sumei de
lei, reprezentand contravaloarea sumelor stabilite prin Decizia de impunere nr. 1355/_ si achitate de catre reclamantă, punctual, argumentele reclamantei fiind urmatoarele:
Referitor la faptul ca reclamanta nu ar fi dovedit ca a achitat suma de
317.257 lei, arată:
Prin Decizia de impunere nr. 1355/_ a fost stabilită în sarcina societății reclamante obligatii suplimentare de plata in cuantum de 317.257 lei.
Având în vedere că societatea reclamantă a formulat anterior solicitarea de recuperare a TVA-ului achitat, organele fiscale AFP-C. a procedat direct la compensarea automata a sumei de 70.868 lei pe care era obligată să o restitue subscrisei reprezentând TVA-ul de recuperat.
Trebuie să reținem în acest sens, că în perioada iulie 2007 - august 2010, organele de control din cadrul ANAF au efectuat mai multe inspectii fiscale periodice in vederea ramburs arii TVA-ului. Cu acest prilej, organele de inspectie au constat faptul ca societatea reclamantă a dedus legal TVA-ul aferent achizitiei de materii prime, materiale si servicii, "achizitii destinate operatiunilor taxabile", potrivit prevederilor art.145 din Codul fiscal.
Prin procesele verbale intocmite cu privire la TVA de catre organele de specialitate din cadrul DGFP C. urmare solutionarii cererilor de compensare si rambursare a TVA depuse de societatea reclamantă in perioada 2008-2010 nu s- au stabilit obligatii fiscale suplimentare la bugetul de stat, iar in privinta TVA s-a stabilit ca societatea reclamantă are dreptul de a-i fi rambursata TVA la bugetul de stat, potrivit cu deconturile intocmite de aceasta potrivit prevederilor legale.
Din această perspectivă, compensare efectuată de către organele fiscale cu suma de 70.868 lei a operat direct fără să fim în vreun fel consultați, încălcându- se astfel prevederile art. 9 din Codul de procedura fiscala, care instituie, cu titlu de principiu, obligatia organelor de control de a asigura contribuabilului dreptul de a fi ascultat, orice fel de decizie administrativ fiscală neputand fi luată fără a fi avute in vedere si sustinerile, documentele sau informatiile pe care persoana verificata le considera relevante in ceea ce priveste solutia ce urmeaza a fi adoptata.
Astfel, potrivit art. 9 alin. 1 din actul normativ indicat "înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei". In conformitate cu dispozitiile legale mentionate cat si cu procedura elaborata de M. F., discutia finala are rolul concilierii asupra punctelor de vedere formulate in scris de contribuabil si care trebuie sa aiba la baza prezentarea din partea echipei de inspecție a constatarilor si consecintelor fiscale. Pentru a fi opozabile cele doua informari reciproce (prezentarea constatarilor si consecintele fiscale din partea echipei de inspecție si punctul de
vedere al contribuabilului) trebuie sa se realizeze in forma scrisa.
Ratiunea instituirii acestei reguli a fost aceea de a se asigura o corecta verificare si stabilire a situatiei de fapt, organele de control avand, potrivit art.7 din acelasi act normativ obligatia de a verifica, obtine si utiliza toate infOrmatiile si documentele necesare pentru determinarea corecta a situatiei fiscale a contribuabilului.
In schimb, organele fiscale au comunicat la data de 9 decembrie 2010 societatii reclamante, prin adresa ANAF-C. inregistrata cu nr. 4266/_ si mentionata mai sus, ca extrasul de cont "tine loc de conciliere conform procedruii arbitrale".
Procedand astfel, consideră ca organele de inspectie fiscala au incalcat dispozitiile legale exprese referitoare la indeplinirea conditiilor necesare in realizarea unei activitati de inspectie fiscala cu respectarea drepturilor contribuabililor de a se apara cu privire la orice aspecte apreciate de organul de control ca nefiiind in conformitate cu prevederile legale.
Totodata, actele administrativ fiscale, astfel intocmite, constituie, in realitate, manifestari discretionare ale organelor de control, care printr-un exces de putere procedeaza la stabilirea unor obligatii suplimentare de plata in sarcina reclamantei, fara a-i acorda posibilitatea de a pregati si argumenta corespunzator toate aspectele retinute in cuprinsul procesului verbal de control.
