Decizia civilă nr. 1562/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1562/2013
Ședința publică din data de 11 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
M. D. GREFIER: M. V. -G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind recursurile declarate de recurentele-pârâte C. Local al M. ui C. T. și M.
C. T., împotriva sentinței civile nr. 10411 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. , în contradictoriu cu intimata- reclamantă SC M. C. T. SA și intimatul-pârât P. M. ui Câmpăia T. .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4 februarie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.10411 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis acțiunea formulată și extinsă de reclamanta SC M. C. T. SA în contradictoriu cu pârâții C. Local al M. ui
C. T. și M. C. T. prin Primar și în consecință: S-a dispus anularea HCL C. T. nr. 79/2007.
S-a dispus anularea Deciziei de impunere 11/_ și 12/_ emise de P. C. T. - S. I. și T. L. prin care s-au stabilit în sarcina societății lor obligații fiscale reprezentând impozit taxă teren intravilan în cuantum de 307.627,67 lei.
S-a constatat că societatea reclamantă și-a îndeplinit integral obligația de plată a impozitului aferent anului 2008 conform HCL 39/_ .
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 3124,3 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
C. Local C. T. a adoptat HCL 79/2007 prin care s-au aprobat criteriile necesare delimitării zonelor din intravilanul municipiului C.
T. .
In speța, delimitările zonale s-au stabilit in funcție de poziția terenurilor fata de DN 15, de starea trotuarelor, starea străzii, iar în accepțiunea C. ui Local C. T., DN 15 reprezintă reperul pentru centrul localității .
În baza acestui HCL s-au emis deciziile de impunere nr. 11/2008 și 12/2008 pentru suma de 307.672,75 lei și decizia nr.12/_ pentru suma de 378.028 lei, reprezentând impozit pe teren și clădiri .
Potrivit art. 247 pct. 4 al. 1 din Normele de aplicare a Codului Fiscal " delimitarea zonelor și stabilirea numărului acestora ….se stabilește prin hotărârile adoptate de către consiliile locale potrivit art. 247 lit. b din C. fiscal, în funcție de poziția terenului față de centrul localității …, de rețelele edilitare, precum și de alte elemente specifice fiecărei unități administrativ teritoriale pe baza documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism …
Pentru a se verifica dacă această hotărâre respectă prevederile Codului fiscal anterior amintite, în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize de către expert Babotă G., care a stabilit, printre altele că DN
15 nu se află situat în centrul localității, practic acest drum traversează localitatea dintr-un capăt în celălalt, iar SC M. C. T. se află situată la periferia orașului, la ieșirea spre municipiul Turda .
Așa fiind s-a apreciat că este nelegal a se stabili ca DN 15 să fie socotit centrul localității atâta timp cât DN 15 traversează localitatea dintr- un capăt în altul și, prin urmare, considerăm că stabilirea criteriilor necesare delimitării zonelor din intravilanul municipiului nu s-a făcut în funcție de poziția terenului față de centrul localității, așa cum prevede art. sus menționat.
Pe de altă parte, criteriile stabilite în HCL 79/2007 nu puteau fi aplicate cu începutul anului 2008 deoarece modalitatea de aplicare stabilită contravine prevederilor art. 247 pct. 4 al. 1 din Normele de aplicare a C. fiscal, respectiv autoritățile deliberative pot adopta astfel de hotărâri doar în cursul lunii mai pentru anul fiscal următor. Or, în speță hotărărea a fost luată în luna septembrie pentru anul fiscal următor. Mai apoi, se constată că prin art. 2 din HCL 79/2007 s-a stabilit că aceste criterii vor sta la baza zonării intravilanului municipiului . Ulterior acestei hotărâri însă, C. Local C. T. nu a adoptat nici o altă hotărâre prin care să se aprobe noua zonare a intravilanului municipiului .
Așa fiind, s-a apreciat că în mod nelegal s-a calculat impozitul aferent anului 2008 luându-se în considerare criteriile necesare delimitării zonelor din intravilanul municipiului C. T. din HCL 79/2007 în condițiile în care, practic, nu a existat o hotărâre a consiliului local prin care să se aprobe zonarea intravilanului localității.
De asemenea, din raportul de expertiză anterior amintit, reiese că terenul deținut în proprietate de reclamantă a fost încadrat în zona A de impozitare, în neconcordanță cu starea de fapt. Astfel, societatea reclamantă
deține teren aferent incintei unității în suprafață totală de 105,7517 ha conform CF inițial nr. 4819, dezmembrat în 5 parcele, potrivit încheierilor de carte funciară nr. 6989/1997, nr. 11175/2001 și extraselor de cf depuse în probațiune ( f 1-63 vol III) . Însă, din acest teren cca 65,7414 ha suprafață impozabilă nu beneficiază de facilitățile conferite de zona A, respectiv nu beneficiază de spații verzi, beneficiază de salubrizare numai pentru suprafața liniară ce se află lângă DN 15 și str. V. Goldiș, nu folosesc rețeaua stradală de electricitate, respectiv gaz metan. Conform aceluiași raport de expertiză, corect era ca terenul deținut de reclamantă să fie încadrat diferit în zona de impozitare, funcție de cele 5 corpuri funciare.
