Decizia civilă nr. 8257/2013. Contestație act administrativ fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 8257/2013

Ședința publică din data de 09 septembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR :M. S. JUDECĂTOR: A. M. I. GREFIER: V. D.

S-au luat în examinare recursurile declarate de A. N. DE A.

F. și D. G. A F. P. M., împotriva sentinței civile nr. 5711 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata SC M. DS, având ca obiect contestație act administrativ fiscal - obligații fiscale suplimentare.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimata SC M.

DS, avocat M. Flavia L. . Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei SC M. D.

S., prin care s-a solicitat respingerea recursurilor.

Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 159¹alin. 4 C.pr.civ., constată că, raportat la art. 205 și urm. C.pr.fisaclă și art. 10 din Legea nr. 554/2004, este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentele recursuri și constatând că nu sunt formulate cereri în probațiune, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei intimatei pe fondul cauzei.

Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursurilor și menținerea în tot a sentinței fondului, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de

judecată conform chitanței, pentru motivele expuse prin întâmpinarea depusă la dosar. Recurentele prin recursurile formulate au reluat aspectele menționate în deciziile contestate necombătând în niciun fel sentința fondului.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 5711 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. M. DSR.L., în contradictoriu cu pârâtele A. N. de A. F. - D. G. de Soluționare a Contestațiilorși D. G. a F. P. M., astfel cum a fost extinsă.

A fost anulată în parte Decizia nr. 180/_ emisă de ANAF - D.

G. de Soluționare a Contestațiilor.

A fost anulată în parte Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 407/_, emisă de

D. G. a F. P. M., pe care o menține cu privire la suma totală a accesoriilor de 28.027 lei, din care suma de 27.016 lei reprezentând dobânzi și suma de 1.011 lei reprezentând penalități de întârziere.

Au fost obligate pârâtele în solidar să plătească reclamantei suma de 5.584,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În considerente, instanța a reținut următoarele:

Pe baza raportului de inspecție fiscală nr. 821/_, D. G. a

P. M. a emis Decizia de impunere nr. 407/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei S.C. M. DSR.L. obligația de plată a sumei de 80.033 lei reprezentând impozit pe profit și a sumei de
fiscală constatând ca au fost încălcate prevederile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Prin urmare, organele de inspecție fiscală au stabilit că suma de 344.840 lei constituie profit impozabil suplimentar la trim. IV 2008.
Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal, respinsă prin Decizia nr.180/_ a A. Naționale de A. F. - D.
de Soluționare a Contestațiilor, iar acum atacă în contencios administrativ decizia de soluționare a contestației.

Cu titlu preliminar, instanța a subliniat că atât prin contestația administrativă, cât și prin cererea introductivă de instanță, societatea reclamantă formulează critici doar cu privire la constatările menționate la litera b, astfel că, în temeiul art. 129 alin. 6 din codul de procedură civilă și cu respectarea principiului disponibilității care guvernează acest proces

(aplicabile în speță în temeiul art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004), deciziile emise vor fi analizate strict sub acest aspect.

Reclamanta S.C. M. DSR.L. a susținut că momentul în care cunoștea faptul că s-au îndeplinit criteriile de acordare a bonusurilor era cel în care primea o notificare din partea Mobifon și acesta era momentul în care respectivele venituri deveneau cuantificabile, acceptate de cel care le acorda și erau cert realizabile. De asemenea, reclamanta a înregistrat facturile la data emiterii lor în urma notificării contractuale, nu la momentul încasării lor, iar veniturile au fost înregistrate în anul fiscal în care factura a fost emisă și înregistrată în evidențele contabile, deci veniturile au fost certe, cuantificate si realizate iar majorările ar fi în cuantum de 27.137 lei conform calculului reclamantei.

Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză de exp. M. Romeo confirmă parțial poziția procesuală a societății reclamante.

Astfel, expertul apreciază că societatea a respectat întrutotul prevederile contractuale atunci când a emis facturile de discounturi cuvenite, care s-au emis în cursul trimestrului curent pentru trimestrul anterior consumat, deoarece perioada de evaluarea a vânzărilor era trimestrul calendaristic, iar numai după expirarea acestuia puteau fi calculate bonusurile cuvenite.

