Sentința civilă nr. 1510/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA CIVILA Nr. 1510/2013
Ședința publică de la 01 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -M. B.
Grefier M. -M. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei formulată de reclamantul D.
F. și pe pârât A. F. P. A M. C. -N., pârât D. G. A
F. P. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și susținerile parților cu prilejul dezbaterii pe fond a cererii au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 25 ianuarie 2013 încheiere ce face parte integranta din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C., reclamantul D. F. în contradictoriu cu intimații A. F. P. A MUNICIPIULUI C. N. și D. G. ERALA A F. P. C. a solicitat
instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea actului administrativ fiscal constatat prin Decizia nr. 29/11 august 2008 prin care s-a respins contestația asupra Dispoziției nr. 750 din_, dispoziție prin care, în patrimoniul contestatorului sunt incluse nelegal obligații fiscale, ca urmare a calității sale de asociat unic în SC BRIANT MEDIA SRL și încetarea executării însăși.
În motivare se invocă faptul că dispoziția este nelegală deoarece SC BRIANT MEDIA SRL este dizolvată conform încheierii nr. 14951/2005 din 21 aprilie 2005 a judecătorului delegat de pe lângă OR.C., pronunțată în dosarul nr._ . Din fișa sintetică a contribuabilului rezultă că această societate avea de stins creanțe fiscale în sumă de 61.564 lei la_ . În contextul în care societatea menționată anterior a fost dizolvată în speță nu mai puteau fi aplicate dispozițiile art. 236 din Legea 31/1990. Se mai invocă faptul că dispoziția 750 din_ nu a fost comunicat contestatorului decât în data de 16 iulie 2008. Mai invocă reclamantul faptul că a mai atacat Dispoziția 750/2006 în dosarul Tribunalului C. cu nr._ însă aceasta a fost respinsă ca prematur introdusă pentru lipsa plângerii prealabile.
În cauză a depus întâmpinare D.G.F.P. C. care a solicitat respingerea acțiunii, înțelegând să invoce excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta fiind depusă cu depășirea termenului de șase luni prevăzut de art. 11 alin.1 din Legea 554/2004. Se invocă faptul că decizia contestată i-a fost comunicată reclamantului cu data de 29 iulie 2008, însă neprezentându-se la oficiul poștal pentru ridicarea avizului, ulterior, potrivit art. 44 alin.3 din OG 92/2003 s-a îndeplinit procedura de comunicare prin publicitate cu data de_ .
În cauză a mai depus întâmpinare și intimata A.F.P a municipiului C.
-N. care a în înțeles să invoce excepția tardivității acțiunii, în condițiile în care aceasta nu a fost introdusă în termenul de 6 luni sau de un an de zile de la data la care reclamantului i-a fost comunicată Dispoziția 750/_ sau de la data la care a expirat termenul legal de soluționare a contestației pe care a formulat-o împotriva dispoziției. Se mai arată faptul că reclamantul a mai formulat două acțiuni în contencios administrativ, actul contestat fiind Dispoziția 750/2006 și la ambele dosare a fost depusă Decizia nr. 29/_, aspect care înțelege să-l dovedească cu încheierea de ședință din data de_ pronunțată în dosarul_ . Termenul de decădere este
împlinit chiar și raportat la data de_, data depunerii deciziei 29/2008 în dosarul_ .
Prin sentința civilă nr.3966/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și cea a tardivității. Totodată, s-a respins acțiunea formulată de reclamant, având ca obiect anularea act administrativ fiscal.
Prin decizia civilă nr.2744/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar cu același număr, s-a admis recursul declarat de D. F. împotriva sentinței civile nr.3966/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, care a fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că Decizia nr.29/_ emisă de A.F.P. C. -N. nu a fost comunicată reclamantului și că împrejurările reținute de prima instanța sunt in contradicție cu cele statuate prin Decizia civilă nr.465/_ a Curții de Apel C. .
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ *. Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând anularea
Deciziei nr.29/_, respectiv a Dispoziției nr.750/_ emisă de A.F.P.
-N., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că Decizia nr.29/2008 prezintă grave vicii de nelegalitate și nu analizează sub nici un aspect apărările formulate prin contestația administrativă.
De asemenea, a susținut că temeinicia și legalitatea deciziei susmenționate nu poate fi realizată fără a analiza temeinicia și legalitatea Dispoziției nr.750/2006, întrucât decizia se sprijină și este fundamentată pe această dispoziție, iar, în măsura în care decizia este nelegală, în ceea ce privește constatările și concluziile asupra raportului juridic fiscal dedus spre soluționare, aceasta înseamnă că, raportul de drept fiscal stabilit a priori prin chiar dispoziția în cauză, este nelegal, cele două acte fiind interdependente și indisociabile din punct de vedere juridic și al aplicării în concret a prevederilor legale în materie fiscală.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin Decizia nr. 29/_ emisă de A.F.P. s-a respins contestația formulată de reclamant formulată împotriva Dispoziției 750/_ emisă de aceeași instituție, prin care i s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 61.564 lei plus majorări de întârziere ca urmare a transmiterii universale a patrimoniului SC BRIANT MEDIA SRL.