Or, finalitatea avuta in vedere de legiuitor si in stabilirea acestei obligatii a fost tocmai aceea de a se evita luarea unei decizii intemeiate pe o situatie de fapt eronata si de a asigura posibilitatea pentru contribuabil de a combate orice constatari ale organelor de control care s-ar putea dovedi contrare situatiei fiscale
reale, mai inainte de a se emite o decizie si de a se stabili obligatii suplimentare de plata printr-un titlu de creanta.
Procedand astfel, este lasat fara efect inclusiv principiul bunei credinte care trebuie sa stea la baza oricaror relatii dintre contribuabili si organele fiscale, principiu esential reglementat de dispozitiile art. 12 din Codul de procedura fiscala, potrivit carora "relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință, în scopul realizării cerințelor legii ".
AFP-C. a comunicat societatii reclamante la data de 9 decembrie 2010, un extras de cont prin adresa inregistrata cu nr. 4266/_ prin care s-a precizat ca la data de_ Emfesz R. S. figureaza in evidenta cu debite in cuantum de doar 246.391 lei. (Așadar obligațiile stabilite prin Decizia de impunere diminuate cu TVA-ul de rambursat 317.257 - 70.868 = 246.391 lei ).
In data de 25 ianuarie 2011, AFP C. a transmis societatii reclamante Somatia nr.1/2011 impreuna cu Titlul executoriu nr. 3863/2011 prin care i s-a pus in vedere reclamantei sa achite suma de 246.391 lei.
Pentru a evita blocarea conturilor bancare si impiedicarea desfasurarii norma le a activitatii, societatea reclamantă a achitat suma de 246.391 lei, direct in contul bugetelor de asigurari sociale si fonduri speciale, conform ordinului de plata nr. 36 din data de_, vizat de OTP Bank.
Subliniază în acest context că organele fiscale nu au constestat niciodată faptul că societatea reclamantă a achitat intergal aceste obligații, astfel încât apreciază că solicitarea reclamantei de restituire a acestor sume este pe deplin justificată.
Referitor la admiterea in parte a cheltuielilor de judecata cauzate reclamantei in fond
Avand in vedere indeplinirea conditiilor art. 274 C.proc.civ. si a faptului ca paratii au cazut in pretentii, se impunea a fi puse in sarcina lor cheltuielile de judecata integrale suportate de catre societatea reclamantă cu ocazia judecatii in fond a litigiului.
In drept s-au invocat prevederile: art. 304 alin. 9 si 304 ind. 1 Codul de procedura civila.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâții D. G. a
F. | P. | a J. | C. si M. | C. | , in calitate de reprezentant legal al |
D. | G. | a F. | P. a J. | C. solicitând modificarea hotararii in |
temeiul prevederilor art.304 pct.8 si 9 din Codul de procedura civila, in sensul respingerii in totalitate a actiunii in contencios fiscal formulata de reclamanta.
În dezvoltarea motivelor de recurs, arată recurenta că documentele de care se prevaleaza trebuiau sa fie detinute de reclamanta la data realizarii operatiunii respectiv, a impozitarii veniturilor in discutie.
In fapt, reclamanta a depus aceste documente abia in fata instantei de judecata investita cu solutionarea cauzei, nefiind prezentate nici echipei de inspectie fiscala pe perioada derulari inspectiei fiscale, si nici organului de solutionare a contestatiei pe calea procedurii prealabile.
Subliniază ca lipsa documentelor lega le nu poate fi suplinita ulterior in fata instantei de judecata intrucat, aceasta nu poate "sa efectueze verificari care sa priveasca imprejurari ulterioare celor evocate in actul de control".
Învederează ca contractul de administrare chiar daca se sustine de catre reclamanta ca a fost incheiat in data de_, nu a fost prezentat echipei de inspectie fiscala intrucat, asa cum rezulta din cuprinsul acestuia a fost tradus la data de_, desi reclamanta a inregistrat actiunea in contencios administrativ cu mai bine de un an in urma.
De asemenea, din informatiile furnizate de Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Cluj rezulta ca a fost revocata calitatea d-Iui Vajkovski Gyorgy a fost revocata.
