Sentința civilă nr. 1962/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1962/2013
Ședința publică din data de 12 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul
M. I. A.
în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. B. -N.
, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Cauza s-a judecat în fond la data de 29 octombrie 2013, concluziile reclamantului fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul M. I. A., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. B. -N., a formulat contestație împotriva deciziei nr. 33/_ emisă de pârâtă, prin care s-a respins contestația reclamantului împotriva deciziilor de impunere din oficiu nr. 193.1/_, 193.2/_ și a deciziei nr. 193.3/_, solicitând admiterea contestației și anularea acestora ca netemeinice și nelegale.
În motivare s-a arătat că decizia atacată este neîntemeiată deoarece se întemeiază pe o interpretare greșita a legii.
Potrivit art. 208 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 "A. le sociale de sănătate sunt obligatorii si funcționează ca un sistem unitar" participarea la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate fiind obligatorie.
Pe de altă parte, tot acest articol reglementează principiile in baza cărora funcționează sistemul de asigurări de sănătate printre care alegerea libera de către asigurați a casei de asigurări (art. 208 alin. 3 lit. a, principiu enunțat identic in art. 218 alin. 2).
Reclamantul nu este asigurat al Casei de asigurări de sănătate BN neexprimându-și niciodată intenția de a deveni asigurat al CAS BN.
Ignorând aceasta stare de fapt ( inexistenta vreunui contract de asigurare încheiat cu acesta),
C.A.S. BN, a primit deciziile contestate care sunt neîntemeiate.
In plus, titlul executoriu presupune în mod obligatoriu existența unei creanțe certe, lichide, a cărei scadență să se fi împlinit fără ca reclamantul să îi achite această obligație. Așa cum s-a arătat, între reclamant și intimată nu există nici un raport contractual (si nici delictual) care să o îndreptățească la a dobândi calitatea de creditor în privința reclamantului. Este adevărat că obligația asigurării reprezintă o obligație legală, dar ca și în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto stabilite prin Legea nr.136/1995 nu dobândește calitatea de asigurat decât prin încheierea unui contract de asigurare.
Conform art.211 din Legea nr. 95/2006, "(1) Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii romani cu domiciliul in tara, precum si cetățenii străini si apatrizii care au solicitat si obținut prelungirea dreptului de ședere temporara sau au domiciliul in România si fac dovada plații contribuției la fond, in condițiile prezentei legi. In aceasta calitate, persoana in cauza încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație. "
In speța un asemenea contract nu există și deci între reclamant si CAS BN nu s-au născut nici drepturi si nici obligații reciproce. Având această premisă, în perioada pentru care a fost demarată executarea silită a sumelor reprezentând contribuții la FNUASS, reclamantul nu a pretins
și nu putea pretinde să beneficieze de pachetul de servicii medicale enumerate in art.217 - 219 ale Legii nr.95/2006.
Este firesc astfel, că atâta vreme cât în favoarea sa nu s-au născut niciun fel de drepturi, nefiind încheiat contract de asigurare cu CAS BN, să nu se nască în sarcina sa nici obligații constând în plata unor contribuții către această casă de asigurări.
Mai mult, este neîntemeiată emiterea Deciziei nr. 193.3/_ referitoare la obligațiile de plată accesorii înainte de a fi fost aduse la cunoștință deciziile de impunere din oficiu si înainte de a refuza plata acestora sau înainte de a le contesta.
Decizia nr. 193.3/_ referitoare la obligațiile de plată accesorii este neîntemeiată și din acest punct de vedere.
In concluzie, deciziile contestate sunt lipsite de temei legal deoarece între reclamant si CAS BN nu există stabilit nici un raport juridic obligațional iar executarea silită a acestuia este lipsită de interes deoarece reclamantul nu are calitatea de asigurat al acestei Case de asigurări de sănătate.
In drept, s-au invocat disp. art.218 OG 92/2003, art.208, 217, 218, 219 Legea nr.95/2006.