Un alt motiv de nulitate îl reprezintă faptul că nu s-au respectat condițiile de fond ale actului administrativ, respectiv în preambulul HCL 79/2007 nu se precizează temeiul legal al acestuia. Or, în acest context nu
se poate verifica conformitatea actului de drept adminstrativ cu conținutul legii, știut fiind că legalitatea actelor adminstrative trebuie să fie o condiție esențială pentru valabilitatea acestora. Apoi, nu s-a făcut dovada ca la publicarea HCL 79/2007 să fi fost publicată și anexa 2, respectiv anexa cu nomenclatorul străzilor -punctaje pe criterii, punctaj total și încadrarea în zonă. În acest context, este evident că hotărârea contestată nu poate produce efecte atâta timp cât nu au fost îndeplinite formalitățile corecte de publicitate a acesteia.
În ceea ce privește decizia de impunere nr. 11/2008 s-a reținut că aceasta este întocmită cu încălcarea prevederilor art. 43 al 2 lit. c C.pr. fiscală, sancțiunea fiind nulitatea actului administrativ . Astfel, această decizie de impunere nu are trecută data de la care își produce efectele și datele de identificare a contribuabilului, respectiv codul de identificare fiscală. De asemenea, sunt încălcate și dispozițiile art. 43 alin. 2 lit. d C. pr.
fiscală, respectiv deciziile de impunere nu cuprind mențiunile cu privire la locul situării și suprafața terenului impozitat, așa încât lipsește practic obiectul actului administrativ, sancțiunea fiind nulitatea acestui act.
Apoi, cele două decizii de impunere s-au emis pentru sumele de 307.672,75 lei și 378.028 lei, folosindu-se denumirea generală impozit/taxa teren intravilan, fără a fi individualizat debitul, majorările și penalitățile ceea ce duce la imposibilitatea controlului asupra respectării dispozițiilor legale.
În anul 2003 C. Local C. T. a adoptat HCL 39/2003 privind zonarea intravilanului municipiului C. T., hotărâre în baza căreia s-au calculat impozitele locale. Față de faptul că HCL 79/2007 nu a fost adoptată conform normelor legale sus enunțate, s-a apreciat că și pentru anul 2008 este aplicabilă HCL 39/2003 .
Reclamanta a dovedit ca și-a îndeplinit integral obligația de plata a impozitului aferent anului 2008 conform HCL 39/_ . Astfel, prin adresa nr. F 81/21/_ S.C. M. S.A. a depus declarația de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren aferent anului 2008 la nivelul stabilit si pentru anul 2007, în suma de 99.462 lei, conform încadrării zonale stabilite prin HCL 39/_ .
Suma a fost achitata integral la termen prin OP 1340/_ - 49.750 lei și OP 4430/_ - 49.712 lei, astfel s-a apreciat că societatea reclamantă si-a îndeplinit integral obligația de plata reprezentând impozitul pe teren aferent anului 2008.
În concluzie, față de cele sus expuse în temeiul art. 8 din Legea 554/2004 s-a admis acțiunea reclamantei în sensul în care a fost formulată și precizată.
În temeiul art. 274 C. pr. civ au fost obligați pârâții la plata sumei de 3124,3 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând onorariu expert și taxă timbru, timbru judiciar.
Pârâtul C. Local al Mun. C. T. a declarat recurs împotriva acestei sentințe, solicitând admiterea recursului formulat, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de chemare în judecată a reclamantei
.
Învederează faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei de obiect a petitului privind anularea HCL nr.79/2007.
Prin notele de ședință înregistrate sub nr._, depuse la dosarul cauzei pentru termenul din data de 5 martie 2010, C. Local al municipiului C. T. a invocat excepția lipsei de obiect al primului petit din cererea de chemare în judecată a reclamantei.
HCL nr. 79/2007 este un act administrativ cu caracter normativ. Hotărârea judecătorească prin care a fost anulat parțial sau total un act administrativ cu caracter normativ produce efecte față de toate subiectele de drept dar numai pentru viitor.
Acest aspect rezultă fără putință de tăgadă din prevederile art.23 din Legea nr.554/2004.
În data de 21 mai 2009 prin HCL nr.39 s-au aprobat criteriile necesare delimitării zonelor din intravilanul municipiului C. T. și încadrarea străzilor în zonele corespunzătoare începând cu anul 2010. Această hotărâre se aplică începând cu data de_ .
Prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr.1191117 /2010, dată la care HCL nr.79/2007 nu mai producea efecte juridice.
În consecință, solicită instanței de recurs, admiterea excepției lipsei de obiect al primului petit al reclamantei.
Pe fond, apreciază că în mod greșit instanța de judecată a reținut în motivarea Sentinței Civile nr. 10411/2012 că la adoptarea acestei hotărâri nu au fost respectate prevederile art.247 din Codul fiscal, întrucât poziția terenului față de centrul localității nu este singurul criteriu de zonare. La delimitarea zonelor unei localități se ține cont și de rețelele edilitare precum și de alte elemente specifice fiecărei unități administrativ teritoriale"""
Un element specific pentru municipiul nostru este DN 15. La punctul nr. 8 din anexa la HCL nr. 79/2007 s-a atribuit un punctaj diferit pentru distanța față de acest reper.
Consideră că în mod eronat instanța de fond a apreciat că HCL nr.79/2007 nu putea fi aplicată începând cu anul 2008 întrucât nu au fost îndeplinite fonnalitățile de publicitate ale acesteia.
totodată, arată că instanța de fond se află într-o regretabilă eroare atâta timp cât a făcut dovada faptului că HCL nr.79/2007 a fost publicată în Monitorul Oficial al Județului C. nr. 8-9 și se află afișată pe site-ul instituției noastre. Începând cu anul 2003, toate hotărâri le adoptate de consiliul local sunt afișate pe site și pot fi consultate de orice persoană interesată.
