Decizia civilă nr. 181/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 181/R
Ședința publică din 15 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. P.
J. ecător M. H.
J. ecător C. G.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-intimată A. -
D. G. A F. P. M. - A. F. P. B. M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 9048 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în contradictoriu cu intimata- contestatoare SC T. S. și intimata B. - G. S. G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la data de_ s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, concluzii scrise formulate de intimata SC T. S. .
Instanța având în vedere actele și lucrările dosarului precum și faptul că recurenta solicită judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza lămurită și o reține în pronunțare.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 9048 din 02 octombrie 2012 pronunțată de J. ecătoria B. M. s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea SC T. S. în contradictoriu cu intimata A. - D. G. A
P. M. - A. F. P. B. M., și intimat B. - G. S.
și în consecință s-a dispus anularea Deciziei nr. 4852/_ prin care s- au instituit măsuri asiguratorii - poprire asupra conturilor contestatoarei la trezoreria operativă a Municipiului B. M. și la B. G. S. G. SA, precum și a oricăror acte emise în dosarul execuțional nr. 13100 pentru indisponibilizarea sumelor existente și a celor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei și valută deschise la aceste unități precum și pentru indisponibilizarea oricăror sume reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută ale contestatoarei, titluri de valoare s-au alte bunuri mobile necorporale deținute și sau datorate cu orice titlu. Intimata D. G. a F.
P. M. - A. F. P. B. M. a fost obligată să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 178.00 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contestația la executare formulată și înregistrată sub numărul de mai sus, contestatoarea SC T. S. a solicitat în contradictoriu cu intimații A.
- D. G. A F. P. M. - A. F. P. B. M., intimat
B. - G. S. G., anularea deciziei nr. 4852/_ prin care s-au instituit măsuri asiguratorii - poprirea asupra conturilor contestatoarei deschise la trezoreria B. M., și la B. Group S. G. SA, precum și a actelor emise în dosarul execuțional nr. 13100 pentru indisponibilizarea sumelor existente și a celor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei și valută deschise la aceste unități, precum și pentru indisponibilizarea oricăror sume reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută a contestatoarei
, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale deținute.
Obligarea intimatelor de rând 1 la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că prin actul constatator - decizia 4852/_ comunicată contestatoarei la data de_ s-au instituit măsuri asiguratorii constând în indisponibilizarea conturilor contestatoarei, măsuri asiguratorii instituite atât asupra conturilor în lei cât și în valută deschise la B. G. S.
SA cât și la Trezoreria B. M. .
Pentru instituirea măsurilor asiguratorii s-a invocat existența unui pericol că debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își risipească patrimoniul( averea).
Contestatoarea apreciază că aceste măsuri s-au luat în mod nelegal și netemeinic nefiind îndeplinite dispozițiile art. 129 C.pr. fiscală.
În drept s-au invocat dispozițiile art. art. 129 alin. 11, art. 172-174 Cod procedură fiscală, art. 274 și urm. Cod proc. civ.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată intimatul a solicitat respingerea contestației formulate ca fiind netemeinică și nelegală, motivat de faptul că dat fiind obligațiile fiscale ale contestatoarei al cărui cuantum este considerabil este justificată și legală executarea silită începută de organele din cadrul Administrației Financiare B. M. .
Intimata B. formulează întâmpinare prin care nu se opune admiterii cererii formulate de contestatoare, arătând că în calitate de treț poprit a respectat prevederile legale referitoare la poprirea asiguratorie prevăzute de Codul de Procedură fiscală și a înființat poprirea conform adresei nr. 23910/_ .
Analizând lucrările și înscrisurile dosarului prima instanță a reținut că, în ceea ce privește măsurile asiguratorii luate, s-au încălcat de către intimată prevederile art. 129 din Codul de procedură fiscală încât nu s-au indicat care sunt indiciile sau pericolul ca debitorul să se sustragă s-au să-și ascundă patrimoniul, periclitând sau îngreunând considerabil colectarea.
Totodată art. 129 din Codul de procedură fiscală arată că decizia trebuie să cuprindă care sunt indiciile s-au pericolul ca debitorul să se sustragă sau să- și ascundă patrimoniul, cerință obligatorie ce rezultă și din cuprinsul punctul
5.6 lit f din procedura de aplicare efectivă a măsurilor asiguratorii prevăzută de O.G. 92/2003.