Pe cale de consecință, înregistrarea facturilor fiscale emise cu respectarea strictă a prevederilor contractuale în evidența contabilă a societății trebuia să se facă la data calendaristică la care au fost emise, mai puțin facturile emise în primul trimestru al anilor 2005 și 2006 cu referire la discounturile cuvenite pentru perioada trimestrului 4 al anilor 2004 și 2005. În opinia expertului, aceste două facturi ar fi trebuit evidențiate în evidența contabilă a perioadei la care se referă discounturile facturate, în virtutea principiului independenței exercițiului financiar și a regulilor privind reflectarea în evidența contabilă a evenimentelor ulterioare date bilanțului, prevăzute de pct. 2.5. și 6.10 din OMF nr. 306/2002 și pct. 62 din OMF nr.

1752/2005.

Toate celelalte facturi fiscale de discounturi analizate de expert au fost corect reflectate în evidența contabilă și fiscală a reclamantei, cu respectarea principiului independenței exercițiilor, dar și a principiului contabilității de angajament.

Ținând cont de aceste aspecte, impozitul pe profit suplimentar total datorat pentru perioada analizată nu se modifică, menținându-se la nivelul de 80.033 lei stabilit de către organele fiscale, dar reclamanta datorează accesorii în sumă totală de 28.027 lei, din care 27.016 lei dobânzi și 1.011

lei penalități și nu datorează sumele stabilite de către organul fiscal respectiv

68.200 lei dobânzi și 6.177 penalități.

Prin prisma acestui raport de expertiză, ale cărui concluzii tribunalul și le-a însușit, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004 s-a dispus admiterea în parte a cererii, anularea în parte a Deciziei nr.180/2010 de soluționare a contestației și a Deciziei de impunere nr. 407/2010, care a fost menținută cu privire la suma totală a accesoriilor de 28.027 lei, din care suma de 27.016 lei reprezentând dobânzi și suma de 1.011 lei reprezentând penalități de întârziere.

În temeiul art. 274 și art. 276 din Codul de procedură civilă, pârâtele căzute în pretenții au fost obligate în solidar la plata în favoarea reclamantei a sumei de 5584,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru, timbrelor judiciare și respectiv a onorariului expert.

Împotriva sentinței a formulat recurs A. N. de A. F. București,

solicitând modificarea hotărârii în temeiul prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civ., în sensul respingerii acțiunii, precum și înlăturarea plății cheltuielilor de judecată în cuantum de 5584,3 lei.

În motivarea recursului arată că, prin sentința criticata, instanța de fond aplica in mod eronat dispozițiile legale incidente in cauza, ca urmare a unei interpretări greșite in dezacord cu normele procedurale incidente in cauza.

Astfel, printr-o motivare extrem de simplista, care in opinia noastră echivalează cu lipsa acesteia, in condițiile in care in cuprinsul sentinței nu se regăsesc argumente legale, respectiv motivele pe care se sprijină in adoptarea soluției pronunțate. In fapt soluția pronunțata in cauza se bazează in mod exclusiv pe concluziile raportului de expertiza administrat in cauza, a căror concluzii sunt in mare parte eronate.

Instanța de fond retine ca organul fiscal a calculat in mod greșit accesoriile stabilite prin decizia de impunere nr.407 din_ emisă de

D.G.F.P. M., menținând doar parțial sumele stabilite in mod suplimentar prin decizia de impunere contestată în ceea ce privește accesoriile in cuantum de 28.027 lei din care suma de 27.016 lei reprezentând dobânzi și suma de 1.011 lei reprezentând penalități de întârziere.

In fapt, Tribunalul Cluj apreciază că organul fiscal s-a aflat într-o evidentă eroare atunci când a analizat actele contabile si actele normative incidente cauzei, fara a prezenta argumente pertinente contrare celor reținute prin actele administrave emise de organele fiscale.

Astfel, organele de inspecție fiscala au majorat baza impozabila a impozitului pe profit pe perioada_ -_ cu suma totala de 394.850 lei, calculând in sarcina societății impozit pe profit suplimentar in suma de

80.003 lei, cuantum confirmat si de instanța de fond.

De asemenea, s-a constatat că reclamanta a diminuat eronat profitului impozabil pe anul 2004 cu suma de 7.263 lei, cu incalcarea dispozițiilor art.26 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și a înregistrarea cu întârziere in evidenta contabila a veniturilor corespunzătoare bonusurilor cuvenite conform contractelor de distribuție cartele Prepay încheiate cu SC Vodafone SA, respectiv in trimestrele in care aceste venituri au fost facturate si nu in trimestrele in care au fost depășite targeturile de vânzări, incalcandu-se astfel prevederile art.19 alin.1 si art.34 alin.1 lit.b din Codul fiscal.