Pârâta C. de A. de S. B. -N.
a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitata respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că contribuțiile în sistemul asigurărilor sociale de sănătate reglementate de L.95/2006 a reformei în domeniul sănătății cu modificările si completările ulterioare, reprezintă venituri publice, se cuvin bugetului general consolidat, fiind prevăzute ca anexă la legile bugetare anuale. Reglementarea legală a organizării și funcționării sistemului de asigurări sociale de sănătate prevede obligația generală a persoanelor asigurate și a angajatorilor (persoane juridice și persoane fizice) de a plăti contribuția, în raport cu veniturile realizate, la fondul de asigurări de sănătate, având calitatea de asigurat toți cetățenii români cu domiciliul în țară, toți aceștia având obligația plății contribuției de asigurare, în raport cu veniturile pe care Ie realizează.
Debitorul deși a realizat venituri din activitate independentă, pentru care plata contribuțiilor cuvenite Fondului de asigurări sociale de sănătate este obligatorie potrivit art.257(2) lit. b, nu a achitat la termenul legal obligațiile de plata și nici nu și-a îndeplinit obligațiile declarative menționate la art.215 din aceasta lege.
Pentru situațiile în care debitorii nu înțeleg să respecte obligația de declarare și de virare a acestei contribuții, în mod voluntar, colectarea contribuțiilor se efectuează de către C. de asigurare de sănătate, având în vedere ca art. 261 din L.95/2006 stipulează dreptul CNAS de a aproba norme metodologice pentru desfășurarea activității de executare silită. Aceste norme au fost aprobate prin Ordinul nr.617/2006, in temeiul cărora casele de asigurări de sănătate iau masuri in vederea colectării creanțelor datorate FNUASS.
Astfel, CAS BN prin Compartimentul de specialitate a emis actele de urmărire împotriva debitorului, emițând, decizia de impunere 193.1/_ privind obligațiile de plata către FNUASS si decizia 193.2/_ aferent contribuțiilor de 11845 lei, si decizia 193.3/_ aferent accesoriilor de 3866 lei, utilizând bazele de date furnizate de ANAF pe baza de Protocol, conform art.35 din Ordin 617/2007, pentru sumele de plata a căror scadenta legala a expirat conform art.257(5) lit.b, neachitate, aferent intervalului 2008-2012.
Cu privire la tipul de contribuție analizat si obligația de a plați se afirma de către reclamant ca nu ar avea calitatea de asigurat fiindcă nu a încheiat un contract de asigurări cu CAS B. N., pornind astfel de la premiza greșită în sensul că acest tip de contribuție ar avea o natură contractuală. Prin urmare, în lipsa unui acord de voința consfințit în temeiul unui contract, plata acestui tip de contribuție nu poate fi impusă în sarcina debitorului. Afirmația este însă greșită și nu are la bază o temeinică interpretare a dispozițiilor Legii 95/2006. Astfel, in raport de:
- prevederile art.208(3) care stipulează ca asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii..." intre care "solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor" (art.208(3) lit. b) si "alegerea liberă de către asigurați a casei de asigurări" (art.208(3)lit. a);
art.208(6) "asigurarea voluntară de sănătate nu exclude obligația de a plăti contribuția pentru asigurarea socială de sănătate";
art. 211(1) care stipulează ca "sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea
dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. în această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație";
art.211(2) care stipulează: "calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în România" ,
art. 211(11) "asigurații au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale de la data începerii plății contribuției la fond, urmând ca sumele restante să fie recuperate de casele de asigurări de sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală, în condițiile legii, inclusiv accesoriile aplicate pentru creanțele bugetare";
art. 213 (1) menționează categoriile de persoane care beneficiază de asigurare, tară plata contribuției, iar la alin. (4) prevede: "categoriile de persoane care nu sunt prevăzute la alin. (î) și (2) au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi".