Menționează că instanța de fond a apreciat că un motiv de nelegalitate al HCL nr.7912007 este reprezentat de faptul că nu au fost respectate condițiile de fond ale actului administrativ, respectiv în preambulul hotărârii nu este precizat temeiul legal.
Pârâtul arată că nu poate fi de acord cu această părere întrucăt în preambului HCL nr.79/2007 este menționat faptul că această hotărâre a fost adoptată în temeiul prevederilor art.36 și 45 din Legea nr.215/2001.
Ori, art.36 din Legea nr.215/2001 dispune la alin. (1) că " C. local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale"
În ceea ce privește concluziile raportului de expertiză, apreciem că acestea sunt contradictorii. Cât privește forța probantă a expertizei, instanța nu este ținută de concluziile expertului, ele constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, care trebuie să-și motiveze poziția.
Arată că reclamanta a recunoscut faptul că pe o anumită suprafață liniară beneficiază de facilitațile din zona A, încadrarea s-a realizat în mod corect, ținînd cont de facilitățile existente la limita de proprietate.
Corespunde realității faptul că reclamanta deține în proprietate o suprafață mare de teren, dar întinderea acestei suprafețe nu este un criteriu de zonare pe baza căruia să se realizeze încadrarea într-o anumită zona și nici nu poate fi reținută culpa autorității locale pentru lipsa spațiilor verzi și a salubrității, în condițiile în care municipalitatea asigură aceste servicii pentru spațiile publice.
În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit în cauză, dorim să subliniem următoarele:
La obiectivul nr.3 al experitizei, expertul era abilitat să răspundă dacă este corect numărul de puncte acordat fiecărui criteriu din anexa la Hotărârea nr. 79/2007.
Pentru a putea răspunde acestui obiectiv, expertul a considerat că suprafața de teren care aparține reclamantei, ar trebui parcelată în 5 parcele.
Încă de la început am dori să subliniem faptul că reclamanta figurează în toate evidențele cu o singură adresă administrativă, respectiv strada L.
, nr. 145. Este adevărat faptul că pe parcursul timpului, reclamanta a recurs la o serie foarte lungă de dezmembrări și alipiri a unor parcele de teren, dar toate aceste operațiuni nu au fost aduse la cunoștința municipalității, mai mult, aceste dezmembrări sau alipiri succesive, au avut loc în aceași incintă împrejmuită și delimitată clar de alte proprietăți învecinate, păstrându-și aceeași adresă administrativă, respectiv: strada L. nr.145.
Întrucît adresa administrativă a reclamantei figurează pe strada L.
, reclamanta având un front stradal de 1360 m la această stradă ( acest aspect este înscris la pagina 6, penultimul paragraf din raportul de expertiză) apreciem că este necesar să ne raportăm la punctajul pe care expertul îl atribuie acestei străzi.
Astfel, expertul a apreciat că pentru strada L., criteriul 6, "spații verzi" ar fi trebuit să primească doar 5 puncte în loc de 10.
La criteriul 7-"salubrizare" expertul consideră că ar fi trebuit să primească O puncte în loc de 10. În răspunsul formulat la obiețiunile la raportul de expertiză, expertul apreciază că este posibil să se acorde doar O puncte dacă reclamanta achită serviciile de salubrizare către firma" special angajată.. și nu către SLCIAS. Ori, așa cum am demostrat deja, prin contractul de salubrizare încheiat între SC M. și SC SLCIAS SAC existent la dosarul cauzei) reclamanta nu are încheiat un alt contract de salubrizare cu o firmă specializată, ci cu SLCIAS societate comercială care este înființată de C. Local al municipiului C. T., acesta fiind unic acționar. De altfel, prin HCL nr.48/2008 C. Local al municipiului C. T. a atribuit în mod direct gestiunea S. ui P. de Salubrizare a M. ui C.
T. către S.C. SLCIAS S.A. Cârnpia T., în calitate de operator unic al acestui serviciu
În aceste condiții, apreciem că punctajul corect pentru criteriul 7 " salubrizare" este de 10 puncte și nu O, așa cum în mod eronat a reținut expertul.
Chiar dacă s-ar admite faptul că pentru distanța fața de centrul localității, reclamanta ar trebui să primească, O puncte, suma punctelor obținute pentru toate criteriile prevăzute în anexa la HCL nr.79/2007 este 85, ceea ce conduce la încadrarea străzii L. în zona A de impozitare. Acest aspect este recunoscut de altfel și în cuprinsul raportului de experiză, la pagina 7.
Având în vedere cele de mai sus, vă solicităm admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamanților ca netemeinică și nelegală.
Recursul nostru este intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C. Pr.
Civ., art. 3041, art.312 Cp.Pr.Civ.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs M. C. T. solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de chemare în judecată a reclamantei.
În motivele de recurs, arată că instanța de fond în mod eronat a respins excepția decăderii din dreptul de a mai formula extinderea de acțiune prin care a fost introdus în cauză municipiul C. T. în calitate de pârât.Această excepție a fost invocată prin întâmpinarea depusă de municipiul C. T. pentru termenul din data de 14 mai 2010, înregistrată sub nr. 10987/_ .
