Decizia civilă nr. 200/2013. Contencios. Ordonanță președințială
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 200/2013
Ședința publică de la 05 D. 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanta U. A. T.
-M. T., împotriva Ordonanței civile nr. 14613, pronunțată la data de _
, în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A J. C., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta apelantă, avocat O. Podaru și reprezentanta intimatei, consilier juridic O. Carolina M., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 131 N. C. Pr. Civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că s-a comunicat întâmpinarea cu reprezentantul apelantei.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvîntul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelantei solicită în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. 3 NCPC, admiterea apelului, cu consecința anulării hotărârii Tribunalului
C. și evocând fondul, admiterea cererii de ordonanță președințială, fără cheltuieli de judecată.
În opinia domniei sale, întrebarea care persistă este aceea de a se stabili dacă se poate sau nu apela la procedura ordonanței președințiale, stiut fiind că, în conformitate cu noua procedură, termenele stabilite sunt undeva în intervalul de 30-120 zile, interval în care partea este lipsită de accesul la justiție, astfel că, până la soluționarea cererii de suspendare, instanța poate suspenda provizoriu, vremelnic un act, pentru a nu intra în circuitul civil.
Conform principiului specialia generalibus derogant, au prioritate reglementările speciale în raport cu cele generale, însă instanța de judecată trebuie să stabilească dacă procedura specială este eficace sau nu. În situația în care această procedură nu este eficace, ar trebui completată cu procedura generală, apreciind că cele două proceduri ar trebui să se completeze și nu să se excludă.
Prezentul litigiu vizează aplicarea și interpretarea legii speciale și generale în lumina art. 20 din Constituția României și a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, precizând că, prima instanță corect a reținut faptul că nu sunt aplicabile dispozițiile codului de procedură civilă, ci sunt aplicabile dispozițiile legii speciale - Legea nr. 554/2004. Mai mult, reclamantul a înțeles să conteste aceleași acte, invocând dispozițiile art. 14 și 15 din legea nr. 554/2004.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
M. T. a declarat apel împotriva Ordonanței președințiale 14613 din_ pronunțată în dosarul_ al Tribunalului C. solicitând anularea acestei sentințe,admiterea cererii de ordonanță președințială și suspendarea deciziei 19 din 26 iunie 2013 a Camerei de C. a Jud.C. până la soluționarea de către prima instanță a cererii de suspendare a acestei decizii formulate în temeiul art.15 din Legea 554/2004 ce face obiectul dosarului_ al Tribunalului C., cu cheltuieli de judecată.
Apelantul arată că în mod greșit a fost soluționată cererea sa prin respingerea acesteia ca inadmisibilă, întrucât prevederile legii speciale nu sunt
incompatibile cu procedura ordonanței președințiale și instituția este pe deplin aplicabilă și în materia contenciosului administrativ. De asemenea, nu se încalcă regula conform căreia legea specială derogă de la legea generală pentru că nu există o suprapunere a textelor legale. Astfel, intervalul de timp dintre emiterea actului și soluționarea cererii de suspendare rămâne în afara aplicabilității legii contenciosului și este deschisă aplicării procedurii prevăzute de art.996 C.pr.civ. Solicitând suspendarea pe o perioadă care excede limitei temporare a aplicabilității art.14 și 15 din Legea 554/2004 procedura ordonanței președințiale este admisibilă și în această materie.
Astfel este o compatibilitate și raportat la necesitatea citării, întrucât calea ordonanței președințiale face ca aceasta să fie singurul mijloc procedural eficace. Dovada ,arată apelantul o constituie chiar soluționarea prezentei cereri de ordonanță președințială pe când cererea de suspendare formulată în temeiul art.15 nu a primit încă termen de judecată. Se mai susține și faptul că procedura prevăzută de legea contenciosului administrativ nu este eficace pentru că actul administrativ a devenit executoriu din_ așa încât în acest sens se invocă și art.6 parag.1 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care reclamă efectivitatea accesului la justiție, ce presupune asigurarea unei protecții reale și concrete a individului .
Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a apelului, arătând că apelantul reclamant avea posibilitatea suspendării actului administrativ doar în condițiile art.14 și 15 din Legea 554/2004, că aceste prevederi nu pot fi suplinite de dispozițiile ordonanței președințiale ,că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate de unde rezultă principiul executării din oficiu, așa încât instituția suspendării actului administrativ este considerată o situație de excepție. Se invocă prevederile art.28 din Legea 554/2004 precum și pct.227 din Regulamentul aprobat prin hotărârea 130/2010 a Plenului Curții de C. .
Asupra apelului, Curtea va reține următoarele:
Reclamantul municipiul T. a cerut ca pe calea ordonanței președințiale să dispună suspendarea deciziei 19 din 26 iunie 2013 a Curții de C. până la soluționarea cererii de suspendare formulată în temeiul art.15 din Legea 554/2004 din dosarul_ aflat pe rolul Tribunalului C. .