Rezultă în mod evident atât faptul că toți cetățenii români cu domiciliul în țară sunt asigurați, iar plata contribuției este obligatorie, independent de încheierea unui contract, întrucât obligativitatea asigurării nu dă voie persoanelor vizate de lege să opteze între a plăti sau nu contribuția sub pretextul că nu a încheiat contract cu o casă de asigurări de sănătate. Iar in caz de neachitare a contribuțiilor C. de asigurări de sănătate este obligată să aplice măsurile prevăzute de lege specifice colectării sumelor cuvenite Fondului.
Reglementarea legală a organizării și funcționării sistemului de asigurări sociale de sănătate prevede așadar, obligația generală a persoanelor asigurate de a plăti contribuția la fondul de asigurări de sănătate, având calitatea de asigurat toți cetățenii români cu domiciliul în țară, toți aceștia având obligația plății contribuției de asigurare, în raport cu veniturile pe care le realizează, relevante fiind in acest sens numeroase decizii ale Curții Constituționale (decizia 412/2005, decizia243/2004).
Față de cele mai sus menționate sunt neîntemeiate criticile cu privire la inexistența obligației de plată a contribuțiilor cuvenite FNUASS în lipsa încheierii unui contract cu CAS B. -N. .
Chiar și pentru persoanele care nu fac dovada plății contribuției la Fond, legea prevede la art.220, acordarea serviciilor medicale în cadrul unui pachet minimal de servicii, soluție justificată datorită solidarității sociale care presupune că orice persoană să beneficieze la nevoie de servicii medicale, pentru ca "nu se poate estima anticipat cine, când și de ce anume servicii medicale ori alte masuri de ocrotire a sănătății va avea nevoie".
In consecința este nejustificat refuzul achitării obligației de plata a contribuțiilor cuvenite FNUASS. Iar odată ce această obligație subzistă în sarcina debitorului fără ca acesta s-o fi achitat la scadență, sunt neîntemeiate pretențiile acestuia de exonerare de la plata accesoriilor cuvenite, neputând culpabiliza C. de asigurări de sănătate B. -N. pentru emiterea deciziilor de impunere, care n lipsa declarațiilor debitorului s-au emis, în baza informațiilor transmise de ANAF, cu respectarea termenului de prescripție fiscală.
La art.259(7) lit. b) din lege se arata ca "Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat: să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă" . Aceste dispoziții se coroborează cu art.257(5) lit. b care prevede scadența obligației de plată și cu alin. (8) care se referă la calcularea termenului de prescripție al plații contribuției.
Prin urmare, debitorul a realizat venituri impozabile în intervalul 2008-2012, avea obligația legală de a achita contribuțiile la termenele legale însă nu a dovedit plata acestora la scadență. In consecință CAS BN a procedat în mod legal la emiterea deciziilor de impunere în care se individualizează contribuțiile și accesoriile determinate de neachitarea acestor contribuții la scadenta legala.
Deciziile astfel emise au fost contestate cu contestație administrativa sub nr.3469/_, fără să depună vreun act ori vreo informație din care să rezulte o altă stare de fapt fiscală decât cea reținută de către C. de asigurări de sănătate. Contestația sa a fost soluționată prin decizia 33/_
de respingere a contestației nefiind găsite întemeiate niciuna din criticile formulate, aceleași critici formulate si prin cererea de chemare in judecata.
In drept, s-au invocat disp. art.205 NCPC, art.208, 215, 257, 259 din L.95/2006, Ordin 617/2007 al CNAS.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține pe fondul cauzei următoarele:
Constatându-se că obligația de declarare și de virare a contribuțiilor la FNUASS nu a fost îndeplinită de reclamant, s-a procedat de către C. de A. de S. B. -N. la emiterea deciziilor de impunere nr.193.1/_, nr.193.2/_ și nr.193.1/_ pentru contribuția de 11845 lei, aferentă perioadei_ -_, plus majorări/penalități de întârziere - 3866 lei, aferente perioadei_ -_, total: 15711 lei, în baza veniturilor transmise de către ANAF prin Protocolul nr.5282/95896/_ - file 25, 35 -41 dosar, fiind necontestat că, în intervalul 2008-2012, debitorul a realizat venituri din activități independente.
