Decizia civilă nr. 2530/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 2530/2013
Ședința publică din data de 25 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
C. I.
GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- reclamantă T.
R. M., împotriva sentinței civile nr.4994 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimatul- pârât M. Z. prin P., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
Intimatul- pârât M. Z. a depus la dosar întâmpinare. Părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat și comunicat si legal timbrat .
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.4994 din_ pronunțată în dosarul nr._
* al Tribunalului Sălaj s-a respins ca nefondată acțiunea în contencios fiscal, astfel cum a fost precizată, a reclamantei T. R. -M. , împotriva pârâtului
M. Z. prin P.
,.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, necontestat în cauză, reclamanta a achitat la data de 30 martie 2010 în conturile pârâtului suma de 356,40 lei reprezentând impozit pentru autoturismul marca Hyundai Santa Fe.
La data de 4 martie 2011 reclamanta achită pentru același autovehicul un impozit suplimentar de 209,88 lei.
Ulterior, reclamanta solicită Primăriei Z., Serviciul Impozite restituirea acestei sume, menționând că de vreme ce a achitat anticipat integral impozit datorat pentru anul 2010 nu i se poate pretinde a mai plăti în contul aceleași taxe o diferență nejustificată și nedatorată (fila 5).
Pârâtul a refuzat restituirea sumei pretinse, cu argumentul că obligația achitării unui impozit suplimentar este prevăzută în O.U.G. nr. 59/2010 (filele 5-7).
Acest refuz este justificat, pentru cele ce se vor arăta în
continuare.
Prin O.U.G nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003
s-a modificat impozitul datorat pentru autovehiculele de transport calculat în lei/200 cm3, termenul de plată pentru diferențele de impozit astfel datorate fiind de 31 decembrie 2010.
Aceste majorări se aplică și în cazul achitării integrale, chiar anticipat, a impozitului legal datorat potrivit vechilor reglementări.
Astfel, potrivit pct. 20 din H.G. nr. 791/2010 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, precum și pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. III din
O.U.G. nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale:
"129^1. (1) Pentru anul 2010, în vederea stabilirii diferenței de impozit pe mijloacele de transport, conform prevederilor art. 263 alin. (2) din Codul fiscal, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 72^1, cu excepția lit. a), după cum urmează:
- se calculează impozitul pe mijloacele de transport pentru întregul an 2010, majorat conform prevederilor O.U.G. nr. 59/2010, pe baza prevederilor pct. 107-110, cu excepția celor care au transmis dreptul de proprietate asupra mijloacelor de transport până la data de 30 iunie 2010
";.
Punctul 18 din același act normativ introduce prin art. 721reglementarea modului de calcul a impozitului în cazul în care contribuabilul a achitat integral impozitul datorat, calculat conform prevederilor anterioare intrării în vigoare a O.U.G. nr. 59/2010, până la data de 31 martie 2010, pentru care a beneficiat de bonificația legal acordată.
A rezultat din cele de mai sus că, pretinzând o diferență de impozit, pârâtul a dat eficiență unor norme legale în vigoare, care până la data pronunțării hotărârii nu au fost declarate neconstituționale.
O.U.G. nr. 59/2010 nu scutește de plata unor diferențe de impozit pe aceia dintre contribuabili care au achitat anticipat taxele legal datorate ci, dimpotrivă, prevede expres aplicarea prevederilor sale și în cazul acestora. Așa fiind, acțiunea de față apare nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, tribunalul observând și că, (deși acest aspect nu a fost invocat de pârât în apărarea sa) reclamanta a solicitat direct, în fața instanței de judecată, obligarea pârâtului M. Z., prin primar la restituirea sumei achitate cu titlu de diferență impozit asupra mijloacelor de transport, fără a urma procedura prevăzută de dispozițiile art. 205 Cod procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta T. R.
M. solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii sale și obligarea pârâtei M. Z. la restituirea sumei de 209,88 lei, reținută prin aplicarea greșită a legii
.
În motivele de recurs se arată că, prima instanta suspenda cauza ,in mod gresit, neobservand ca la dosar am formulat precizari la actiunea introductiva, inca de la_ (fila 16 din dosar) precizand partea cu care
inteleg sa ma judec, din perspectiva prevederilor art.21, raportat la art.20 din Legea nr.215/2001, respectiv M. Z. .
