Decizia civilă nr. 224/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 224/2013
Ședința publică din 03 Aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. U.
JUDECĂTOR V. C. JUDECĂTOR I. P.
GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare, în vederea soluționării, recursul declarat de recurent P.
L. A M. B. împotriva sentinței civile nr. 2341/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimat K. R. și chemat în garanție SC DS, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul K. R.
, av. F. Mihai cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care;
În procedura verificării competenței instituită de dispozițiile Legii nr. 202/2010, în conformitate cu art. 159¹ alin. 4 din Codul de procedură civilă, Tribunalul apreciază că este competent din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, potrivit art. 2 pct. 3 Cod pr. civilă, coroborat cu art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Se constată prim termen de judecată în recursul declarat de recurent P. L. a municipiului B. împotriva sentinței civile nr. 2341/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar cu nr. de mai sus, recursul este declarat în termen, nu este motivat, însă în baza prev. art. 34 alin.2 din OG 2/2001 motivarea acestuia nu este obligatorie.
Reprezentantul petent intimatului arată că nu are cereri de formulat, solicită instanței acordarea cuvântului în apărare.
Instanța, constatând că nu sunt alte cereri de formulat, acordă reprezentantului petent intimatului cuvântul în apărare.
Reprezentantul petent intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate. În susținere arată că la locul parcării, marcajul stației de autobuz lipsea astfel că nu i se poate reține vinovăția ca element constitutiv al contravenției, totodată arată că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Nu solicită cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 2341/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul K. R.
, în contradictoriu cu intimata P. L. A MUN. B. și în consecință s-a dispus anularea procesului-verbal de contravenție seria PL nr. 0359 încheiat de intimată la data de_ .
A fost obligată intimata la plata către petent a sumei de 300 lei reprezentând contravaloarea taxei de ridicare a autovehiculului.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de intimata P. L. a mun. B. în contradictoriu cu chemata în garanție SC DS .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de_, petentului i-a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției seria PL nr. 0359, prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 150 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 14 alin. 4 din HCL 214/2009, reținându-se că în data de_, ora 20:07, a staționat voluntar cu autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare BN EJK în stația de autobuz de pe B-dul D., perturbând traficul mijloacelor de transport în comun.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției atacat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanța de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei, data săvârșirii contravenției, procesul-verbal fiind semnat totodată de agentul constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că, potrivit art. 14 alin. 4 din HCL 214/2009 constituie contravenții si se supun ridicării autovehiculele sau remorcile care opresc, staționează sau parchează neregulamentar pe domeniul public in condițiile prevăzute la art.9, alineatul 1, cu excepția literei "a";, și la alineatul 3, iar potrivit art. 9 din aceeași hotărâre constituie contravenție oprirea sau staționarea neregulamentară pe domeniul public al mun. B., în stațiile destinate transportului public în comun. Semnalizarea locurilor în care este interzisă staționarea este reglementată de dispozițiile OUG 195/2002 și ale HG 1391/2006, potrivit cărora marcajele pentru interzicerea staționării se pot realiza prin linie continuă galbenă aplicată pe bordura trotuarului sau pe banda de consolidare a acostamentului, dublând marcajul de delimitare a părții carosabile spre exteriorul platformei drumului sau printr-o linie în zig-zag la marginea părții carosabile - art. 80 HG 1391/2006. Obligația realizării mijloacelor de semnalizare rutieră revine administratorului drumului public respectiv, potrivit art. 30 alin. 4 din OUG 195/2002, în speță Consiliului local al mun.B., și se realizează și se instalează, potrivit alin. 2 din același articol, astfel încât să fie observate cu ușurință și de la o distanță adecvată, atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, de cei cărora li se adresează și trebuie să fie în deplină concordanță între ele, precum și într-o stare tehnică de funcționare corespunzătoare. Totodată, potrivit art. 5 din OUG 195/2002, autoritățile publice locale sunt obligate să amenajeze stațiile mijloacelor de transport public de persoane, prevăzute cu alveole sau refugii, cu avizul poliției rutiere, iar potrivit art. 6 din HG 1391/2006 administratorul drumului public este obligat să delimiteze stațiile
mijloacelor de transport public de persoane care nu sunt prevăzute cu alveole, prin aplicarea marcajului "Stație autobuz, troleibuz".