Întrucât, baza impozabila a impozitului pe profit a suferit modificări de la un trimestru la altul, a condus la achitarea cu întârziere a impozitului pe profit, motiv pentru care in mod justificat, organele de inspecție fiscala au stabilit accesorii pentru perioadele de întârziere.

Pe de altă parte, in mod nejustificat, reclamanta-intimată a considerat ca fiind deductibile la calculul profitului impozabil, cheltuieli in suma de 42.747 lei reprezentând creanțe comerciale neincasate din anii 2004 si 2008, încălcând in acest mod prevederile art.21 alin.1 si alin.2 lit.n) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

De asemenea intimata-reclamanta a considerat in mod eronat ca fiind deductibile la calculul profitului impozabil aferent trim.III 2005, cheltuieli de sponsorizare în suma de 20.000 lei, in sensul ca a scăzut respectiva suma din impozitul pe profit datorat la trim.III 2005 si a dedus-o si din profitul impozabil aferent aceleiași perioade.

Deficienta a fost remediata de societate la determinarea profitului impozabil aferent trim. IV 2008, cheltuielile respective fiind tratate ca nedeductibile fiscal ceea ce a condus la stabilirea de către organele de inspecție fiscala de accesorii pentru perioadele de întârziere.

Totodată, reclamanta a înregistrat la cheltuieli deductibile fiscal, contravaloarea unor lucrări de construcții efectuate pentru realizarea unui obiectiv de investiții. întrucât diminuarea profitului impozabil aferent trim.l 2007 cu suma de 48.353 lei a fost remediata la trim. II 2007, iar diminuarea profitului impozabil aferent trim.III 2007 cu suma de 70.000 lei a fost remediata la trim.IV 2007, organele de inspecție fiscala au constatat ca nu au fost respectate prevederiie art.24 alin.l din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, efectul fiscal constând in achitarea cu întârziere a impozitului pe profit datorat, fapt ce a impus stabilirea de accesorii pentru perioadele de intarziere.

Astfel, societatea a amortizat contravaloarea lucrărilor de modernizare in suma de 344.840 lei integral pana la data de_ prin eșalonarea acestora pe cheltuieli pe perioada contractului încheiat cu S.C.EURO GSM 2000 S.R.L din C. N., iar facturarea cu intarziere a acestora a condus la diminuarea profitului impozabil aferent trim.IV 2008, organele de inspecție fiscala constatând ca au fost încălcate prevederile art. 19 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare. Prin urmare, organele de inspecție fiscala au stabilit ca suma de 344.840 lei constituie profit impozabil suplimentar la trim. IV 2008.

Urmare deficientelor constatate in mod corect au fost calculate in sarcina societății accesorii in suma totala de 74.377 lei compusa din majorări de intarziere in suma de 68.200 lei si penalități in suma de 6.177 lei, in temeiul prevederilor art.119, art.120 si art.121 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

In susținerea poziției procesuale face referire la dispozițiile legale invocate in cuprinsul deciziei emise pe calea procedurii prealabile respectiv, art. 19 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, care stipulează in mod expres următoarele: Profitul impozabil se calculează ca diferența intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adaugă cheltuielile nedeductibile._ ".

Din dispozițiile legale mai sus citate rezulta ca profitul impozabil se calculează ca diferența intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile

efectuate in scopul realizării de venituri dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Aceste prevederile legale trebuie coroborate cu dispozițiile art. 6 alin.1 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare, potrivit cărora "Orice operațiune economico- financiara efectuata se consemnează in momentul efectuării ei intr-un document care sta la baza înregistrărilor in contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ".

Reclamanta a adus argumente numai in ceea ce privește majorările de intarziere provenite din neachitarea la termen a impozitului pe profit aferent bonusurilor cuvenite conform contractelor de distribuție cartele Prepay încheiate cu VODAFONE SA, fara a prezenta documente sau motivații referitoare la celelalte majorări de intarziere calculate ca urmare a deficientelor constatate la cap.III A pct.5, lit.a,c,d,e si f din Raportul de inspecție fiscala nr.821/_ .

In ceea ce privește înregistrarea cu întârziere a veniturilor provenite din bonusuri si accesorii aferente impozitului pe profit astfel calculate, arată că potrivit textelor de lege suscitate si având in vedere prevederile contractuale, societatea avea obligația ca la momentul in care îndeplinea criteriile de performanta pentru bonus prin depășirea targheturilor de vânzări, sa consemneze valoarea respectivelor bonusuri intr-un document, in baza căruia sa înregistreze venitul obținut si care sa fie luat in calcul la stabilirea profitului impozabil realizat în perioada respectiva.