Consideră că nu este fondata nici sustinerea instantei din partea finala a considerentelor hotararii atacate conform carora, citez: " ... reclamanta a solicitat direct, in fata instantei de judecata, obligarea paratului M. Z., prin primar la restituirea sumei achitate cu titlu de diferenta impozit asupra mijloacelor de transport, fara a urma procedura prevazuta de dispozitiile art.205 Cod procedura fiscala". Aceasta sustinere este infirmata de procedura prealabila efectuata cu parata, anterior demersurilor in justitie, procedura care se regaseste la dosarul cauzei( fila 5 din dosar-Adresa nr. 13941/_ ). De asemenea, in baza art.6 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, a notificat parata ca in situatia in care cererea noastra va fi respinsa, renuntam la calea administrativ-jurisdictionala de atac. Pe de alta parte art.6(1) din legea contenciosului administrativ precizeaza expres ca "Jurisdictiile administrative speciale sunt facultative si gratuite ".
Toate aceste aspecte denota o superficiala analiza si apreciere a actelor aflate la dosarul cauzei, si, pe cale de consecinta, solutia gresita a instantei, pe care o ataca prin prezentul recurs.
Menționează că pe fond, prin hotararea atacata Tribunalul Salaj i-a respins ca nefondata cererea prin care solicita obligarea paratei sa-mi restituie diferenta de impozit pe masina proprietate personala perceput pentru anul 2010.
In primul rand, invederează faptul ca hotararea atacata este lipsita de temei legal si cel putin datorita faptului ca prin plata impozitului pentru acest autoturism inca din luna martie pentru tot anul 2010 si recalcularea acestuia, in sensul majorarii lui, dupa aplicarea OUG nr.59/2010, respectiv din data de 1 iulie 2010, apreciază că încalca principiul neretroactivitatii legii prevazut in art.15 din Constitutie, raportat la art.l C.civil vechi, respectiv art.6 din Legea nr. 287/2009, privind Noul Cod Civil.
Prin plata anticipata a impozitului pentru intreg anul 2010, apreciază ca a respectat prevederile legislatiei in materie la aceea data si orice ingerinta ulterioara cu privire la acest impozit il apreciez ca fiind cu efect retroactiv. De altfel, acest principiu este reglementat si in Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, in art. 4(2), articol la care face trimitere pe larg in cele ce urmeaza.
Instituirea principiului neretroactivitatii legii, presupune printre altele si respectarea stabilitatii raporturilor juridice financiar-fiscale. A ignora acest principiu inseamna a tine contribuabilul de buna-credinta intr-o permanenta stare de incertitudine cu privire la obligatiile financiar-fiscale pe care le are si fata de care s-a achitat conform normelor legale aplicabile la un moment dat.
Pe de alta parte, OUG nr. 59/2010 nu a intrat in vigoare in ceea ce priveste modificarea Codului fiscal deoarece in art.115( 4-5) din Constitutie se prevede ca in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata guvernul poate adopta ordonante de urgenta, acestea intrand in vigoare numai dupa depunerea lor spre dezbatere in procedura de urgenta la Camera competenta sa fie sesizata si dupa publicarea lor in Monitorul Oficial al Romaniei.
Avand in vedere incalcarea legii, a principiilor de drept si abuzurile repetate asupra Constitutiei facute de catre executiv care legifereaza excesiv prin ordonante de urgenta, Curtea Constitutionala avand de judecat exceptii de neconstitutionalitate privind unele ordonante de urgenta s-a pronuntat
asupra notiunii de "situatii extraordinare" In Decizia nr.65/1995 Curtea a apreciat ca "o masura adoptata pe calea unei ordonante de J.Jr.genta se poate fundamenta numai pe necesitatea si urgenta reglementarii unei situatii care. datorita circumstantelor sale exceptionale. impune adopÎarea de solutii im edia te, in vederea evitarii unor grave atingeri aduse interesului public. "
In acelasi sens, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr.83/1998 a statuat ca "modiflcarea sau completarea legislativa intr-un domeniu sau altul nu justifica prin ea insasi. emiterea unei ordonante de urgenta" si ca "ordonanta de urgenta nu constituie o alternativa aflata la discretia Guvernului, prin care acesta si-ar putea incalca obligatia sa constitutionala de a asigura. in vederea indeplinirii programului sau de guvernare, reglementarea prin lege, de catre Parlament, a relatiilor ce constituie obiectul acestor reglementari"
Mai mult chiar, hotararea atacata este lipsita si de temei legal deoarece conform art. 4 (1) din C.fiscal, orice modificare sau completare a codului se face numai prin lege, iar in sensul art. 4(2) din acelasi act normativ, modificarile sau completarile intra in vigoare cu incepere din prima zi a anului urmator celui in care a fost adoptata prin lege. Temeiul legal al alin.1 din art.4 al Codului fiscal nu reprezinta o generozitate a legiuitorului ci transpune in practica o dispozitie constitutionala, respectiv art.139(1) potrivit caruia impozitele. taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
Principiul al carui continut este detaliat in art.4 din Codul fiscal este cunoscut sub denumirea de principiul stabilitatii si predictibilitatii. Potrivit acestui principiu sarcina fiscala a contribuabililor trebuie sa fie stabila si predictibila astfel incat aceasta sa fie apta sa conduca la decizii manageriale corecte cel putin pe parcursul unui an fiscal.