Prin Decizia nr. 3046/_, Curtea de Apel C. a casat Sentința civilă nr. 802/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr.3551117/2009 și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului C. . Prin această decizie, Curtea de Apel a statuat că " În rejudecare se va stabili În mod riguros cadrul procesual dorit de reclamantă, umrând a fi citate toate părțile împrocesuate pentru a le da posibilitatea să-și exprime poziția cu privire la pretențiile reclamantei.,
La primul termen de judecată din data de 12 februarie 2012, reprezentanta reclamantei a precizat verbal că înțelege să-și extindă acțiunea și împotriva P. ui municipiului C. T. . În termen procedural, a formulat precizarea de acțiune și în scris.
În urma comunicării acestei extinderi de acțiune, P. M. ui C.
T. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasi ve. Această întâmpinare a fost comunicată reclamantei la termenul din 5 martie 2012, și a fost admisă de instanța de fond la termenul din data de 5 noiembrie 2011. La aceeași dată a fost admisă și excepția lipsei calității procesuale pasi ve a Primăriei M. ui C. T. .
Pentru termenul din 9 aprilie 2011, reclamanta a formulat o nouă extindere de acțiune prin care solicită introducerea în prezenta cauză, a M.
C. T. în calitate de pârât, " pentru ca hotărârea ce se va pronunța să-i fie opozabilă.,
Potrivit art.132 din C.pr.civ cererile prin care o parte urmărește să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată, cum ar fi părțile, sunt cereri modificatoare ale cererii inițiale și nu pot fi primite decât până la prima zi de înfățișare.
Așa cum a arătat deja, prima zi de înfățișare a fost la termenul din data de_, iar extinderea de acțiune prin care s-a solicitat introducerea în cauză a municipiului C. T. a fost făcută la data de 7 aprilie 2010, pentru termenul din data de 9 aprilie 2010.
Este adevărat că prin decizia Curții de Apel C. s-a statuat că în rejudecare se va stabili în mod riguros cadrul procesual dorit de reclamantă, însă, apreciem noi, acest lucru nu putea fi făcut decât până la primul termen de judecată.
Atâta timp cât extinderea de acțiune înregistrată la Tribunalul Cluj în data de 7 aprilie 2010 este o evidentă cerere modificatoare a acțiunii întrucât prin intermediul ei reclamanta a urmărit să schimbe părțile, în măsura în care pârâții nu au consimțit expres la modificarea acțiunii ulterioară primei zile de înfățișare ci s-au opus modificării în mod neechivoc, apreciem că în mod corect prima instanță ar fi trebuit să constatate decăderea reclamantei din dreptul de a modifica acțiunea.
În al doilea rând instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția inadmisibilității solicitării de anulare a Deciziilor de impunere nr.11
și 12 din_, invocată de municipiul C. T. prin notele de ședință depuse pentru termenul din 18 iunie 2010.( De altfel această excepție a fost invocată succesiv și de către Primar și de către P. M. ui C. T. ).
În temeiul art. 205, alin.3 din_ privind Codul de procedură fiscală, republicată cu modificările și completări le ulterioare, deciziile de impunere se contestă numai împreună cu raportul de inspectie fiscală
Raportul de inspecție fiscală (existent la dosarul cauzei) a stat la baza emiterii deciziei de impunere pentru suma stabilită în sarcina reclamantei cu titlu de creanță fiscală. Deși precede decizia de impunere, este un proces- verbal de control care produce efecte juridice prin el însuși, fiind un act administrativ fiscal în sensul art.2 alin.1, lit.c din Legea 554/2004 și art. 41 din OG nr.92/2003, emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea unor drepturi și obligații fiscale (Decizia nr. 2720/_ ÎCCJ-Secția contencios administrativ și fiscal).
Restricția impusa de legiuitor se datorează tocmai caracterului raportului de inspecție fiscală, decizia de impunere fiind un efect al obligativității valorificării acestuia.
În al treilea rând, instanța de fond, prin Sentința Civilă nr. 1044112012 a admis capătul de cerere prin care societatea reclamantă și-a îndeplinit integral obligația de plată a impozitului aferent anului 2008 conform HCL 39/_ .
Consideră că, instanța de fond ar fi trebuit să constate că acest petit este inadmisibil, raportat la prevederile art.18 din Legea nr.55482004, potrivit căruia, instanța de contencios administrativ, poate anula în tot sau în parte actul, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un înscris, poate hotărî asupra daunelor materiale și morale.
Prin urmare, solicitarea reclamantei de a se constata că nu datorează la bugetul local obligații fiscale este inadmisibilă în raport de art.218 C.pr. fiscală și de art.18 din Legea nr.554/2004.
Pe fond, Deciziile de impunere respectă prevederile art.43 C.pr.fiscaIă, au fost emise în baza unui act administrativ normativ precum și în conformitate cu prevederile art.ll0, alin.3 din_, individualizându-se obligația de plată pentru creanțele fiscale datorate conform art.256 Cod fiscal.
În condițiile în care în cuprinsul deciziei de impunere este inserată mențiunea că împotriva măsurilor dispuse se poate face contestație în termen de 30 zile de la comunicare, nu poate fi reținut faptul că nu este precizată data, respectiv momentul de la care aceasta produce efecte.
În cuprinsul deciziei de impunere nr.12/2008 (pe care o anexăm alăturat) este înscris atât numele contribuabilului SC M. CÂMP IA T. SA și adresa acestuia, cât și codul de înregistrare fiscală 1. .
În ceea ce privește lipsa obiectului actului administrativ apreciem că și aceste argumente sunt neîntemeiate deoarece în cuprinsul acestei decizii este specificată poziția fiecărui teren, respectiv: L. nr.145, Luncii nr.l0, Parcului etc.