Prin contestația administrativă adresată Casei de A. de S. B. -N. și înregistrată sub nr.3469/_, reclamantul a invocat aceleași motive pe care și-a întemeiat acțiunea de față.
Prin decizia nr.33/_, C. de A. de S. B. -N. a respins ca neîntemeiată contestația promovată, în esență pe motivul că debitorul face parte din categoria persoanelor care, obținând venituri din activitate independentă, are obligația suportării contribuțiilor aferente acestor venituri, iar calculul sumelor datorate pentru perioada 2008-2012 s-a realizat în conformitate cu art.257 alin.2 lit. f din Legea nr.95/2006, prin aplicarea unei cote de 6,5% - sem. I 2008 și anul 2009 și 5,5% - sem. II din_, 2012, asupra veniturilor stabilite din activități independente, calculându-se și accesorii conform art.120 și 121 ind.1 din OG nr.92/2003; de asemenea, s-a relevat că, încă din anul 2006, contestatorul știa că datorează contribuțiile la FNUASS, aspect dovedit prin plățile efectuate în anii 2006 și 2007. În soluționarea contestației, s-a constatat că debitorul nu avea veniturile din activitatea independentă declarate la casa de asigurări de sănătate, conform art.215 și 219 din Legea nr.95/2006 și că, în aceste condiții, în mod corect și legal s-au avut în vedere veniturile transmise de către autoritatea fiscală teritorială în temeiul protocolului ca bază de calcul a contribuțiilor care se cuvin FNUASS, pentru perioada 2008-2012, contestatorul neprezentând o altă situație de fapt decât cea reținută de C. de A. de S. B. -N. și nici dovezi privind plata obligațiilor către o altă casă de sănătate.
Indubitabil, reclamantul se încadrează în categoria persoanelor fizice ce au realizat venituri din activități independente, iar în această calitate avea obligația să plătească contribuții la FNUASS, în termenele prevăzute de lege, până în data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru, conform art. 257 (2) lit. b coroborat cu art.213 alin.(2) lit. h și art.257 alin.(3) din Legea nr. 95/2006, respectiv cu art.8(1) din Ordinul nr.617/2007 al CNAS ("contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru").
Tribunalul reține că potrivit prevederilor art. 208 alin.(3) lit. e) din Legea nr.95/2006, cu modificările și completările ulterioare, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, unul din principiile sale fiind participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. În acest sens, art.211 din același act normativ prevede că sunt asigurați, prin efectul legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară.
Prin urmare, calitatea de asigurat la sistemul asigurărilor sociale de sănătate nu reprezintă o chestiune ce implică opțiunea persoanei ce are calitate de cetățean român și domiciliul în România. Astfel, în considerarea principiului solidarității menționat la art. 208 alin.(3) lit. b), toți trebuie să contribuie la constituirea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, indiferent dacă au beneficiat sau nu de servicii medicale de la acest sistem. Altfel spus, cei care sunt sănătoși și nu au nevoie de servicii medicale contribuie la acest fond în funcție de veniturile lor, fiind solidari și ajutând pe cei care au nevoie de servicii medicale ale căror costuri nu le-ar putea acoperi în sistem privat sau în sistem individual.
În acest sens, sunt și prevederile art.213 alin.(4) din actul normativ menționat, potrivit cărora categoriile de persoane care nu sunt exceptate potrivit alin. (1) și (2) de la același articol au obligația să se asigure în condițiile art.211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi, aceasta fiind practic o obligație legală ce decurge din calitatea de cetățean român cu domiciliul în țară. Această prevedere dă forță principiului liberei alegeri a casei de
asigurări de sănătate, contribuabilul fiind liber să încheie contractul cu orice casă de asigurări de pe cuprinsul țării, dar nu are libertatea de a opta dacă încheie sau nu contract de asigurare.
