Decizia civilă nr. 2583/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2583/2013
Ședința publică din data de 27 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta T. M. L. împotriva sentinței civile nr. 9172 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâții J. C., C. J.
C. și P. C. J. C., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici - eliberare din funcție publică.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta- reclamantă personal, identificată cu CI seria KX nr. 8. și intimații-pârâți prin consilier juridic I. cu Ștefan Eduard, care depune la dosar delegație de reprezentare nr. 1834/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimații-pârâți au depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art.105, 106, 109 din Legea nr. 188/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța comunică recurentei-reclamante un exemplar al întâmpinării depusă de intimați, împrejurarea față de care se solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.
Față de această solicitare apărătorul intimaților arată că nu se opune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se prezintă intimații-pârâți prin consilier juridic I. cu Ștefan Eduard, lipsind recurenta-reclamantă.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 9172 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, fără acordarea cheltuielilor de judecată, învederând că prima instanță în mod corect a admis excepția tardivității acțiunii și a respins cererea introductivă întrucât
aceasta a fost introdusă cu depășirea atât a termenului de prescripție cât și a celui de decădere.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 9172 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis excepția tardivității acțiunii.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta T. M. L. în contradictoriu cu pârâții J. C., C. J. C., P. C. J.
C., A. T. , urmare a admiterii acestei excepții .
S-a respins excepția lipsei de obiect, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ., excepția tardivității acțiunii, tribunalul a reținut că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin HCJ C. 80/2009 s-a aprobat structura organizatorică și a funcțiilor din cadrul aparatului de specialitate al C. J. C. pe anul 2009 . ( f.80)
În baza acestei hotărâri a fost emisă Dispoziția Președintelui C. J.
C. nr. 100/2009 privind eliberarea din funcția publică de director executiv a reclamantei, dispoziție comunicată personal reclamantei la data de _ . ( f 60).
Prezenta acțiune a fost înregistrată la data de _ , la aproximativ 3 ani de la data luării la cunoștință de către reclamantă a hotărârii contestate.
În conformitate cu prevederile art.11 alin.1 din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ se pot introduce în termen de 6 luni de la data expirării termenului legal de soluționare a plângerii prealabile, iar potrivit alin.2, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin.1, dar nu mai târziu de un an de zile de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere.
Totodată, art.11 alin.5 din același act normativ stipulează că termenul prevăzut la alin.1 este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin.2 este termen de decădere.
Tribunalul a reținut că Dispoziția nr.100/2009 emisă de pârâtul de rd.3 privind eliberarea din funcția publică de director executiv a reclamantei a fost comunicată acesteia la data de_, astfel că la această dată reclamanta a luat cunoștință și despre existența HCJ nr.80/2009, și, așa cum s-a spus mai sus, acțiunea a fost înregistrată la data de_ .
Pe cale de consecință, în raport de datele sus menționate, tribunalul a constatat că prezenta acțiune a fost introdusă atât cu depășirea termenului de prescripție cât și cu depășirea termenului de decădere de 1 an prevăzut de art.11 alin.5 din Legea nr. 554/2004.
Apreciază că apărarea pârâtei, cum că motivele invocate sunt de ordine publică și atunci pot fi invocate oricând, nu subzistă deoarece termenul de 1 an a fost prevăzut pentru sesizarea instanței de contencios administrativ, indiferent de motivele de nelegalitate invocate. Ca atare, fiind vorba de un termen de decădere, împlinirea sa a dus la însăși stingerea dreptului substanțial de a se adresa instanței, nefiind deci susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen, cum încearcă să sugereze reclamanta.
Pentru considerentele sus arătate, tribunalul a admis excepția tardivității acțiunii, invocată de pârâți și, urmare a admiterii acestei excepții a respins acțiunea..
Totodată, a respins excepția lipsei de obiect, ca rămasă fără obiect. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta T. M.
L.
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat. În motivare s-a arătat că:
Conform dispozitiilor primului aliniat 1304 pct 3 cpcl instanta de fond pronunță o sentinta, nulă in masura în care aceasta necunoscand natura juridica a raportului dedus cauzei judeca litigiul ca fiind un litigiu de contencios administrativ. In realitate insa, conform cererii introductive scopul actiunii reclamantei vizeaza reîncadrarea reclamantei in munca si despagubiri rezultate prin modificarea nelegala a raportului juridic de munca.