Recurenta arată că nu poate fi de acord cu motivarea instanței că nu au fost identificate debitele, majorările sau penalitățile ceea ce duce la imposibilitatea controlului asupra dispozițiilor legale, întrucât așa cum se poate observa, Deciziile nr.Il și 12 sunt decizii de impunere prin care s-au stabilit debite.
Pentru neplata în termenul prevăzut de lege a acestor debite se calculează majorări și penalități, dar acestea se calculează după expirarea
termenului de plată și de stabilesc prin decizii de stabilire a obligațiilor accesorii.
Elementele a căror lipsă atrage nulitatea sunt expres și limitativ prevăzute în art.46 din OG 92/2003 " numele prenumele și calitatea persoanei împuternici te a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal.; Deciziile de impunere, a căror nulitate se invocă cuprind toate aceste elemente.
Având în vedere cele de mai sus, vă solicităm admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamanților ca netemeinică și nelegală.
Își întemeiază recursul pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C. Pr. Civ., art.
3041, art.312 Cp.Pr.Civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, SC M. C. T. SA solicită respingerea recursului ca nefondat.
Referitor la exceptia decaderii din dreptul de a mai formula extindere de actiune, arată că aceasta este netemeinica, întrucât, potrivit art. 134 Cod procedura civila, prima zi de infatisare este aceea la care partile legal citate pot pune concluzii. Conform art. 132 Cod procedura civila, cererea de cheemare in judecata poate fi modificata pana la prima zi de infatisare inclusiv.
Asadar, prima zi de infatisare nu s-a implinit la data de 9 aprilie 2011, data la care a fost introdus in cauza M. C. T. in calitate de parat, deoarece nu erau indeplinite cumulativ cele doua conditii: partile sunt legal citate, dar partile nu pot pune concluzii scrise .
In speta, partile nu puteau pune concluzii scrise la acea data deoareee nu erau încă administrate toate probele in dosar.
2. Referitor la exceptia iaaclmisibilitatii solicitarii de anulare a Deciziilor de impunere nr. 11 si 12 din_ Invocata de recueDta aceasta este netemeinică pentru urmatoarele eonsiderente:
Potrivit art.174 C.proc.fiscală, contestația se poate formula "împotriva titlului de creanță fiscală, precum și împotriva altor acte administrative fiscale";. Așadar, pot forma obiectul contestației contribuabililor actele administrative fiscale. Nu vor putea fi atacate actele organelor fiscale care nu pot fi calificate ca acte administrative fiscale, cum ar fi de pildă procesul verbal de control sau raportul de inspecție fiscală, întrucât Codul prevede ca modificarea bazei de impunere si stabilirea obligatiilor suplimentare sa fie
facuta printr-o decizie a organului fisca1 ulterioara controlului. In acest caz, cele doua masuri - modificarea bazei de iJnpunere si obligatiile bugetare stabilite suplimentar - vor putea fi atacate impreuna de contribuabil.
Ori in speta, M. C. T. nu a emis nici o decizie de modificare a bazei de impunere in sarcina subscrisei, In aceste con~ singurele acte emise si care la data respectiva puteau fi contestate sunt deciziile de impunere nr. 11 si nr. 12 .
In aceste conditii, afirmatiile recurentei ca decizia de impunere nr.11 a fost emisa in baza raportului de inspectie fiscala iar aceasta se contestă numai impreuna cu raportul de inspectie fiscala nu are suport juridic.
Mai mult, potrivit art. 109 C.p. fiscala alin. 3 deciziile de impunere întocmite la finalizarea inspectiei fiscale se comunică în termen de 7 zile de la data finalizării raportului de inspecție fiscală. Din prevederile art. 109 Cod proc.fiscală rezultă că organul fiscal competent trebuie să consemneze rezultatul inspectiei fiscale intr-un raport de inspecție care va sta la baza
emiterii deciziei de impunere fiscala, care se comunică în termen de 7 zile de la data finalizării raportului de inspecție fiscală.
Cum potrivit art. 2 C.p.fiscala, prevederile acestuia, se completeaza cu C.p.civila apreciează ca sanctiunea nerespectarii termenului legal imperativ atrage decaderea din dreptul de a mai emite decizii de impunere. "Toate termenele legale imperative sunt prezumate a fi statornicite sub sanctiunea decaderii .
Precizează că M. C. T. prin adresa nr. F81/21/_ a depus declaratie de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren aferent anului 2008 la nivelul stabilit si pentru anul 2007, în suma de 99.462 lei, conform incadrarii zonale stabilire prin HCL 39/_ . Suma a fost achitata integral si la termen prin OF 1340/_ si OP 4430/_ .
Astfel, in mod corect instanta de judecata a constatat ca M. C. T. si-a indeplinit integral obligatia de plata reprezentand impozitul pe teren aferent anului 2008, nefiind încalcate in niciun mod prevederile art. 18 din Legea 554/2004.
Apreciază că decizia d eimpunere nr.11/2008 este întocmită cu încălcarea prevederilor art.43 alin.2 lit.c C.proc.fiscală, sancțiunea fiind nulitatea actului administrative.
Arată că decizia d eimpunere nu cuprinde elementele obligării de valabilitate, respective data de la care își produce efectele și datele d eidentificare a contribuabilului respective nr.de înregistrare fiscală și cod unic de înregistrare. Lipsa unuia dintre elementele actuluia dministrativ fiscal atrage nulitatea acestuia, conform art.46 C.proc.fiscală.
