Sentința civilă nr. 1405/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 1405/2013Ședința publică din data de 28 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier O. -R. L.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulate de reclamanta SC G. R. S. în contradictoriu cu pârâtele A. N. DE A. F. PRIN D. G. A F.
P. A JUD.C. și D. G. A F. P. A JUD.C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de_ iar apoi pentru data de astăzi, când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, astfel cum a fost ulterior precizată, reclamanta S.C. G. R. S.R.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta
D. G. a F. P. a județului C. să se dispună anularea Deciziei nr. 191/_ emisa de catre ANAF, DGFP C. - Serviciul Solutionare Contestatii in solutionarea contestatiei formulata impotriva Deciziei de impunere nr. 729 din_ si inregistrata la DGFP C. sub nr. 24600/_ și respectiv anularea Deciziei de impunere nr. 729 din_ privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de A. N. de A.
F., D. G. a F. P. C., Activitatea de I. F. si a Raportului de I.
F. nr. 15735 din data de_ si obligarea intimatei la emiterea unui nou act administrativ fiscal de aprobare a decontului de TVA trimestrul II 2009 cu optiune de rambursare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pozitia adoptata de catre organul de solutionare a contestatiei prin Decizia nr. 191/_ este, asemenea concluziilor Raportului de I. F. nr. 15735 încheiat in_ si a Deciziei de impunere nr 729/_
, neintemeiata in fapt si in drept, fiind gresit interpretate atat situatia de fapt cat si reglementarile legale aplicabile in materia re-ajustarii TVA. În acest sens, între reclamantă si
S.C. Compania de Apa Somes S.A. C. s-a incheiat la data de_ un protocol de predare primire privind transmiterea dreptului de intretinere si exploatare a conductei de apa-canal extinse, precum și a branșamentelor si racordurilor realizate de catre SC G. R. S. pe cheltuiala sa, in patrimoniul public local fara nici o pretenție din partea reclamantei pentru
costul lucrarilor. Dreptul de intretinere și exploatare transmis in patrimoniul public prin protocolul mai sus mentionat se circumscrie notiunii dreptului de administrare. Dreptul de proprietate in plenitudinea sa, incluzand cele trei atribute, nu se putea transmite in domeniul public al statului prin donatie in lipsa formei ad validitatem prevazute imperative de lege - si anume in lipsa acceptarii din partea autoritatii publice competente si a formei inscrisului autentic. Astfel, prin Protocolul de predare-primire semnat la data de_ nu se putea transmite, si pe cale de consecinta nici nu s-a transmis, dreptul de proprietate asupra extinderii de conducta realizata pe cheltuiala proprie a reclamantei, nefiind indeplinite conditiile de forma imperative prevazute de lege pentru validitatea unui astfel de act translativ de proprietate. Asadar SC G. R. S. a transmis companiei de apa doar o parte din dreptul sau de proprietate asupra conductei, si anume doar dreptul de intreținere si exploatare, adica o parte a dreptului de administrare ca atribut al dreptului de proprietate, deținand in continuare celelalte atribute ale dreptului de proprietate. Mai subliniază reclamanta că, avand in vedere ca ulterior ajustarii TVA in favoarea statului societatea a realizat venituri din transmiterea acestui drept de folosinta al conductei de apa-canal catre SC G. Iris S., operațiune recunoscută ca o livrare de bunuri, SC G. R. S. a procedat in mod corect la reajustarea TVA-ului aferent acestei livrări TVA care fusese anterior limitat integral de la deducere prin Raportul de I. F. nr. 15016 din_ ), limitandu-se totodata la valoarea TVA-ului colectat pentru livrarea respectiva. Aceasta operatiune perfect legala - acordarea dreptului de racordare contra unui pret negociat-constituie un argument solid in sustinerea pozitiei reclamantei conform careia bunul de capital respectiv este in continuare in proprietatea societatii, face parte din patrimoniul acesteia si este destinat utilizarii in folosul operatiunilor taxabile dat fiind obiectul de activitate al societatii.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
Prin Sentința civilă nr. 2615/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. _
, s-a respins acțiunea reclamantei.
Prin Decizia civilă nr. 5707/2011 pronunțată de Curtea de Apel C. la data de_ s-a admis recursul declarat de reclamanta S.C. G. R. S.R.L. împotriva acestei sentințe, care a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr._ * și cu respectarea dispozițiilor instanței de recurs s-a administrat proba cu raportul de expertiză contabilă întocmit de exp. A. I. a (filele 27-36, 72-75).