Numai instanța de litigiu de munca putea sa soluționeze acest litigiu de munca. Instanța de fond însa, nu judeca în fond cauza și în consecință nici nu cunoaște ceea ce reclamanta a solicitat în soluționarea litigiului.
In al doilea rand dovada certă a naturii juridice ce rezulta dintr-un raport juridic de munca este faptul că la data introducerii acțiunii în justiție, reclamanta nu mai avea calitatea de funcționar public și nici altă calitate de angajat în C.
J. C. .
Dar chiar si in situația în care se presupune ca litigiul viza fosta calitate de functionar public a reclamantei, fiind un litigiu de competența instantei de contencios administrativ, /LITIGIU VIZAND FUNCTI. ARII P. II, avand în vedere probele care se impun a fi administrate in cauza, organigrame, state de functii
,state de plata, contracte de munca, fise de posturi, justifica fara echivoc, că litigiul ar fi un litigiu de munca.
Necunoasterea de catre instanță, a naturii juridice a litigiului, rezulta si din faptul ca instanța nu-i impune obligația de taxare, conform legii contenciosului administrativ și aprecieaza că acesta este un litigiu de munca, nesupus taxarii./Legea nr.146/_ privind taxele judiciare de timbru, actualizata coroborata cu prevederile legii 554/2004 legea contenciosului administrativ, reglementeaza aceasta susținere.
Conform dispozitiilor art. 304 pct.9 cpc, hotararea este lipsita de temei legal fiind data cu incalcarea și aplicarea greșita a legii.
Astfel instanța de fond apreciaza că cererea reclamantei este tardiv formulata. Această susținere "juridică" a excepției menționate nu are suport rațional nici în gramatica limbii romane, nici în dispozițiile referitoare la PRESCRIPTIA drepturilor civile. O cerere introductiva fie este formulata, fie nu este formulată.
Prescrierea formularii cererii, ține de ridicolul gramatical și juridic. Numai drepturile deduse judecații care sunt supuse prescripției sau decăderii pot fi apreciate ca fiind tardive.
In speță însă, atît timp cît instanța, nu judecă pe fond cauza deoarece ea respinge excepția lipsei de obiect a cauzei, nu poate aprecia în nici un fel tardivitatea formularii acțiunii introductive.
Invocarea art.ll din legea 554/2004 ,legea contenciosului administrativ nu-i poate fi opozabila, deoarece reclamanta a invocat nulitatea actului normativ HCJ 80/2009, care a stat la baza schimbarii mele din functia de director executiv si a actelor subsecvente acestui act normativ, nulitate care poate fi invocata oricand. Se bazează pe prevederile art. 11, alin,4 teza-II-a din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, care instituie regula generala a imprescriptibilitatii actiunii in contencios administrativ care vizeaza anularea actelor administrative cu caracter normativ. Aceasta anulare este constitutionala in raport cu dispozitiile art. 16, alin. 1 din Constitutia Romaniei intrucat, textul de lege permite tuturor persoanelor sa se prevaleze de posibilitatea de a contesta pe calea contenciosului administrativ legalitatea actelor administrative cu caracter normativ fara sa impuna restrictii sau sa conditioneze in vreun fel exercitiul
acestui drept si fara sa instituie un tratament juridic diferit in ceea ce priveste situatia partilor din proces. Prin dispozitiile respective este respectat si dreptul la un proces echitabil statuat atat pe art, 21 din Constitutia Romaniei cat si din art.
26 indice 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat partile pot beneficia de toate drepturile si garantiile procesuale care caracterizeaza procesul echitabil intr-o societate democratica. In ceea ce priveste problema imprescriptibilitatii reglementata de art. 11, alin. 4 teza a- II-a din Legea contenciosului administrativ, este atributul suveran al legiuitorului, potrivit art.126 alin 2 din Constitutie, de a institui regulile speciale de procedura, ca si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale cata vreme respecta exigentele constitutionale. De altfel, este firesc ca legalitatea actelor la care se refera art.11 alin.4 teza a II a LCA sa poata fi contestata nelimitat in timp, intrucat, fiind acte normative, verificarea legalitatii acestora slujeste unui interes public, acela de asanare a sistemului normativ si de asigurare a functionarii eficiente a acestuia ( Dec. Nr. 947 din 30 octombrie 2007, in M. Of. Nr.782 din 19 octombrie 2007).