Prin urmare, reclamanta avea obligația de majorare a profitului impozabil si de a calcula impozit pe profit aferent la luna in care a luat naștere dreptul de a fi obținute bonusuri, respectiv in trimestrele in care au fost depășite targheturile de vânzări, impozit care trebuia declarat si plătit pana la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul, in conformitate cu prevederile art. 34 alin.1 lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare:

" b) contribuabilii, alții decât cei prevăzuți la lit. a), au obligația de a declara si plați impozitul pe profit trimestrial pana ta data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul, daca in prezentul articol nu se prevede altfel. începând cu anul 2008, acești contribuabili urmează sa aplice sistemul plaților anticipate prevăzut pentru contribuabilii menționați la lit a".

Din analiza notificărilor din data de_ si respectiv data de_, existente la dosarul cauzei rezulta ca "Discountul pentru cartelele SIM_ se calculează in funcție de valoarea comenzilor totale ale Distribuitorului livrate de MobiFon evaluate trimestrial la aceleași date pentru top Distribuitorii MobiFon. Discountul se calculează la prețul de vânzare si se aplica la comenzile din următoarele trei luni ca si discount de volum._ etapele de evaluare vor respecta trimestrele calendaristice. Discountul pentru cartele valorice plastic este de 12 % si respectiv 14% pentru cartele valorice electronice".

De asemenea, la analiza pretențiilor reclamantei organul fiscal a avut in vedere si prevederile contractului distribuitor Mobifon-Produse si serviciile plătite anticipat.

Astfel, din analiza tuturor acestor documente, coroborate cu prevederile cuprinse in Anexa nr.1 cap.2 secțiunea 2 pct.2.1 si pct.2.5, secțiunea 5 pct.5.3 din O.M.F.P. nr..306/2002, respectiv prevederile Anexei nr.1 cap.2 secțiunea 6 pct. 41 si pct. 45, secțiunea 7 pct.210(3) si pct. 214

(2) din O.M.F.P. nr.1752/2005, rezulta faptul ca, reclamanta nu a respectat principiul independentei exercițiului deoarece nu a ținut cont de toate veniturile realizate aferente fiecărei perioade financiare, conform situației de fapt.

Deoarece veniturile au fost înregistrate cu întârziere, baza impozabila a profitului a suferit modificări de la un trimestru la altul, efectul fiscal constând in achitarea cu întârziere a impozitului pe profit datorat pe o anumita perioada de raportare, motiv pentru care, in mod temeinic si legal, organele de inspecție fiscala au calculat majorări si penalități de întârziere in cuantum de 74.377 lei.

Intimata-reclamanta desi a contestat pe calea procedurii prealabile suma totala stabilita ca urmare a inspecției fiscale nu a prezentat nici argumente si nici documente legale care sa stea la baza inlaturarii obligației de plata reprezentând majorările de inatarziere calculate ca urmare a deficientelor constatate la cap.lll A pct.5 literele a,c,d,e si f din raportul de inspecție fiscala nr.821/2010 nici in cadrul dosarului pendinte.

In final, criticam hotărârea instanței de fond si sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecata întrucât, expertiza a fost administrata in ciclul procesual anterior iar, instanța de recurs a admis recursurile paratelor, motiv pentru care considera ca numai cheltuielile de judecata ocazionate in fata acestei instanțe pot fi solicitate de reclamanta si numai in mod parțial si nu in totalitate in condițiile in care acțiunea a fost admisa numai in parte.

Prin urmare, soluția instanței de fond a fost pronunțata in dezacord cu prevederile art.276 din Codul de procedura civila .

Pentru considerentele mai sus expuse solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe in sensul respingerii acțiunii in contencios fiscal formulata de reclamanta-intimata.

Împotriva sentinței a declarat recurs și D. G. a F.

P. M.

, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat; modificarea in parte a sentinței atacate, in condițiile art. 304 pct. 9, Cod procedura civila si 304 ind. 1 Cod procedura civila in sensul respingerii in totalitate a acțiunii promovata de reclamanta -intimata.

În motivarea recursului arată că, consideram sentința criticabila prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, ca fiind netemeinica si lipsita de argumente legale suficiente, instanța de fond nearatand in concret motivele pe care se sprijină in adoptarea soluției atacate.