Analizând înscrisurile și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pe baza raportului de inspecție fiscală nr. 15735/_ (filele 38-48 din dosarul inițial al tribunalului), D. G. a F. P. C. a emis pe seama reclamantei S.C. G.
R. S.R.L. Decizia de impunere nr. 729/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, prin care s-a respins la rambursare suma de 48.802 lei și s-a stabilit obligația de plată a sumei de 99.096 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar și rămasă de plată și a sumei de
41.262 lei obligații fiscale accesorii (filele 26-29).
Pentru aceasta, echipa de inspecție fiscală a reținut că societatea nu avea dreptul ca în trimestrul II 2009 să ajusteze TVA-ul în favoarea sa deoarece nu a intervenit vreun eveniment de natură să schimbe sitația de fapt sau situația juridică a bunului de capital care și-a încetat existența în societate prin predare către Compania de Apă Someș S.A., intrând astfel în patrimoniul public local, acesta fiind și motivul pentru care inspecția fiscală a efectuat ajustarea prin raportul de inspecție fiscală din luna mai 2009.
Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal, respinsă prin Decizia nr.191/_ a
Direcției Generale a F. P. C. (filele 12-19), iar acum atacă în contenciosul administrativ decizia de soluționare a contestației.
Tribunalul reține că între reclamanta S.C. G. R. S.R.L. și S.C. Compania de Apă Someș S.A. C. s-a încheiat la data de_ un protocol de predare-primire privind transmiterea dreptului de întreținere și exploatare a conductei de apă canal extinse, precum și a branșamentelor și racordurilor realizate de către reclamantă pe cheltuiala sa, în patrimoniul public local fără nicio pretenție din partea acestuia pentru costul lucrărilor (fila 25 din dosarul inițial al tribunalului). În cuprinsul acestui protocol se prevede că pretențiile ulterioare ale beneficiarului predător, respectiv ale societății reclamante, de la beneficiarii care se vor racorda ulterior la investiția realizată se vor soluționa prin înțelegerea intervenită între investitor în calitate de creditor și viitorii beneficiari în calitate de debitori, Compania de Apă Someș SA negarantând în nici un fel și neasumându-și vreo obligație în legătură cu recuperarea acestor creanțe.
Prin Decizia Curții de Apel C. nr. 5707/2011 s-a realizat interpretarea clauzelor cuprinse în acest protocol, pornindu-se de la distincția dintre transmiterea unui drept de proprietate din patrimoniul privat în patrimoniul public al statului și transmiterea unui dezmembrământ al dreptului de proprietate, prin prisma condițiilor de formă necesar a fi îndeplinite pentru valabilitatea acestui transfer.
Raportând protocolul încheiat între părți la dispozițiile art. 7 a Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, instanța de control a concluzionat că prin semnarea acestuia la data de_ nu se putea transmite și nici nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra extinderii de conductă realizată pe cheltuiala proprie a recurentei, nefiind îndeplinite condițiile de formă prevăzute de lege pentru validitatea unui astfel de act translativ de proprietate (art. 7 lit. d a Legii nr. 213/1998 stabilește în mod imperativ încheierea actului în formă autentică).
Prin urmare, reclamanta a transmis doar o parte din dreptul său de proprietate asupra conductei în patrimoniul public respectiv doar dreptul de întreținere și exploatare ca o componentă a dreptului de folosință ca și atribut al dreptului de proprietate. Așa se explică faptul că potrivit clauzelor înscrise în protocol recurenta și-a rezervat dreptul de a formula pretenții ulterioare față de cei ce doresc să folosească conducta.
Interpretarea dată de Curte este obligatorie pentru instanța de rejudecare, potrivit dispozițiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Tot instanța de recurs a stabilit că, în ciuda celor susținute în actul administrativ, temeiul de drept în baza căruia recurenta a făcut ajustarea de TVA în iunie 2009 nu era art.149 alin. 51din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (articol care era aplicabil doar de la 1 ianuarie 2010), ci art. 149 alin. 4 lit. c din Legea nr. 571/2003.