Totodată, arată că decizia impunere nr.11/2008 și decizia nr.12/2008 sunt întocmite cu încălcarea prev.art.43 alin.2 lit.d C.proc.fiscală, actul administrative nu cuprinde obiectul actului administrative, sancțiunea fiind nulitatea actului administrative.
Analizind recursurile declarate prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca acestea sunt fondate pentru urmatoarele considerente
:
In ceea ce priveste cererea de anulare a HCL C. T. nr.79/2007 in ambele actiuni formulate in acest sens reclamanta a formulat cererea de anulare ca un prim petit iar apoi in petitele 2 si 3 a solicitat anularea deciziilor de impunere emise de catre P. C. T. - S. de T. si I. pentru anul 2008 si constatarea faptului ca reclamanta si-a indeplinit obligatia de plata a impozitului pe teren aferent anului 2008 .
In finalul ambelor actiuni se arata ca in baza argumentelor aduse autoritatile locale au incalcat prevederile legale prin emiterea deciziilor de impunere prin faptul ca au incalcat criteriile legale de zonare ,nu au adoptat hotararea in cursul lunii mai pentru anul fiscal urmator ,nu s-a avut in vedere specificitatea celei mai mari parti a terenului detinut in proprietate de catre reclamanta .
Din modul de redactare al actiunilor rezulta asadar ca folosul practic urmarit prin promovarea ambelor actiuni nu este distinct petru petitul 1 si distinct pentru petitele 2 si 3 ,prin formularea actiunii reclamanta urmarind un singur folos practic respectiv exonerarea de plata sumelor stabilite in sarcina sa prin actele de impunere aferente anului 2008.Petitul 1 nu este formulat ca un petit de sina statator ci reprezinta cauza pentru admiterea petitelor 2 si 3 ,respective un motiv de nelegalitate invocat in sprijinul obtinerii folosului practic sus mentionat .
Astfel spus folosul practic urmarit de catre reclamanta nu este pentru petitul 1 acela de a obtine o stabilire a criteriilor de delimitare a zonelor din
intravilanul localitatii in conformitate cu prevederile legale ci petitul 1 este doar o cauza care sa atraga nulitatea deciziilor de impunere .
La termenul de judecata din data de_ reprezentanta intimatei reclamante a aratat ca cererea de anulare a HCL 79/2007 nu a avut in vedere doar deciziile de impunere pe anul 2008 ci prin formularea acestui petit s-a urmarit inlaturarea criteriilor de zonare stabilite in mod nelegal pe toata durata de actiune a acestei hotarari de consiliu local respecitv atat pe anul 2008 cit si pe anul 2009 (din 2010 este in vigoare o alta hotarare de consiliu local ).
Aceasta sustinere insa nu are acoperire in cererea de chemare in judecata care in finalul sau indica in mod neechivoc ca aplicarea unor criterii de zonare nelegale este o cauza a anularii deciziilor de impunere .
La termenul de judecata din data de 0_ Curtea a invocat ca motiv de ordine publica in privinta anularii deciziilor de impunere inadmisibilitatea formularii acestui petit raportat la prevederile art. 218 din OG 92/2003 .
Astfel in privinta creantelor fiscale legea prevede ca actul administrativ fiscal se ataca cu contestatie in conditiile art. 205 si urm C.pr fiscala
.Aceasta contestatie se solutioneaza printr-o decizie, iar decizia de solutionare a acestor contestatii face obiectul actiuni in contencios fiscal .
In prezentul litigiu reclamanta a atacat direct actele administrativ fiscale in fata instantei de judecata obiectul petitului 2 fiind astfel inadmisibil din perspectiva art. 218 din OG 92/2003 .Este adevarat ca reclamanta a formulat o contestatie impotriva deciziei de impunere (f.12 dosar _
)dar in solutionarea acestei contestatii nu s-a emis o decizie care sa fie atacata in prezentul dosar.In aceste conditii daca reclamanta nu a primit o asemena decizie putea solicita instantei doar obligarea la solutionarea contestatiei sale si nu sa atace direct in fata instantei de contencios fiscal decizia de impunere sus indicata .
Respingerea petitului 2 ca inadmisibil atrage pe cale de consecinta si respingerea petitului 3 care este accesoriu acestui petit.
Oricum acest al treilea petit este asa cum invoca recurenta M. C.
T. in recursul formulat inadmisibil in sensul ca nu se incadreaza in dispozitiile art. 18 din Legea 554/2004 care arata solutiile pe care instanta le poate pronunta .Din perspectiva acestui text de lege si raportat la prezenta actiune instanta ar putea doar anula deciziile de impunere. Art. 18 din Legea 554/2004 nu se refera la posibilitatea constatarii unei stari de drept iar o asemenea constatare din perspectiva art. 111 C.pr.civ este inadmisibila intrucit in toate situatiile in care o persoana isi vede un drept sau un interes legitim vatamat prin actiunea sau omisiunea autoritatii publciie trebuie sa introduca o actiune in realizarea dreptului sau interesului sau legitim .
Petitul 2 si pe cale de consecinta petitul 3 nu poate fi admis nici din perspectiva altui aspect invocat de catre recurenta M. C. T. in primul motiv de recurs .
Astfel C. Local al M. C. T. are calitate procesual pasiva pentru petitul 1 fiind emitentul HCL 79/2007.