În speță decizia, deși face trimitere la art. 129 din Codul de procedură fiscală nu este motivată, necuprinzând nici un argument concret în sensul existenței vreunui pericol ca debitorul să se sustragă de la plata unei obligații s- au să-și ascundă sau să-și risipească averea.
Nu este suficient ca organul fiscal să invoce un text de lege, fiind necesar a se cuprinde în decizie care sunt indiciile concrete ale unui atare pericol.
Mai mult decizia privește sume stabilite prin decizia de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite la aceeași dată -_, comunicată cu adresa nr. 4854/_ .
În situația dată nu există temeiul sustragerii de la plata unor sume care nu sunt scadente și totodată nu sunt certe fiind contestate de contestatoare.
Din cuprinsul textului de lege anterior enunțate rezultă că pentru a justifica instituirea acestor măsuri, organul de control, respectiv intimata trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă s-au să își risipească patrimoniul.
Aprecierea acestui pericol nu este însă subiectivă, ci trebuie justificată prin raportare la conținutul de concluzii fiscale și a situației financiare a debitorului, de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentantului legal, ect. Astfel cum rezultă din prevederile pct. 5.1.1 și pct.
5.6. lit f din Ordinul nr. 2605 emis de A. .
Față de această stare de fapt instanța a apreciat că cererea formulată de contestatoare este întemeiată și fondată.
Cu respectarea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301 din Codul de procedură civilă, intimata D. G. A F. P. M. a formulat recurs împotriva acestei sentințe, solicitând să se dispună admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii contestației îndreptate împotriva măsurilor asiguratorii.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea atacată este nelegală, neputându-se reține faptul că nu sunt arătate împrejurările care au dus la concluzia că debitoarea intenționează să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să-și risipească patrimoniu, în condițiile în care valoarea relativ mare a debitului și accesoriile aferente comparativ cu cifra de afaceri a debitoarei-contestatoare și existența riscului de înstrăinare a patrimoniului societății au condus la luarea măsurilor asigurătorii, ținându-se seama de faptul că sumele stabilite suplimentar nu au fost încasate în timpul inspecției fiscale.
Față de cheltuielile de judecată stabilite în sarcina recurentei, se arată că DGFP M. e o instituție publică și nu are prevăzute fonduri pentru astfel de plăți, iar, raportat la art.274 alin.1 cod pr.civ., se observă că nu sunt întrunite condițiile din lege pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, actele contestate fiind legale.
În drept s-au invocat prev. art. 304 pct.9 și art.304 ind.1 cod pr.civ. art.242 alin.2 cod pr.civ.
Prin concluziile scrise formulate de intimata-contestatoarea SC T. S.
, s-a solicitat respingerea recursului și a arătat că decizia de măsuri
asiguratorii a fost emisă nelegal, în condițiile în care obligațiile fiscale ale societății au fost și sunt achitate la termen, iar în istoricul firmei nu s-au înrgistrat datorii fiscale.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică incidente, tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat și urmează a-l respinge pentru următoarele considerente:
Prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 4852/_ emisă de intimata D. G. a F. P. a județului M. s-au instituit măsuri asiguratorii - poprire asupra conturilor contestatoarei la trezoreria operativă a Municipiului B. M. și la B. G. S. G. SA, pentru suma totală de 1. lei .
În cuprinsul deciziei s-a menționat în mod expres faptul că, în temeiul art. 9 alin. lit. d din O.G. nr. 92/2003, când urmează să se ia măsuri de executare silită, nu este obligatorie audierea contribuabilului. În contextul acestei precizări, rezultă că organul fiscal a apreciat că ne găsim în situația de excepție, care nu implică în mod necesar audierea contribuabilului.
În conformitate cu dispozițiile art.129 alin.3 Cod proc.fiscala măsurile asiguratorii, poprirea și sechestrul asiguratoriu, pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, nu numai ulterior acestui moment, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Aceste dispoziții legale se completează cu cele prevăzute în alin.2 în sensul că măsurile asigurătorii se dispun atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul
Este de reținut, așadar, caracterul excepțional al măsurilor asiguratorii care pot fi dispuse înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare și al celor care se pot dispune atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul. Altfel spus, pentru ca aceste măsuri să poată fi dispuse în mod legal este necesar ca ipotezele avute în vedere de legiuitor să se verifice la data luării masurilor: să existe date certe, susținute de probe, care să determine concluzia că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul.