Caracterul nelegal si nefondat al sentinței recurate rezida in faptul ca prima instanța in mod nejustificat a reținut concluziile expertului numit in cauza care in esența a arătat că organul fiscal a calculat in mod greșit accesoriile stabilite in sarcina reclamantei-intimate prin decizia de impunere nr. 407 din_ emisă de D.G.F.P. M., menținând doar in parte decizia de impunere contestată în ceea ce privește accesoriile in cuantum de 28.027 lei din care suma de 27.016 lei reprezentând dobânzi și suma de 1.011 lei reprezentând penalități de întârziere.

In adoptarea soluției, instanța apreciază că organul fiscal s-a aflat într-o evidentă eroare atunci când a analizat actele contabile si actele normative incidente cauzei, motiv pentru care invocăm următoarele aspecte care demonstrează că aprecierile organului de control au fost corecte in strânsă concordanța cu legislația incidență speței.

Astfel, organele de inspecție fiscala au majorat baza impozabila a impozitului pe profit pe perioada_ -_ cu suma totala de 394.850

lei, calculând in sarcina societății impozit pe profit suplimentar in suma de

80.003 lei, cuantum confirmat si de instanța de fond.

De asemenea s-a constatat că reclamanta a diminuat eronat profitului impozabil pe anul 2004 cu suma de 7.263 lei, cu încălcarea dispozițiilor art.26 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și a înregistrarea cu întârziere in evidenta contabila a veniturilor corespunzătoare bonusurilor cuvenite conform contractelor de distribuție cartele Prepay încheiate cu SC Vodafone SA, respectiv in trimestrele in care aceste venituri au fost facturate si nu in trimestrele in care au fost depășite targeturile de vânzări, incalcandu-se astfel prevederile art.19 alin.1 si art.34 alin.1 lit.b din Codul fiscal.

În concluzie având in vedere faptul că baza impozabila a impozitului pe profit a suferit modificări de la un trimestru la altul, a condus la achitarea cu întârziere a impozitului pe profit, motiv pentru care in mod justificat, organele de inspecție fiscala au stabilit accesorii pentru perioadele de intarziere.

Pe de altă parte, in mod nejustificat, reclamanta-intimată a considerat ca fiind deductibile la calculul profitului impozabil, cheltuieli in suma de 42.747 lei reprezentând creanțe comerciale neincasate din anii 2004 si 2008, incalcand in acest mod prevederile arL21 alin.1 si alin.2 lit.n) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

De asemenea reclamanta a considerat in mod eronat ca fiind deductibile la calculul profitului impozabil aferent trim. III 2005, cheltuieli de sponsorizare în suma de 20.000 lei, in sensul ca a scăzut respectiva suma din impozitul pe profit datorat la trim.III 2005 si a dedus-o si din profitul impozabil aferent aceleiași perioade.

Totodată, reclamanta a înregistrat la cheltuieli deductibile fiscal, contravaloarea unor lucrări de construcții efectuate pentru realizarea unui obiectiv de investiții. întrucât diminuarea profitului impozabil aferent trim.l 2007 cu suma de 48.353 lei a fost remediata la trim. II 2007, iar diminuarea profitului impozabil aferent trim.III 2007 cu suma de 70.000 lei a fost remediata la trim.IV 2007, organele de inspecție fiscala au constatat ca nu au fost respectate prevederile art.24 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, efectul fiscal constând in achitarea cu intarziere a impozitului pe profit datorat, fapt ce a impus stabilirea de accesorii pentru perioadele de întârziere.

Astfel, societatea a amortizat contravaloarea lucrărilor de modernizare in suma de 344.840 lei integral pana la data de_ prin eșalonarea acestora pe cheltuieli pe perioada contractului încheiat cu S.C.EURO GSM 2000 S.R.L din C. N., iar facturarea cu întârziere a acestora a condus la diminuarea profitului impozabil aferent trim.IV 2008, organele de inspecție fiscala constatând ca au fost încălcate prevederile art. 19 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare. Prin urmare, organele de inspecție fiscala au stabilit ca suma de 344.840 lei constituie profit impozabil suplimentar la trim.IV 2008.

Astfel pentru clarificarea situației arată că, în conformitate cu prevederile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codui fiscal, cu modificările si completările ulterioare, :"(1) Profitul impozabil se calculează ca diferența intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopui realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adaugă cheltuielile nedeductibile._ ".