Pentru petitele 2 si 3 a fost chemat in judecata initial P. C. T. -
S. de T. si I. L. .
In primul ciclu proceusal din dosarul_ actiunea s-a solutionat nu in contradictoriu cu P. C. T. ci in contradictoriu cu P. M. ui
C. T. .
Instanta de recurs a admis recursul reclamantei retinind ca paratul P. Mun. C. T. nu a fost legal citat in acest proces intrucit nu s-a formulat o extindere de actiune in scris fata de acesta si nici nu i s-a comunicat
hotararea recurata .Ca atare s-a casat sentinta pronuntata in acest dosar si prin care actiunea s-a respins ca inadmisibila pentru neparcurgerea procedurii prealabile in ce priveste HCL 79/2007 indicindu-se ca in rejudecare instanta va stabili in mod riguros cadrul procesual dorit de reclamanta si vor fi citate toate partile improcesuate pentru a da posibilitatea sa isi exprime pretentiile .
Aceasta indrumare data de catre instanta de recurs nu poate fi interpretata in sensul ca reclamanta isi poate extinde actiunea la nesfarsit fara respectarea prevederilor legale ci ca prima instanta trebuie sa stabileasca cadrul procesual cu respectarea exigentelor legale si principiului disponibilitatii si sa citeze toate partile improcesuate.
In rejudecare la primul termen stabilit s-a admis exceptia de litispedenta a celor doua actiuni formulate iar reclamanta a aratat ca isi extinde actiunea fata de paratul P. Mun C. T. .
Extinderea de actiune s-a comunicat paratului care a si depus intimpinare prin care invoca exceptia lipsei calitatii procesual pasive .
Dupa studierea acestei intimpinari reclamanta si-a extins din nou la_ actiunea fata de M. C. T. (f. 35-38 dosar fond rejudecare
).Paratul din aceasta a doua extindere de actiune a invocat exceptia de decadere din dreptul de a formula aceasta extindere aratind ca prima zi de infatisare a avut loc la data de_ iar acesta completare de actiune s-a formulat dupa prima zi de infatisare (f. 41-42 dosar fond rejudecare ).
Prima instanta a respins aceasta exceptie raportat la indrumarul decizie de casare dar aceasta motivare excede acestor indrumari intrucit in aceste indrumari nu se confera reclamantei posibilitatea de a formuala extinderi de actiuni fara limita in timp, farta a tine cont de pozitia celeilalte parti si prevederile legale ci este indrumata prima instanta de a stabili cadrul procesual dorit de reclamanta in mod riguros adica in mod precis si evident legal si a cita toate partile improcesuate .
Art. 132 C.pr.civ are un caracter dispozitiv si nu unul imperativ .Ca atare reclamanta isi poate modifica ,completa,intregi actiunea nelimitat in timp cata vreme paratul nu se opune .Dupa prima zi de infatisare insa daca paratul se opune eventualele modificari ,completari, extinderi de actiune nu mai pot fi luate in considerare ele fiind tardiv formulate .
In speta prima zi de infatisare in sensul art. 134 C.pr.civ a avut loc la data de_ data la care au fost citate in mod legal reclamanta si cei doi parati initiali .Pana la aceasta data asa cum a retinut si instanta de recurs o extindere in mod legal a actiunii nu a avut loc .La acest termen de judecata partile au putut pune concluzii pe fond in sensul art. 134 C.pr.civ discutind exceptia de litispendenta iar reclamanta extinzindu-si actiunea .Ca atare extinderea de actiune depusa la data de_ este tardiv formulata reclamanta fiind decazuta din dreptul de a-si mai intregi actiunea prin imporcesualrea M. ui C. T. astfel ca ea trebuie judecata in cadrul procesual existent fara a lua in considerare aceasta a doua extindere de actiune .
In acest cadrul procesual s-a retinut ca P. C. T. nu are capacitate procesuala iar P. M. ui C. T. nu are calitate procesual pasia conform incheierii de sedinta din data de_ (f. 71 dosar fond rejudecare ).Reclamanta nu a declarat recurs in cauza in ce priveste solutia data fata de acesti parati ea devenind irevocabila astfel ca pentru petitul 2 nu mai ramane nici un parat fata de catre actiunea sa fie formulata in mod legala si sa aiba calitate procesual pasiva .Anularea acestor decizii in contradictoriu cu C. Local al M. ui C. T. nu este posibila acest
parat fiind chemat in judecata pentru anularea HCL 79/2007 .In plus acesta nu este emitentul acestor decizii astfel ca o anulare in contradictoriu cu ea este inadmisibila si ar fi lipsita de orice folos practic in raport cu emitentul actului .
Raportat la considerentele mai sus expuse rezulta asadar ca in temeiul art. 218 C.pr fiscala ,art. 132 C.pr.civ .art. 21,77 din Legea 215/2011 petitul 2 si petitul 3 formulat in mod legal doar in contradictoriu cu paratii P. C.
T. ,P. C. T. trebuie respins pentru lipsa capacitate procesuala pentru primul parat ,lipsa calitate procesual pasiva pentru al doilea parat si ca inadmisibila .
In acest context al inadmisibilitatii petitului 2 repus in discutie si in sedinta publica din data de 0_ dupa ce instanta de recurs a invocat ca motiv de ordine publica inadmisiblitatea acestui petit din perspectiva art.
218 C.pr.fiscala judecarea separata doar a petitului 1 nu se mai impune intrucit reclamanta nu justifca un folos distinct in formularea acestui petit acesta fiind doar o cauza de nulitate a deciziilor de impunere ,nulitate care datorita considerentelor mai sus expuse nu se poate analiza pe fond .