Fotografiile depuse la dosar de către petent (filele 8-10) și de către intimată (filele 24-26), relevă faptul că la data săvârșirii contravenției nu exista marcajul pentru semnalizarea stației de autobuz, respectiv pentru marcarea lungimii stației de autobuz, acest marcaj fiind realizat ulterior de către Consiliul local al mun. B., astfel cum rezultă din fotografiile depuse de intimată la filele 21-23. Datorită lipsei marcajului corespunzător instanța apreciază că nu poate fi stabilit cu certitudine dacă la data de_ petentul a parcat în stația de autobuz sau în afara acesteia, dubiu ce îi profită acestuia, și, totodată nu poate fi reținută în sarcina petentului vreo culpă în nerespectarea semnelor rutiere, atâta vreme cât nu au existat mijloacele de semnalizare corespunzătoare. Susținerea intimatei potrivit căreia este suficientă existența semnului rutier care indică existența stației de autobuz nu poate fi reținută de către instanță ca întemeiată în condițiile în care disp. art. 6 din HG 1391/2006 prevăd obligativitatea aplicării marcajului "Stație autobuz, troleibuz"; în situația în care stația nu este prevăzută cu alveolă. Stația de autobuz situată pe B-dul D. din
B. nu este prevăzută cu alveolă, astfel cum rezultă din fotografiile depuse la dosar atât de petent cât și de intimată, astfel că era necesar a fi semnalizată, pe lângă indicator, și prin marcajul corespunzător.
Raportat la aceste considerente instanța a admis plângerea contravențională formulată de petent și a anulat procesul-verbal de contravenție seria PL nr. 0359 încheiat de intimată la data de_ .
Privitor la cererea de obligare a intimatei la plata către petent a sumei de 300 lei, instanța reține că, odată cu încheierea procesului-verbal de contravenție atacat, agentul constatator a dispus și ridicarea autoturismului petentului, autoturismul fiind ridicat de chemata în garanție SC DS, iar pentru recuperarea autoturismului petentul a achitat suma de 300 lei, astfel cum rezultă din bonul fiscal depus în copie la fila 7 din dosar.
Petentul a invocat ca temei al acestui capăt de cerere disp. art. 998-999 cod civil referitoare la răspunderea civilă delictuală, aplicabile raportat la data ridicării autoturismului, potrivit cărora orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa. Astfel, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea a patru condiții sau elemente: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și culpa, greșeala autorului faptei ilicite. Instanța a reținut că în mod nelegal s-a dispus de către intimată ridicarea autoturismului petentului, această dispoziție creând petentului un prejudiciu în cuantum de 300 lei, existând totodată și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și culpa intimatei. Având în vedere aceste considerente instanța va obliga intimata la plata către petent a sumei de 300 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea taxei de ridicare a autovehiculului.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție instanța a reținut că potrivit art. 60 alin. 1 din codul de procedură civilă partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții. Intimata nu a precizat temeiul de drept al pretențiilor sale față de chemata în garanție, respectiv răspunderea civilă delictuală sau răspunderea civilă contractuală,
motiv pentru care instanța a analizat îndeplinirea condițiilor ambelor forme ale răspunderii civile.
Sub aspectul îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale instanța a reținut că SC DS a ridicat autoturismul petentului în temeiul contractului de prestări servicii nr. 47/L din data de_ încheiat cu Municipiul B. și a dispoziției de ridicare date de intimată prin procesul-verbal de ridicare seria E nr. 0113/_, astfel că nu există fapta ilicită a chematei în garanție săvârșită față de intimată, nefiind astfel îndeplinite condițiile necesare antrenării răspunderii sale delictuale.
Sub aspectul îndeplinirii condițiilor răspunderii civile contractuale instanța a reținut că prin acțiunea de ridicare a autoturismului petentului chemata în garanție a executat obligația asumată prin contractul încheiat cu Municipiul B., astfel că nu există o neexecutare, executare cu întârziere sau necorespunzătoare a contractului pentru a fi în prezența răspunderii civile contractuale.
Raportat la aceste considerente instanța a respins cererea de chemare în garanție formulată de intimata P. locală B. în contradictoriu cu chemata în garanție SC
DS, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal intimata P. L. A MUN.B., care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale și a menținerii ca temeinic și legal a procesului verbal.
În cererea de recurs s-a arătat că se vor depune ulterior motivele de recurs, însă nu s-au mai depus aceste motive.
Cu toate acestea, instanța constată că în materie contravențională, motivarea recursului nu este obligatorie potrivit disp. art. 34 al. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
Astfel tribunalul reține că în mod corect a fost anulat procesul verbal de contravenție seria nr. 0359 încheiat la data de_, existând un dubiu ce îi profită petentului în ceea ce privește existența unui marcaj corespunzător pentru semnalizarea stației de autobuz și tot în mod corect a fost obligată intimata, către petent la plata sumei de 300 lei reprezentând contravaloarea taxei de ridicare a autoturismului în baza actului sancționator anulat.
Față de aceste considerente, reținând că nu au fost identificate alte motive de nelegalitate a hotărârii atacate, în baza disp.art.3l2 alin.l C.pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata P. L. A MUN.B., cu sediul în B., Piața C. nr. 2, jud.B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.2341 din 29.02.20l2 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. 3136/l90/201l.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 aprilie 20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | IER, | |||||
I. U. | V. | C. | I. P. | L. | C. | A. |
Red/dact UI/CR 2 ex/ l0.04.20l3
Jud.fond: J. A.