Potrivit prevederilor legale menționate mai sus, profitul impozabil se calculează ca diferența intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopui realizării de venituri dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Prevederile de mai sus se coroborează cu cele ale art. 6 alin.1 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicata, cu modificările si completările uiterioare, care prevede ca :" (1) Orice operațiune economico-financiara efectuata se consemnează in momentul efectuării ei intr-un document care sta la baza "înregistrărilor in contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ".

În susținerea acțiunii, reclamanta a adus argumente numai in ceea ce privește majorările de întârziere provenite din neachitarea la termen a impozitului pe profit aferent bonusurilor cuvenite conform contractelor de distribuție cartele Prepay încheiate cu VODAFONE SA, fara a prezenta documente sau motivații referitoare la celelalte majorări de intarziere calculate ca urmare a deficientelor constatate la cap.III A pct.5, lit.a,c,d,e si f din Raportul de inspecție fiscala nr.821/_ .

Astfel, reclamanta avea obligația de majorare a profitului impozabil si de a calcula impozit pe profit aferent la luna in care a luat naștere dreptul de a fi obținute bonusuri, respectiv in trimestrele in care au fost depășite targheturile de vânzări, impozit care trebuia declarat si plătit pana la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul, in conformitate cu prevederile art. 34 alin.1 lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare:

" b) contribuabilii, alții decât cei prevăzuți la lit a), au obligația de a declara si plați impozitul pe profit trimestrial pana la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul, daca in prezentul articol nu se prevede altfel, începând cu anul 2008, acești contribuabili urmează sa aplice sistemul plaților anticipate prevăzut pentru contribuabilii menționați la lit a".

Din analiza notificărilor din_ si respectiv_, existente in copie la dosarul de soluționare a contestației administrative reiese ca "Discountul pentru cartelele SIM_ se calculează in funcție de valoarea comenzilor totale ale Distribuitorului livrate de MobiFon evaluate trimestrial la aceleași date pentru top Distribuitorii MobiFon. Discountul se calculează la prețui de vânzare si se aplica la comenzile din următoarele trei luni ca si discount de volum._ etapele de evaluare vor respecta trimestrele calendaristice. Discountul pentru cartele valorice plastic este de 12 % si respectiv 14% pentru cartele valorice electronice".

De asemenea, la analiza pretențiilor reclamantei organul fiscal a avut in vedere si prevederile contractului distribuitor Mobifon-Produse si serviciile plătite anticipat.

Deoarece veniturile au fost înregistrate cu întârziere baza impozabila a profitului a suferit modificări de la un trimestru la altul, efectul fiscal constând in achitarea cu întârziere a impozitului pe profit datorat pe o anumita perioada de raportare, motiv pentru care, in mod temeinic si legal, organele de inspecție fiscala au calculat majorări si penalități de întârziere in cuantum de 74.377 lei.

Reclamanta desi a contestat in procedura prealabila suma totala de, nu a prezentat motivații sau documente pentru majorările de inatarziere calculate ca urmare a deficientelor constatate la cap.III A pct.5 literele a,c,d,e si f din raportul de inspecție fiscala nr.821/2010 nici in cadrul dosarului pendinte.

Toate aceste aspecte invocate determina caracterul nelegal al sentinței recurate, ceea ce constituie fundamentul admiterii recursului astfel cum acesta este formulat.

Față de cele ce preced, invocând si dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedura civila, pe aceste considerente solicita instanței sa analizeze cauza sub toate aspectele si sa constate temeinicia si legalitatea susținerilor sale si sa dispună in sensul celor arătate de noi in petit.

Examinând recursurile formulate, curtea reține următoarele:

Preliminar, în raport de conținutul recursurilor formulate în cauză, trebuie stabilit că, astfel cum în mod corect a menționat și instanța de fond, obiect al prezentului litigiu l-au constituit doar constatările din raportul de inspecție fiscală încheiat la data de_ menționate în capitolul III, lit. A, pct. 5, lit. b, privitoare la înregistrarea cu întârziere în evidența contabilă a contravalorii unor venituri reprezentând bonusuri cuvenite conform contractelor de distribuție încheiate cu SC Vodafone Romania SA.

Ori, având în vedere această constatare, curtea reține că o parte din apărările formulate în cuprinsul recursurilor cu care a fost învestită

instanța, respectiv cele privitoare la înregistrarea drept cheltuieli deductibile a contravalorii unor lucrări de construcții și a unor cheltuieli de sponsorizare exced cadrului procesual, astfel că se va omite analizarea acestora, instanța având obligația de a se pronunța în limitele obiectului învestirii sale.