Prin urmare, referitor la obligatiile fiscale retinute in sarcina societatii aferente indemnizatiei administratorului cu privire la impozitul pe veniturile din salarii cu ocazia controlului fiscal echipa de inspectie fiscala a constatat in mod corect ca societatea reclamanta a calculat si virat contributii de asigurari sociale (CAS) doar pentru venitul realizat de d-l Vajkovski Gyorgy pe baza contractului de munca iar, pentru venitul obtinut sub forma de indemnizatie, a retinut si virat doar impozit si CASS asigurat. "
In fata instantei de fond reclamanta a sustinut diferenta existenta intre calitatea de salariat in baza contractului de munca si cea de administrator numit prin actul constitutiv, expunand o teorie intre raporturile ce se nasc intre angajator pe de o parte si salariat sau administrator pe de alta parte, insa fara nici o justificare in privinta modalitatii prin care este remunerat, platit administratorul care este si angajat al societatii.
Din analiza documentelor puse la dispozitie de societatea reclamanta pe perioada derularii inspectiei fiscale prin raportare la dispozitiile legale incidente (art.55 alin.1 si 2 din Codul fiscal) rezulta ca indemnizatia acordata unui membru al Consiliului de Administratie care are si calitatea de angajat al aceleasi societati, intra in categoria veniturilor asimilate salariilor si totodata in fondul total de salarii al societatii, respectiv reprezinta venitul brut din salarii obtinut de OI VAJKOVSZKI GYORGY in cadrul acelei societati.
In fapt, legislatia romana in domeniu, atat la data intocmirii Procesului verbal nr.1 cat si la data intocmirii contractului de munca pe seama d-Iui Vajkovsky Gyorgy prevedea la art.55 alin.1 Cod fiscal ca: " Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile În bani și/sau În natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate În baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special ") prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă."
Totodata, potrivit art.55 alin 2 Cod fiscal: " (2) În vederea impunerii, sunt asimilate salariilor: [ ... ]
indemnizația administratorilor, precum și suma din profitul net cuvenite administratorilor societăților comerciale potrivit actului constitutiv sau stabilite de adunarea generală a acționarilor;
orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor."
Prin urmare, intrucat d-nul Vajkovski Gyorgy este o persoană fizică ce desfășoară activitate În baza unui contract individual de muncă, fara a detine la momentul incasarii indemnizatiei nici un alt contract incheiat cu societatea, respectiv un contract de mandat, un contract de administrare societate, aceasta afirmatie nu poate fi acceptata luand in considerare ca acesta in calitate de presedinte al Consiliului de administratie si D. general al Societatii, va avea un venit lunar net de 7.000 euro echivalentul in lei de la data semnarii contractului de munca iar venitul brut lunar din salariii reprezintă totalitatea veniturilor realizate Într-o lună conform art.55 alin.(1 )-(3) Cod fiscal.
Instanta de fond a interpretat in mod gresit dispozitiile legale incidente si actele existente la dosarul cauzei si cu privire la contributia de asigurari sociale datorata de angajat si contribuția individuala de asigurări sociale În cazul asiguratilor in conditiile in care cu ocazia controlului s-a constatat ca societatea a achitat unui membru al Consiliului de Administratie indemnizatii de sedinta fara a inregistra si vira contributia de asigurari sociale datorata de angajator si de
asigurat, cu toate ca acest salariat are dubla calitate de membru al Consiliului de administratie si salariat propriu al societatii in acelasi timp.
Facand trimitere la prevederile art.5 si 6 ind. 1 alin.2 ale Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, instanta de fond impartaseste optica societatii reclamante care sustine ca administratorul remunerat cu indemnizatie pentru aceasta calitate este in acelasi timp si asigurat prin efectul legii ca salariat cu contract de munca "se excepteaza de la obligativitatea depunerii declaratiei de asigurare personala pentru CAS ."
Potrivit art.5 alin.1 pct.lV lit.b) al Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale:"(1) În sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: [ ... ]
IV. persoanele care se află În una dintre situatiile următoare: [ ... ]
b) administratori sau manageri care au Încheiat contract de administrare sau de management; [ ... ] "
Asa cum a aratat anterior prevederile legale mai sus mentionate nu sunt incidente intrucat reclamnta nu a facut dovada faptului ca d-nul Vajkovski Gyorgy are incheiat cu societatea un contract de management sau de administrare, singurul contract incheiat de aceasta persoana cu societatea fiind contractul de munca nr.115261/_, prin urmare, nu se poate pune problema exceptarii de la obligatia depunerii declaratiei de asigurare, respectiv a aplicarii prevederilor art.5 alin 1 pct.lV lit.b) si nici cel al art.6 ind. 1 alin.2 al Legii nr. 19/2000.