Dupa cum se poate observa, in primul aliniat textul art.4 instituie o dispozitie de recomandare si anume ca orice modificare si completare a Codului fiscal se realizeaza prin lege care trebuie promovata, de regula, cu 6 luni inainte de data intrarii in vigoare, recomandare care are in vedere acordarea posibilitatii pentru contribuabil de a lua la cunostinta de modificari in cadrul dezbaterilor publice.
Al doilea aliniat contine, insa, o dispozitie imperativa: "orice modificare a Codului fiscal intra in vigoare in anul urmator adoptarii prin
Din analiza acestor texte rezulta cu certitudine ca: -nici o ordonanta de urgenta nu poate modifica Codul fiscal, pentru ca acesta se modifica numai prin lege, in sensul strict al termenului; -efecte juridice produc eventual doar ordonantele de urgenta aprobate prin lege. Din moment ce OUG nr.59/201O nu a fost inca aprobata prin lege, aceasta nu produce nici un fel de efecte juridice de la data de 1 iulie 2010; -avand in vedere si textul art.4(2) din Codul fiscal, oricum modificarile aduse codului prin OUG nr. 59/2010, nu pot produce efecte juridice mai devreme de 1 ianuarie 2011.
Pornind de aici si avand in vedere si textul art.1 (3) C.fiscal, potrivit caruia Codul prevaleaza fata de orice alte acte normative-deci si fata de art.I si art. II din OUG nr.59/201O-rezultand ca la 1 iului 2010 nu au fost modificate art.252 si art.263(2) din Codul fiscal, care continua sa produca efecte juridice, cel putin pana la 1 ianuarie 2011.
M. Z. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului promovat de recurenta T. R. M., ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond este legală și temeinică
Analizind recursul declarat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente
:
Cererea de chemare in judecata a fost respinsa ca nefondata si nu ca inadmisibila pentru neparcurgerea procedurii prevazute de art. 205 si urm C.pr.fiscala astfel ca acest aspect desi retinut de catre prima instanta nu a stat la baza solutiei dispuse in cauza .Prima instanta a aratat in mod expres ca paratul nu a invocat acest aspect motiv pentru care nu l-a retinut in fundamentarea hotararii pe care a pronuntat-o.
Totodata recurenta a atacat doar sentinta pronunata in cauza nu si incheierea de suspendare a solutionarii cauzei in temeiul art. 155 indice 1 C.pr.civ .Oricum o analiza a acestei sus pendari ar fi inutila in speta cata vreme pricina a fost repusa pe rol si solutionata pe fond .
OUG 59/2010 de modificare a unor prevederi din Codul fiscal a intrat in vigoare conform prevederilor cuprinse in art. III din aceasta ordonanta la data de 1 iulie 2010.Aceasta ordonanta a fost aprobata fara nici o modificare prin Legea 88/2011 aratindu-se doar ca prevederile cuprinse in articolul I al ordonantei se aplica pana la_ .Ca atare contrar celor sustinute prin cererea de recurs ordonanta din speta a fost aprobata prin lege inclusiv textul de lege privind aplicarea sa incepind cu_ .
Conform acestei ordonante aprobata prin lege s-au modificat prevederile art. 262 din Codul fiscal ce reglementa modul de calcul a impozitului pe mijlocul de transport .
Conform art. II din OUG 59/2010 pentru anul fiscal 2010, termenul de plată a diferențelor de impozit rezultate în urma aplicării prevederilor prezentei ordonanțe de urgență este 31 decembrie 2010.Persoanele fizice care achită integral până la data de 30 septembrie 2010 impozitele recalculate în urma aplicării prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, pentru diferențele rezultate, beneficiază de bonificația stabilită prin hotărârile consiliilor locale adoptate pentru anul 2010.