Astfel cum reiese din recursurile formulate în cauză de către D. G. a F. P. M. și A. N. de A. F., recurentele au criticat în cauză împrejurarea că instanța de fond a reținut în mod nejustificat, în pronunțarea sentinței atacate, concluziile raportului de expertiză judiciară fiscală, concluzii care, în opinia recurentelor ar fi eronate, instanța de fond interpretând astfel în mod greșit dispozițiile legale în materie.

Asupra acestor critici, curtea reține că, în conformitate cu prevederile art. 201 alin. 1 din Codul de procedură civilă, când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor

specialiști, va numi, la cererea părților sau din oficiu, unul sau trei experți, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunțe.

Totodată, potrivit art. 212 din Codul de procedură civilă, dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză, expertiza contrarie putând fi cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării.

În cauză, curtea constată că, având în vedere obiectul cauzei deduse judecății, instanța a dispus în mod temeinic efectuarea unei expertize judiciare fiscale, raportul de expertiză fiind depus la dosar la filele 18-35.

Urmare comunicării acestui raport către părți, recurentele au depus la dosar un punct de vedere privind raportul de expertiză efectuat în cauză, în cuprinsul căruia au arătat că nu sunt de acord cu concluziile expertului, prezentând dispozițiile legale și împrejurările de fapt care ar infirma, în opinia acestora, concluziile raportului de expertiză, fără însă a formula obiecțiuni prin care să solicite întregirea expertizei și nesolicitând încuviințarea efectuării unei noi expertize în cauză.

Ori, în raport de această conduită a recurentelor, se constată că instanța de fond avea posibilitatea ca, în prezența unei unice probe de specialitate existente la dosar, să se întemeieze exclusiv pe concluziile acesteia, în ipoteza în care aprecia că aprecierile expertului fiscal sunt susținute de prevederile legale în materie, astfel că, sub acest aspect criticile formulate sunt neîntemeiate.

Cât privește temeinicia concluziilor raportului de expertiză judiciară, curtea reține că recurentele invocă în apărările formulate în recurs, cât și în fața instanței de fond, aplicarea unor dispoziții legale, ignorând însă în criticile formulate prevederile contractuale existente între intimata SC M.

DS și SC Vodafone Romania SA, în raport cu care trebuie analizat momentul la care pot fi cuantificate veniturile în cauză.

Ori, curtea reține că concluziile raportului de expertiză asupra respectării de către contestatoare atât a prevederilor contractuale, și, în raport de acestea, a dispozițiilor legale incidente, sunt întemeiate.

Astfel, potrivit pct. 2.8 din contractul distribuitor Mobifon - Produse și servicii plătite anticipat, condițiile de acordare a discounturilor se notifică de către Mobifon (actuala SC Vodafone Romania SA).

În notificarea emisă la data de_ de către Mobifon SA se precizează că: "În cazul în care suma cartelelor valorice și a cartelelor electronice comandate de distribuitor și livrate de Mobifon în perioada unui trimestru este mai mare decât un anumit interval, Mobifon va acorda distribuitorului un bonus. Acest bonus se calculează la valoarea totală în ROL a facturilor corespunzătoare cartelelor valorice comandate de distribuitor și livrate de Mobifon în trimestrul evaluat. În termen de 10 zile lucrătoare de la terminarea perioadei evaluate, Mobifon va notifica distribuitorul în cazul în care acesta îndeplinește criteriile de performanță pentru bonus. În termen de 15 zile de la data notificării, distribuitorul va emite o factură fiscală către Mobifon, conform cu cele notificate de acesta. Mobifon va achita factura fiscală în termen de 30 de zile de la data emiterii acesteia către distribuitor.";

Ori, având în vedere aceste prevederi contractuale, se constată că, potrivit clauzelor contractuale, pentru vânzările realizate în fiecare trimestru, părțile au stabilit un termen de 10 zile lucrătoare de la terminarea perioadei evaluate pentru ca Mobifon să notifice SC M. DS în cazul în care acesta îndeplinește criteriile de performanță pentru acordarea unor sume cu titlu de bonus, urmat de un alt termen de 15 zile de la data notificării,

termen în care distribuitorul va emite o factură fiscală către Mobifon conformă cu cele notificate.