In masura in care s-ar aprecia ca petitul 1 a fost formulat in vederea obtinerii unui folos practic distinct de folosul urmarit prin formularea petitelor 2 si 3 ceea ce insa contravine cererii de chemare in judecata este necesar a se preciza in aceasta modalitate reclamanta ar putea invoca ca folosul practic urmarit respective dreptul sau vatamat prin adoptarea acestei hotarari de consiliu consta in faptul ca a fost incadrata intr-o alta zona de impozitare decit cea care ar fi rezultat din aplicarea criteriilor legale urmarind astfel sa obtina o incadrare ce respecta aceste criterii.
In actiunea inregistrata initial sub nr._ reclamanta invoca ca motive de nulitate imprejurarea ca nu s-a avut in vedere criteriul legal obligatoriu al pozitiei terenurilor fata de centrul orasului avindu-se in vedere in schimb pozitia acestui teren fata de DN15,neindicarea in aceasta hotatarea a temeiul de drept in baza caruia se adopta, neplublicarea acestei hotatari in Monitorul Oficial al Judetului C. .
In dosarul nr._ anularea aceleiasi hotatari este solicitata din perspectiva incalcarii criteriilor legale obligatorii de zonare a unei localitati mai sus mentionate.
Cele trei motive de nelegalitate au fost retinute si de catre prima instanta, aspectul privind inaplicabilitatea acestei hotarari pentru anul 2008 fiind strict un motiv de nulitate a deciziilor de impunere .
In ce priveste temeiul de adoptare a HCL 79/2007 in cuprinsul sau se arata ca aceasta a fost adoptata asa cum arata paratul C. Local al M. ui C. T. in recursul declarat in temeiul art. 36 si 45 lit a din Legea 215/2001 primul text de lege dind posibilitatea consiliului local sa hotarasca in orice problema de interes local .Totodata neindicarea in mod expres a art. 247 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscala nu a impiedicat nici reclamanta si nici instanta sa verifice legalitatea acestei hotarari de consiliu local in raport cu prevederile legale ce reglementeaza modul de zonare a intravilanului localitatii cata vreme obiectul hotararii de consiliu local era tocmai adoptarea criteriilor pentru o asemenea zonare .Ca atare acest motiv de nulitate formal nu este prezent in speta .In ceea ce priveste publicarea acestei hotarari in Monitorul Oficial la Judetului C. aceasta hotarare a fost publicata in MO al Judetului C. nr. 8-9 asa cum rezulta din actele de la f. 55-56 din dosarul nr._ .
Rezulta asadar ca singurul motiv de nelegalitate ce ar putea mai putea fi analizat pe fond este nerespectarea criteriile de zonare prevazute de art. 247 din Normele metodologice prevazute de Legea 571/2003 .
Hotararea nr. 79/2007 s-a aplicat doar pentru anii 2008 si 2009 din anul 2010 asa cum au aratat ambele parti in sedinta publica din data de 0_ adoptindu-se o noua hotarare respectiv hotararea nr.39/2009 (f. 25-
31 dosar fond rejudecare ).Aceasta hotarare conform f. 27 dosar fond rejudecare respecta cerintele textului de lege sus mentiomat nefiind atacata de catre reclamanta .Conform criteriilor stabilite in anexa 1 din aceasta hotatare reclamanta figureaza in zona de impozitare A.
Diferenta intre criteriile de zonare cuprinse in aceasta anexa si anexa hotatarii atacate se regaseste doar la punctul 8 dar aceasta diferenta este doar de ordin formal in sensul ca in hotararea atacata se arata "distanta fata de DN 15 -10 puncte ;cartierele Sart si Lut -8 puncte; restul municipiului 10 puncte"; ,iar in cealalta hotarare este aratata pozitia terenului fata de centrul localitatii si DN15 -10 puncte cartierele Sarat si Lut- 8 puncte; restul municipiului 10 puncte"; ceea ce inseamna ca intre cele doua criterii respective cel apreciat de reclamanta a fi legal si cel invocat a fi nelegal in prezenta actiune este in esenta o echivalenta.
Rezulta asadar prin compararea celor doua hotarari si in contra celor retinute in raportul de expertiza din speta ca indiferent daca s-a folosi pozitia terenului fata de centru sau pozitia fata de DN 15 numarul de puncte pentru acest criteriu este identic pentru reclamanta si pentru orice alta persoana astfel ca nu se poate retine din perspectiva nici unuia din aspectele de nelegalitate invocate existenta vatamarii unui drept sau interes legitim prin hotararea atacata si care sa stea conform art. 1 din Legea 554/2004 la baza admiterii actiunii intrucit si daca s-a fi avut in vedere pozitia terenului fata de centru numarul de puncte aferent acestui criteriu ar fi fost acelasi ceea ce inseamna ca si prin aplicarea criteriilor legale reclamanta se afla tot in zona de impozitare A,criteriul folosit si criteriul legal indicat de reclamanta find echivalente .
Avind in vedere toate considerentele mai sus expuse Curtea in temeiul art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va admite recursurile formulate in cauza de catre parati si va modifica in intregime sentinta recurata in sensul respingerii actiunii extinse.
PENTRU ACESTE MDOTIVE IN NUMELE LEGII
D E CI D E
Admite recursurile declarate de C. Local al M. ui C. T. și
M. C. T. împotriva sentinței civile nr.10411 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în întregime în sensul că respinge acțiunea extinsă.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată înședința publică din 11 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. S. L. R. M. D.
GREFIER
M. V. G.
red.AAM/AC 2 ex. - _
jud.fond.B. A.