Potrivit art. 129 alin. 5 din Codul de procedură fiscală, "Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată (…)";. Aceste dispoziții legale sunt în deplin acord cu prevederile art. 31 alin. 1 și 2 din Constituția României, potrivit cărora dreptul la informație trebuie respectat in raporturile juridice care se stabilesc între autoritățile publice și cei cărora li se adresează actele emise de acestea, în sensul motivării oricărui act administrativ, fie el normativ sau individual.
Astfel, motivarea actelor administrative reprezintă o condiție de valabilitate a acestora, emitentului unui astfel de act revenindu-i obligația de a indica în mod neechivoc elementele de fapt și de drept care au stat la baza soluției adoptate, atât pentru a putea fi cunoscute de destinatar și în funcție de care să își poată formula eventualele apărări, dar și pentru ca instanța de judecată să poată exercita un control efectiv al legalității actului. Doar obligația motivării tuturor actelor administrative poate funcționa ca o garanție a respectării legii și a ocrotirii drepturilor cetățenești.
Cerința motivării corespunzătoare a actelor administrative, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pentru care au fost adoptate, se regăsește și in Recomandarea (2007)7 a Comitetului de Miniștri (art. 17 pct. 2), respectiv in Rezoluția (77)31 a Comitetului de Miniștri (principiul IV), fiind preluată și menționată in mod expres in Codul European al Bunei Conduite Administrative:
"Fiecare decizie adoptată de Instituție, care poate afecta în mod negativ drepturile sau interesele unei persoane particulare, va menționa temeiurile pe care se bazează, indicând în mod clar faptele relevante și baza legală a deciziei";.
observă că simpla citare a textului legal în temeiul căruia a fost întocmită decizia contestată nu exonerează recurenta de obligația de a indica probele din care a reieșit existența pericolului despre care vorbește legiuitorul. Astfel, recurenta a motivat decizia de instituire a măsurilor asiguratorii menționând doar: "(…) s-a constatat existența pericolului ca debitorul să se sustarga de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniu(…) Sumele stabilite suplimentar nu au fost încasate în timpul inspecției fiscale (…)"; fără a indica în concret datele și faptele care au determinat concluzia că debitoarea, prin manevre dolosive, își înstrăinează patrimoniul în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Mai mult, tribunalul apreciază că dispozițiile art . 129 alin 2 din Codul de procedură fiscală impun ca pericolul de înstrăinare a patrimoniului să existe la data instituirii măsurilor asigurătorii, organul de control având obligația de a indica probele din care rezultă pericolul de înstrăinare. Cu alte cuvinte, dacă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu indică datele concrete care probează că la data instituirii măsurilor asiguratorii ipoteza avuta în vedere de legiuitor prin art 129 alin. 2 se verifică, o proba ulterioară în sens nu poate fi primită.
Apare ca incorectă susținerea recurentei potrivit căreia ipoteza art 129 alin 2 se verifică prin faptul însuși al neplății datoriilor către bugetul de stat în timpul inspecției fiscale, în condițiile în care neplata ori imposibilitatea de plată a creanțelor bugetare nu are vreo legătură cu acte dolosive ale debitorului, de înstrăinare a propriului patrimoniu și nu este de natură a justifica aplicarea măsurilor asiguratorii.
Întrucât nici la data luării măsurilor asiguratorii și nici în cursul judecății la fond și recurs intimata nu a probat motivele pentru care inspectorii fiscali au apreciat ca se impune luarea masurilor asiguratorii decizia emisă de o asemenea manieră apare ca fiind nelegală.
Astfel, sentința atacată este legală și temeinică.
Critica recurentei privind lipsa culpei sale procesuale întrucât, pe de o parte, actele contestate sunt legale, iar pe de altă parte, în calitate de instituție publică, nu are prevăzute fonduri pentru a plăti cheltuielile de judecată, nu poate fi primită, fiind evident în culpă procesuală în sensul dispozițiilor art.274 alin.1 cod pr.civ..
În consecință, în temeiul art.312 cod pr.civ., recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata D.
G.
A F.
P.
M. - A. F. P. B. M., cu sediul în B.
M., A.
S. ,
nr. 2A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 9048 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosar nr._ .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
M. P.
M. H.
C.
G.
G. ier,
H.
Red. C.G./T.red. C.G.
_ /2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND V. U.