Prin urmare, veniturile obținute de contestatoare din bonusurile în cauză deveneau certe și cuantificabile doar ca urmare a parcurgerii procedurii mai sus descrise, procedură care se putea derula, potrivit prevederilor contractuale, doar ulterior încheierii trimestrului evaluat, astfel că în mod corect a apreciat expertul că reclamanta a respectat prevederile contractuale atunci când a emis facturile de discounturi în cursul trimestrului curent pentru trimestrul anterior, perioada de evaluare a vânzărilor fiind aceea a unui trimestru calendaristic, iar numai după trecerea acestuia puteau fi calculate bonusurile cuvenite.

De asemenea, instanța reține că au fost respectate și prevederile legale invocate de către recurente, în condițiile în care art. 6 alin. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991 prevede că orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, reclamanta consemnând efectuarea operațiunilor de încasare a bonusurilor, după stabilirea și calcularea acestora, în cuprinsul facturilor emise, documente justificative care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate.

Totodată, în conformitate cu pct. 214. alin. 1 lit. c din anexa, cap. 2, secțiunea 7 din OMFP_ pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care veniturile și, respectiv, cheltuielile ocazionate de tranzacție pot fi cuantificate. Ori, veniturile din bonusurile în litigiu au putut fi cuantificate, astfel cum reiese din cele mai sus prezentate, abia după parcurgerea procedurii stabilite de părțile contractuale, astfel că abia la momentul dobândirii de caracter cert și lichid al acestor venituri era obligatorie înregistrarea în contabilitate, astfel cum, de altfel a procedat contestatoarea.

Pe cale de consecință, concluziile raportului de expertiză fiind în concordanță cu dispozițiile legale, astfel cum au fost acestea interpretate de către prezenta instanță, se constată că și aprecierile expertului asupra modalității de calcul a impozitului pe profit aferent acestor venituri provenite din discounturi sunt corecte, în sensul că, deși impozitul pe profit suplimentar datorat pentru perioada analizată nu se modifică, reclamanta datorează cu titlu de debite accesorii suma totală de 28.027 lei, constând în

27.016 lei dobânzi și 1.011 lei penalități, fiind în mod greșit reținută în sarcina acesteia obligația de plată a sumelor de 68.200 lei dobânzi și 6.177 lei penalități.

Cât privește critica formulată de recurenta A. N. de A. F. vizând cheltuielile de judecată la care a fost obligată pentru judecata în fond a cauzei, curtea reține că, potrivit art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

În speță, Curtea constată că recurenta este în culpă procesuală întrucât derularea prezentului litigiu decurge din aplicarea eronată a unor dispoziții legale de către organele de inspecție fiscală din cadrul acesteia, eroare care nu a fost remediată ca urmare a promovării contestației administrative de către reclamantă, astfel că aceasta s-a văzut nevoită să promoveze acțiune în instanță pentru recunoașterea dreptului său.

Împrejurarea că instanța a menționat din eroare în cuprinsul sentinței atacate că a admis în parte cererea cu care a fost învestită nu este de natură

să conducă la reducerea cheltuielilor de judecată în prezenta cauză, întrucât, în raport de obiectul învestirii instanței, respectiv acela al

"recalculării majorărilor de întârziere aferente bonusurilor cuvenite conform contractelor de distribuție"; (după formularea reclamantei), în fapt au fost admise în totalitate pretențiile reclamantei, debitele accesorii fiind recalculate în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză. Prin urmare, în cauză nu a existat o admitere parțială a pretențiilor deduse judecății, care să conducă la o reapreciere a cheltuielilor solicitate, în raport de acest criteriu, cum în mod neîntemeiat susține recurenta.

Pentru aceste motive, în baza art. 312 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursurile declarate de D. G. A F. P. M. ȘI A. N. DE A. F. împotriva sentinței civile nr. 5711 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.

În aplicarea art. 274 din Codul de procedură civilă, având în vedere că în cauză a fost formulată o cerere expresă în acest sens și că, urmare a respingerii recursurilor formulate, recurentele sunt părți căzute în pretenții, curtea va admite cererea SC M. DS și va obliga recurenții să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, astfel cum au fost probate cu chitanța nr. 057/_ depusă la dosar la fila 26.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursurile declarate de D. G. A F. P. M. ȘI A. N. DE A. F. împotriva sentinței civile nr. 5711 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.

Obligă recurenții să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

	PREȘEDINTE				JUDECĂTORI
A.	M. C.	M.	S.	A. M.	I.

GREFIER

V. D.

Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_

Jud.primă instanță: A.G.C.

Decizia civilă nr. 8257/2013. Contestație act administrativ fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 8257/2013. Contestație act administrativ fiscal