Totodată, în cauză a mai fost emisă și Decizia nr. 107/29 iulie 2008 prin care intimata DGFP C. a soluționat sesizarea AFP C. -N. cu privire la contestația depusă de reclamant împotriva Dispoziției 750/2006, anterior menționată, pe calea procedurii prealabile.
Apreciem că decizia contestată este nelegală în primul rând prin prisma faptului că în cadrul acesteia nu se regăsesc temeiurile de drept pentru argumentul unic prezentat de catre organul administrativ fiscal la
adoptarea solutiei de respingere a contestatiei administrative formulate de catre reclamant, ceea ce atrage nulitatea Deciziei emise în aceste conditii.
Practic organul fiscal nu a analizat niciuna dintre criticile de nelegalitate invocate de reclamant.
Apoi, este de observat faptul că dispoziția stabilește creanțele fiscale în sarcina reclamantului rezultat ca urmare a dizolvării societății comerciale la data de_, data emiterii dispoziției iar nu data dizolvării efective a societății comerciale, astfel cum era firesc, respectiv_ .
Având în vedere motivul pentru care aceste creanțe fiscale au fost stabilite în sarcina reclamantului, dizolvarea societății și transmisiunea patrimoniului către asociatul unic, orice operațiune de determinare a acestor creanțe trebuia efectuată în mod necesar pentru valoarea creanțelor fiscale de la momentul la care a operat transmisiunea, acest moment fiind data dizolvării societății -_, iar nu la un moment ulterior, respectiv, data emiterii dispoziției, întrucât reclamantul nu putea să dobândească și, pe cale de consecință, nu puteau fi impuse în sarcina sa, decât acele creanțe fiscale existente în patrimoniul societății comerciale la momentul transmisiunii universale a patrimoniului societății comerciale.
Pentru aceste considerente, organul investit cu soluționarea contestației avea obligația de a verifica, cu prioritate, existența creanțelor fiscale în mod originar în patrimoniul societății comerciale pentru că numai în situația în care asemenea creanțe ar fi existat acestea puteau face obiectul transmisiunii în patrimoniul reclamantului.
Însă, prin decizia atacată nu se procedează la o minimă analiză în acest sens deși acest demers este esențial pentru stabilirea existenței/inexistenței creanței fiscale.
Or, pentru ca pretinsele creanțe fiscale să fi existat în patrimoniul societății iar, ulterior, acestea să fie transmise către reclamant era necesar ca sumele în discuție să fi fost stabilite anterior în sarcina societății comerciale printr-un act administrativ fiscal. În acest sens se poate observa faptul că dispoziția atacată nu cuprinde nicio mențiune cu privire la actele administrativ-fiscale prin care a fost individualizată în sarcina societății comerciale datoria care, ulterior, prin efectul dispoziției a fost transmisă în sarcina reclamantului.
De asemenea, era obligatorie individualizarea în cuprinsul dispoziției a actelor administrativ-fiscale prin care a fost stabilită datoria fiscală în sarcina societății comerciale ce a fost ulterior transmisă reclamantului, deoarece numai în acest mod se putea stabili legalitatea acestei datorii fiscale, atât sub aspectul aplicării prevederilor legale cât și sub aspectul întinderii acestei datorii, ce a fost ulterior transmisă reclamantului ca efect al dizolvării persoanei juridice. Acestea cu atât mai mult, cu cât, in dispoziție nu se menționează perioadele de timp pentru au fost stabilite contribuțiile despre care se susține că ar fi reprezentat datoria fiscală a societății situație în care nu se poate verifica dacă aceste creanțe puteau fi impuse ori acestea au fost stinse prin una dintre modalitățile prevăzute de lege.
Așa fiind, în temeiul art. 8-18 din Legea 554/2004 va admite acțiunea și va dispune anularea Deciziei nr.29/2008 precum și a Dispoziției nr.750/2006 emisă de A. F. P. a Municipiului C. -N. .
În temeiul art. 274 C.pr. civ va obliga pârâta la 372 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată formulată de reclamantul D. F., domiciliat în C. -N., str.V. nr.17-19, bl.A.1, ap.19, jud.C., în contradictoriu cu intimații A. F. P. A MUNICIPIULUI C. N.
, cu sediul în C. -N., P-ța Avram I. nr.19, jud.C. .
Dispune anularea Deciziei nr.29/2008 precum și a Dispoziției nr.750/2006 emisă de A. F. P. a Municipiului C. -N. .
Obligă pârâta la 372 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului (fond).
Respinge acțiunea față de D. G. ERALA A F. P. C., urmare a admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a acestei instituții.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 01 Februarie 2013.
Președinte,
-M. B.
Grefier,
M. -M. C.
Red.AMB/tehn.MG 5 ex. 11.03.13