Din cuprinsul prevederilor legale mai sus mentionate rezulta ca toate persoanele care desfasoara activitati pe baza unui contract individual de munca sunt asigurate in mod obligatoriu in sistemul public de asigurari sociale. De asemenea, se retine faptul ca angajatorii in calitatea lor de contribuabili datoreaza contributia la fondul de asigurari sociale de stat pe care o calculeaza la venitul brut realizat lunar de asigurati .
Situatia de fapt (calcularea si virarea doar in cazul venitul realizat de d-l VAJKOVSKI GYORGY, pe baza contractului de munca incheiat cu societatea) este similara si in cazul: contributiei de asigurari sociale de sanatate datorata de angajator si asigurati, contributia de asigurari pentru somaj datorata de angajator si asigurati, contributia de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale, contributia la fondul pentru garantarea creantelor salariale, contributia pentru concedii si indemnizatii, motiv pentru care in apararea noastra facem trimitere la consideratiile expuse pe larg in cuprinsul decizie emise pe cale administrativa de institutia pârâtă.
In concluzie, invederează ca intrucat asa cum a mai mentionat anterior societatea reclamanta nu a incheiat cu domnul Vajkovski Gyorgy un contract de mandat sau de administrare, indemnizatia obtinuta de catre acesta, respectiv sumele achitate de societate pentru calitatea sa de Presedinte al Consiliului de Administratie reprezinta un venit asimilat salariilor, prevazuta la art.55 alin 2 Cod fiscal incluzandu-se in cadrul venitului brut lunar din salarii, respectiv in fondul de salarii.
In final, subliniază ca in opinia pârâților solutia instantei de fond este gresita si intrucat in dispozitivul hotararii a omis sa mentioneze in mod expres faptul ca respinge actiunea fata de d-nul M. C. in calitate de reprezentant legal al D. G. a F. P. a J. C., desi admite numai in parte actiunea reclamantei iar, acesta a fost improcesuat numai pentru petitul de restituire in solidar cu institutia pe care o reprezinta.
Mentionează ca, in considerentele hotararii Tribunalul Cluj a respins acest petit intrucat reclamanta nu a depus la dosarul cauzei nici un document care sa faca dovada platii vreunei sume.
Pentru considerentele mai sus expuse solicită sa se admită prezentul recurs si pe cale de consecinta sa se modifice hotararea primei instante in sensul respingerii in totalitate a actiunii in contencios fiscal formulata de reclamanta- intimata.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 1355/_ emisă de Activitatea de I. Fiscală din cadrul D. G. a F. P. a jud. C., s-au stabilit, în sarcina reclamantei, obligații suplimentare de plată în sumă de 317.257 lei, reprezentând:
31 lei-impozit pe veniturile din salarii și asimilate salariilor;
103.867 lei - contribuția de asigurări sociale datorate de angajator;
50.071 lei - majorări de întârziere aferente contribuției de asigurări sociale datorate de angajator;
51.937 - contribuția de asigurări sociale datorate de asigurați;
24.880 lei - majorări de întârziere aferente contribuției de asigurări sociale datorate de asigurați;
3.437 lei - contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de angajator;
1.919 lei - majorări de întârziere aferente contribuției de asigurări pentru șomaj datorate de angajator;
2.561 lei - contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați;
1.252 lei - majorări de întârziere aferente contribuției individuale de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați;
27.309 lei - contribuția de asigurări de sănătate datorată de angajator;
13.488 lei - majorări și penalități de întârziere aferente asigurărilor de sănătate datorate de angajator;
13.604 lei - contribuția de asigurări de sănătate reținută de asigurați;
9.372 lei - majorări și penalități de întârziere aferente contribuției de asigurări de sănătate reținută de la asigurați;
3.790 lei - contribuția de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale datorate de angajator;
1.819 lei - majorări de întârziere aferente contribuției de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale datorate de angajator;
4.039 lei - contribuția pentru concedii și indemnizații;
1.964 lei - majorări de întârziere aferente contribuției pentru concedii și indemnizații;
1.296 lei - contribuția angajatorilor la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale;
621 lei - majorări de întârziere aferente contribuției angajatorilor la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale.
S-a reținut în cuprinsul raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 2134/_ că societatea reclamantă a considerat în mod greșit ca fiind deductibile la calculul impozitului pe profit serviciile prestate de diverși terți în domeniul turismului, respectiv servicii hoteliere de restaurant, fără a exista detalierea serviciilor prestate sau a produselor comercializate; a contabilizat ca și deductibile cheltuielile efectuate cu achiziționarea de agende personalizate, seturi de pixuri de lux, calendare, felicitări și cărți de vizită, iar acestea sunt cheltuieli de protocol și prin urmare nedeductibile; în anul 2007 societatea a achiziționat 2 detectoare de radar, acestea neconcurând la realizarea de venituri.