Potrivit art.15 din Legea 554/2004 suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente,iar cererea de suspendare poate fi formulată odată cu acțiunea principală pentru anularea în tot sau în parte a actului, sau printr-o acțiune separată până la soluționarea acțiunii în fond. Acest articol face trimitere la art.14 alin.2 -7 din aceeași lege care prevede soluționare cererii de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților, hotărârea dată fiind executorie de drept.
Procedura ordonanței președințiale stabilită de art.996 C.pr.civ.se referă la ordonarea de măsuri provizorii în cazuri grabnice pentru păstrarea unui
drept care s-ar păgubi prin întârziere ,pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara și pentru înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul unei executări, ordonanța fiind provizorie și executorie .
Curtea va constata că în acest caz al suspendării actelor administrative procedura reglementată de Legea 554/2004 exclude posibilitatea aplicării prevederilor art.996 și următ.din C.pr.civ., raportat la prevederile art.28 alin.1 din Legea 554/2004. Aceasta ,deoarece legea specială este cea care stabilește modalitatea în care un act administrativ poate fi suspendat așa încât folosirea procedurii din dreptul comun nu este compatibilă cu procedura contenciosului administrativ.
De asemenea, prevederile art.14 și 15 din Legea 554/2004 nu lasă descoperită o perioadă în care reclamantul nu poate obține protecția judiciară împotriva aplicării unui act administrativ vădit nelegal așa cum susține apelantul reclamant pentru că cererea de suspendare se judecă prin norme asemănătoare ca și conținut celor stabilite prin ordonanța președințială, respectiv de urgență și cu precădere. Faptul că în practică cererea de suspendare nu a primit termen cauzând potrivit motivelor de apel prejudicii intereselor reclamantului este o chestiune ce ține de organizarea instanței și imputabilă acestei instanțe care nu poate să refuze aplicarea dispozițiilor prevăzute de lege și să stabilească un termen îndepărtat pentru judecarea cererii de suspendare. Apelantul are în acest sens la îndemână pârghiile procedurale prevăzute de art. 522 pct.1 și 4 Cod de procedură civilă pentru a obține aplicabilitatea procedurii prevăzute în art.14 și 15 din Legea 554/2004.
Un alt argument invocat de apelant îl constituie aplicarea prevederilor art.201 C.pr.civ., însă acest articol nu este incompatibil cu procedura Legii 554/2004 în privința termenului de 60 de zile întrucât termenul fixat poate fi mai scurt decât termenul de 60 de zile care este desemnat ca un termen maxim. Mai mult, art.201 alin.5 C.pr.civ. prevede că în procesele urgente termenele pot fi reduse de judecător în funcție de circumstanțele cauzei. Însă în ipoteza în care judecătorul ar aprecia că procedura de regularizare prevăzută de art.200 cod proc.civ. și fixarea primului termen de judecată prevăzut de art.201 din același cod ar fi incompatibile cu Legea 554/2004, poate face aplicarea art.28 din Legea 554/2004.
În privința obligativității citării părților, art. 14 din Legea 554/2004 a urmărit să asigure un echilibru procesual și să evite pronunțarea unei hotărâri de suspendare a actului administrativ fără citarea autorității emitente subliniind caracterul de excepție al instituției suspendării de la regula executării din oficiu a actelor administrative. Nimic nu împiedică ca citarea să fie făcută chiar în ziua introducerii cererii cât timp aliniatul 2 al acestui articol nu exclude această posibilitate urgența soluționării fiind lăsată la dreptul de apreciere al judecătorului. Astfel, prevederile legale urmăresc atât realizarea intereselor legitime publice ale autorității emitente cât și protejarea persoanei vizate de aplicarea actului de arbitrariu.
Curtea ,va stabili că procedura prevăzută în art.14 și 15 din Legea 554/2004 este o procedură efectivă care este în măsură să asigure protejarea dreptului reclamantului, nefiind incidente prevederile art.6 și 13 din Convenția Europeană și că în mod întemeiat Tribunalul Cluj a respins cererea reclamantului bazându-se pe prevederile legii speciale derogatoare care instituie o procedură căruia reclamantul nu îi poate substitui prevederile Codului de procedură civilă referitoare la ordonanța președințială.
În consecință, Curtea de Apel ,în conformitate cu prevederile art.480 C.pr.civ., va respinge apelul și va menține în totalitate ordonanța președințială atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge apelul declarat de apelantul M. T., împotriva Ordonanței civile nr. 14613, pronunțată la data de_, în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe caree o păstrează în întregime.
Decizia este definitivă și executorie. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
R. R. D. | L. | U. | M. | T. |
red.RRD/AC 2 ex. - _