Apoi, C. de asigurări de sănătate este obligată să colecteze sumele cuvenite fondului în cadrul termenului de prescripție fiscală, care este de 5 ani, conform art.91 Cod procedură fiscală. Nu se poate invoca vreo culpă din partea Casei că nu a întreprins mai repede măsuri de colectare, cât timp reclamantul care avea obligația de declarare/virare impusă de lege, nu și-a îndeplinit aceste obligații și cât timp instituția pârâtă se încadrează în termenul de prescripție extinctivă.
Tribunalul reține că titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art.32 alin.(4) din Ordinul nr.617/2007 sau decizia de impunere emisă de organul competent al CAS. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Potrivit art.110 alin.3 Cod proc. fiscală, titlul de creanță fiscală este caracterizat ca fiind "actul prin care se constată și se individualizează creanța fiscală" atât a impozitelor și taxelor, cât și a contribuțiilor, amenzilor și altor sume de bani ce reprezintă venituri publice, întocmite de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii.
Totodată, art.111 alin.(1) Cod procedură fiscală stabilește: ,,Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează"", iar art.119 Cod procedură fiscală prevede că "(1 ) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere."
Potrivit art.141 (2) din Cod procedură fiscală "Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege".
Majorările de întârziere în materie fiscală se particularizează prin aceea că ele curg din ziua imediat următoare scadenței obligației fiscale, de drept, cu excluderea posibilității de renunțare la ele și nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului, excepție de la regimul juridic al evaluării legale a daunelor-interese din dreptul comun și sunt neplafonate, calculându-se și datorându-se până în ziua încasării sumei inclusiv, pentru fiecare zi de întârziere.
Așadar, neachitarea acestor contribuții la scadență determină ope legis obligativitatea suportării majorărilor de întârziere, determinat de particularitățile titlurilor de creanță fiscală ce reprezintă venituri ale bugetului general consolidat.
Se impune a se menționa că potrivit art. 257 alin.1, alin.2 lit. a și b, alin.3 din Legea nr.95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin.(1), contribuția stabilindu-se sub forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit, veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit.
Concluzionând, cu privire la apărările formulate de reclamant, tribunalul subliniază caracterul obligatoriu al contribuției la plata asigurărilor sociale de sănătate, libertatea contractuală fiind stabilită în acest caz doar în privința alegerii entității asigurătoare de către asigurat, iar în lipsa existenței unei manifestări de voință din partea asiguratului, asigurarea obligatorie acționând în temeiul legii speciale, asupra tuturor veniturilor impozabile obținute atât din salarii, cât și din activitatea independentă.
Raportat la considerentele de fapt și de drept expuse anterior, cu sublinierea că baza de calcul este reprezentată de veniturile din activitățile independente desfășurate de reclamant, conform datelor furnizate de autoritatea fiscală competentă( reclamantul nefăcând dovada unei situații fiscale diferite până la momentul soluționării contestației), fiind verificate cerințele impuse pentru creanță de a fi certă, lichidă și exigibilă, prin însuși conținutul titlurile de creanță atacate care sunt conforme cu art.43 și 46 Cod pr. fiscală, tribunalul, în temeiul art.218 cu referire la art.209 alin.4 C.pr.fiscală, tribunalul va respinge ca neîntemeiată acțiunea.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul M. I.
A.,
domiciliat în B., str. G., nr. 15E, jud. B. -N., CNP 1., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. B. -N.,
cu sediul în B., str. G., nr.5, jud. B. -N., ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul B. -N., sub sancțiunea nulității, conform art.490 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată astăzi, 12 noiembrie 2013, prin punerea soluției la dispoziția părților, conform art.396 alin.2 Codul de procedură civilă.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
D. E. L. | M. | D. | P. |
Red/dact: DEL/HVA
_ /4 ex