Potrivit acestui text legal, "ajustarea taxei deductibile prevăzute la alin.1 se efectuează în situația în care un bun de capital al cărui drept de deducere a fost integral sau parțial limitat face obiectul oricărei operațiuni pentru care taxa este deductibilă. In cazul unei livrări de bunuri, valoarea suplimentară a taxei de dedus se limitează la valoarea taxei colectate pentru livrarea bunului respectiv";.
În motivarea deciziei emise, D. G. a F. P. a județului C. susține că nu a intervenit niciun element de natură să schimbe situația de fapt ori situația juridică a bunului de capital iar în aceste condiții reclamanta nu avea dreptul ca în trim.II 2009 să reajusteze TVA-ul în favoarea sa.
Reclamanta S.C. G. R. S.R.L., pe de altă parte, pretinde că a realizat venituri din transmiterea acestui drept de folosință al conductei de apă canal, operațiune pentru care taxa este deductibilă și prin urmare a procedat în mod corect la reajustarea TVA-ului aferent
acestei livrări (TVA care fusese anterior limitat integral de la deducere prin raportul de inspecție fiscală nr.15016 din_ ), limitându-se totodată la valoarea TVA-ului colectat pentru livrarea respectivă.
Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză de exp. A. I. a (filele 27-36, 72-75) confirmă poziția procesuală a societății reclamante.
Astfel, expertul apreciază: costurile lucrării de extindere a conductei de apă canal și realizării branșamentelor reprezintă parte integrantă a realizării investiției per ansamblu deoarece în lipsa unui sistem de canalizare corespunzător o clădire de asemenea proporții nu ar putea fi vândută sau închiriată terților.
De asemenea, prin prisma dispozițiilor Ordinului nr. 2374/2007 de modificare a OMFP nr. 1752/2005 și ale art. 1251din Legea nr. 571/2003, costurile extinderii conductei de apă canal și a branșamentelor se încadrează în categoria active circulante și nu active corporale fixe iar reclamanta nu trebuia să facă o ajustare a TVA-ului dedus.
Pe cale de consecință, ca urmare a ajustării TVA în favoarea statului prin decizia emisă de echipa de control prin raportul de inspecție fiscală nr. 15016/_ și ca urmare a obținerii de venituri prin refacturarea dreptului de folosință către noul proprietar, S.C. G.
R. S.R.L. a procedat corect la re-ajustarea TVA în favoarea sa ca urmare a cedării dreptului de folosință a conductei de apă-canal și branșamentelor în favoarea S.C. G. Iris S.R.L., aceste bunuri participând la activități economice cuprinse în sfera de aplicare a TVA.
Prin prisma acestui probatoriu, tribunalul constată că în speță sunt îndeplinite condițiile art. 149 alin. 4 lit. c din Legea nr. 571/2003, sens în care, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, se va admite prezenta cerere și se vor anula actele administrative fiscale emise, cu consecința obligării pârâtei D.
G. a F. P. a județului C. la emiterea unei decizii de aprobare a decontului de TVA trimestrul II 2009 cu opțiune de rambursare.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pârâta căzută în pretenții va fi obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.734,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru, timbrelor judiciare și respectiv a onorariului expert (filele 49, 50, 66).
Reclamanta a solicitat și acordarea onorariului avocațial achitat, dar în susținerea acestei solicitări s-au depus doar extrase de cont (filele 83-85) care nu fac dovada serviciilor prestate. În lipsa facturilor fiscale, nu se poate stabili dacă sumele avansate reprezintă onorariu avocațial aferent acestui dosar; reținând și că dispozițiile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 129 alin. 1 teza finală și art. 1169 cod civil impun în sarcina reclamantului obligația de a s-și proba susținerile, tribunalul apreciază că nu se pot acorda aceste sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. G.
R. S.R.L.,
cu sediul în C. -N., str. Artelor nr. 42, jud. C., în contradictoriu cu pârâta
G. a F. P. a județului C.
, cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr. 19, jud. C., astfel cum a fost precizată.
Anulează Decizia nr. 191/_ privind soluționarea contestației formulată de reclamantă, Decizia de impunere nr. 729/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de pârâtă și raportul de inspecție fiscală nr. 15735/_ .
Obligă pârâta D. G. a F. P. a județului C. la emiterea unei decizii de aprobare a decontului de TVA trimestrul II 2009 cu opțiune de rambursare.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.734,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 28 ianuarie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
O. -R. L.
Red.AGC/Tehnored.VAM 4 ex./_