Ca o chestiune prealabilă, Curtea constată că, prin sentința recurată, instanța de fond a admis în parte acțiunea precizată de reclamantă prin precizarea de acțiune referitoare la decizia de impunere nr. 1355/_, doar cu
privire la indemnizația administratorului Vajkovski Gyorgy, fiind totodată considerate neîntemeiate susținerile reclamantei referitoare la modalitatea de efectuare a inspecției fiscale. Totodată, instanța de fond a respins petitul privind obligarea pârâților, în solidar, la restituirea sumei de 317.257 lei reprezentând contravaloarea sumelor stabilite prin decizia de impunere.
Sentința a fost recurată de către D. G. a F. P. a jud. C. și de reclamantă, dar de aceasta din urmă doar cu privire la soluția de respingere a cererii de restituire a sumei de 317.257 lei, astfel încât Curtea va analiza litigiul doar în limitele investirii prin recurs, aspectele nerecurate intrând în puterea lucrului judecat.
Prin urmare, Curtea este chemată a se pronunța asupra aspectelor reținute de prima instanță și recurate de pârâtă referitoare la indemnizația administratorului Vajkovski Gyorgy și, în continuare, asupra petitului vizând restituirea, către reclamantă, a sumei stabilite prin decizia de impunere.
În ceea ce privește remunerația primită de Vajkovski Gyorgy, Curtea constată că atât reclamanta cât și instanța de fond au susținut că aceasta reprezenta indemnizația încasată în baza unui contract de administrare înscris în Registrul Comerțului.
Contrar celor reținute de prima instanță, Curtea constată că reclamanta nu a dovedit existența, în perioada care a făcut obiectul controlului, a unui contract de administrare încheiat cu dl. Vajkovski Gyorgy.
Astfel, contractul de administrare depus la filele 431-435 din dosarul de fond a fost tradus abia la data de_, fiind astfel imposibil a fi înregistrat ca atare în Registrul Comerțului anterior acestei date, în condițiile în care nu exista o traducere legalizată a acestuia. Or, este cunoscut faptul că orice înregistrare într-un registru public presupune depunerea actului supus înregistrării în limba oficială.
Mai mult decât atât, Curtea constată că, prin punctul de vedere transmis de către societate organelor fiscale, aflat la fila 286 verso dosar fond, în ceea ce privește administrarea societății, reprezentanții acesteia au invocat dispozițiile art. 137 ind. 1 și 197, susținând că administratorii S. pot să îndeplinească concomitent calitatea de administrator, numiți prin actul constitutiv sau de adunarea generală și funcția de angajat al societății în baza unui contract de muncă. Prin acest punct de vedere, societatea nu a invocat nici un contract de administrare încheiat cu dl. Vajkovski Gyorgy, ci a invocat faptul că acesta are calitatea de administrator potrivit hotărârii Adunării G. consemnate în procesul-verbal nr. 1 depus la fila 303 dosar fond și conform dispozițiilor legale invocate.
Toate aceste schimbări de poziții ale societății reclamante conduc la concluzia că, în perioada supusă controlului, nu exista încheiat vreun contract de administrare cu dl. Vajkovski Gyorgy, contractul reținut de instanța de fond în soluționarea favorabilă a contestației fiind evident un înscris întocmit pro causa și care nu poate fi avut în vedere.
În consecință, Curtea constată că susținerile organelor fiscale vizând inexistența unui contract de administrare încheiat cu dl. Vajkovski Gyorgy sunt întemeiate, în realitate veniturile obținute de acesta fiind venituri salariale, pentru care trebuiau reținute toate contribuțiile menționate în cuprinsul raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată neîntemeiată contestația formulată de reclamantă și, în consecință, fondat recursul pârâtei D. G. a F. P. a jud. C. și nefundat cel promovat de reclamantă.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă și îl va admite pe cel promovat de pârâta D. G. a F. P. a jud. C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul reclamantei.
Admite recursul declarat de D. G. A F. P. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 9573/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta SC E. R. S., în contradictoriu cu D. G. A F. P. A J. C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, M. D. | JUDECĂTOR, R. -R. D. | JUDECĂTOR, L. U. |
GREFIER, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: B. G. Z.