Conform punctului 20 din HG 791/2010 din normele metodologice de aplicare a HG 44/2004 si pentru aplicarea art. III din OUG 59/2010 in aceste norme s-a introdus art. 129 indice 1 care prevede ca pentru anul 2010, în vederea stabilirii diferenței de impozit pe mijloacele de transport, conform prevederilor art. 263 alin. (2) din Codul fiscal, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 72^1, cu excepția lit. a), după cum urmează:se calculează impozitul pe mijloacele de transport pentru întregul an 2010, majorat conform prevederilor O.U.G. nr. 59/2010, pe baza prevederilor pct. 107-110, cu excepția celor care au transmis dreptul de proprietate asupra mijloacelor de transport până la data de 30 iunie 2010";.Punctul 18 din același act normativ introduce prin art. 721reglementarea modului de calcul a impozitului în cazul în care contribuabilul a achitat integral impozitul datorat, calculat conform prevederilor anterioare intrării în vigoare a O.U.G. nr. 59/2010, până la data de 31 martie 2010, pentru care a beneficiat de bonificația legal acordată.
Interpretind coroborat aceste texte de lege rezulta ca in baza lor si persoanele care au achitat impozitul pe mijlocul de transport anticipat pe anul 2010 au obligatia de a achita diferenta de impozit rezultata din aplicarea prevederilor OUG 59/2010, HG 791/2010 reglementind si modul de calcul a diferentei de impozit in aceasta situatie .
Ca atare obligatia stabilita in sarcina recurentei reclamante isi are fundamentul legal in aceste text de lege .
In plus este necesar a se preciza ca textele de lege sus mentionate au intrat in vigoare in cursul anului 2010 respectiv anul pentru care se datora
impozitul pe mijlocul de transport fiind vorba de o situatie juridica in curs de desfasurare .Termenul legal de plata nu era cel la care reclamanta a platit ci aceasta a platit impozitul anticipat pentru a beneficia de o reducere a cuantumului acestuia astfel ca si pentru aceasta ipoteza in speta este vorba de o situatie juridica in curs de desfasurare careia i se aplica prevederile legii noi conform principiilor de aplicare a legii civile in timp.
In ce priveste incalcarea prevederilor cuprinse in art. 4 din Codul fiscal asa cum s-a aratat mai sus OUG 59/2010 a fost aprobata prin Legea 88/2011 ,lege care prevede astfel ca dispozitiile sale se aplica cu incepere de la data de_ .In aceasta situatie se pune in discutie daca este posibil ca instanta sa inlature aplicarea unor prevederi legale exprese cuprinse intr-o lege speciala pe motivul incalcarii unei alte prevederi cuprinse intr-o alta lege .In masura in care ambele legi sunt constitutionale cum este cazul si in speta se pune doar problema interpretarii lor corelate .
Desi Codul fiscal stabileste cu valoare de principiu ca orice modificare care este adusa intra in vigoare doar incepind cu anul fiscal urmator acest fapt nu impiedca adoptarea unei legi in aceeasi materie si prin care aceasta regula sa fie modificata pentru unele situatii particulare ceea ce s-a intimplat si in speta .Ca atare nu este posibil a se inlatura aplicarea unei legi pe motiv ca incalca prevederile altei legi cate vreme aceasta prima lege este constitutionala si reglementeaza o situatie speciala care deroga astfel de la regulile generale .
In ce priveste celelalte motive de recurs si prin care se formuleaza practic critici cu privire la incalcarea prin prevederile cuprinse in OUG 59/2010 aprobata de Legea 88/2011 a unor dispozitii constitutionale si nelegalitatea prevederilor cuprinse in HG 791/2010 acestea nu pot fi analizate in speta intrucit aceste critici privind conformitatea unei legi cu dispozitiile Constitutiei pot fi cenzurate doar pe cale exceptiei de neconstitutionalitate sau a exceptiei de nelegalitate,exceptii care nu au fost invocate in speta .De altfel exceptiile de neconstitutionalitate invocate in privinta OUG 59/2010 au fost respinse de catre Curtea Constitutionala
,ultima decizie pronuntata in acest sens avind nr. 824/2012.
In aceste conditiii permisa de la care trebuie pornit in analiza cererii de chemare in judecata si de la care in fapt a si pornit in mod corect prima instanta este ca textele de lege incidente in cauza sunt dispozitiile OUG 59/2010 aprobata prin Legea 88/201 si ale HG 791/2010 in privinta carora nu s-a admis vreo exceptie de constitutionalitate respectiv de nelegalitate .
Avind in vedere aceste considerente Curtea in temeiul art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va respinge recursul ca nefondat si va mentine sentinta recurata ca fiind legala si temeinica .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantă T. R. M. împotriva sentinței civile nr.4994 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. C. I.
GREFIER
M. V. G.
red.AAM/AC 2 ex. - _
jud.fond.I. D.