De altfel HCJ 80/2009, ACT ADMINISTRATIV NORMATIV, A FOST EMIS CU INCALCAREA PROCEDURII ELABORARII ACTELOR ADMINISTRATIVE, (legea
nr.24/2000 republicata si actualizata, privind normele de tehnica legislativa pentru eleborarea actelor normative, art.3 alin 2, art.6 art.81 ) actul administrativ NEFIIND REALIZAT CU RESPECTAREA PROCEDURII DE P. ITATE SI NEAVAND AVIZUL DE LEGALITATE AL COMPARTIMENTULUI JURIDIC, FIIND
AFECTAT DE NULITATE si din aceste puncte de vedere.
In ceea ce priveste, conditiile de fond invocate de parati, ca fiind neindeplinite de reclamantă, acestea sunt in afara legii in masura in care, chiar daca actul administrativ, atacat nu-si mai produce efecte prin modificarea lui, acesta ramane nelegal si abuziv din considerentele expuse.
Pretinsa modificare a atributiilor si activitatii directorului executiv cu peste 50% nu a subzistat in proportia mentionata de parati, neputand fi demonstrata decit prin simple afirmatii nedovedite. De altfel a solicitat depunerea statelor de plata ca proba in instanta, pentru a demonstra cele sustinute de reclamantă in actiune, proba pe care paratii refuza sa o administreze.
Față de motivele invocate solicită conform art. 312 alin 3 cpc, casarea În Întregime a sentinței civile nr.9172/_ și judecarea În fond a cauzei reclamantei, de catre instanța competentă.
Pârâții intimați J. C., C. J. C. și P. C. J.
C. au formulat întâmpinare
prin care au solicitat respingerea recursului - filele 9-12.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Problema juridică ce se impune a fi lămurită în prezenta cauză este dată de stabilirea naturii litigiului în condițiile în care cauza a fost soluționată în primă instanță de Secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului reținându- se incidența dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în vreme ce reclamanta recurentă susține că natura juridică a raportului dedus judecății este de competența instanțelor specializate în conflicte de muncă.
Pentru a lămuri acest aspect Curtea a avut în vedere faptul că reclamanta a avut calitatea de funcționar public fiind angajată în cadrul Direcției de administrație publică și juridică din cadrul C. J. C. în calitate de director executiv, calitate în care a solicitat anularea HCJ C. nr. 80/_ privind aprobarea structurii organizatorice și a funcțiilor din cadrul aparatului de specialitate al C. J. C. pe anul 2009, anularea dispoziției Președintelui
C. J. nr. 100/_, anularea oricăror acte emise ulterior eliberării
sale din funcție, precum și obligarea la reintegrarea în funcția deținută anterior, cu acordarea tuturor drepturilor salariale.
Ceea ce prezintă relevanță în cauză este calitatea deținută de către reclamantă la momentul emiterii actelor contestate și nu la momentul introducerii acțiunii în justiție, potrivit principiului tempus regit actum.
Probațiunea administrată într-o cauză nu este în măsură să schimbe natura juridică a litigiului după cum nici regulile administrative vizând timbrarea nu au această menire. Faptul că reclamantei nu i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru aferentă pretențiilor sale de natură patrimonială în condițiile Legii nr. 146/1997 poate fi reținut eventual ca o omisiune a instanței și nicidecum ca o statuare asupra naturii litigiului ca fiind unul de dreptul muncii.
Concluzionând asupra naturii contencioase a pretențiilor deduse judecății, în mod corect tribunalul a făcut aplicarea art. 11 alin. 1, 2 și 5 din Legea nr. 554/2004 reținând faptul că dispoziția Președintelui C. J. C. nr. 100/2009 privind eliberarea din funcția publică de director executiv a reclamantei, emisă în aplicarea HCJ nr. 80/2009, a fost comunicată acesteia la_ în vreme ce acțiunea în justiție a fost înregistrată de către reclamantă la_ cu depășirea termenului de decădere de un an stabilit în Legea nr. 554/2004.
În condițiile în care termenul de decădere a fost depășit și neexistând posibilitatea întreruperii sau suspendării sale soluția instanței de fond de admitere a excepției tardivității acțiunii este temeinică și legală, iar recursul declarat în cauză se impune a fi respins în considerarea art. 312 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta T. M. L. împotriva sentinței civile nr. 9172 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, D. M. | Judecător, F. T. | Judecător, M. H. |
Grefier, D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. M. B.
